Adrian Pop
13.10.2012, 18:53
Legile lui ZalmoxePosted by Razvan on 13/10/2012 in Gānduri de Lumină (http://filedelumina.ro/category/articole/ganduri-luminoase/)
http://filedelumina.ro/wp-content/themes/maggie/includes/timthumb.php?src=http://filedelumina.ro/wp-content/uploads/2012/06/zamolxis-mic-900x300.jpg&w=600&h=300&zc=1&a=t&q=100
Zal-moxe vine de la Soare (zal) și moș (moxe), adică Soarele cel vechi. Zalmoxe este de multe ori scris și ca Zamolxe.
Legile lui Zalmoxe s-au răspāndit de ceva vreme și au devenit deja cunoscute pe Internet.
Astăzi este imposibil de făcut legătura īntre aceste legi și Zalmoxe. Oricum, chiar dacă proveniența acestor legi este incertă, valoarea lor spirituală rămāne vie.
Materialul video de excepție are mai puțin de 10 minute. Suntem convinși că vă veți bucura de el.
Vizionare plăcută.
1. Dincolo de curgerea timpului si de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu si Vesnic, din care vin toate si prin care fiintează toate cele ce sunt. Totul si nimicul sunt suflarea Sa, golul si plinul sunt māinile Sale, miscarea si nemiscarea sunt picioarele Sale, nicăieri si peste tot este mijlocul Său, iar chipul Său este lumina. Nimic nu este făptuit fără de lumină si tot ce vine din lumină prinde viată si ia făptură.
2. Precum fulgerul aduce lumina si din lumină tunetul si focul ce se revarsă , asa este si gāndul omului, el trece īn vorba omului si apoi īn fapta sa. Deci, ia aminte la asta, căci pānă la focul ce arde trebuie să fie o lumină si un tunet. Lumina omului este gāndul său si aceasta este averea sa cea mai de pret. Lumina prinde putere prin cuvānt, iar vointa omului aprinde focul prin care se făptuiesc toate cele ce sunt īn jurul său.
3. Fii ca muntele cel semet si ridică a ta lumină mai presus de cele ce te īnconjoară. Nu uita ca aceiasi pasi īi faci īn vārful muntelui ca si īn josul său, acelasi aer este sus ca si jos, la fel creste copacul īn vārf de munte ca si īn josul său, la fel luminează soarele piscul cel semet ca si pamāntul cel neted.
4. Fii cumpătat ca pămāntul si nu vei duce lipsă de nimic. Creanga prea plină de rod este mai repede frāntă de vānt, sămānta prea adāncă nu răzbate si prea multă apă īi stinge suflarea.
5. Ia aminte la copacul cel falnic, cu cāt este mai īnalt, cu atāt rădăcinile sale sunt mai adānci īn pămānt, căci din pămānt īsi trage tăria, nu uita asta. Cu cāt te ridici mai mult, cu atāt trebuie să cobori mai mult, căci măsura ridicării este aceeasi cu măsura coborārii.
6. Puterea omului īncepe cu vorba nerostită, ea este asemeni semintei care īncolteste, nici nu se vede cānd prinde suflare de viată. Lumina semintei este cea care o ridică, pămāntul este cel ce-i dă hrana, apa īi dă vigoarea, iar răbdarea o īmbracă cu tărie.
7. Priveste rāul si ia aminte la īnvătătura sa. La īnceput este doar un firicel de apă, dar creste tot mai mare, căci vine de la ce este mai mare si lucrurile asa trebuiesc īmplinite, prin firea lor. Asemenea este si gāndul cel bun si drept rānduit, el īsi face loc printre pietre si stānci, nu tine seama de nimic, īsi urmează drumul si nimic nu-i stă īn cale. Apă cu apă se adună, iar īmpreună puterea este si mai mare.
