-
https://www.youtube.com/watch?v=AtV88ylFt7c
http://3.bp.blogspot.com/_w1AaK6hyaw...62193f7c_z.jpg
Plânsul deşertului - Paulo Coehlo
Ca de obicei, Paulo Coehlo deghizează, în spatele unei poveşti, înţelesuri adânci.
De această dată, este vorba despre dezamăgirile noastre şi aflarea adevăratului nostru destin!
De îndată ce a ajuns la Marrakesh, în Maroc, un misionar s-a hotărât să facă câte o plimbare, în fiecare dimineaţă, prin deşertul de la marginea oraşului.
În primul său drum, prin pustie, a observat un om întins pe nisip, mângâind pământul cu palmele sale şi aplecandu-și urechea către el.
http://www.informal.ro/wp-content/up...d-and-dune.jpg
"Este un nebun," a spus în sinea sa misionarul.
A zărit, însă, acel om în fiecare plimbare a sa, de dimineaţă, şi, după o lună, intrigat de purtarea stranie a acestui străin, s-a decis să se apropie de el.
A îngenuncheat lângă el şi l-a întrebat, într-o arabă stricată, "Ce faci aici?"
"Îi ţin companie deşertului şi îi ofer alinare pentru singurătatea sa şi lacrimile sale."
"Nu ştiam că deşertul poate să plângă."
"Plânge în fiecare zi, pentru că visează că va ajunge să fie folositor omenirii şi că se va transforma într-o grădina imensă, în care oamenii pot cultivă flori şi creşte oi."
"Ei bine, atunci spune-i deşertului că îşi îndeplineşte misiunea foarte bine," a zis misionarul. "De fiecare dată când ajung aici, sunt în stare să înţeleg adevărata dimensiune a fiinţei umane, deoarece, acest spaţiu deschis îmi permite să-mi dau seama cât de mărunţi suntem înaintea lui Dumnezeu. Când mă uit la nisipurile deşertului, îmi imaginez milioanele de oameni de pe pământ plămădiţi la fel, deşi, lumea nu este întotdeauna dreaptă faţă de oricine! Munţii deşertului mă ajută să meditez. Şi, pe măsură ce, soarele se ridică deasupra orizontului, sufletul mi se umple de bucurie şi mă apropii de Creator."
Misionarul l-a părăsit, apoi, pe om şi s-a întors la indatoririle sale zilnice. Spre surpriza sa, a doua zi, a dat iarăşi peste străin, în acelaşi loc şi în aceeaşi poziţie.
http://static.infoturism.ro/destinat...a0366cd6af.jpg
"I-ai transmis deşertului ce ţi-am mărturisit?" a întrebat el.
Omul a dat din cap afirmativ.
"Şi, totuşi, continuă să plângă..?"
"Acum, plânge, pentru că şi-a petrecut mii de ani, gândind că este complet nefolositor şi şi-a irosit timpul blestemând atât pe Dumnezeu, cât şi propriul său destin."
"Ei bine, spune-i deşertului că , în ciuda faptului, că avem o viaţă scurta, noi, oamenii, ne irosim o mulţime din zilele noastre având părerea că suntem inutili. Aflăm,arareori, intelesul destinului nostru şi credem că Dumnezeu a fost nedrept faţă de noi. Atunci când, în cele din urmă, vine clipa în care ni se arată motivul pentru care ne-am născut, gândim că este prea târziu pentru a mai schimba ceva şi continuăm să suferim. Şi, la fel ca şi deşertul, ne învinovăţim pe noi înşine pentru timpul pe care l-am pierdut."
"Nu sunt sigur că deşertul va fi impresionat de aceste cuvinte," a răspuns omul. "S-a obişnuit să sufere şi cu greu poate vedea lucrurile într-un mod diferit."
Misionarul nu s-a dat bătut, "Atunci, să facem ceea ce fac eu mereu când simt că oamenii
şi-au pierdut credinţa. Să ne rugăm."
Au îngenuncheat, amândoi, şi s-au rugat; unul s-a întors către Mecca, întrucât era musulman, iar celălalt şi-a unit mâinile în rugăciune, întrucât era catolic. S-au rugat, fiecare la Dumnezeul său.
A doua zi, misionarul şi-a reluat plimbarea zilnică, dar străinul nu mai era colo. Locul unde obisnuia să îmbrăţişeze nisipul, părea să fie umed, ca şi cum, sub el s-ar fi revărsat un izvor.
Era, cu adevărat, un izvor, și, de-a lungul următoarelor luni, s-a mărit văzând cu ochii, iar locuitorii oraşului au construit un zid în jurul lui.
