Adrian Pop
22.10.2012, 10:09
Impozit pe neghiobie… Publicat în 22 octombrie 2012 (http://www.ziarulnatiunea.ro/2012/10/22/impozit-pe-prostie/) Al. Stănciulescu-Bârda (http://www.ziarulnatiunea.ro/author/al-stanciulescu-barda/)
http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/10/bursa-150x150.jpg (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/10/bursa.jpg)De la Revoluție parcă suntem bolnavi, buimăciți. E destul să se audă că undeva se dau câte două sarmale și acolo ne îngrămădim și suntem gata să-i călcăm în picioare pe cei mai slabi. Am ajuns să ne vândem voturile pe câte o pungă de plastic sau pentru o sticlă de bere, nu ne mai interesează viitorul, ziua de mâine pentru noi și pentru copiii noștri. Ne văicărim că ne e greu, că nu mai putem face față greutăților, crizei și nevoilor, dar dacă auzim că cineva, undeva, dă ceva, acolo e grămădim, zicem ce vor aceia să audă, aplaudăm, strigăm, suntem de acord cu oricine și orice, numai să ne dea ceva! De la Revoluție până azi un segment important de populație a fost jecmănit în văzul lumii întregi de niște excroci, care au știut să speculeze tocmai această dorință a noastră de ,,a lua ceva” pe nemuncite. Din moși-strămoși, la români s-a știut întotdeauna că ,,Banul nemuncit nu ține de cald!” dar nimeni n-a luat în seamă acest proverb. A fost destul să apară un Stoica și din toată țara au început să curgă râuri de bani către Cluj. S-au înființat linii noi de autobuze, de trenuri, care să ducă pe ,,oamenii de afaceri” cu tolbele pline cu bani la pricopseala de la Cluj. Oamenii lui Stoica măsurau munții de bani cu metrul, fiindcă nu mai aveau timp să-i numere. Cozi interminabile de ,,afaceriști” așteptau zi și noapte în ploaie, în viscol, în zăpadă, să ajungă la ghișeu și să-și depună banii. Erau economii adunate de-a lungul câtorva decenii, erau bani împrumutați de la rude, prieteni, de la bănci și de cine știe unde. Toată lumea era atît de sigură că totul va merge strună, că veniturile sunt sigure, încât oricare era în stare să-ți dea în cap, dacă-l avertizai că s-ar putea să și piardă. Oricare își făcea curaj, spunând: ,, – Fac și eu ce face toată lumea! N-o să piardă banii atâta lume!” Ion Creangă zisese cu mai bine de o sută de ani înainte: ,,Eu știu că sunt prost, dar când mă uit în jurul meu prind curaj!” De data aceasta, lumea era evoluată! Doar eram la începutul secolului XXI, ci nu la sfârșitul secolului al XIX-lea. Nimeni nu credea că el însuși poate să fie și prostit, sau că cei din jur vor fi păcăliți cu mic, cu mare. Erau cunoscuți ai mei, care ședeau totată ziua cu calculatorul în mână și făceau tot felul de calcule și combinații. Dacă aveai timp să-i asculți, îți demonstrau că dacă depun suma de…. în ziua de… , vor scoate de opt ori mai mult în ziua de…. Dacă vor face asta de…. ori, în ziua de…. vor avea bani pentru tractor, pentru combină, pentru…. Am mai scris la vremea respectivă că nu e treabă sănătoasă, că e o megaexcrocherie, care-i va lăsa pe mulți fără pantaloni, dar degeaba! Cine avea vreme să-l asculte pe un prăpădit de popă?! Ba chiar unul m-a oprit în drum, m-a luat de piept și mi-a zis: ,,- Ce te privește pe dumneata, părinte, de banii mei? Fac ce vreau cu ei!” Și a făcut. Peste un an, a rămas fără casă în oraș, cu datorii la bancă, s-a mutat la țară și mai are și azi rate de achitat. Unde i s-au dus banii? La ,,Caritas”! Nu se vindecaseră bine rănile celor jefuiți de Stoica la ,,Caritas” și localitățile au fost înpânzite de pancarte și afișe cu îndemnuri de a depune bani la ,,FNI”, fiindcă este câștig sigur. În unele afișe chiar scria: ,,Dormi fără grijă! Ne ocupăm noi de banii tăi!” Pentru a ,,dormi” fără grijă, alte valuri de români au dus bruma de economii la FNI. În scurt timp s-a ales praful și de aceea. Pur și simplu a bătut vântul! Castelele de nisip ridicate peste