8. Ia seama de taina aceasta si nu o uita, acel firicel de apă stie unde va ajunge, căci una este cu pămāntul si toate cele ce-i vin īn cale nu īl pot opri pānă la sfārsit. Astfel să iei seama la gāndul tău unde trebuie să ajungă si vei vedea că nimic nu stă īn calea sa . Să-ti fie gāndul limpede pānă la sfārsit; multe se vor ivi īn calea sa, căci firea lucrurilor din jur este miscătoare, asemeni apelor. Apă cu apă se īntālnesc, pămānt cu pămānt si munte cu munte.
9. Ia seama la gāndul cel rău, fereste-te de el ca de fulger, lasă-l să se ducă precum a venit, căci te-ndeamnă la lucruri nefiresti. Fereste-te de vorbele desarte si de neadevăr; sunt ca pulberea cāmpului ce-ti acoperă ochii, ca plasa păianjenului pentru mintea si sufletul tău. Ele te īndeamnă la trufie, īnselăciune, hotie si vărsare de sānge, iar roadele lor sunt rusinea, neputinta, sărăcia, boala, amărăciunea si moartea.
10. Nu judeca oamenii după greutatea lor, după puterea lor, după averea lor, după frumusetea lor sau după rāvna lor, căci si unul si altul a lăsat din ceva pentru a creste īn altceva. Cel bogat este sărac īn liniste, cel tare este slab pentru altul si cel slab are tăria lui ascunsă. Cum firea lucrurilor este miscătoare, asemeni este si omul. Ce-i dă valoare unei unelte, trebuinta sau frumusetea ? Duce un om mai mult decāt boul ? E mai bogat vreunul ca pămāntul ? Doar cunoasterea si īntelepciunea īl ridică pe om peste dobitoace. Si degeaba ai cunoastere, dacă ea nu este lămurită de vreme.
11. Fierul īnrosit a fost rece si se va răci iarăsi; vasul a fost pămānt si va fi iarăsi pămānt; pămāntul ce-a fost sterp, acum este pămānt roditor si se va stārpi iarăsi peste vremi. Rāvna omului face schimbătoare toate acestea. Dar rāvna īi īntoarce bucuria īn tristete si linistea īn neliniste. Fierul si focul ajută omul, dar īl si vatămă. Si aceeasi rāvnă īl īndeamnă a merge pe cărări nestiute si nebătute de ceilalti dinaintea lui. Tot rāvna īl īndeamnă la strāngere de averi, la mărirea puterii si la a se măsura cu altii. Fereste-te de a te măsura cu altul, căci trufia de aici se naste; ea te va coborī mai jos de dobitoace si te va despărti de fratele si de vlăstarul tău.
12. Neīnteleptul este mānat de rāvnă, dar īnteleptul īncalecă rāvna. Neīnteleptul suferă cānd rāvna īl duce la pierdere si la cădere, dar īnteleptul īntotdeauna găseste cāstigul īn pierdere si īnăltarea īn cădere.
13. Trufia răceste iubirea inimii si o face īn dusmănie si nu există dobitoc mai josnic decāt omul care nu mai are iubire īn inima sa. Căci iubirea este cea dintāi putere si chipul ei este lumina. Ia seama ca nu cumva gāndul tău să se īmpresoare cu trufia , căci mai jos de dobitoace vei ajunge.
14. Gāndul bun si vorba īnŃeleaptă īti pot potoli necazul, īti pot răcori inima, dar nu te vindecă, pentru că omul suferă după cum trufia a crescut īn el, căci suferinta este umbra trufiei.
15. Nu īti lega sufletul de nimic lumesc, de lucruri, de dobitoace, de argint sau aur, căci ele asa cum vin, asa pleacă. După orice zi vine si noaptea si după iarnă vine primăvara, căci asa este rānduit si asa este firea lucrurilor. Toate cele ce se văd, se nasc, cresc si apoi se īntorc de unde au plecat. Doar firea lucrurilor rămāne pururi, iar aceasta are nenumărate si nesfārsite ramuri si asemenea izvoarelor mintii si sufletului tău, ele nu se arată la vedere. Căci o suflare si un foc fac să crească toate cele ce cresc ierburi, copaci, dobitoace si oameni si din aceeasi vatră vin si către aceeasi vatră se īntorc si vatra aceasta este pururea.