Acel loc este numit, astăzi, "Fântâna lacrimilor deşertului. " Se spune că, oricine bea apa izvorului este capabil să îşi transforme cauza suferinţei în motivul fericirii sale, şi, că va sfârşi prin a descoperi adevăratul său destin."
SURSA:http://www.ghidoo.ro/nodes/show/97218/plansul-desertului-o-poveste-de-paulo-coehlo/1
http://www.fetelestiu.ro/wp-content/...aza-Sahara.jpg
-
http://www.leandrulalb.ro/wp-content...88942924_n.jpg
... fiecare vîrstă îşi are propriile adevăruri psihologice, adevărurile sale programatice - am putea spune - şi tot aşa se întîmplă cu fiece nivel al evoluţiei psihice. Există chiar nivele la care numai puţini ajung - o chestiune de rasă, familie, educaţie, dotare şi pasiune. Natura este aristocratică. Omul normal e o ficţiune, chiar dacă există anumite legităţi general valabile. Viaţa sufletească este o evoluţie ce se poate opri chiar la nivele inferioare. E ca şi cum fiecare om ar avea o greutate specifică, conform căreia urcă sau rămâne la acel nivel la care îşi atinge limitele. Iar ideile şi convingerile şi le formează în conformitate cu acest nivel.
Carl Gustav Jung
https://www.tatliaskim.com/resimler/...1-02/46845.jpg
E important să avem un secret şi presimţirea a ceva ce nu poate fi cunoscut. Ne umple viaţa cu o nuanţă de impersonal, cu un numinosum. Cine n-a făcut niciodată experienţa acestui lucru a pierdut ceva esenţial. Omul trebuie să simtă că trăieşte într-o lume care este misterioasă într-o anumită privinţă, să simtă că în ea se întîmplă şi lucruri a căror experienţă o poate face, chiar dacă rămîn inexplicabile, şi nu numai acelea care se desfăşoară în limitele aşteptărilor. Neaşteptatul şi incredibilul ţin de această lume. Numai atunci viaţa este întreagă. Pentru mine, lumea a fost de la bun început infinit de mare si de insesizabilă.
Carl Gustav Jung
https://g1b2i3.files.wordpress.com/2...ald-portal.jpg
-
-
https://s-media-cache-ak0.pinimg.com...9df37381c6.gif
"Sufletul omului nu este altceva decât un paradis... Nimic nu se poate compara cu marea frumuseţe şi capacitate a unui suflet; oricât de ascuţite ar fi minţile voastre, ele sunt incapabile să se înţeleagă pe ele sau să-l înţeleagă pe Dumnezeu, întrucât, aşa cum El ne-a spus, El a creat în noi propria Lui imagine şi asemănare."
Maica Tereza
http://1.bp.blogspot.com/-Q2OQS0XZg6..._Animation.gif
-
https://drumuricatretine.files.wordp...pg?w=300&h=300
Nu relația cu alt om ne împlineşte
Una dintre minciunile cu un impact dezastruos asupra noastră este aceea că în viaţă trebuie să-ţi cauţi jumătatea. Ni se inoculează această minciună, prin literatură, presă, filme, încă de când suntem copii. Ni se spune că nu putem fi fericiţi decât dacă ne găsim jumătatea. De ce spun ca e o minciună? Pentru că fiecare om e chip al lui Dumnezeu, nu jumătate de chip. Şi nu relația mea cu alt om mă împlineşte, ci relaţia cu Dumnezeu. Dacă stau mereu în legatură cu Dumnezeu simt pace, bucurie, mângâiere, echilibru. Abia atunci relaţia mea cu alţi oameni poate deveni relaxată, neposesivă, iar gelozia, controlul, invidia şi toate celelalte care ne chinuie cad de la sine. Doi oameni care trăiesc în Dumnezeu nu pot avea decât o relaţie foarte bună. Altminteri, eu n-am fericirea şi o aştept de la celălalt şi el o aşteaptă de la mine. De aici vin atâtea dezamăgiri, nefericiri şi drame. Omul crede că şi-a ales partenerul greşit şi de asta nu e fericit. Îşi caută alt partener şi, după un timp, simte același gol şi aceeaşi neîmplinire. Dar problema nu este acel partener, ci raportarea greşită la viaţă, că tu crezi că există o jumătate cu care poţi să