Adrian Pop
07.12.2012, 11:44
Citiți și vă cruciți! Revista presei maghiare din România Publicat în 7 decembrie 2012 (http://www.ziarulnatiunea.ro/2012/12/07/cititi-si-va-cruciti-revista-presei-maghiare-din-romania/) Redacția (http://www.ziarulnatiunea.ro/author/redactia/)
Războiul tăbliţelor cu denumirile de străzi http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/12/5301771-mediafax-foto-raul-stef-150x150.jpg (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/12/5301771-mediafax-foto-raul-stef.jpg)Continuă lupta de poziţii din jurul tăbliţelor cu denumirile străzilor din Sfântu Gheorghe, după ce tribunalul din judeţul Covasna a decis că acestea trebuie demontate. In opinia cetăţenilor şi politicienilor maghiari din Sfântu Gheorghe, este vorba despre răstălmăcirea tendenţioasă a legii. Ar trebui decis în sfârşit în Bucureşti: li se va permite sau nu regiunilor, administraţiilor locale să adopte ele deciziile la nivel local, având în vedere că tot ele trebuie să suporte şi consecinţele – a spus profesorul Szakacs Zoltan. Primarul Antal Arpad precizează că denumirile de străzi îi reprezintă pe cei care trăiesc aici şi ar fi corect ca în cazul străzilor denumite după personalităţi române, pe tăbliţe să apară de prima dată numele românesc, iar în cazul numelor acordate după personalităţi maghiare, denumirea maghiară să fie pe primul loc. Legea vizând indicatoarele a fost votată în parlamentul român în perioada în care actualul primar a îndeplinit funcţia de deputat. Legea pe care am votat-o vizează indicatoarele de la intrarea în localităţi şi nu tăbliţele cu denumirile de străzi şi sub nicio formă cele turistice – a declarat Antal Arpad. Potrivit deputatului Marton Arpad, autorităţile răstălmăcesc în mod tendenţios legea, în special dacă e vorba de teme de ordin etnic şi dacă sunt încurajate în acest sens. (Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 198 din 16.10.2012)
Să urmăm exemplul catalanilor! În timp ce, prin ştirile difuzate în anii 1990, opinia publică era alertată din cauza radicalismului bascilor, astăzi catalanii se află în frunte în validarea perseverentă a intereselor. Catalanii se deosebesc cu mândrie de spaniolii şi dacă eventual i-ar întreba cineva de ce fac pe catalanii şi nu consideră că dau dovadă de un naţionalism exagerat, pur şi simplu nu ar înţelege ce vrea de la ei persoana respectivă – spune Izsak Balazs, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS). - Catalanii nu se distrează plângând. Izsak Balazs: – Deloc. Ar fi foarte bine dacă am prelua şi noi de la ei această viziune. A venit timpul să aruncăm la o parte tristeţea înrădăcinată în trecut şi să începem să extindem în mod intens limba şi cultura maghiară. Să ţinem o evidenţă în fiecare parte a pământului – aşa cum procedează şi ei – cu umărul persoanelor care învaţă în limba maghiară. Una din marile mărci naţionale ale catalanilor este echipa de fotbal din Barcelona şi a putut vedea lumea întreagă cum au sărbătorit cu propriul drapel naţional fotbaliştii catalani care au câştigat competiţii sportive internaţionale sub culorile selecţionatei spaniole. Acest lucru are o forţă de mobilizare incredibilă. Din păcate, în fotbal noi stăm departe de aşa ceva, însă ar putea fi introdusă o astfel de marcă internaţională bazată pe hocheiul secuiesc. Atunci când, de exemplu, hocheiştii selecţionatei României, fiind flăcăi secui, cântă unanim imnul ungar înainte de meciul împotriva Ungariei, este un fenomen demn de atenţie. Să vă povestesc o experienţă importantă de care am avut parte în Catalonia! Cu oricine am discutat, s-a evidenţiat imediat că cei din Catalonia se aliniază solidari cauzei independenţei depline şi a statalităţii independente. Am întâlnit o unitate naţională de care am avea mare nevoie şi noi. Si aceasta e impusă nu de politicieni şi partide, ci vine din interior. - Cum ar putea sprijini statul ungar lupta pentru autonomie, dincolo de faptul că îşi declară susţinerea pentru