Papornița Moșului
Pagina 2 din 2 PrimulPrimul 12
Rezultate 11 la 19 din 19

Subiect: Adrian Păunescu

  1. #11
    Senior Member
    Data īnscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    46.773





    Adrian Păunescu a fost critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și politician romān.

    Anul nașterii: 20 iulie 1943, Comuna Copăceni, Sīngerei
    Data morții: 5 noiembrie 2010, Spitalul Clinic de Urgență București, București

    Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet — debutānd īn 1960 și fiind unul dintre cei mai prolifici autori romāni ai perioadei — și ca organizator al Cenaclului Flacăra, īntrunire muzical-culturală desfășurată periodic īn anii 1973–1985, de regulă īn orașele mari ale Romāniei, unde artiștii promovați de poet prezentau lucrări muzicale și literare īn fața unui public numeros. Īn cadrul cenaclului, Păunescu a īncurajat cultura de masă īndrăgită de publicul tānăr, fiind tolerat pānă la un punct de puterea comunistă care īnsă l-a īnchis īn cele din urmă; el a inventat sintagmele „generația īn blugi” și „muzică tānără” pentru a-și desemna tinerii spectatori amatori ai unui stil vestimentar nonconformist, respectiv sonoritățile iubite de aceștia, ale genurilor folk și rock.

    https://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_P%C4%83unescu





    Lume, lume

    De la mine pān' la tine
    Numai fluturi şi albine,
    De la tine pān' la mine,
    Numai rău şi nici un bine.

    De la mine pān' la ea,
    Numai lanţ şi numai za,
    Unde-i ea şi unde-s eu,
    Numai piese de muzeu.

    De la noi pānă la lume,
    Numai fiare fără nume,
    De la lume pān' acasă,
    Numai vreme friguroasă.

    De la mine pān' la ei,
    Numai lupte şi scāntei,
    Ei acolo, eu aici,
    Şi-ntre noi e-un fel de bici.

    De la voi la oarecine,
    Numai guşteri şi ruine,
    Din neanţ la dumneavoastră,
    Numai gratii la fereastră.

    De la noi pānă la noi,
    Numai ei, din doi īn doi,
    Invers, de la noi la noi,
    Numai stare de război.

    De la toate pān' la toate,
    Numai tu, singurătate,
    Numai tu şi eu şi plānsu-mi,
    De la eu pānă la īnsumi.

    Adrian Paunescu


    7 noiembrie 1997





  2. #12
    Senior Member
    Data īnscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    46.773





    Pacient - Adrian Păunescu

    Eu n-am să mă fac bine niciodată
    Mereu voi suferi de-o boală grea,
    Simţindu-mi conştiinţa vinovată,
    Că nu e totul bine-n ţara mea.

    Puteţi să mă-ntrebaţi:- Ce vrei, băiete?
    Īn treburile mari de ce te bagi?
    Am să răspund milos şi pe-ndelete:
    -Eu ştiu că īmi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi.

    Mi-am investit şi nervi şi timp şi viaţa,
    Īn drumul care m-a ademenit
    Şi-am acceptat să dorm pe copci de gheaţă
    Şi să trăiesc pe muche de cuţit.

    Puteam să-mi fac īn alte părţi avere,
    Puteam să fiu un bun european,
    Puteam să mă īnscriu la mamifere,
    Ins metabolic de la an la an.

    Puteam să am un os, cum au toţi servii,
    Să-l rod meschin şi fără de idei
    Dar epocii eu i-am cedat toţi nervii
    Şi ea nu-mi dă nici drogurile ei.

    Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Ţară,
    Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Neam,
    Nu e-năuntru hiba, ci afară,
    Trăiam un veac, albil dacă eram.

    N-am dreptul la o mare suferinţă?
    Nu-mi daţi cartelă nici pentru prăpăd?
    Ei, bine-atunci , īn mine ia fiinţă
    Un neam pe care voie am să-l vad.

    Şi n-am să pot să-ngadui niciodată,
    Acest trup nelegiuit, al meu,
    Să-nveţe nebunia blestemată
    De-ai fi uşor cānd ţării īi e greu.

    Ca fluturele părăsind omida,
    Cānd vine peste toţi o clipă grea,
    Sunt un atlant murind cu Atlantida,
    Deşi puteam zbura, dacă voia.

    N-aveţi la dumneavoastră-n farmacie,
    Medicamente, boala să-miluaţi,
    Un singur leac īmi trebuieşte mie:
    Să-i pot vedea pe ceilalţi vindecaţi.