formezi un întreg.Noi, de fapt, ne avem rădăcinile în Dumnezeu, nu în alt om, iar seva, puterea noastră de viaţă vine de la Dumnezeu şi nu de la om. E clar atunci că împlinirea nu poate să fie decât în El. Nu de la alt om trebuie să aştept fericirea, ci de la Dumnezeu. Dacă am acea împlinire profundă în Dumnezeu, pot să am şi împlinirea familială, socială…Şi mai e ceva: noi nu putem schimba pe nimeni, fiecare se schimbă numai dacă vrea. Mulți sunt nefericiţi pentru că încearcă să-şi schimbe “jumătatea”. Femeile, de exemplu, ştiu că bărbaţii cu care se căsătoresc au anumite defecte, vicii, neîmpliniri. Dar se însoțesc cu ei, sperând să-i schimbe. Când iubesti pe cineva, nu te căzni să-l schimbi, căci nu vei putea. Roagă-te pentru el, dă-i un sfat, o carte, şi mai departe rămâne lupta lui cu el însuşi. Eu pot să-ţi pun în farfurie, dar nu pot să mănânc în locul tău, îţi arăt drumul, dar nu pot să merg în locul tău.Problema nu e să-i schimbi pe altii, ci să te schimbi pe tine. Odată ce vom face asta mai mulţi, se schimbă şi lumea din jurul nostru…Pr. Dan Popovici
SURSA: https://drumuricatretine.wordpress.c...ne-implineste/
https://www.youtube.com/watch?v=3yUs063pZI4
-
https://www.youtube.com/watch?v=l-dYNttdgl0&list=RDl-dYNttdgl0#t=215
https://lh3.googleusercontent.com/-o...p/5e47c7b7.gif
Paul Purea
FEBRUARIE: ZILE PUŢINE, LUNGĂ IUBIRE...!
EŞTI O FEMEIE DE APĂ DULCE, IUBITO !
Nu mare nu lac un râu de munte eşti tu
cu apă zglobie şi clară mereu în mişcare,
cu trupul alungit de răcoare
strecurându-te prin cataractele vieţii înfiorate mereu
de saltul tău de semnele tale -
Eşti o femeie de apă dulce iubito - e clar!
În îmbrăţişările tale pluta împletitelor doruri
alunecă uşoară ca frunza
moleşitoare ca botul căprioarei peste aleanul trecerii umbrei
peste aburul plăsmuit de contactul luminii cu malul...
M-am întrebat mereu
ce talisman trebuie să poarte cei doi
în susurul cristalin al netrecerii ideii de drag? Şi?...se ştie
cele mai frumoase cuvinte sunt întrebările fără răspuns;
Iar tu mai departe aluneci te duci te strecori printre ferigi şi stânci
oarecum salbatec oarecum majestuos
dar mereu înspumată în frumuseţea lichidă a destinului tău.
Parcă pentru ultima oară însemni apă
parcă pentru ultima dată însemni alunecare pe pietrele albe
ale ecoului zilei ale somnului nopţii;
Pădurea-ţi aparţine doar ţie cântecul ei e al tău
încet-încet ajungi în lumina deplină a verdelui plat
a transparenţei secunde,
te opreşti un miracol respiri o secundă
deschizându-ţi apoi braţele larg în delta liniştitei prezenţe
acolo unde eu te astept ferecat de mirare, năvod de culoare
într-o gură deschisă flămândă – a marilor treceri!
JAHRESZEITLICHE INTERPRETATION
Ich liebe nicht mehr,
ich interpretiere die Liebe nur
vom jahreszeitlichen Gesichtspunkt
der Zugvogel aus:
Eine Zeit des Abschieds,
eine Zeit der Wiederkehr...
Ja, ich verliebe mich nicht mehr;
ich schicke nur auf die Reise
einen Schwarm gluhender Sehnsuchte
in deine Himmelsrichtung...
Paul Purea
https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.n...01&oe=576EE568
-
http://digital-art-gallery.com/oid/2...igital_art.jpg
Val Răzeşu -Pavel Ion
Sunt clipe care trec ca fulgerul prin nori,
Arând cu plug de foc şi semănând lumină...
Rămân să germineze, ca aeru-n viori,
Biserici de iubire în magica grădină.
Am vrut să fac o scară spre Edenul pierdut.
Tot adunând piroane, Golgota am suit,
O clipă doar, când spinii tăcerii au durut,
Rămas, de dorul vostru, ca un cocor rănit
În drumul către Sud, am stat, am şovăit.
Lumina m-a chemat la cruce ca sub scut,
Eu am urcat şi dorul de voi m-a răstignit.