aspiraţiile la autodeterminare? I.B.: – Noi suntem interesaţi ca viitorul Pământului Secuiesc să devină obiectul unor dezbateri trilaterale derulate între Ungaria, România şi reprezentanţii secuimii. Acest lucru reprezintă o provocare deosebită pentru diplomaţia ungară, având în vedere că românii au prejudecăţi adânc înrădăcinate. Insă ar putea fi determinaţi să înţeleagă că prezenţa guvernului ungar în edificarea unui astfel de viitor reprezintă o garanţie pentru România, în schimb, dacă Ungaria este prezentă în mod neobservat în acest proces, în Bucureşti reprezintă deja un risc la adresa securităţii. Este vorba despre o metodă eficientă pusă în practică în Europa, e suficient dacă invocăm mult pomenitul exemplu al Tirolului de Sud, unde Austria a apărut în mod deschis ca o putere de apărare. In coeziunea unei comunităţi, factorii decisivi sunt cultura şi limba, acestea influenţează şi rezultatele de politică economică. Tocmai pentru acest motiv nu se poate trece cu vederea de voinţa poporului dintr-o regiune, în cazul în care statul vrea să ţină pasul cu ceilalţi. Trebuie bine judecat dacă Bucureşti-ul va valorifica în beneficiul său specificităţile culturale sau ţine morţiş de uniformizarea gen Ceauşescu. Poziţia cea mai adecvată, cea mai inteligentă din partea română ar fi dacă, luând la cunoştinţă toate acestea, în Bucureşti ar fi acceptate dezbaterile trilaterale ca şi punct de pornire. - Există vreun personaj român al vieţii publice pe care secuimea ar putea conta ca şi aliat? I.B.: – In afara Smarandei Enache, copreşedinta Ligii Pro Europa şi a renumitului profesor universitar, Gabriel Andreescu, nu cunosc pe nimeni. Transilvania se deosebeşte semnificativ de Vechiul Regat, este un lucru ce nu poate fi negat, iar acesta ar putea genera oricând o mişcare cum a fost şi Liga Transilvania-Banat a lui Sabin Gherman. Scopul nostru îl constituie exclusiv câştigarea autonomiei Pământului Secuiesc – dacă aceasta va fi statornicită prin lege de parlamentul din Bucureşti sau de eventualul parlament transilvănean, nu schimbă cu nimic scopul urmat de noi. (Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 198 din 16.10.2012)
Autonomia nu este un lucru demonic – este inclusă şi în Constituţie/ Autonomia – polemică pentru români Autonomia – este probabil cea mai utilizată noţiune cu care au făcut campanie atât maghiarii, cât şi românii în ultimii 20 de ani, pe Pământul Secuiesc. E mare păcat că, odată cu încheierea campaniei electorale sau din motivul că UDMR nu a mai fost la putere sau tocmai pentru că s-a aflat la guvernare, nu s-a întâmplat nimic timp de patru ani. Cel mai recent, în urmă cu câteva săptămâni, senatul român a respins statutul autonomiei de pe Pământul Secuiesc fără dezbateri şi fără ca reprezentanţii prezenţi ai maghiarimii să ia cuvântul. Deşi noţiunea în sine nu este demonică, e inclusă şi în Constituţie. Autonomia, ca noţiune, a făcut parte din primul program al UDMR, prezentat în 1990, iar în cadrul congresului din 1993, dela Braşov, a fost elaborată concepţia autonomiei pe trei nivele . Atunci, uniunea şi-a propus să facă tot posibilul în interesul înfăptuirii autodeterminării, însă după câţiva paşi timizi, în urma asumării unui rol la guvernare în 1996, tema a ajuns pe plan secund. Un progres important a fost realizat doar în 2003 de Consiliul Naţional Secuiesc (CNS), înfiinţat la iniţiativă civilă. Potrivit celor stabilite în regulamentul de bază al formaţiunii, principalul scop al CNS îl constituie revendicarea – în numele secuimii, populaţia indigenă de pe Pământul Secuiesc – şi dobândirea autonomiei teritoriului istoric. Statutul autonomiei elaborat în anii 90 de Csapo Jozsef, adoptat de CNS, a fost calificat de UDMR drept unul inoportun, înaintarea sa în parlament fiind amânată ani de zile. Până la urmă, senatorii Sogor Csaba şi Becsek-Garda Dezso l-au prezentat ca iniţiativă personală. Documentul a zăcut timp de şapte ani, iar acum a fost respins fără dezbatere. La