16. Precum copacul cel falnic creste lāngă cel mic, fără a-i face rău, asa să fiti īntre voi, cel mare să nu-l lovească pe cel mic si nici să-i amărască sufletul, căci va avea datorie mare de dat, la fel ca si hotul. Aruncă un lemn pe rāu si mai multe vor veni din susul său către tine. Adu-i multumire semenului tău, adu-i lumină pe chip si īn suflet, iar toate acestea le vei găsi, mai tārziu, īnflorite īn inima ta.
17. Nu lua cu siluire si nici cu vorbe amăgitoare ceea ce nu este al tău, căci cel ce priveste prin ochii tăi este acelasi cu cel ce priveste prin ochii celuilalt. Ia seama la taina aceasta.
18. Nu grăbi nicio lucrare căci trasul de ramuri loveste īnapoi. Fructul copt este usor de luat, cel necopt este greu de luat si gustul e neplăcut. Nu te grăbi deci să aduni ce este īnainte de vreme, căci īti va amărī sufletul. Cum creste cadrul, asa creste si stinghia si cum creste roata asa creste si spita.
19. Rămāi mereu īn răcoarea sufletului tău, dar dacă mānia se aprinde īn tine, ia seama ca nu cumva să treacă de vorba ta. Mānia vine din teamă si nu a locuit dintru īnceput īn inima ta; dacă nu creste prin trufie, ea se intoarce de unde a plecat. Trufia īnchide poarta īntelepciunii, iar cel trufas se pune singur lāngă dobitoace. Īntelepciunea este mai pretuită decāt toate cele ce se văd cu ochii, ea este aurul mintii si sufletului tău si este rodul cunoasterii udată de vreme.
20. Nu-ti amărī sufletul cānd simti durerea si neputinta, ci mai degrabă caută să te folosesti de ele pentru īndreptare, căci īn rod ai si sămānta. Nu se poate ca o sămāntă bună să dea rod rău. Lăcomia īntotdeauna duce la pierdere, furtul īntotdeauna duce la boală, gāndurile sterpe īntotdeauna duc spre rătăcire, mānia īntotdeauna loveste īnapoi, răutatea si neadevărul īntotdeauna aduc neputinta, trufia īntotdeauna aduce suferintă.
21. Mergi la izvor cānd sufletul ti-e aprins, scormoneste īn apa limpede si asteaptă pānă ce devine iarăsi curată. Asa se va duce si aprinderea sufletului tău, precum tulburarea aceea.
22. Ia bine seama la taina semintei. Asemeni ei este gāndul tău si cum sămānta nu se poate fără coajă, asa este si gāndul cel rodnic al omului. Coaja gāndului rodnic este vointa, iar fără vointă, gāndul se usucă si nu foloseste la nimic. Dar puterea este īn răbdarea semintei, iar vointa si răbdarea fac mlădita firavă să razbată pămāntul tare.
23. Īn vremea lucrului tău, īnveseleste-ti inima la vederea lucrării tale, īnainte de terminarea ei, căci precum fructul īsi anuntă venirea cu o floare, tot asa fapta omului este văzută de cel cu mintea si simtirea limpede, īnainte de a fi terminată.
24. Ia bine seama la cauza omului sărac, dar si la cauza omului grabnic avut, căci nici una nici alta nu sunt firesti. Omul sărac are multe gānduri desarte si le schimbă de la o zi la alta, vorbeste mult si lenea i-a īnvelit bratele si picioarele. Cel grabnic avut ori e hot si īnselător, ori vede mai bine necazul altuia si caută a-l amăgi. De acolo īsi trage grabnica avutie.