Apoi, am înviat de fiecare dată,
Biruitor asupra banalelor nevoi
Şi-am mai cârpit cu stele cămaşa îmbrăcată,
E mare sărbătoare în orice gând cu voi.
Nu ieri, nu azi, nu mîine, ci mai târziu, cândva,
Tăcerea va pretinde că noi ,, am fost odată",
Eu, însă, ştiu un Cântec pe care-l va cânta,
În fiecare ploaie, lumina fulgerată...
15 februarie 2016
VAL Val Răzeşu
https://scontent-fra3-1.xx.fbcdn.net...53571000_o.jpg
-
http://cdn06.overnature.com/900/114-...misteriosa.jpg
Val Răzeşu _ Aurora Pavel
Sunt clipe ce cuprind atât de mult rotund,
Atâta armonie cât cerul n-a visat,
Refugiu de lumină în care mă ascund,
Bolnav de depărtarea ce m-a înconjurat.
Acolo e o masă festivă, de banchet,
Tot ce e scump şi drag, ai mei nemuritori,
O lume care strânge ca vinul în buchet
Risipa de iubire, ca un buchet de flori.
În nevăzut valsează un Dumnezeu secret,
Luceafărul aprinde făclia de fiori,
E raiul tot în suflet, cuminte şi discret.
Acolo când vă caut, la poarta străvezie
Bătută-n nestemate de lacrimă neplânsă,
Sunt pasăre ce zborul pe care îl mai ştie
E încuiat în Cântec şi zboară totuşi, însă
Nu poate să rămână acolo, în tării,
Ținând sub aripi cerul când îl lăsați pustiu...
Eu am trăit, iubind, mulțimi de veşnicii,
In urma mea rămâne cel ce iubeşte, viu...
15 februarie 2016
VAL Val Răzeşu
http://2.bp.blogspot.com/_4OpmUg_bzH...f_Universe.jpg
-
https://scontent-fra3-1.xx.fbcdn.net...e2&oe=5768F7D7
Cristina Apetroaie
"Atunci cand inseli pe cineva, privandu-l de ceea ce el/ea merita, pierzi nu numai ceea ce credeai ca vei castiga, dar si ceea ce ai fi castigat, daca ai fi actionat intr-un mod mai putin egoist. Orice incercare de a castiga intr-un mod egoist duce, in cele din urma, la pierdere si infrangere - deoarece faptele egoiste nu sunt sprijinite de Univers. Aceia care profita de pe urma altora, pot avea multa vointa si indemanare dar nu pot compensa pierderea conexiunii lor cu energia creatiei. Altii, la fel de hotarati, se vor aduna si, sustinuti de forte invizibile, ii vor infrange pana la urma - David il infrange intotdeauna pe Goliat, nu pentru ca este mai puternic sau mai bogat, ci pentru ca intentia lui este curata si el are iubire in suflet. Aceia care incearca sa profite de ceilalti, vor cadea victima propriilor lor fapte eronate. De fiecare data cand incerci sa faci rau altcuiva, nu-ti faci rau decat tie insuti. Asta, deoarece tot ce gandesti sau faci fata de ceilalti, se intoarce in final la tine. Numai acela care iarta cu adevarat si se poate abtine de la cercul de la razbunare, poate strapunge cercul vicios si egotic al violentei. Daca vrei sa te deschizi catre abundenta in viata ta, trebuie sa renunti la ideea ca poti castiga in urma pierderii suferite de altcineva. Aceasta este gandirea plina de teama a mintii dominata de ego-si ea trebuie recunoscuta si refuzata, daca vrei ca noi tipare sa se puna in miscare in viata ta...Din fericire, exista o alta cale - o cale care incepe atunci cand recunosti ca binele tau si acela al fratelui tau, sau al surorii tale, este unul si acelasi. Atunci cand accepti egalitatea ta cu ceilalti, te reconectezi la energia creatiei - si acea energie te sprijina. Datorita faptului ca astfel de oameni se pun se pun in slujba altora, iubirea ii serveste pe ei. Pentru ca ei daruiesc, fara gand de rasplata, Universul le aduce daruri neasteptate. Pentru ca ei traiesc cu bucurie in prezent, viitorul se desfasoara intr-un mod minunat in fata lor. Atunci cand apar provocari, ei se ridica sa le intampine. Atunci cand apare dezamagirea, ei privesc in interior si-i predau iubirii limitarile care-i impiedica sa simta prezenta iubirii in vietile lor." Paul Ferrini
http://www.mbuh.xyz/p/fantasy-forest...ition-i0d3.jpg
-