începutul anului reprezentanţii CNS au decis să se folosească de posibilitatea oferită de Iniţiativa Civică Europeană. Acest lucru înseamnă că trebuie strânse un milion de semnături din şapte ţări membre ale UE, pentru a solicita Comisiei Europene elaborarea unei legislaţii care să garanteze autodeterminarea. Intre timp, în lupta poziţională ce durează de ani de zile, se aruncă zilnic cu noroi în toate părţile. Recent tocmai pe marginea faptului că Antal Arpad, primarul din Sfântu Gheorghe a elaborat o lucrare polemică de limba română, care li se adresează exclusiv românilor de pe Pământul Secuiesc. Prefectul judeţului Covasna nu este dispus nici măcar să discute despre autonomie: în calitate de prefect, eu reprezint guvernul. România este un stat naţional unitar; nu mă pot aşeza să discut despre lucruri care contravin constituţiei – susţine Codrin Munteanu. Conform deputatului Marton Arpad, statul naţional unitar de care pomeneşte articolul 1. din Constituţie nu interzice deloc existenţa diferitelor forme ale autonomiei, dimpotrivă, legea fundamentală prevede obligativitatea existenţei a trei tipuri de autonomie: autonomia universităţilor, a bisericilor şi cea a administraţiilor locale. Autonomia administraţiilor locale înseamnă că nu există stat naţional unitar, având în vedere că aici este vorba despre exercitarea puterii teritoriale. Ca urmare, în baza principiului teritorial se creează posibilitatea ca printr-o împuternicire legaleă respectiva comunitate locală să exercite în mod autonom anumite atribuţii în adoptarea deciziilor- se poate porni şi de aici. Nu există interdicţii constituţionale – spune Marton Arpad. Toţi sunt de acord cu faptul că autonomia Pământului Secuiesc nu poate fi înfăptuită fără aprobarea populaţiei române din această regiune. Tocmai pentru acest motiv, ar putea deveni utilă – e adevărat, cu o întârziere de peste un deceniu – iniţiativa lansată de edilul din Sfântu Gheorghe. (Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 200 din 18.10.2012, autor Erdely Andras)
Regiunea – rivala statului naţional Cât timp au putut fi sesizate doar aspiraţiile separatiste ale bascilor, catalanilor sau conflictul de mai multe decenii dintre flamanzii şi valonii din Belgia ori dorinţa de independenţă a corsicanilor, mai marii Uniunii Europene au putut spera că planurile lor ambiţioase nu vor întâmpina piedici, însă de când şi Bavaria doreşte să demareze lupta pentru independenţă, de când regiunile nordice din Italia îşi revendică din ce în ce mai accentuat independenţa, iar Scoţia a obţinut ca în 2014 să i se asigure posibilitatea să voteze în legătură cu independenţa sa, devine tot mai clar că înfăptuirea uniunii deasupra naţiunilor şi statelor naţionale se loveşte de piedici tot mai greu de înlăturat. Mişcările separatiste, pentru obţinerea independenţei au pornit din centru, din statele cele mai dezvoltate din Europa, fără să atingă deocamdată şi periferia . Fostele state socialiste sunt preocupate deocamdată de integrarea lor, accesarea fondurilor europene, însă dat fiind faptul că visul şi obiectivul lor se concretizează destul de greu, sesizează din ce în ce mai mult, pe lângă indiferenţa centrului, şi efectele de atragere a banilor. Este cert, dorinţa de independenţă a regiunilor istorice va prinde puteri până la urmă şi aici, la noi. Deşi, în România, concepţia depăşită de stat naţional unitar, indivizibil pare să predomine şi azi în faţa oricărei alte aspiraţii, constrângerea economică, criza, respectiv efectele modelului străin pot ajunge şi aici, iar în această situaţie, renaşterea Transilvaniei ca unitate teritorială separată, iar în cadrul acesteia, autonomia teritorială a Pământului Secuiesc, ar putea deveni vise mai uşor de îndeplinit. Europa este în fierbere, este în pragul unor noi mari schimbări. Regiunile devin noile rivale ale statelor naţionale, şi a sosit timpul ca în cunoştinţa acestor fapte să ne organizăm viaţa şi pe la noi. (Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 6731 din 29.10.2012, autor Simo Erzsebet)
