Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
"Ascultă-ți intuiția, fii atent la intuiție, nu-ți respinge gândurile, inspirațiile sau ideile aleatorii. Cerul vorbește în fragmente, nu în discurs... "
Neale Donald Walsh
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
"Ascultă-ți intuiția, fii atent la intuiție, nu-ți respinge gândurile, inspirațiile sau ideile aleatorii. Cerul vorbește în fragmente, nu în discurs... "
Neale Donald Walsh
''...îmbrăţişarea divină este conţinutul fiecărei clipe
pentru cel care îmbrăţişează evenimentul.''
Alphonse Goettmann
"Diferenţa dintre persoana care eşti astăzi şi cea care vei fi peste cinci ani constă în oamenii cu care îţi petreci timpul şi în cărţile pe care le citeşti."
John C. Maxwell
Poate că aceasta este cea mai înaltă formă de iubire:
un suflet care dă seninătate altuia.
Susan Vreeland
"Prea des subestimăm puterea unei atingeri, a unui zâmbet, a unei vorbe bune, a unei ureche ascultătoare, a unui compliment sincer sau a celui mai mic act de grijă, care au potențialul de a transforma o viață... "
Leo Buscaglia
Amurg de toamna
Lucian Blaga
Din vârf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-atâta
jăraticul ascuns
sub valul lor subţire de cenuşă.
O rază
ce vine goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara -
şi frunza cade.
O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuşi.
E toamnă.
''Cei care găsesc înţelesuri frumoase în lucrurile frumoase sunt cei cultivaţi.
Pentru aceştia există speranţă. Ei sunt aleşii pentru care lucrurile frumoase înseamnă doar Frumuseţe.''
Oscar Wilde
Paintings | Scott Prior
Cea mai frumoasă
Ea e atât de frumoasă
Încât trebuie să-i spui
Din două în două cuvinte
Că e cea mai frumoasă,
E ca aerul pentru ea,
Se sufocă dacă nu-i spui
Se tăvăleşte pe jos,
E adevărat că are o frumuseţe
Aşa cum nu prea vezi
Un amestec ireal
De copil şi femeie fatală
De pe altă planetă,
Şi asta mă încurcă
Nu ştiu pe cine să iubesc
Mai întâi,
Cred că am să încep
Cu amândouă deodată.
Marius Tucă
Poete, se-apropie seara; îți încărunțește părul
Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo?
E seară – spuse poetul – și-ascult, cineva poate strigă din sat,
Cu toată ora târzie
Veghez dacă două inimi tinere, rătăcite, se găsesc și dacă
Ochii lor lacomi cerșesc muzica menită să le curme tăcerea
Și să vorbească pentru ei.
Cine le va țese cântece de iubire, dacă eu stau pe țărmul vieții
Şi contemplu moartea și viața de dincolo?
Cea dintâi stea a serii se stinge
Flacăra unui rug funerar moare domol lângă râul tăcut.
Şacalii urlă în cor în curtea casei pustii, în lumina istovită a lunii.
Dacă vreun călător, părăsindu-şi căminul, vine aici să vegheze
Noaptea şi cu fruntea plecată să asculte murmurul întunericului
Cine va fi acolo să-i şoptească tainele vieţii, dacă eu, închizându-mi
Uşile, aş încerca să mă lepăd de datoriile de muritor?
Nu-mi pasă că-mi încărunţeşte părul.
Sunt pururi la fel de tânăr, sau la fel de bătrân,
Asemeni celui mai tânăr sau mai bătrân din satul acesta.
Unii au surâsul dulce şi simplu, iar alţii, un licăr viclean în privire.
Unii au lacrimi ce ţâşnesc la lumina zilei, iar alţii – lacrimi ascunse în întuneric.
Toţi au nevoie de mine şi eu nu am timp să cuget la viaţa de dincolo.
Am vârsta tuturor, ce-mi pasă dacă îmi încărunțește părul!
Rabindranath Tagore
Departe, cine ştie...
Victor Eftimiu
Departe, cine ştie în ce oraş ploios
Cu tâmplele în palme vei fi gândind la mine,
Privind spre cerul umed, tomnatec, somnoros
Departe... cine ştie în ce oraş ploios...