25. Fii blānd si răbdător cu cei de lāngă tine, căci asa cum te porti tu cu ei, asa se poartă si altii cu tine, căci simtirea lui este la fel cu simtirea ta, din aceeasi suflare este si simtirea lui, iar lumina ce se vede prin ochii lui este din aceeasi lumină cu cea care se vede prin ochii tăi.
26. Unde este tăria omului acolo īi este si slăbiciunea, ceea ce-l ridică īl si coboară; rămāi īn limpezimea mintii si simtirii tale si vei vedea toate acestea. Cel mic este deasupra celui mare, cel usor este deasupra celui greu, cel slab este deasupra celui tare, cel blānd este deasupra celui aprig. Limpede să-ti fie mintea si simtirea si ia seamă de toate acestea.
27. Tăria muntelui vine din răbdarea sa, din linistea sa, stānca īi este numai īnvelitoare. Dar tăria lui este īncercată de vānt, de apa cea lină. Ia-ti puterea din răbdare si din liniste si foloseste-te de ea prin limpezimea gāndului tău, căci nu tulburarea izvorului roade stānca, ci limpezimea sa.
28. Lucrarea făcută din teamă nu are viată lungă si tăria ei este asemeni unei revărsări de ape care tine putin. Asa este si cu tulburarea oamenilor, ea vine de-afară, dar este chemată de teama lor, īnsă teama vine prin necunoastere, iar necunoasterea prinde putere prin neadevăr, lene si trufie.
29. Soarbe cunoasterea de la cei cu barba albă si nerosită de vin si lasă vremea să o īmbrace cu īntelepciune. Nu privi la trupul lor slăbit si gārbovit, căci toate acestea sunt plata lor pentru cunoasterea lucrurilor si cresterea īntelepciunii.
30. Multumeste-i pămāntului pentru toate cele ce-ti oferă, multumeste-i cerului pentru ploaia care īti hrăneste pămāntul, multumeste-i soarelui pentru căldura si lumina casei tale si a pămāntului tău, multumeste-i lunii pentru linistea somnului tău, multumeste-le stelelor că veghează asupra somnului tău, multumeste-i muntelui pentru povetele si fierul ce-l iei din el, multumeste-i pădurii pentru tot ce iei de acolo, multumeste-i izvorului pentru apa ce-o bei, multumeste-i copacului pentru lucrările ce-ti arată, multumeste-i omului bun ce-ti aduce bucurie si zāmbet pe chip.
31. Precum iarba bună creste cu iarba rea, asa sunt si oamenii, dar tine seama că purtarea lor cea rea este semănată si crescută din teamă si neputinte, iar trufia este īnvelitoarea lor. Nu certa purtarea lor si nu căuta a-i īndrepta din vorbe si mustrare, căci apăsarea pe rană nu o vindecă. Oare iarba aceea e rea doar pentru că este amară pāntecului tău ? Asa este si cu omul, de vei vrea să-l īndrepti, adu-i pentru īnceput gāndul si simtirea la ce e plăcut atāt omului bun, cāt si omului rău. Unul vede roata plecānd, iar altul vede aceeasi roată venind.
Cine vede mai bine ?
32. Doar cel īnteleptit poate vedea limpezimea si linistea din mintea si sufletul celui tulburat, căci cel īnteleptit a fost odată si el la fel ca si cel tulburat si roadele amare l-au făcut să tină seama de alcătuirea fiintei sale. A fugit de roadele sale amare īn vārful muntelui si acolo nu a scăpat de ele, a fugit īn mijlocul pădurii si iată că roadele erau cu el, apoi a privit īn lăuntrul său si iată că roadele sale amare aveau rădăcini īn mintea si simtirea poftelor sale.
