Fascinanta viață și spectaculoasa moarte a lui Pitagora

Pitagora s-a născut prin anul 580 .Hr. n insula Samos. ncă de tnăr a călătorit mult, vizitnd Orientul Apropiat pnă n India. Cnd s-a ntors n Samos, a dat peste Polycrates care a fost tiran al Samosului n perioada 538-522 .Hr. Pitagora, el nsuși un mic dictator, s-a mutat la Crotona, azi Crotone n Italia, unde a ntemeiat cel mai totalitar colegiu posibil.
Puteau intra n el și bărbații și femeile, dar trebuiau să depună nainte un jurămnt de castitate și să se oblige la un regim alimentar care excludea vinul, carnea, ouăle și bobul. Ce-a avut el cu bobul, nimeni nu a nțeles. Toți trebuiau să se mbrace ct mai simplu și decent. Rsul era interzis și la sfrșitul fiecărui an de școală, toți elevii erau obligați să-și facă public autocritica. Seminariștii erau mpărțiți n externi, cei care după cursuri se ntorceau acasă și interni, cei ce rămneau noaptea n această mănăstire. Pe cei dinti i ncredința n grija unor asistenți și doar de ceilalți, esotericii, care constituiau cercul restrns al adevăraților inițiați, se ocupa personal. Chiar și aceștia l vedeau pe Pitagora doar după patru ani de ucenicie. n acea perioadă el le trimitea cursurile scrise și autentificate cu formula authos epha, adică el nsuși a spus-o. Abia după această așteptare Pitagora binevoia să-și facă apariția n fața discipolilor.
ncepea cu matematica. Dar nu așa cum o nțelegeau grosolanii și interesații egipteni, care o inventaseră doar din scopuri practice. Pitagora vedea matematica ca o teorie abstractă, dedicată antrenării minții cu deducții logice, cu exactitatea proporțiilor și cu demonstrațiile. Doar după ce i aducea la un astfel de nivel pe elevi trecea la geometrie care pentru el se compunea din elemente clasice: axioma, teorema și demonstrația. Fără să-l cunoscă pe Thales din Milet, a stabilit o serie de teoreme: suma unghiurilor dintr-un triunghi este egală cu două unghiuri drepte și pătratul ipotenuzei ntr-un triunghi dreptunghic este egal cu suma pătratelor celorlalte două laturi. Poate ar mai fi spus și alte adevăruri, dar el disprețuia astfel de aplicații, considerndu-le prea mici pentru geniul său. Apollodor povestește că atunci cnd a descoperit teorema cu ipotenuza, Pitagora a sacrificat 100 de animale ca să le muțumească zeilor. Știrea trebuie să fie falsă deoarece Pitagora s-a mndrit cu faptul că nu făcea rău animalelor, impunndu-le același lucru și discipolilor. Singurul exercițiu care i aducea bucurie nu era fomularea n sine a teoremelor, ci speculațiile nalte și abstracte ale teoriei.
Chiar și artimetica el nu o vedea ca pe un instrument de contabilitate, ci ca pe un studiu al proporțiilor. Așa a descoperit legătura dintre număr și muzică. Trecnd ntr-o zi prin fața atelierului unui fierar, a fost surprins de ritmicitatea loviturilor de ciocan pe nicovală. ntors acasă a nceput să facă experimente punnd să vibreze corzi de aceeași grosime și la fel de tensionate, dar de lungimi diferite. A ajuns la concuzia că sunetele depind de numărul de vibrații. Le-a calculat și a stabilit că muzica nu este altceva dect o relație numerică ntre aceste vibrații, măsurată după intervalul dintre ele. Chiar și tăcerea spunea el nu este dect o muzică pe care urechea omenească nu o percepe, fiincă e continuă, deci nu are intervale. Planetele, ca toate celelalte corpuri aflate n mișcare produc o muzică a sferelor. Pămntul este o sferă, afirma Pitagora cu 2000 de ani naintea lui Copernic și Galilei și nvrte n jurul axei sale de la est la vest avnd cinci zone: arctică, antarctică, hibernală, estivală și ecuatorială. mpreună cu celalate planete forma cosmosul.
O parte din ideile sale erau inspirate din filosofia Orientului. Astfel, sufletul, fiind nemuritor, migrează de la un corp la altul, părăsindu-l pe cel mort, purificndu-se un timp n Hades apoi rencarnndu-se. Pitagora și amintea că fusese cndva o curtezană celebră, apoi eroul aheu Euforbiu din războiul troian. Ba chiar mergnd odată la Argos, și recunoaște acolo o armă din timpul expediției. Toate aceste aspecte l fac pe Pitagora un personaj aproape fantastic. Timon din Atena ni l-a nfățișat din punct de vedere intelectual ca pe un histrion (bufon) cu aere solemne care tot dndu-și singur importanță a reușit să și-o capete. Pitagora nu se mărginea să practice virtutea, ducnd o viață castă, păstrnd un regim alimentar riguros și avnd o purtare demnă și nțeleaptă, ci a făcut un instrument de publicitate pentru sine. Devenise o figură semi-divină: nvățăceii așteptau patru ani pnă să-l vadă.

nchistat n orgoliul său de castă și tot mai convins că cercul pitagoricienilor constituie o grupare aleasă și predestinată de zei să pună ordine n rndul oamenilor, s-a hotărt să ia puterea n stat și să ntemeieze la Crotona republica ideală, bazată pe filosofia elaborată de el nsuși. Ca toate republicile ideale, ea urma să fie o tiranie luminată. Pitagora dorea să interzică tuturor vinul, carnea, ouăle, bobul, amorul și rsul. La un moment dat crotonezii au constatat că toate demnitățile din stat erau deținute de adepții lui Pitagora, oameni austeri, foarte serioși, plicticoși, competenți și ngmfați care doreau să facă din Crotona o nchisoare-mănăstire. nainte de a fi prea trziu, au nconjurat seminarul, i-au scos pe chiriași și i-au ucis. Pitagora a apucat să fugă n chiloți, dar un destin răzbunător i-a condus pașii ntr-un lan cu bob. Din scrba pe care o avea față de această legumă a refuzat să se ascundă acolo. A fost prins și omort cndva n jurul anului 495 .Hr. Avea deja peste 80 de ani și și pusese la adăpost Comentariile, ncredințndu-le fiicei sale Damona, cea mai fidelă discipola a sa, ca să le răspndească n lume.