Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
Viaţa este darul lui Dumnezeu pentru noi. Modul în care o trăim este darul pe care noi îl facem lui Dumnezeu.
Michelangelo
Dan Cristian Mihăilescu
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
Viaţa este darul lui Dumnezeu pentru noi. Modul în care o trăim este darul pe care noi îl facem lui Dumnezeu.
Michelangelo
Cand iubesti, traiesti.
In rest ,existi.
Alexandre Dumas
Vlad Eftenie
Bel-Esprit
”Să dai, să dai, iată marea fericire a vieţii. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile... să-ţi trăieşti aventurile, să-ţi trăieşti durerea... să înhaţi raza de bucurie care fuge, să-ţi arăţi dinţii frumoşi în râsul pe care nişte ochi umezi ţi-l cerşesc, şi apoi să plângi nebuneşte, din toată inima, sătulă de bucurie! Să plângi un timp... şi apoi să râzi!”
Panait Istrati (n. 10 august 1884 - d. 16 aprilie 1935)
Și ca să ne minunăm încă o dată de cât de mică e lumea și ce frumos o rotunjesc artiștii ei, trebuie să trag un pic focul la oala noastră, românească, și să amintesc că personajul Zorba din romanul lui Nikos Kazantzakis este inspirat de Panait Istrati al nostru, iar România era pentru el, Zorba, raiul pe pământ.
https://bel-esprit.ro/all-in-one-david-garrett-azi-zorba.../
ALL IN ONE -DAVID GARRETT – AZI ZORBA GRECUL
Sirtaki-ul dansat de Zorba Grecul – eroul emblemă a libertății al lui Nikos Kazantzakis – nu numai că trezește, dar provoacă o adevărată descătușare de trăiri și exaltări ținute în frâu și eliberate într-un amestec de mișcări lente (syrtos) și rapide (pidikhtós) care se spiralează într-un ciclon de bucurie și chef de viață.
El poate fi oricine. Poate lua orice formă și orice conținut. Cu atitudinea, parfumul și eu-ul acordate perfect.
Poate fi Beethoven, Eros Ramazotti, Schubert, Queen, Vivaldi, Beatles, AC/DC, Whitney Houston, Carlos Gardel, Guns n’ Roses, Bach, Vaya con Dios, Chopin, Paganini … și numai Dumnezeu mai știe cine. Pentru că este creația lui.
ASTĂZI – ZORBA GRECUL!
Sirtaki are rădăcini cretane și a fost creat special în anul 1964 de către coregraful Giorgos Provias, pe muzica lui Mikis Theodorakis, pentru filmul „Zorba Grecul”, ecranizarea romanului cu acelasi nume al lui Nikos Kazantzakis (bun prieten cu Panait Istrati) în regia lui Mihalis Kakogiannis.
Și ca să ne minunăm încă o dată de cât de mică e lumea și ce frumos o rotunjesc artiștii ei, trebuie să trag un pic focul la oala noastră, românească, și să amintesc că personajul Zorba din roman este inspirat de Panait Istrati al nostru, iar România era pentru el, Zorba, raiul pe pământ.
Răzvan Exharcu rezumă minunat toate astea spunând că ”Înainte ca toată omenirea să danseze ca Anthony Quinn, au existat doi oameni care au trăit fiecare o parte din miticul personaj. Unul era un țăran grec, Ghiorghios Zorba, cel care a inspirat învelișul. Celălalt, sufletul, era Panait Istrati.”
Iar azi, vioara lui David Garrett (re)învie sentimentul universal de apartenență la frumos, însoțit de bucuria lucrurilor simple, trăită aproape sălbatic, cu fiecare răsuflare, în fiece clipă.
Luminița Giurgiu
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
''M-am uitat pe fereastră la semnele primăverii. Cerul era aproape albastru, copacii aproape înmugureau,
soarele era aproape strălucitor.''
Millard Kaufman
''Era aprilie. Acea mișcare a frunzelor, a pământului, a aerului, a lucrurilor, lumină care vorbește despre ziua de mâine, remixarea internă a fibrelor care au uitat că există. ''
Dino Buzzati
Asa sunt ele, sufletele frumoase.
Traversează o mie de nopți și strălucesc mai mult decât un milion de răsărituri.
Gabriela Pannia
Pentru că în cele din urmă
despre asta este viața
Căutare perenă a luminii.
Pin Monia
Oamenii sunt ca anotimpurile!
Unii sunt vioi, fragili, plini de speranță. Au un parfum amețitor, te „îmbată” doar stând alături de ei. Au energie și muguri, mii de muguri. Flori mărunte și delicate. Au răceala ultimelor zăpezi și căldura blândă a soarelui. Au tandrețe. Sunt oamenii - primăvară.
Alții sunt aprigi, fierbinți, vulcanici, plini de pasiune. Le simți arșița în obraji și pe buze. Au culoare, parfum discret, au toropeala soarelui de amiază și irascibilitatea furtunilor de vară. Ei sunt oamenii - vară.