33. Este o floare mai frumoasă ca cealaltă ? Este un izvor mai limpede decāt altul ? Este un fir de iarbă mai presus de un altul ? Fiecare are tăria, frumusetea si priceperea lui. E īn firea lucrurilor ca pădurea să aibă felurite soiuri de copaci, de iarbă, de flori si dobitoace. Nu seamănă un deget cu altul de la aceeasi mānă, dar este nevoie de toate, pentru a bate fierul. Este mărul mai īntelept decāt prunul sau părul ? Este māna stāngă mai bună ca dreapta ? Altfel vede ochiul stāng, decat cel drept ? Cele de sus īsi au rostul lor si cele de jos īsi au rostul lor, cele mari īsi au rostul lor si cele mici īsi au rostul lor, cele repezi īsi au rostul lor si cele īncete īsi au rostul lor, cele ce au fost si-au avut rostul lor si cele ce vin īsi vor avea rostul lor.
34. Neputinta vine după răutate si neadevăr, căci ceea ce dai aceea primesti, ceea ce semeni aceea culegi, dar ia seama că lumina sufletului tău si a celui de lāngă tine are aceeasi vatră si rămāne fără umbră. Vezi ce tulbură necontenit izvoarele mintii si sufletului aproapelui tău. Adu-i linistea īn suflet si limpezimea īn minte si bătrānetile tale vor fi ca pomul copt, oasele si tăria ta nu vor slăbi si te vei īntoarce de unde ai venit, īndestulat cu căldura urmasilor tăi.
35. Īntotdeauna va fi cineva dedesubtul tău si īntotdeauna va fi cineva deasupra ta. La cele ce sunt dedesubtul tău să te uiti cu iubire si nu cu trufie, căci acolo īti sunt rădăcinile, iar la cele ce sunt deasupra ta să te uiti cu privirea de prunc si fără teamă.
36. Cele tari, cele slabe si cele nevăzute sunt cele ce alcătuiesc lumea si toate acestea le găsesti īn om si toate alcătuiesc un īntreg. Nu este nimic care să fie afară si să nu fie si īnăuntru. Ia seama la toate acestea, cānd īti apleci privirea īnăuntrul tău si vei găsi toată īntelepciunea zeilor, ascunsă īn nevăzutul fiintei tale. Zeii au luat seama īnaintea omului de această īntelepciune si asta i-a adus mai aproape de Focul cel Viu si Vesnic.
37. Ia aminte că bătaia inimii, curgerea sāngelui prin vine, vindecarea rănilor, frumusetea ochilor si minunătia alcătuirii trupului sunt făcute prin puterea si suflarea Focului cel Viu si Vesnic, care este īn fiecare si al cărui chip se arată īn lumină. Dar nu uita că trupul este doar o fărāmă din putinul care se vede
38. Curătenia trupului si desfătarea sa prin simturi te pun doar putin mai sus de dobitoace, căci nu un sunet plăcut te ridică, nici o duioasă atingere, nici un gust plăcut, nici o mireasmă īmbătătoare si nici o bucurie a ochilor. Căci unde este căldura, apare si frigul, unde este dulcele apare si amarul, unde este plăcutul apare si neplăcutul, unde este mireasma apare si duhoarea, iar unde este rās, si plānsul pāndeste.
39. Iată dar calea de īnceput : cumpătarea īn toate cele ce faci, ascultarea de bătrāni si de cei īntelepti, hărnicia, multumirea cu ceea ce ai, ferirea de neadevăr si de vorbele desarte, ferirea de ceartă si de mānie, buna purtare īntre semeni. Dimineata să te trezesti cu ele, ziua să le porti mereu īn minte, seara să le ai cu tine īn somn si astfel supărarea, lipsa, amărăciunea, neputinta, boala si răutatea altora nu se vor atinge de tine.
40. Dincolo de acestea se află iubirea, vointa, curajul, răbdarea, modestia si ele ridică omul cu adevărat. Acestea sunt cele ce te apropie de Focul cel Vesnic si, prin ele, calea ta urmează calea zeilor, dar īngroparea lor te aruncă mai jos de dobitoace. Doar prin ele primesti adevărata cunoastere si īntelepciune, adevărata putere, adevărata bucurie, adevărata bogătie, rodnica si trainica lucrare.