Biroul de presă al Centrului European de Studii Covasna-Harghita
Războiul tăbliţelor cu denumirile de străzi http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/12/5301771-mediafax-foto-raul-stef-150x150.jpg (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/12/5301771-mediafax-foto-raul-stef.jpg)Continuă lupta de poziţii din jurul tăbliţelor cu denumirile străzilor din Sfântu Gheorghe, după ce tribunalul din judeţul Covasna a decis că acestea trebuie demontate. In opinia cetăţenilor şi politicienilor maghiari din Sfântu Gheorghe, este vorba despre răstălmăcirea tendenţioasă a legii. Ar trebui decis în sfârşit în Bucureşti: li se va permite sau nu regiunilor, administraţiilor locale să adopte ele deciziile la nivel local, având în vedere că tot ele trebuie să suporte şi consecinţele – a spus profesorul Szakacs Zoltan. Primarul Antal Arpad precizează că denumirile de străzi îi reprezintă pe cei care trăiesc aici şi ar fi corect ca în cazul străzilor denumite după personalităţi române, pe tăbliţe să apară de prima dată numele românesc, iar în cazul numelor acordate după personalităţi maghiare, denumirea maghiară să fie pe primul loc. Legea vizând indicatoarele a fost votată în parlamentul român în perioada în care actualul primar a îndeplinit funcţia de deputat. Legea pe care am votat-o vizează indicatoarele de la intrarea în localităţi şi nu tăbliţele cu denumirile de străzi şi sub nicio formă cele turistice – a declarat Antal Arpad. Potrivit deputatului Marton Arpad, autorităţile răstălmăcesc în mod tendenţios legea, în special dacă e vorba de teme de ordin etnic şi dacă sunt încurajate în acest sens. (Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 198 din 16.10.2012)
Să urmăm exemplul catalanilor! În timp ce, prin ştirile difuzate în anii 1990, opinia publică era alertată din cauza radicalismului bascilor, astăzi catalanii se află în frunte în validarea perseverentă a intereselor. Catalanii se deosebesc cu mândrie de spaniolii şi dacă eventual i-ar întreba cineva de ce fac pe catalanii şi nu consideră că dau dovadă de un naţionalism exagerat, pur şi simplu nu ar înţelege ce vrea de la ei persoana respectivă – spune Izsak Balazs, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS). - Catalanii nu se distrează plângând. Izsak Balazs: – Deloc. Ar fi foarte bine dacă am prelua şi noi de la ei această viziune. A venit timpul să aruncăm la o parte tristeţea înrădăcinată în trecut şi să începem să extindem în mod intens limba şi cultura maghiară. Să ţinem o evidenţă în fiecare parte a pământului – aşa cum procedează şi ei – cu umărul persoanelor care învaţă în limba maghiară. Una din marile mărci naţionale ale catalanilor este echipa de fotbal din Barcelona şi a putut vedea lumea întreagă cum au sărbătorit cu propriul drapel naţional fotbaliştii catalani care au câştigat competiţii sportive internaţionale sub culorile selecţionatei spaniole. Acest lucru are o forţă de mobilizare incredibilă. Din păcate, în fotbal noi stăm departe de aşa ceva, însă ar putea fi introdusă o astfel de marcă internaţională bazată pe hocheiul secuiesc. Atunci când, de exemplu, hocheiştii selecţionatei României, fiind flăcăi secui, cântă unanim imnul ungar înainte de meciul împotriva Ungariei, este un fenomen demn de atenţie. Să vă povestesc o experienţă importantă de care am avut parte în Catalonia! Cu oricine am discutat, s-a evidenţiat imediat că cei din Catalonia se aliniază solidari cauzei independenţei depline şi a statalităţii independente. Am întâlnit o unitate naţională de care am avea mare nevoie şi noi. Si aceasta e impusă nu de politicieni şi partide, ci vine din interior. - Cum ar putea sprijini statul ungar lupta pentru autonomie, dincolo de faptul că îşi declară susţinerea pentru aspiraţiile la autodeterminare? I.B.: – Noi suntem interesaţi ca viitorul Pământului Secuiesc să devină obiectul unor dezbateri trilaterale