Oamenii melancolici, visători, oamenii care au în ei un iz de tristețe, de speranță ruptă și înnodată de prea multe ori. Oameni plini de culoare, de parfum amețitor de fructe coapte, oameni cu brațe deschise printre care se strecoară lumina. Nu orice fel de lumină, o lumină blândă, caldă. Oameni calzi, roditori, dar cu ploi reci, năvalnice și persistente. Oamenii - toamnă.
Şi mai sunt oamenii luminoși dar reci, probabil au luptat cu prea multe dezamăgiri și își păstrează restul de căldură doar în interior. Tăcerea este felul lor de a vorbi. Tac și seamănă lumină. Ei sunt viscole aprige, țurțuri de gheață și Crăciun. Le este greu să își arate iubire, dar când o fac, oferă totul. Tot! Oamenii - iarnă.
Naivul, "Oameni - anotimpuri"
Domnişoară de altădată
Domnişoară de altădată,
Caut frumuseţea ta
Şi n-o găsesc prin lume,
S-a pierdut, s-a ascuns
Ori poate s-a risipit
Prin visele bărbaţilor
Care nu te-au avut,
Semănai cu femeile toate
Şi cu niciuna,
Frumuseţea ta de modă veche
Ascunsă în buzunarul unui ceas
Cântată în şoaptă, în neştiute existenţe
Bântuie corzile mele de sânge
Şi s-a acordat cu dinlăuntrul,
E prizoniera eului,
Fugară prin jungla profunzimilor,
Sunt un posedat al ei,
Nu ştiu ce descântec
M-ar putea reda libertăţii
De a o distinge
De a o asemui, de a fi neasemuită,
Să-mi răvăşească retinele doar
Să nu-mi arunce în gol toţi fiorii,
Domnişoară de altădată,
Caut frumuseţea ta
Şi n-o găsesc prin lume
Pluteşte pe aerul prizat odată
Aerul tare îmbătat de parfumul tău
Ca de o gură de amor,
O caut prin femei necunoscute
Prin gesturile lor nevăzute
Când sunt singure în faţa oglinzii
Văzându-se doar pe ele
Dar închipuindu-şi că le vede tot restul lumii,
Iei chipul fiecăreia
Şi-l îmbraci cu aerul tău
Cu micile detalii ale dragostei,
Alteori îţi simt profilul
Bătut în adn-ul meu
Ca pe o monedă antică,
Te învârţi în mine
Şi nu cazi niciodată
Zborul ochilor tăi împarte lumină
Şi vine viaţa s-o tragă în piept,
Domnişoară de altădată,
Caut frumuseţea ta
Prin ceaţa dimineţilor
Care se întreabă ce e cu ele
Ce e cu tine, ce e cu noi,
Prin trenuri pierdute,
Şi o găsesc şi n-o găsesc,
E o frumuseţe rătăcită
Prin tăceri uitate, ascunse
Nu se lasă scrisă, descrisă,
E liberă, sălbatică, nepictată
De pictorii pieţelor romantice,
Muzeele ar dori-o expusă
În rame, în vitrine, în vitralii,
Dacă ar avea identitate
S-ar bate pe ea marii colecţionari ai lumii,
Domnişoară de altădată,
Caut frumuseţea ta
Şi rezist eroic să n-o găsesc
La o adresă derizorie
Câteva străzi mai încolo,
Aşteptând cuminte la fereastră,
Domnişoară de altădată.
Marius Tucă
Jeanne Saint Cheron Paintings
[
''De ce cauți bucurie în afara ta? Nu știi că o poți găsi doar în inima ta? "
Rabindranath Tagore
„Imagineaza-ti cum ar fi sa traiesti fara teama, fara judecata, fara invinovatire, fara vina, fara rusine.
Imagineaza-ti ca doar fiind tu insuti, esti fericit, si ca oriunde mergi, raiul merge alaturi de tine, fiindca tu esti raiul. Imagineaza-ti cum ar fi sa traiesti o astfel de libertate.”
Don Mihuel Ruiz
Robert Jahns photography
''Avem nevoie să îl găsim pe Dumnezeu, iar Dumnezeu nu poate fi găsit în zgomot şi agitaţie. Dumnezeu este prietenul tăcerii. Observă cum natura – copacii, florile, iarba – cresc în tăcere. Observă cum stelele, lună şi soarele se mişca pe cer în tăcere.''
Maica Tereza de Calcutta
Avem o singură şansă de ieşire din criza în care în*trea*ga omenire este implicată: să optăm pentru o adevărată re*naştere spirituală. Cu alte cuvinte, să trăim în armo*nie cu Dumnezeu, cu noi înşine, cu semenii şi cu natu*ra.
Dumitru Constantin Dulcan
Adam Woodworth Photography
Singurele lucruri pe care le iei cu tine când părăsești această lume sunt doar cele pe care le-ai împachetat cu timpul în sufletul tău...
Ce ai împachetat astăzi în sufletul tău? Un zâmbet, o îmbrățișare, o rugăciune?
Hrisostom Filipescu
Sufletele noastre vin dintr-o lume mai bună, de aceea ne este nouă așa de dor de stele...
Nikos Kazantzakis
Momentan sunt 33 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 32 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje