Elena Latan

[latan.elena]

"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .




"Am gustat un strop din strălucitul Sânge,
Mările Luminii s-au vărsat în mine,
Inima le-ncape și nu mai mă strânge.
Simt că sunt un soare ce nu se mai stinge
Dănțuind în cosmos, Doamne, - n drum spre Tine."

Vasile Voiculescu

[latan.elena]

Secretul fericirii e să fim fericiţi chiar în timp ce aşteptăm fericirea.

Fericirea este o alegere zilnică. Nu o gasesti fara probleme. O găsești în ciuda problemelor.

Stephen Littleword



„A fi învins de parfumul florilor este o formă delicioasă de înfrângere.”

Beverly Nichols




„Către studentul care îl întreabă dacă raiul există,
maestrul Paracelsus răspunde spunându-i că paradisul
există și este acest Pământ al nostru. Dar există și iadul
și constă în a nu realiza că trăim într-un paradis”.

Jorge Luis Borges

[latan.elena]

A noastră nu este sarcina de a repara întreaga lume dintr-o dată, ci de a ne întinde pentru a repara partea de lume care este la îndemâna noastră. Orice lucru mic și calm pe care un suflet îl poate face pentru a ajuta un alt suflet, pentru a ajuta o parte din această săracă lume suferindă, va ajuta enorm. Nu ne este dat să știm care acte sau de către cine vor face ca masa critică să se încline spre un bine durabil. Ceea ce este necesar pentru o schimbare dramatică este o acumulare de acte, adăugând, adăugând, adăugând mai multe, continuând. Știm că nu este nevoie de toată lumea de pe Pământ pentru a aduce dreptate și pace, ci doar de un grup restrâns, hotărât, care nu va renunța în timpul primei, al doilea sau al sutei furtuni.

Una dintre cele mai calmante și puternice acțiuni pe care le poți face pentru a interveni într-o lume furtunoasă este să te ridici și să-ți arăți sufletul. Sufletul pe punte strălucește ca aurul în vremuri întunecate. Lumina sufletului aruncă scântei, poate aprinde rachete de lumină, aprinde incendii de semnal, face ca lucrurile potrivite să ia foc. A arăta felinarul sufletului în vremuri întunecate ca acestea -- a fi înverșunat și a arăta milă față de ceilalți; ambele sunt acte de vitejie imensă și de cea mai mare necesitate. Sufletele care se luptă captează lumina de la alte suflete care sunt complet luminate și sunt dispuse să o arate. Dacă ai ajuta la calmarea tumultului, acesta este unul dintre cele mai puternice lucruri pe care le poți face.

Întotdeauna vor exista momente când te vei simți descurajat. Și eu am simțit disperare de multe ori în viața mea, dar nu țin un scaun pentru asta. Nu o voi distra. Nu este permis să mănânc din farfuria mea. [...]

În acest spirit, sper că veți scrie asta pe perete: Când o navă mare este în port și este ancorată, este în siguranță, nu poate exista nicio îndoială. Dar nu pentru asta sunt construite nave grozave.

Clarissa Pinkola Estés

[latan.elena]

Pedeapsa macului
Vasile Voiculescu

Arde Macul să se-nsoare,
Macul, roșcovanul,
C-a pus ochii pe-o Cicoare…
Nu-i ca ea o altă floare
Mândră în tot lanul.

Însă floarea mult iubită,
Floare mai aleasă,
Nu-i cu macul potrivită,
Ci-i cu Flutur logodită
Și-i va fi mireasă.

Craiul Flutur, domnul mare,
Mânios, pe dată,
S-aruncă pe vânt călare,
Și-ajungând la Mac în zare,
A pornit a-l bate.

Cu aripile-aurite,
Strașnic mi-l lovește,
Jos cad foile izbite,
Și din urmă, risipite,
Vântul le gonește.

Râd cicorile și lanul…
Crește veselia,
Că din Macul Roșcovanul
A ramas acum, sărmanul,
Numai măciulia.

[latan.elena]

Nu am nevoie de bani.
Am nevoie de sentimente,
de cuvinte, de cuvinte alese cu înțelepciune,
de flori numite gânduri,
de trandafiri numiți prezențe,
de vise care locuiesc în copaci,
de cântece care fac să danseze statuile,
de stele care murmură în urechile îndrăgostiților.
Am nevoie de poezie,
această magie care arde greutatea cuvintelor,
care trezește emoții și dă noi culori.

Alda Merini

[latan.elena]

Nu vreau ca femeile să aibă mai multă putere asupra bărbaților,
ci să aibă mai multă putere asupra lor.

Mary Shelley


Edelweiss by Edgar Maxence

[latan.elena]

Când marea...
Nichita Stănescu

Când marea își varsă din sine
amarul și peștele
cresc valuri și-atâta, iubită…
de vrei izgonește-le.

Când piscul văiugii își plânge
în fulger fărâmele
Cad așchii de stâncă, iubită…
de-ți place sfărâmă-le.