    Această boală e o boală rară,
    Această boală grea,
    Această boală se numeşte Ţară
    Şi leacul este ea şi numai ea.



    Trădătorilor de ţară ~ Adrian Păunescu

    Aţi cultivat şi vīntul şi furtuna
    Şi n-aţi avut măcar un lucru sfīnt,
    Ce iese după voi v-a fost totuna
    Aţi ofensat şi oameni şi pămīnt.

    Nu v-a fost milă nici măcar de mame,
    Aţi aruncat idei īn puşcării,
    Voiaţi să moară patria de foame
    Şi, dacă-aţi mai putea, aţi mai voi.

    Aţi ars cuvintele limbii romāne
    Pe ruguri de-mprumut, duhnind urīt
    Din cīte trei ciobani aflaţi la stīne
    Voi pe toţi trei rīzīnd i-aţi omorīt.

    Nu v-a fost greu şi nu v-a fost ruşine
    Să măcinaţi ţinuturi şi statui,
    Voi, fii ai pustiirilor străine
    Prinţi sumbri ai domniei nimănui.

    Trădīnd pe Basarabi, pe Brīncoveanu
    Aţi īncercat să stingeţi acest neam,
    Voi v-aţi vīndut şi inima şi lanul
    Şi cifru-n care noi ascunsu-ne-am.

    Aţi īndoit lumina ţării dreaptă
    Şi aţi murit visīnd-o īn noroi,
    Iar azi cīnd nici mormīntul nu vă rabdă
    Mai reveniţi īn lume ca strigoi.

    Voi, care cu o furie dementă,
    Sfidīnd istoria acestei ţări
    Dăduseţi Romānia īn arendă
    Īnchiriind-o celor patru zări,

    Aţi dus īn capitalele străine
    Acelor ce şi azi valeţi plătesc,
    Pămīnt de-al nostru, soclu de suspine,
    Şi-aţi dus chiar subpămīntul romānesc.

    Coşmare ţin pe cer această noapte
    Şi voi mai apăreţi din cīnd īn cīnd
    Cīnd vă aruncă gropile urlīnd
    Că nu mai pot nici ele să vă rabde.

    Īnsă acum, cīnd şansă nu mai este
    Să vindeţi patria, bătrīni strigoi,
    Voi ne salvaţi de sumbra-vă poveste
    Vīnzīndu-vă din viciu, voi, triştii, īntre voi.

    (Manifest pentru mileniul III, Ed. Eminescu, 1984)



    Poezii si Versuri


    https://poeziisiversuri.com/poeti/adrian-paunescu/




    Va ieși o lege după niște teze,
    Va ieși o lege să ne anuleze,
    Va ieși o lege, plină de contraste
    Să incinereze fapta tagmei noastre.

    Va ieși o lege să ne interzică
    Și să ne ofere preț de tārfă mică,
    Va ieși o lege care să ne lege,
    Va ieși o lege, prea fărădelege.

    Va ieși o lege să consacre biciul,
    Va ieși o lege să ne tragă-n urmă;
    Să ne interzică vis și sacrificiu
    Va ieși o lege să intrăm īn turmă.

    Salutăm această lege care vine,
    Cu condoleanțe și urări de bine!

    Adrian Păunescu - Teze și legi
    20 iulie 1943



    https://www.slideserve.com/adie/adrian-p-unescu-1943-2010




  3. #13
    Senior Member
    Data īnscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    46.773





    Rezervația de zimbri

    de Adrian Păunescu

    O mie de ani, vīnătorii zeloși
    Vīnatul suprem al pădurii-l vīnară
    Nu porci, căprioare, fazani și cocoși
    Ci zimbri, că ei sīnt pe stema de țară!

    Măreț animal este zimbrul cel mut!
    O mie de ani de săgeți și rafale
    Dar el, melancolic, ca și la-nceput
    La nimeni nu-nchină puterile sale.

    Cu milă privește spre brazda de plug
    Spre ieslea lui tremură botul și nara
    Mai bine vīnat decīt vită īn jug
    Căci zimbrul nu ia de la alții povara.

    Pe sine se poartă īn negre păduri
    Și tropotul lui grea furtună anunță
    Și-și duce lumina īn ochii lui puri
    Și tropot de zimbri viței īn sămīnță.

    Mai bine trăiesc liniștiții plăvani
    Furajul la iesle īntr-una le vine
    Decīt cel gonit de o mie de ani
    Decīt cel purtīnd libertatea īn sine.