Cu fruntea sprijinită pe degetele pale
În ochii tăi, străino, aduni melancolie
Răsfrângi tristeţi de toamnă în lacrimile tale –
Cum stai aşa... cu fruntea în degetele pale...
Afară plouă... plouă... şi vântul toamnei bate
Cântând întristătoarea şi vaga-i melodie,
În jurul meu s-aşterne pustiu... singurătatea –
Afară plouă... plouă... şi vântul toamnei bate...
Şi mă gândesc la tine, frumoaso de departe,
La ochii-n cari se stinge un dor de mângâiere,
La soarta nendurată ce calea ne-o desparte –
Şi mă gândesc la tine, frumoaso de departe...
În sufletu-mi coboară tristeţi sfâşietoare
Şi golul din odaie se-mprăştie în mine.
Durerea ta, străino, pustiul tău mă doare –
Şi-n sufletu-mi coboară tristeţi sfâşietoare...
Şi-acum, când cade seara din cerul somnoros,
Când tot mai larg se-ntinde în jurul meu pustiul
Te stingi şi tu, ca mine, urzind un vis frumos –
Departe, cine ştie în ce oraş ploios!...
alexander bolotov paintings
Despre Rugăciune - Khalil Gibran
Apoi un preot spuse:
„Despre Rugăciune vorbeşte-ne."
Iar el răspunse zicând:
„Voi vă rugaţi când sunteţi năpăstuiţi or în nevoie;
de ce nu v-aţi ruga şi-n plină bucurie,
şi-n zilele în care nimic nu vă lipseşte?
Căci rugăciunea e prelungirea sufletului în univers.
Şi dacă e o mângâiere să vă abandonaţi în univers
întunecimea,
atunci e-o încântare să revărsaţi şi
zorii.
Iar dac-atunci când sufletul vă cheamă la rugăciune
nu puteţi fi decât întunecaţi,
ar trebui să vă mai cheme o dată şi înc-o dată,
până-ntr-un ceas când veţi veni
zâmbind.
Prin rugăciune vă înălţaţi să-i întâlniţi în ceruri
pe cei care se roagă în aceeaşi clipă,
aceia pe care doar în rugăciune puteţi să-i întâlniţi.
Faceţi astfel ca vizita voastră în acel templu nevăzut să fie
întru bucurie şi dulce-mpărtăşire.
Căci dacă veţi intra în templu numai pentru a cere,
atunci nu veţi primi.
Iar dacă veţi intra ca să vă umiliţi,
nu vă veţi înălţa,
şi dacă veţi veni ca să cerşiţi un bun al altcuiva,
nu veţi fi auziţi.
În templul nevăzut e de ajuns doar să intraţi.
Nu pot să vă învăţ cum şi cu ce cuvinte ar trebui
să vă rugaţi.
Dumnezeu nu vă ascultă cuvintele decât dacă El însuşi vorbeşte prin voi.
Iar eu nu vă pot învăţa ruga mărilor şi a pădurilor,
şi-a munţilor.
Dar voi, ce v-aţi născut din munţi, păduri şi mări,
o veţi putea găsi în inimile voastre.
Şi de veţi asculta doar în încremenirea nopţii,
le veţi auzi murmurând în tăcere:
«Dumnezeule,
Tu care eşti sinele nostru cel înaripat,
voinţa Ta prin noi voieşte,
Dorinţa Ta prin noi doreşte,
Puterea Ta prin noi preschimbă nopţile noastre,
ce de la Tine sunt,
în zile care tot din Tine vin.
Nimica nu putem a-ţi cere,
căci tu ne cunoşti trebuinţele chiar înainte
ca ele să se nască-n noi:
De Tine avem nevoie,
iar dându-ne mai mult din Tine,
ne dai tot.»"
Rugăciunea este cântecul inimii.
Khalil Gibran
„Suntem aşezaţi în braţele unei imense inteligenţe, ceea ce face din noi receptoare ale adevărului ei şi organe ale activităţii ei. Când discernem dreptatea, când discernem adevărul, nu aducem nimic de la noi, ci doar permitem trecerea prin noi a razelor sale.”
Ralph Waldo Emerson
Momentan sunt 48 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 48 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
.jpg)
Marcaje