…Azi noapte am visat între arbori
pierzarea clipitelor…
în vis se făcea că răsună
tălăngile vitelor…

Și-n om din cuvinte, iubită…
hai vino și strânge-le
…îmi umblă cuvântul prin vine
odată cu sângele…



Nichita Stanescu

Clipa cea repede


S-a pus la indoiala piatra
ca vorbire

Au zis de fluture ca este
o respirare, -
¬
de cartof, de porumb si de pruna,
strigat de nefiind, ¬

la fel de porc, de capra si de luna,
fel de mestecand

Ei n-au stiut nici sa citeasca
leul in alergare,
ca litera preeste si zeiasca

N-au descifrat campia mare,
marea cea mare,
viata prea singura
ce ni s-a dat

[latan.elena]

Am învățat să-mi respect deșerturile,
fara sa vreau sa fiu,
și întotdeauna, o grădină de flori.

Emanuela Pacifici


















Tetyana Erhart Digital Art

[latan.elena]

MariusTucă

De vorbă cu marea

Nimic mai frumos
decât să stai de vorbă
cu marea.
Începi să discuţi cu ea
nimicuri,
să-i povesteşti întâmplări simple
din viața ta,
fără importanță,
dar care ți-au rămas în minte
ca și când
ar fi putut însemna ele ceva,
poate mai târziu,
poate niciodată.

Ea nu te oprește,
te ascultă,
ba chiar simți că te încurajează
să-i mărturiseşti,
să i te mărturiseşti.

Eziţi,
îţi este puțin teamă,
îți dai seama,
când începi să-i vorbești,
că sunt lucruri
despre care n-ai apucat
să stai de vorbă
nici cu tine însuți.

Este ceva care vine
poate din depărtarea ei,
poate din adâncurile ei,
care te îndeamnă
să-i povestești tot
ce n-ai putut povesti
până atunci.

Fără să vrei,
te învață tainele conversației,
te lasă să-i deslușești
felul de a sta de vorbă cu tine.

Și, uite așa,
începi să prinzi curaj,
ba chiar să cochetezi cu ideea
că ai putea să-i faci curte.

Nu te îndeamnă,
dar nici nu te respinge.
Începi printr-o mărturisire,
fără o sinceritate deplină,
toată cochetăria ta de cuceritor
n-are nici farmec, nici valoare.

Stai pe malul ei
și, îmbătat de freamătul
ce i se răsucește în zare,
îi vorbești de toate provocările
pe care le-ai avut peste an,
toate provocările
care te-au încercat
până la sânge,
împlinite sau pierdute
pe jumătate,
de toate stările
de învingător și învins
prin care ai trecut,
de toate bătăliile
mai mari sau mai mici
în care ai intrat,
unele din care
n-ai mai reușit să ieși.

O privești,
se uită lung și adânc la tine,
la fel și tace,
de parcă așteaptă
spovedania până la capăt.
Încearcă să ia cu ea
toate neliniștile tale,
fără să le mai asculte,
printr-un schimb de energie
și lumină.

Ți se face frică
și, dintr-o dată,
dintr-un cuceritor
care cocheta cu flirtul,

dintr-un bărbat sigur pe el,
puternic, te transformi
într-un copil
și îți dorești cu disperare
ca femeia tulburătoare
de mai devreme
să se transforme,
să devină mamă.

Ai nevoie de îmbrățișarea ei
ocrotitoare,
nu-ți mai trebuie nimic altceva,
ai vrea să taci
și să fii strâns tare în brațe,
să nu mai auzi
de nimeni și de nimic.

Când ai deschis ochii,
cu gândul ca între timp
să nu ți se fi întâmplat
nimic rău,
dar și rușinat
pentru îndrăzneala ta,
privești orizontul,
vrei să te agăți de el,
să-ți găsești echilibrul
pierdut într-o doară.

Un halo coborât deasupra mării,
ca un văl subțire de ceață,
îți ascunde orizontul
după care ochii țipă,
ca și când ar căuta pământul!

Nimic mai frumos
decât să stai de vorbă
cu marea…

[latan.elena]

''Dacă am ști că suntem destinați să orbim în seara asta, am arunca o ultimă
privire la fiecare fir de iarbă, fiecare nor, fiecare fir de praf, fiecare curcubeu,
fiecare picătură de apă: totul.''

Pema Chödrön



A dormi nu este o artă mică. Între timp, pentru a dormi, trebuie să stai treaz toată ziua.
De zece ori pe zi trebuie să te depășești: asta provoacă oboseală bună și este mac pentru suflet.
De zece ori pe zi trebuie să te împaci cu tine însuți; de fapt, depășirea este amărăciune, iar cei care nu au fost împăcați dorm prost.
Trebuie să găsești zece adevăruri pe zi: altfel vei începe să cauți adevărul chiar și noaptea, iar sufletul tău va rămâne flămând.
De zece ori pe zi trebuie să râzi și să fii vesel: altfel stomacul tău, care este părintele tuturor tristeții, te va tulbura noaptea.
Puțini o știu: dar pentru a dormi bine trebuie să ai toate virtuțile.

Friedrich Nietzsche