    Măreț animal și podoabă de preț
    El liniște n-are, nicicīnd și niciunde,
    Din simplul motiv că e-atīt de măreț
    Că el nicăieri nu se poate ascunde.

    Și el nici n-a prins păcătosul īnvăț
    Să stea-n colivie, bīrlog sau īn cușcă.
    Decīt să-i miroasă a bici sau a hăț
    Mai bine-a săgeată și-a a strigăt de pușcă.

    Dar, dup-o mie de ani de coșmar
    Se șterge surīsul și doliul se leagă
    Pe-un munte īn Hațeg, īn codrul bizar,
    Rămīn zece zimbri, din rasa īntreagă.

    Vīnat fără milă, stingīndu-se lent
    Frumosul din stemă abia mai tresare.
    Acum, l-a votat un īntreg parlament
    Să fie-apărat sub pedeapsa cea mare.

    Nepoții acelor zeloși vīnători
    Īl roagă pe zimbru să se īnmulțească
    Dar el ar muri și de-o mie de ori
    Decīt īnc-o dată un zimbru să nască.

    Sătui de prigoană, cu un muget absent,
    Abia de mai pasc și mai leorpăie apă
    Și nici nu le pasă că un parlament
    Bătrīna lor rasă ar vrea s-o re-nceapă.

    Destul hăituiți, zac īn mare plictis
    Nimic nu-i irită – sīnt parcă strigoii
    Pe care o mie de ani i-au trimis
    Să-ncarce de-o nouă revoltă și boii.

    Greoi cum sīnt ei, ca surparea de zid,
    Chiar viața și-ar lua-o, dar nu au unealtă.
    Și-atunci stau cu-ncetul și se sinucid
    Nici ochii, spre umbra cu arc nu-i mai saltă.

    Și cīntă ce cīntă acei ce-i păzesc:
    „Ridică-te, zimbru, tradiție sfīntă!”
    Dar pofta s-a stins: īn mileniul cīinesc
    Degeaba al zimbrilor imn li se cīntă.

    Ei nici nu mai cred că există vreun om.
    Sătui de prigoană, așteaptă un glonte.
    Blocați īn pădure, īn ultim sindrom
    Li-i moartea plăcere și viața un front e.


    Și stă rezervația ca un azil
    Īn care nimic nu mai vrea să se nască
    Și zimbrul e, astăzi, cu voia, steril
    Și poartă o față de vită, ca mască.

    Destul l-au belit, l-au ucis, l-au gonit!
    Destul i-au tăiat din copite cu coasa!
    Colos mineral, zace zimbrul scīrbit
    Strivindu-și īn sine jignirea și rasa.

    Și mugetul lui, ca de vechi patefon,
    Abia mai ridică suflarea bolnavă.
    I-au tras și lumină, i-au pus telefon,
    Dar zimbrul, cu vremea, devine epavă.

    Īn grevă, celulele sale s-au pus
    Și creierii lui sīnt uscați de prigoană
    Puteri ca să pască aproape că nu-s.
    Și paznicii-i dau apă dulce din cană...

    Se roagă de el, dar se roagă-n zadar
    Sīnt gata să-l lase să fugă, dar zimbrul
    S-a tras și din stemă, s-a tras din ziar
    Și pleacă, tăcut, și din ultimul timbru.

    Rugina, pe puștile morților vechi
    Cīt molia este, pe arc și săgeată,
    Dar zimbrii păstrează distante perechi
    Și nu vor mai fi pe aici niciodată.

    Se stinge un neam, chinuit mii de ani,
    Un neam luminat și puternic și mīndru.
    Jignit de dușmani, ieftinit de plăvani,
    Se-nchide-n afară și fuge-năuntru.


  4. #14
    Senior Member
    Data īnscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    46.773





    Ideologia perfectă ~ Adrian Păunescu

    Ideologia atlantă este perfectă.
    Prin modul ei de a inculpa
    Ea provoacă legi
    Pe care nu le poate respecta nimeni.
    Parlamentul atlant,
    Străbătut de un fior,
    Eminamente ideologic,
    Emite legi după legi,
    Una mai aberantă decīt alta,
    Una mai imposibil de respectat
    Decīt alta,
    Pentru ca toţi să fie vinovaţi
    Īn faţa tuturor.