derulate între Ungaria, România şi reprezentanţii secuimii. Acest lucru reprezintă o provocare deosebită pentru diplomaţia ungară, având în vedere că românii au prejudecăţi adânc înrădăcinate. Insă ar putea fi determinaţi să înţeleagă că prezenţa guvernului ungar în edificarea unui astfel de viitor reprezintă o garanţie pentru România, în schimb, dacă Ungaria este prezentă în mod neobservat în acest proces, în Bucureşti reprezintă deja un risc la adresa securităţii. Este vorba despre o metodă eficientă pusă în practică în Europa, e suficient dacă invocăm mult pomenitul exemplu al Tirolului de Sud, unde Austria a apărut în mod deschis ca o putere de apărare. In coeziunea unei comunităţi, factorii decisivi sunt cultura şi limba, acestea influenţează şi rezultatele de politică economică. Tocmai pentru acest motiv nu se poate trece cu vederea de voinţa poporului dintr-o regiune, în cazul în care statul vrea să ţină pasul cu ceilalţi. Trebuie bine judecat dacă Bucureşti-ul va valorifica în beneficiul său specificităţile culturale sau ţine morţiş de uniformizarea gen Ceauşescu. Poziţia cea mai adecvată, cea mai inteligentă din partea română ar fi dacă, luând la cunoştinţă toate acestea, în Bucureşti ar fi acceptate dezbaterile trilaterale ca şi punct de pornire. - Există vreun personaj român al vieţii publice pe care secuimea ar putea conta ca şi aliat? I.B.: – In afara Smarandei Enache, copreşedinta Ligii Pro Europa şi a renumitului profesor universitar, Gabriel Andreescu, nu cunosc pe nimeni. Transilvania se deosebeşte semnificativ de Vechiul Regat, este un lucru ce nu poate fi negat, iar acesta ar putea genera oricând o mişcare cum a fost şi Liga Transilvania-Banat a lui Sabin Gherman. Scopul nostru îl constituie exclusiv câştigarea autonomiei Pământului Secuiesc – dacă aceasta va fi statornicită prin lege de parlamentul din Bucureşti sau de eventualul parlament transilvănean, nu schimbă cu nimic scopul urmat de noi. (Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 198 din 16.10.2012)
Autonomia nu este un lucru demonic – este inclusă şi în Constituţie/ Autonomia – polemică pentru români Autonomia – este probabil cea mai utilizată noţiune cu care au făcut campanie atât maghiarii, cât şi românii în ultimii 20 de ani, pe Pământul Secuiesc. E mare păcat că, odată cu încheierea campaniei electorale sau din motivul că UDMR nu a mai fost la putere sau tocmai pentru că s-a aflat la guvernare, nu s-a întâmplat nimic timp de patru ani. Cel mai recent, în urmă cu câteva săptămâni, senatul român a respins statutul autonomiei de pe Pământul Secuiesc fără dezbateri şi fără ca reprezentanţii prezenţi ai maghiarimii să ia cuvântul. Deşi noţiunea în sine nu este demonică, e inclusă şi în Constituţie. Autonomia, ca noţiune, a făcut parte din primul program al UDMR, prezentat în 1990, iar în cadrul congresului din 1993, dela Braşov, a fost elaborată concepţia autonomiei pe trei nivele . Atunci, uniunea şi-a propus să facă tot posibilul în interesul înfăptuirii autodeterminării, însă după câţiva paşi timizi, în urma asumării unui rol la guvernare în 1996, tema a ajuns pe plan secund. Un progres important a fost realizat doar în 2003 de Consiliul Naţional Secuiesc (CNS), înfiinţat la iniţiativă civilă. Potrivit celor stabilite în regulamentul de bază al formaţiunii, principalul scop al CNS îl constituie revendicarea – în numele secuimii, populaţia indigenă de pe Pământul Secuiesc – şi dobândirea autonomiei teritoriului istoric. Statutul autonomiei elaborat în anii 90 de Csapo Jozsef, adoptat de CNS, a fost calificat de UDMR drept unul inoportun, înaintarea sa în parlament fiind amânată ani de zile. Până la urmă, senatorii Sogor Csaba şi Becsek-Garda Dezso l-au prezentat ca iniţiativă personală. Documentul a zăcut timp de şapte ani, iar acum a fost respins fără dezbatere. La începutul anului reprezentanţii CNS au decis să se folosească de posibilitatea oferită de Iniţiativa Civică Europeană. Acest lucru înseamnă