Elena Latan

[latan.elena]

]"Dăruiește-mi diamantele Înțelepciunii divine,
Trimite-mi statornicul aur al Păcii Tale,
Cu toate bogățiile despuierii de sine.
Unge-mă, vistiernic al Iubirii universale,
Și Iartă-mă dacă prea multe-Ți cer:
Tu mi-ai poruncit cu tărie să sper..."

Vasile Voiculescu




"Pe orbita unui cuget despre Tine
Mereu m-alung și mă-nvârtesc în hău:
Fără să ies o clipă din mine
Simt că mă rotesc orbește-n jurul Tău.

Neabătut din a slavei Tale cale
Aprig mă lupt în orice clipă pentru
Smulgerea din orice lege-a robiei universale;
Să atârn numai de frumusețea Puterii Tale,
Neclintitule, Atotstătătorule-al Eternităților Centru."

Vasile Voiculescu - Rugăciune către Centrul eternei gravitați

[latan.elena]

FLORI pe ETNA

Aceste flori splendide se găsesc pe Etna la mare altitudine și se numesc săpunuri siciliene.
Înfloresc între iunie și august, în ciuda temperaturilor ridicate și a absenței ploilor.
Această vegetație particulară se adună în grupuri și ia forma unor perne numite „pulvinide”: perne de săpun.
Rădăcinile acestei plante au proprietăți de curățare, de fapt scufundate în apă o face spumă.(web)

[latan.elena]

Dedicat celor care există și celor care nu mai există
de Enrico Cattani

Și încerc să înțeleg, tu care într-o zi ești un trandafir, iar pe alta ești un spin.
Stau langa tine in acest timp indefinibil, in timpul pe care ti-l ia sa te gandesti, sa te regasesti si intre timp el rade, trece si nu-i pasa.
Un timp prea scurt dacă vrem să râdem sau să trăim, un timp prea lung dacă te facem să aștepți.
Dacă te întorci, nu mă vei vedea. Nici măcar nu mă poți vedea înainte.
Sunt lângă tine, fără să împing sau să trag, în locul în care te poți apleca atunci când îți pierzi echilibrul.
Lângă mine, să-ți spun la ureche că te iubesc, ca să nu te pierd din vedere nici când te îndepărtezi.
Lângă tine, pentru a nu-ți întuneca lumina, pentru a nu acoperi calea pe care vrei să o apuci, pentru a te gâdila dacă te închizi în gânduri.
Și nu trebuie să te întinzi ca să-l găsești pe al meu, nu l-am lăsat niciodată.
Și nu trebuie să-mi întind mâna ca să o caut pe a ta, a fost mereu în a mea.




> on dans mon esprit | Angel aesthetic, Black and white, Angels among us">

[latan.elena]

Vincent Van Gogh.


Vita con Lloyd

— Lloyd, știi ce înseamnă să fii mamă?

„Îmi pot imagina doar, domnule”

"ȘI...?"

„Cred că este să-ți petreci viața dând formă unei capodopere create cu dragoste necondiționată și devotament total.”

— Atunci o mamă seamănă foarte mult cu un artist, Lloyd?

"Dimpotrivă, domnule. Eu cred că ei sunt artiștii care și-ar dori să fie ca niște mame"

„Mulțumesc, Lloyd”

"Cu placere domnule"


Le mamme nell'arte
https://www.facebook.com/ArtsEmotions/videos/232364334093017

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=GX6c3CPasJo



Geo Dumitrescu (născut la 17 mai 1920, București – decedat la 28 septembrie 2004) a fost un poet, traducător și scriitor român.




Ar fi bine să uiţi - Geo Dumitrescu


«...Du-te acasă, prostule,
nu-ţi mai pierde nopţile»
(Cântec lăutăresc)

- Ar fi bine s-o uiţi! îi spuneam inimii,
uit-o, îţi spun! Îi strigam furios,
aşază lespezi înalte de linişte în urma ei,
uit-o!, suflând încet, dă zbor păpădiei străine...
- Uşor de zis! Mi-a răspuns - nicicând
n-a fost dat nimănui a uita
focul în care piere arzând.

- Uitaţi-o! le strig ochilor - pentru Dumnezeu,
alungaţi-o din lacrimă şi din lumină,
uitaţi-o, vă spun!
- Eram nişte cratere stinse, mi-au spus, lumina
nu mai găsea drumul spre noi.
Ca nişte afumate răni de glonţ,
spre lume aţinteam
sticloase întrebări încremenite. Doar ea,
buzele ei, aburind uşor geamul subţire, uscat,
lumini reaprinse în ferestrele reci. Doar ea -
lumini fierbinţi, în mijlocul cărora
tolănită, domneşte.
Nu-ncerca, n-ai cum s-o alungi, orb vei rămâne -
alungă-ţi ochii, lumina,
căci numai o dată cu noi
va pleca şi ea de la tine.

- Uitaţi-o, uitaţi-o! Le strig disperat mâinilor,
uitaţi-o, voi, ciudate vietăţi electrice,
liniştitele mele unelte:
de-acum înainte, cuprindeţi văzduhul în braţe,
hărăziţi mângâieri doar obrazului pufos
al poamelor, al pruncilor,
doar întinderii albe a hârtiei,
şi rotunjiţi-vă palmele în jurul mărului
şi-al portocalei,
de-acum înainte, cuprindeţi de mijloc
doar arborele din drum, tăcut şi statornic.

- Uit-o şi tu, îi strig sângelui,
întoarce-te acasă, prostule, adună-ţi apele
în matca lor veche şi, cântând,
lasă unda să-ţi joace în voie
pe prundurile multicolore ale vieţii...
- Zadarnic, zadarnic! îmi spune
n-ai cum să-ntorci, nu mai poţi alege
unda grăbită a râului
din vânătul val nestatornic al mării
în care s-a pierdut fără urmă...

- Uit-o! îmi strig disperat mie însumi,
fugi, goneşte, scapără-ţi paşii
departe spre zare, încotro vezi cu ochii,
fugi, nu te mai uita în urmă,
azvârle peste umăr pieptenele:
dese păduri înalte s-or aşterne
între tine şi ea!
fugi, azvârle oglinda : lacul întins,
cu nemărginirea-i de ape, va îneca
amintirea ei...

Fug, alerg… Zadarnic alerg, o, zadarnic:
oglinda umedă a lacului
cu ochii ei calzi, luminoşi, mă priveşte,
iar şoapta pădurii adânci mă tot cheamă
cu glasul, cu vorbele ei,
şi toţi arborii, arborii dragi, spre mine întind
o, arborii mereu spre mine întind
braţele ei.






Geo Dumitrescu - Poezii

[latan.elena]

Bunica mea mi-a dat odată un pont:
În momentele dificile, înaintezi cu pași mici.
Fă ce ai de făcut, dar încetul cu încetul.
Nu te gândi la viitor sau la ce se poate întâmpla mâine.
Spala vasele.
Îndepărtați praful.
Scrie o scrisoare.
Faceți o supă.
Vezi?
Înaintați pas cu pas.
Fă un pas și oprește-te.
Odihnește-te puțin.
Lăudați-vă.
Mai faceți un pas.
Apoi altul.
Nu vei observa, dar pașii tăi vor crește din ce în ce mai mult.
Și va veni vremea când te poți gândi la viitor fără să plângi.

Elena Mihalkova

[latan.elena]

ph Andrei Tarkovsky con suo padre Arseny Tarkovsky • 1934


Dar ce este suferința? De la ce vine?
Vine din nemulțumire, din conflictul dintre ideal și nivelul la care ne aflăm. Mult mai important decât să te simți fericit este afirmarea sufletului în lupta pentru o libertate autentic divină, care constă în echilibrul dintre bine și rău și în intoleranța față de rău. Arta exprimă tot ce este mai bun în om: Speranța, Credința, Caritatea, Frumusețea, Rugăciunea... Adică la ce visează, la ce speră... Când un om care nu știe, știe să înoate și este aruncat în apă, nu este el, dar corpul lui începe să facă mișcări instinctive în încercarea de a se salva. Arta este și ca un corp uman aruncat în apă: este, ca să spunem așa, instinctul umanității de a nu se îneca în sens spiritual. Instinctul spiritual al umanității se manifestă în artist, iar în opera sa aspirația către etern, transcendent, divin.

Andrej Tarkovsky, din Forma sufletului - Cinema și căutarea absolutului



Cultura modernă de masă, care vizează „consumatorul”, civilizația protezelor, paralizează sufletele oamenilor, creând bariere între om și chestiunile cruciale ale existenței sale, conștiința sa de sine ca ființă spirituală.

Andrei Tarkovsky

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=Kzp1pHX9W8c




După ce l-am jucat pe Chopin, simt că am plâns din cauza
păcatelor pe care nu le-am comis niciodată și am plâns tragedii
care nu-mi aparțin. Muzica are întotdeauna acest efect asupra
mea. Creează un trecut de care nu suntem conștienți și ne insuflă
un sentiment de durere pe care l-am ascuns cu lacrimi. Îmi pot
imagina un om care a dus o viață foarte normală ascultând
întâmplător un anumit cântec și descoperă brusc că sufletul său,
în mod inconștient, a trecut prin experiențe teribile, a cunoscut
bucurii înfricoșătoare, sau iubiri romantice copleșitoare, sau mari sacrificii.

Oscar Wilde, Criticul ca artist


37 Portraits of frederic chopin Images

[latan.elena]

„S-ar putea să nu fii niciodată fericit. Deci tot ce trebuie să faci este să dansezi,
să dansezi atât de bine încât să lase pe toți cu gura căscată”.

Haruki Murakami, „Kafka pe malul mării”

[latan.elena]

Tărâmul interior - Rumi

Sunetul tobelor se ridică în aer,
Inima mea pulsează.
O voce în interiorul bărăii îmi spune:
„Știu că ești obosit,
dar vino. Aceasta este calea.”

Dincolo de ideile de bine și rău,
există un vast camp. Ne vom întâlni acolo.
Atunci când sufletul se întinde în acea iarbă,
lumea devine prea plină pentru a vorbi despre ea.
Idei, limbaj, chiar și fraza: „unul altuia”
nu mai au nici un sens.

Dacă te voi cuprinde cu emoțiile mele,
vei deveni un companion de dorit.
Dacă te voi cuprinde cu ochii mei,
vei îmbătrâni și vei muri.
Așa că te voi cuprinde acolo unde amândoi
ne contopim cu Infinitul.