    Poezii cenzurate, Editura Păunescu, 1990


  5. #15
    Senior Member
    Data īnscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    46.773

  6. #16
    Senior Member
    Data īnscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    46.773





    Repetabila povară - Adrian Păunescu

    Cine are părinţi, pe pămānt nu īn gānd
    Mai aude şi-n somn ochii lumii plāngānd
    Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
    Astăzi īmbătrānind ne e dor de părinţi.

    Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
    De atāţia copii şi de-atāt nenoroc
    Nişte cruci, īncă vii, respirānd tot mai greu,
    Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

    Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
    Care ştiu dureros ce e suta de lei.
    De sunt tineri sau nu, după actele lor,
    Nu contează deloc, ei albiră de dor
    Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
    Cātă muncă īn plus, şi ce chin, cāt nesomn!

    Chiar acuma, cānd scriu, ca şi cānd aş urla,
    Eu īi ştiu şi īi simt, pătimind undeva.
    Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămāni
    Fii bătrāni ce suntem, cu părinţii bătrāni
    Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
    Dacă nu au murit trişti īn casele lor...
    Īntre ei şi copii e-o prăsilă de cāini,
    Şi e umbra de plumb a preazilnicei pāini.

    Cine are părinţi, pe pămānt nu īn gānd,
    Mai aude şi-n somn ochii lumii plāngānd.
    Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
    Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

    Ochii lumii plāngānd, lacrimi multe s-au plāns
    Īnsă pentru potop, īncă nu-i de ajuns.
    Mai avem noi părinţi? Mai au dānşii copii?
    Pe pămāntul de cruci, numai om să nu fii,

    Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
    Īntr-un biet orăşel, īntr-o zare de sat,
    Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
    Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
    Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
    Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

    Cine are părinţi, īncă nu e pierdut,
    Cine are părinţi are īncă trecut.
    Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus pānă-aci,
    Unde-avem şi noi īnsine ai noştri copii.
    Enervanţi pot părea, cānd n-ai ce să-i mai rogi,
    Şi īn genere sunt şi niţel pisălogi.
    Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
    Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
    Cocoşaţi, cocārjaţi, īntr-un ritm infernal,
    Te īntreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
    Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
    Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
    Că povară īi simţi şi ei ştiu că-i aşa
    Şi se uită la tine ca şi cānd te-ar ruga...

    Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
    Pe conştiinţă povara acestui apus
    Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
    Se vor īmputina cei ce n-au şi ne cer.
    Iar cānd vom īncepe şi noi a simţi
    Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
    Şi abia īntr-un trist şi departe tārziu,
    Cānd vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
    Vom pricepe de ce fiii uită curānd,
    Şi nu văd nici un ochi de pe lume plāngānd,
    Şi de ce īncă nu e potop pe cuprins,
    Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
    Deşi lumea īn care părinţi am ajuns
    De-o vecie-i mereu zguduită de plāns.






  7. #17
    Senior Member
    Data īnscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    46.773

  8. #18
    Senior Member
    Data īnscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    46.773





    Andrei Paunescu

    UN FALS, O FĂCĂTURĂ ATRIBUITĂ LUI ADRIAN PĂUNESCU CIRCULĂ PE INTERNET
    • Ultimele texte ale lui Adrian Păunescu, scrise pe patul Spitalului de Urgență Floreasca …

    Vezi mai:

    https://www.facebook.com/.../a.16142.../2073244959632153/...



    De la un cardiac cordial - Adrian Păunescu

    De-aicea, de pe patul de spital,
    Pe care mă găsesc de vreme lungă,
    Consider că e-un gest profund moral
    Cuvāntul meu la voi să mai ajungă.

    Mă monitorizează paznici minimi
    Din maxima profesorului grijă,
    Īn jurul obositei mele inimi
    Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

    Aud o ambulanţă revenind,
    Cu cine ştie ce bolnav aicea,
    Alarma mi se pare un colind
    Cu care se tratează cicatricea.

    Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
    Păziţi-vă şi inima, şi gāndul,
    De nu doriţi să vină anii grei,
    Spitalul de urgenţă implorāndu-l.

    Eu vă salut de-a dreptul cordial,
    De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
    Recunoscānd că patul de spital
    Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

    Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
    Eu īnsumi sunt mai omenos īn toate,
    Dă-mi, Doamne, viaţă īncă nişte ani,
    Şi ţării mele minima dreptate.





  9. #19
    Senior Member
    Data īnscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    46.773









    "Nu cer nimic, īn schimb,
    Le pot avea pe toate,
    Nu cer nici loc nici timp,
    Eu am eternitate."








Pagina 2 din 2 PrimulPrimul 12

Informații subiect

Utilizatori care navighează īn acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează īn acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •