Racla Sfantului Ioan Botezatorul trebuie Argintata cu Bani obtinuti intr-un mod Curat

[Adrian Pop]

Este o Lege pentru tot creştinul: în fiecare din noi, Hristos trebuie să crească, iar omul să se micşoreze.

In baia Sfântului Botez, tot creştinul se îmbracă cu Hristos: „Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat”, aşa cântă Biserica la săvârşirea acestei sfinte taine.

[Adrian Pop]

De acum tot cel botezat trebuie să devină asemenea cu Hristos. In fiinţa omului botezat s-a semănat sămânţa omului celui nou, a Hristosului din noi. Or, acest om trebuie să se dezvolte, trebu¬ie să crească până la măsura plinătăţii lui Hristos, dar în acelaşi timp trebuie să scadă, să se micşoreze mereu omul cel vechi: „El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.” Aceasta este calea desăvârşirii, a sfinţeniei.

[Adrian Pop]

Mai bine să vedem cum trebuie să mă micşorez eu, că este mai uşor de înţeles, căci lu¬crul este acelaşi: dacă mă micşorez eu, apoi sigur creşte Hristos; şi dimpotrivă, dacă cresc eu, se micşorează Hristos. Nu se poa¬te să cresc şi eu şi Hristos în acelaşi timp, cele două creşteri sunt potrivnice una alteia. Aşadar, El creşte numai dacă mă micşorez eu. Iar cum să mă micşorez eu, ne-a arătat-o sfântul Ioan Botezătorul.

[Adrian Pop]

Trupul se micşorează prin post şi nevoinţă.

[Adrian Pop]

Un trup bine hrănit, spun Sfinţii Părinţi, este ca un porc pus la îngr㬺at.

[Adrian Pop]

De aceea sfintele Canoane ale Bisericii ne poruncesc cu străşnicie să ţinem rânduiala Sfântu¬lui Post, fiindcă fără această unealtă nu putem lucra ogorul cel duhovnicesc al sufletului şi nu ne putem mântui.

[Adrian Pop]

Dar şi sufletul am zis că trebuie să se micşoreze. Or, pă¬catul cel mai mare, care umflă sufletul, este mândria, păcatul cel mare de la început, zăvorul otrăvit din care curg toate rele¬le.

[Adrian Pop]

smerenia, duşmanul de moarte al mândriei; să fii plin de daruri, de vrednicii şi să te socoti mai nevrednic decât toţi; aceasta este micşorarea sufletului.

[Adrian Pop]

De obicei, noi oamenii suntem plini de mândrie, ne so¬cotim mai buni decât semenii noştri. Cel evlavios se crede mai evlavios decât ceilalţi şi se uită de sus la dânşii; tânărul se crede mai frumos, cel isteţ mai priceput, cel bogat mai vrednic; fieca¬re se crede mai bun, mai presus decât ceilalţi. Aceasta este mândria, din care izvorăsc toate relele: zavistiile, certurile, uci¬derile. Dimpotrivă, smerenia este maica virtuţii, nu te lasă să te socoti mai bun decât aproapele tău: niciodată să nu-l socoti mai prejos decât tine, totdeauna să ai despre el o părere mai bună decât despre tine.
Iată cele două unelte cu care putem micşora pe omul cel vechi din noi, pentru ca să crească omul cel nou întru Hristos: postul şi smerenia.

[Adrian Pop]

Şi, lucru minunat, cu cât ne micşorăm mai mult, cu atât ne facem mai transparenţi, cu atât mai mult străluceşte Hristos din noi, precum zice Apostolul, că nu mai trăiesc eu, ci Hristos care este în mine.

Cam asta dorea sa-mi spuna Batranul Calugar de la Lainici acum 25 de ani, cand m-am dus la el sa ma sfatuiesc cu privire la gandurile pe care le aveam, privind Regia de reconstructie a tarii....

Eram indemnat s-o fac , ca nu avea cine....si eu nu stiam despre ce este vorba....

Acum stiu, dupa atatia ani...si mai ales dupa ultimii 2 ani si jumatate de pr de sanatate dure...