41. Dar iată că unde este iubirea poate apărea si ura, unde este vointa poate apărea si delăsarea, unde este curajul poate apărea si frica, unde este răbdarea, poate apărea si graba si unde este modestia poate apărea si trufia. Căci miscătoare sunt si cele ce se văd si cele ce nu se văd din fiinta omului. Dar toate acestea sunt ale celui ce simte, iar peste el se află cel ce gāndeste si acesta este cel ce vede miscarea īn nemiscare, este cel care, dincolo de toate aceste virtuti, se desfată īn cunoasterea si linistea ce īntrece orice bucurie, iar atentia, echilibrul si limpezimea sunt uneltele sale.
42. Cel tulburat vede binele ca bine si răul ca rău, este atras de una si fuge de cealaltă, dar īnteleptul vede si frumosul si urātul, simte si frigul si căldura, si finetea si asprimea, aude si plăcutul si neplăcutul, gustă si dulcele si amarul, simte si mireasma si duhoarea si nu face judecată īntre ele. El vede deslusit că firea lucrurilor este īn toate, căci frumosul din urāt se trage si urātul din frumos, dulcele a fost amar la īnceput si se va face iarăsi amar, plăcutul se naste din neplăcut si neplăcutul din plăcut. Si toate acestea luminează sufletul īnteleptului, pentru că cele bune si plăcute hrănesc si bucură trupul si simţurile sale, iar cele neplăcute neīnteleptului hrănesc mintea si īnielepciunea sa, căci el vede īnnoirea lucrurilor si semintele viitoarelor bucurii.
43. Nu e usoară cărarea zeilor, dar nu uita nici o clipă că omul poate cuprinde īn iubirea sa, mai mult decāt poate cuprinde īn ura sa, căldura se ridică mai mult decāt poate coborī frigul, cel ce este deasupra vede mai multe decāt cel ce este dedesupt, usorul se īntinde mai mult decāt se īntinde greul, lumina răzbate mai mult decāt poate răzbate īntunericul, puterea care uneste este mai mare decāt puterea care desparte.
44. Lungul si scurtul au acelasi mijloc; cercul mic si cercul mare, globul mic si globul mare pe acelasi punct se sprijină; nevăzutul si văzutul acelasi loc ocupă; toate cele mari stau ascunse īn cele mici, iar aici este o mare taină a firii; mare printre īntelepti este cel ce o pricepe.
45. Īnteleptul il uneste pe cel ce vede cu cel ce gāndeste, pe cel ce simte cu cel ce face, dar neīnteletul īi desparte. Deschide-ti bine ochii, căci cel ce face, cel ce simte si cel ce gāndeste sunt asemeni norilor care vin si pleacă, dar cel ce vede prin ochii tăi este vesnic si lumina sa este fără umbră. El este dincolo de viată si moarte, dincolo de bine si rău, dincolo de frumos si urāt, dincolo de curgerea timpului.
Legile lui Zamolxe
Articol citit de (2032) persoane
Mai multe informatii la: http://filedelumina.ro/2012/10/13/legile-lui-zalmoxe/#ixzz29BthdnXY
http://filedelumina.ro/wp-content/themes/maggie/includes/timthumb.php?src=http://filedelumina.ro/wp-content/uploads/2012/06/zamolxis-mic-900x300.jpg&w=600&h=300&zc=1&a=t&q=100
Zal-moxe vine de la Soare (zal) și moș (moxe), adică Soarele cel vechi. Zalmoxe este de multe ori scris și ca Zamolxe.
Legile lui Zalmoxe s-au răspāndit de ceva vreme și au devenit deja cunoscute pe Internet.
Astăzi este imposibil de făcut legătura īntre aceste legi și Zalmoxe. Oricum, chiar dacă proveniența acestor legi este incertă, valoarea lor spirituală rămāne vie.
Materialul video de excepție are mai puțin de 10 minute. Suntem convinși că vă veți bucura de el.
Vizionare plăcută.
