Elena Latan

[latan.elena]

„Mulțumeste vieții, pentru că fiecare zi este un miracol.
Fii recunoscător pentru moment, pentru că ai doar asta.
Fii recunoscător pentru ceea ce vine, pentru că este un dar.
Mulțumeste pentru ce dispare, pentru că și-a făcut treaba.
Mulțumește universului, pentru că faci parte din el.”

Corrado Debiasi



„Dragostea este fiecare mișcare a sufletului nostru în care se simte și își percepe propria viață.”

Herman Hesse




„Fii, deci, fii fericit în orice vreme, în orice loc; pentru că toate îți sunt dăruite prin Iubirea veșnică.”

Sfânta Rita da Cascia

[latan.elena]

Poți să cutreieri lumea toată și să te minunezi de rezultatele civilizației,
dar nimic nu-i mai fermecător decît călcîiul de pămînt, pe care te-ai născut..."

Vasile Alecsandri



"Cine n-a văzut un om sărutînd pămîntul...
nu știe pe ce calcă."

Marin Sorescu

[latan.elena]

"Doamne, dacă aş mai trăi o viaţă, n-aş pierde nicio zi în care să nu mă bucur de copilărie.
N-aş adormi fără îmbrățișarea îngerului cu chip de mamă şi a poveştii de seară.
Aş creşte şi aş înflori doar pentru cine merită să înfloresc.
Aş implora inima să nu bată cu putere la orice fâlfâit de aripă crezând că este iubire. O vor răni gesturi, vorbe sau chiar tăceri; şi atunci rănită, nu va mai avea putere să iubească.
Ochilor le-aş porunci să-şi zidească lacrimile de suferinţă; iar eu îi voi spăla cu bucuria de pe chipurile oamenilor buni.
Mâinilor, să dăruie mângâierea şi să ridice pe cel căzut.
Iar sufletului i-aş cere, căci de aici vin toate, dragostea, bunătatea şi începutul înţelepciunii."

Angelina Nădejde




„O, copiii!
Sunt cele mai frumoase creaturi din univers.
Ei sunt vocea adevărului, limfa vieții.”

Alda Merini

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=d22WDXhUpZk




Pelerinaj sentimental

de Otilia Cazimir

Grădina mea – grădina copilăriei mele –
Avea odată straturi și alei.
Pe brazde negre înfloreau pansele
Și le stropeau pe înserat bătrânii mei
C-o stropitoare verde, smălțuită.
Erau pe-aicea flori de mărgarită
Și micșunele cu parfum de mosc...

Grădina noastră... n-o mai recunosc.
Dar prin perdeaua de cireși și nuci,
Mă cheamă-n umbră casa părasită,
S-anină încă rourușcă de uluci
Și pe cerdac se culcă, despletită.

E tot sub streșini cuibul rândunicii,
Și poate că-i aceeași rândunică.
M-apropii, cu sfială și cu frică:
În casa asta mi-au murit bunicii...
Și simt că-n zâmbetul meu tânar port
Surâsul lor, de-atâta vreme mort.

La ușa ce se vaietă prelung
Mă-ntâmpină parfum închis și greu,
Și-n pragul putred, din trecut, m-ajung
Vechi amintiri din ceea ce-am fost eu.

Odăile pustii mi se arată
Atât de mari cum îmi păreau odată,
Pe vremea când le măsuram, tiptil,
Cu pași mărunți și șovăielnici de copil.
Era atât de nalt pe-atunci plafonul scund,
Și ușile erau atât de grele
Când încercam să mă ascund,
Ținându-mi răsuflarea, după ele...

De-atâta colb, ferestrele-s opace.
Pe brazda-ngustă-a picăturilor de ploaie
Pătrunde cenușie în odaie,
În raze lungi, lumina care moare.

Și uite:nu mai are nici un geam
Fereastra lângă care așteptam,
Înfrigurată și nerăbdătoare,
Întâiul fulg molatic de ninsoare.

În colț era oglinda veche și pătrată.
În apa-i de lumină înghețată
Puneau de-a pururi înserările târzii
Fantome plutitoare, fumurii.

Paianjenul tăcerii țese moi
Și diafane pânze de mătasă
Și, răstignită pe păreții goi,
Singurătatea stăpânește-n casă.

- Cerdac sonor, aici, sub vița ta,
Întârziam în fiecare seară,
Și lemnul vechi sub pașii mei vibra
Cu rezonanțe calde, de vioară.

Sub treapta ce se clătina, plecată,
Cânta strident un greier într-o vară
(Un sfredel într-o scândură uscată...),
Și sus, prin crengile de nuc , se rătăcea
În fiecare seară altă stea.

Și-mi pare că, de m-aș întoarce fără veste,
Ar răsări, când s-ar deschide ușa,
Un zâmbet grav și dulce de bunică,
Doi ochi mirați și palizi de brândușă
Și-un cuvios parfum de levănțică.

Cu glas tremurător și ușurel,
Bunicul m-ar chema-n iatac la el.
Cu mâini subțiri, m-ar ridica în brață.
Aș aștepta să iasă din scrinul vechi de nuc
Feliile de pâine cu dulceață
Și vraful cărților cu poze
În care-aș regăsi, sub scoarțe moi de piele,
Poveștile copilăriei mele.
Și pe divanul înflorat cu roze
Aș adormi-n iatacul cald și bun,
În miros de gutui și de tutun...

[latan.elena]

„Judecăm o zi ca bună și una ca rea ​​pentru că am uitat valoarea fiecărui moment.”