noapte în mintea multor deponenți s-au prăbușit. Nici somn nu le-a mai fost, când s-au văzut săraci lipiți pământului, cu banii dați, cu bunurile confiscate și vândute pe te miri ce! Patronul FNI-ului, Vântu, s-a ales cu mai multe drumuri pe la poliție și procuratură, unde a dat cu subsemnatul, Ioana Vlas, contabila, a primit doi-trei ani de închisoare și totul s-a acoperit de tăcere. Numai gemetele păgubiților s-au mai auzit de-a lungul anilor! Se părea că ,,mintea de pe urmă” le venise păgubiților, dar și celorlalți, care aflaseră de pățania lor. Vorba aceea: ,,Deșteptul învață din pățania altuia, prostul nici dintr-a lui!” Iată că la câțiva ani distanță s-a ivit un alt viteaz, un oarecare Sima, care a bătut recordul. Acesta a păcălit nenumărați oameni cu sume care au atins și astronomica sumă de 1,4 milioane euro. Aveți idee cât înseamnă această sumă în bani românești? Aproximativ 63 miliarde lei vechi. Individul și-a luat acum tălpășița din țară, ca să nu-l ,,bată” păgubiții și o duce bine-mersi în cine știe ce țară, fiindcă are cheag suficient să se poată descurca onorabil. Nu oricine dispune de 63 miliarde lei. Acești bani nu s-au făcut din salariul de bugetar, fiți siguri. Excrocul afirmă că păgubiții sunt din sferele înalte ale societății românești, politicieni, miniștri, bancheri, înalți funcționari și oameni de afaceri. A încercat să-l păcălească și pe Gigi Becali, dar nu i-a mers. Asta înseamnă că Becali a fost mai deștept decât toți cei păgubiți. Acei păgubiți însă încheie contracte în numele țării, ne reprezintă în țară și în lume. Oare, tot așa rezolvă și acolo problemele țării? Ceea ce mi se pare a fi culmea ridicolului, este faptul că nimeni dintre cei păcăliți de Sima nu depune plângere la poliție. Să accepte acei domni paguba drept impozit pe prostie? E posibil ! Oricum, cine are urechi de auzit să audă și să tragă cuvenitele concluzii, pentru a nu cădea într-o altă capcană asemănătoare. Atâta vreme cât vor fi proști și fraieri pe lume, vor apare și excroci să-i țepuiască! Păi, nu?
http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/10/bursa-150x150.jpg (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/10/bursa.jpg)De la Revoluție parcă suntem bolnavi, buimăciți. E destul să se audă că undeva se dau câte două sarmale și acolo ne îngrămădim și suntem gata să-i călcăm în picioare pe cei mai slabi. Am ajuns să ne vândem voturile pe câte o pungă de plastic sau pentru o sticlă de bere, nu ne mai interesează viitorul, ziua de mâine pentru noi și pentru copiii noștri. Ne văicărim că ne e greu, că nu mai putem face față greutăților, crizei și nevoilor, dar dacă auzim că cineva, undeva, dă ceva, acolo e grămădim, zicem ce vor aceia să audă, aplaudăm, strigăm, suntem de acord cu oricine și orice, numai să ne dea ceva! De la Revoluție până azi un segment important de populație a fost jecmănit în văzul lumii întregi de niște excroci, care au știut să speculeze tocmai această dorință a noastră de ,,a lua ceva” pe nemuncite. Din moși-strămoși, la români s-a știut întotdeauna că ,,Banul nemuncit nu ține de cald!” dar nimeni n-a luat în seamă acest proverb. A fost destul să apară un Stoica și din toată țara au început să curgă râuri de bani către Cluj. S-au înființat linii noi de autobuze, de trenuri, care să ducă pe ,,oamenii de afaceri” cu tolbele pline cu bani la pricopseala de la Cluj. Oamenii lui Stoica măsurau munții de bani cu metrul, fiindcă nu mai aveau timp să-i numere. Cozi interminabile de ,,afaceriști” așteptau zi și noapte în ploaie, în viscol, în zăpadă, să ajungă la ghișeu și să-și depună banii. Erau economii adunate de-a lungul câtorva decenii, erau bani împrumutați de la rude, prieteni, de la bănci și de cine știe unde. Toată lumea era atît de sigură că totul va merge strună, că veniturile sunt sigure, încât oricare era în stare să-ți dea