că trebuie strânse un milion de semnături din şapte ţări membre ale UE, pentru a solicita Comisiei Europene elaborarea unei legislaţii care să garanteze autodeterminarea. Intre timp, în lupta poziţională ce durează de ani de zile, se aruncă zilnic cu noroi în toate părţile. Recent tocmai pe marginea faptului că Antal Arpad, primarul din Sfântu Gheorghe a elaborat o lucrare polemică de limba română, care li se adresează exclusiv românilor de pe Pământul Secuiesc. Prefectul judeţului Covasna nu este dispus nici măcar să discute despre autonomie: în calitate de prefect, eu reprezint guvernul. România este un stat naţional unitar; nu mă pot aşeza să discut despre lucruri care contravin constituţiei – susţine Codrin Munteanu. Conform deputatului Marton Arpad, statul naţional unitar de care pomeneşte articolul 1. din Constituţie nu interzice deloc existenţa diferitelor forme ale autonomiei, dimpotrivă, legea fundamentală prevede obligativitatea existenţei a trei tipuri de autonomie: autonomia universităţilor, a bisericilor şi cea a administraţiilor locale. Autonomia administraţiilor locale înseamnă că nu există stat naţional unitar, având în vedere că aici este vorba despre exercitarea puterii teritoriale. Ca urmare, în baza principiului teritorial se creează posibilitatea ca printr-o împuternicire legaleă respectiva comunitate locală să exercite în mod autonom anumite atribuţii în adoptarea deciziilor- se poate porni şi de aici. Nu există interdicţii constituţionale – spune Marton Arpad. Toţi sunt de acord cu faptul că autonomia Pământului Secuiesc nu poate fi înfăptuită fără aprobarea populaţiei române din această regiune. Tocmai pentru acest motiv, ar putea deveni utilă – e adevărat, cu o întârziere de peste un deceniu – iniţiativa lansată de edilul din Sfântu Gheorghe. (Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 200 din 18.10.2012, autor Erdely Andras)
Regiunea – rivala statului naţional Cât timp au putut fi sesizate doar aspiraţiile separatiste ale bascilor, catalanilor sau conflictul de mai multe decenii dintre flamanzii şi valonii din Belgia ori dorinţa de independenţă a corsicanilor, mai marii Uniunii Europene au putut spera că planurile lor ambiţioase nu vor întâmpina piedici, însă de când şi Bavaria doreşte să demareze lupta pentru independenţă, de când regiunile nordice din Italia îşi revendică din ce în ce mai accentuat independenţa, iar Scoţia a obţinut ca în 2014 să i se asigure posibilitatea să voteze în legătură cu independenţa sa, devine tot mai clar că înfăptuirea uniunii deasupra naţiunilor şi statelor naţionale se loveşte de piedici tot mai greu de înlăturat. Mişcările separatiste, pentru obţinerea independenţei au pornit din centru, din statele cele mai dezvoltate din Europa, fără să atingă deocamdată şi periferia . Fostele state socialiste sunt preocupate deocamdată de integrarea lor, accesarea fondurilor europene, însă dat fiind faptul că visul şi obiectivul lor se concretizează destul de greu, sesizează din ce în ce mai mult, pe lângă indiferenţa centrului, şi efectele de atragere a banilor. Este cert, dorinţa de independenţă a regiunilor istorice va prinde puteri până la urmă şi aici, la noi. Deşi, în România, concepţia depăşită de stat naţional unitar, indivizibil pare să predomine şi azi în faţa oricărei alte aspiraţii, constrângerea economică, criza, respectiv efectele modelului străin pot ajunge şi aici, iar în această situaţie, renaşterea Transilvaniei ca unitate teritorială separată, iar în cadrul acesteia, autonomia teritorială a Pământului Secuiesc, ar putea deveni vise mai uşor de îndeplinit. Europa este în fierbere, este în pragul unor noi mari schimbări. Regiunile devin noile rivale ale statelor naţionale, şi a sosit timpul ca în cunoştinţa acestor fapte să ne organizăm viaţa şi pe la noi. (Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 6731 din 29.10.2012, autor Simo Erzsebet)
Biroul de presă al Centrului European de Studii Covasna-Harghita