Maharaji



„...căci nici o fericire nu se poate asemui cu aceea pe care o smulgi vieţii, cu preţul riscurilor şi sforţărilor necruţătoare. Tot ce oamenii îţi refuză cu micimea lor de suflet, este o bucurie pe care o pizmuieşti. Şi toate bucuriile sunt înălţătoare; toate se pot dobândi, dacă bagi mâna să le cauţi în jăraticul destinului tău. Chiar şi dogoarea focului păleşte în faţa îndrăznelii dorinţei tale, numai să nu şovăi la gândul că vei fi muşcat de nemilosul păzitor al bucuriilor pământești.
Iată ce nu ne învaţă nici o şcoală, nici o educaţie. Şi, iată, de asemeni, pentru ce pământul este mai bogat în fricoşi, decât în eroi. De-aici, traiul acesta searbăd, însă temeinic asigurat fiecăruia, de la râma omenească pînă la cercetătorul în stele."

Panait Istrati



Este foarte important să ieși singur, să stai sub un copac - nu cu o carte, nu cu un tovarăș, ci de unul singur - și să observi căderea unei frunze, să asculți bătaia apei, cântecul pescarilor, să privești zborul unei păsări și al propriilor gânduri în timp ce se urmăresc unul pe altul prin spațiul minții tale. Dacă ești capabil să fii singur și să privești aceste lucruri, atunci vei descoperi bogății extraordinare pe care nici un guvern nu le poate impozita, nicio agenție umană nu le poate corupe și care nu pot fi niciodată distruse.

Jiddu Krishnamurti

[latan.elena]

Aşadar, nu există singurătate,
suntem întotdeauna mai mulţi – în noi înşine,
oriunde ne-am duce – şi oricât i-am implora
pe ceilalţi să aibă milă de singurătatea
vreunuia sau altuia dintre cei ascunşi, pândind,
în noi.
Sigur, mai ales, când ne rugăm
de cei de alături şi când desfacem în faţa lor,
ca pe un sul cu scriere rotunjită,
ceea ce noi numim singurătate – mai ales
atunci nu suntem singuri.
(Mai degrabă
când suntem numai noi, şi unul din noi, dinăuntru,
le întoarce, mincinos, sau invidios, spatele
tuturor celorlalţi – mai degrabă atunci
am fi mai aproape de singurătate – dacă
ceilalţi, din noi – din afară – nu l-ar pândi
cu surâsuri pe cel supărat – sau nu l-ar ignora,
pur şi simplu. Atunci e şi mai rău –
dar tot nu este singurătate, nici de data aceasta.)
„Şi pe urmă vin marile ploi“, şi noi
ne ascundem în grădina înserată – şi se răsfrâng
de multe ori chipurile noastre în frunzele ude
şi ne leagănă – ca şi cum am visa-ntr-o oglindă

Mircea Ivanescu

[latan.elena]

"Să fii împăcat cu tine însuți este cea mai sigură cale de a începe să fii împăcat cu ceilalți."

Părintele Louis de Leon













antoni arissa

[latan.elena]

„Singurătatea mea nu depinde de prezența sau absența oamenilor,
dimpotrivă, îi urăsc pe cei care îmi fură singurătatea, fără, în schimb,
să-mi ofere o companie adevărată”.

Friedrich Nietzsche




Vine un moment când, după o viață în care adaugi, începi să iei.
Elimină alimentele care sunt dăunătoare pentru tine.
Scoateți hainele prea strâmte sau prea largi.
Îndepărtați resturile uitate din sertare, împreună cu credința veche că nu este niciodată bine.
Scoate-ți inima din locurile în care nu mai există iubire.
Eliminați timpul petrecut urmărind oameni.
Ia-ți ochii de la persoana căreia i-ai permis să te rănească.
Luați puterea din trecut.
Îndepărtează vina din poveștile tale.
Ia-ți ochii de la persoana care vorbește la spatele tău.
Îndepărtează buruienile din jurul viselor tale.
Eliminați compromisurile care vă murdăresc alegerile.
Eliminați da-urile acordate pentru adaptare.
Pentru că, de multe ori, adevărata bogăție nu este adăugarea, ci îndepărtarea!

Manuela Toto

[latan.elena]

Cât timp te-avânţi spre fericire,
vei fi mereu nefericit
chiar dac-apuci ce ţi-ai dorit.
Cât timp te plângi de păgubire,
încerci, ratezi, iar şanse-ţi dai,
ai doar speranţe, pace n-ai.

Dar când din minte o să-ţi piară
tot ce-ai dorit şi ai visat,
şi nu mai speri ca alteori,
atunci, cu inima uşoară,
cu sufletul despovărat,
începi să zbori.

Hermann Hesse

[latan.elena]

Inima a lui Dumnezeu, Doamne Iisuse Hristoase,
Cel Ce-Ti galgai sangele pana jos, in adancimi,
deschide-Te rugaciunilor noastre sfioase,
dulce miez al misterioasei Treimi!

Floare a cosmosului, Frumusete a Dragostei ne-ncetate
Spic suprem al nestinsei Lumini Dumnezeiesti,
Unic Cuvant, Eternitate in Eternitate,
dulce Fulger care pe nimeni nu orbesti,

nu ne lasa pe noi in bezmetica ceata,
in somnul lumii cu buimace visari:
trece-ne cu Tine din experienta la viata,
sus, in minunea marii Desteptari!

Inima lui Dumnezeu - Vasile Voiculescu