în cap, dacă-l avertizai că s-ar putea să și piardă. Oricare își făcea curaj, spunând: ,, – Fac și eu ce face toată lumea! N-o să piardă banii atâta lume!” Ion Creangă zisese cu mai bine de o sută de ani înainte: ,,Eu știu că sunt prost, dar când mă uit în jurul meu prind curaj!” De data aceasta, lumea era evoluată! Doar eram la începutul secolului XXI, ci nu la sfârșitul secolului al XIX-lea. Nimeni nu credea că el însuși poate să fie și prostit, sau că cei din jur vor fi păcăliți cu mic, cu mare. Erau cunoscuți ai mei, care ședeau totată ziua cu calculatorul în mână și făceau tot felul de calcule și combinații. Dacă aveai timp să-i asculți, îți demonstrau că dacă depun suma de…. în ziua de… , vor scoate de opt ori mai mult în ziua de…. Dacă vor face asta de…. ori, în ziua de…. vor avea bani pentru tractor, pentru combină, pentru…. Am mai scris la vremea respectivă că nu e treabă sănătoasă, că e o megaexcrocherie, care-i va lăsa pe mulți fără pantaloni, dar degeaba! Cine avea vreme să-l asculte pe un prăpădit de popă?! Ba chiar unul m-a oprit în drum, m-a luat de piept și mi-a zis: ,,- Ce te privește pe dumneata, părinte, de banii mei? Fac ce vreau cu ei!” Și a făcut. Peste un an, a rămas fără casă în oraș, cu datorii la bancă, s-a mutat la țară și mai are și azi rate de achitat. Unde i s-au dus banii? La ,,Caritas”! Nu se vindecaseră bine rănile celor jefuiți de Stoica la ,,Caritas” și localitățile au fost înpânzite de pancarte și afișe cu îndemnuri de a depune bani la ,,FNI”, fiindcă este câștig sigur. În unele afișe chiar scria: ,,Dormi fără grijă! Ne ocupăm noi de banii tăi!” Pentru a ,,dormi” fără grijă, alte valuri de români au dus bruma de economii la FNI. În scurt timp s-a ales praful și de aceea. Pur și simplu a bătut vântul! Castelele de nisip ridicate peste noapte în mintea multor deponenți s-au prăbușit. Nici somn nu le-a mai fost, când s-au văzut săraci lipiți pământului, cu banii dați, cu bunurile confiscate și vândute pe te miri ce! Patronul FNI-ului, Vântu, s-a ales cu mai multe drumuri pe la poliție și procuratură, unde a dat cu subsemnatul, Ioana Vlas, contabila, a primit doi-trei ani de închisoare și totul s-a acoperit de tăcere. Numai gemetele păgubiților s-au mai auzit de-a lungul anilor! Se părea că ,,mintea de pe urmă” le venise păgubiților, dar și celorlalți, care aflaseră de pățania lor. Vorba aceea: ,,Deșteptul învață din pățania altuia, prostul nici dintr-a lui!” Iată că la câțiva ani distanță s-a ivit un alt viteaz, un oarecare Sima, care a bătut recordul. Acesta a păcălit nenumărați oameni cu sume care au atins și astronomica sumă de 1,4 milioane euro. Aveți idee cât înseamnă această sumă în bani românești? Aproximativ 63 miliarde lei vechi. Individul și-a luat acum tălpășița din țară, ca să nu-l ,,bată” păgubiții și o duce bine-mersi în cine știe ce țară, fiindcă are cheag suficient să se poată descurca onorabil. Nu oricine dispune de 63 miliarde lei. Acești bani nu s-au făcut din salariul de bugetar, fiți siguri. Excrocul afirmă că păgubiții sunt din sferele înalte ale societății românești, politicieni, miniștri, bancheri, înalți funcționari și oameni de afaceri. A încercat să-l păcălească și pe Gigi Becali, dar nu i-a mers. Asta înseamnă că Becali a fost mai deștept decât toți cei păgubiți. Acei păgubiți însă încheie contracte în numele țării, ne reprezintă în țară și în lume. Oare, tot așa rezolvă și acolo problemele țării? Ceea ce mi se pare a fi culmea ridicolului, este faptul că nimeni dintre cei păcăliți de Sima nu depune plângere la poliție. Să accepte acei domni paguba drept impozit pe prostie? E posibil ! Oricum, cine are urechi de auzit să audă și să tragă cuvenitele concluzii, pentru a nu cădea într-o altă capcană asemănătoare. Atâta vreme cât vor fi proști și fraieri pe lume, vor apare și excroci să-i țepuiască! Păi, nu?