1. Dincolo de curgerea timpului si de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu si Vesnic, din care vin toate si prin care fiintează toate cele ce sunt. Totul si nimicul sunt suflarea Sa, golul si plinul sunt māinile Sale, miscarea si nemiscarea sunt picioarele Sale, nicăieri si peste tot este mijlocul Său, iar chipul Său este lumina. Nimic nu este făptuit fără de lumină si tot ce vine din lumină prinde viată si ia făptură.
2. Precum fulgerul aduce lumina si din lumină tunetul si focul ce se revarsă , asa este si gāndul omului, el trece īn vorba omului si apoi īn fapta sa. Deci, ia aminte la asta, căci pānă la focul ce arde trebuie să fie o lumină si un tunet. Lumina omului este gāndul său si aceasta este averea sa cea mai de pret. Lumina prinde putere prin cuvānt, iar vointa omului aprinde focul prin care se făptuiesc toate cele ce sunt īn jurul său.
3. Fii ca muntele cel semet si ridică a ta lumină mai presus de cele ce te īnconjoară. Nu uita ca aceiasi pasi īi faci īn vārful muntelui ca si īn josul său, acelasi aer este sus ca si jos, la fel creste copacul īn vārf de munte ca si īn josul său, la fel luminează soarele piscul cel semet ca si pamāntul cel neted.
4. Fii cumpătat ca pămāntul si nu vei duce lipsă de nimic. Creanga prea plină de rod este mai repede frāntă de vānt, sămānta prea adāncă nu răzbate si prea multă apă īi stinge suflarea.
5. Ia aminte la copacul cel falnic, cu cāt este mai īnalt, cu atāt rădăcinile sale sunt mai adānci īn pămānt, căci din pămānt īsi trage tăria, nu uita asta. Cu cāt te ridici mai mult, cu atāt trebuie să cobori mai mult, căci măsura ridicării este aceeasi cu măsura coborārii.
6. Puterea omului īncepe cu vorba nerostită, ea este asemeni semintei care īncolteste, nici nu se vede cānd prinde suflare de viată. Lumina semintei este cea care o ridică, pămāntul este cel ce-i dă hrana, apa īi dă vigoarea, iar răbdarea o īmbracă cu tărie.
7. Priveste rāul si ia aminte la īnvătătura sa. La īnceput este doar un firicel de apă, dar creste tot mai mare, căci vine de la ce este mai mare si lucrurile asa trebuiesc īmplinite, prin firea lor. Asemenea este si gāndul cel bun si drept rānduit, el īsi face loc printre pietre si stānci, nu tine seama de nimic, īsi urmează drumul si nimic nu-i stă īn cale. Apă cu apă se adună, iar īmpreună puterea este si mai mare.
8. Ia seama de taina aceasta si nu o uita, acel firicel de apă stie unde va ajunge, căci una este cu pămāntul si toate cele ce-i vin īn cale nu īl pot opri pānă la sfārsit. Astfel să iei seama la gāndul tău unde trebuie să ajungă si vei vedea că nimic nu stă īn calea sa . Să-ti fie gāndul limpede pānă la sfārsit; multe se vor ivi īn calea sa, căci firea lucrurilor din jur este miscătoare, asemeni apelor. Apă cu apă se īntālnesc, pămānt cu pămānt si munte cu munte.
9. Ia seama la gāndul cel rău, fereste-te de el ca de fulger, lasă-l să se ducă precum a venit, căci te-ndeamnă la lucruri nefiresti. Fereste-te de vorbele desarte si de neadevăr; sunt ca pulberea cāmpului ce-ti acoperă ochii, ca plasa păianjenului pentru mintea si sufletul tău. Ele te īndeamnă la trufie, īnselăciune, hotie si vărsare de sānge, iar roadele lor sunt rusinea, neputinta, sărăcia, boala, amărăciunea si moartea.
10. Nu judeca oamenii după greutatea lor, după puterea lor, după averea lor, după frumusetea lor sau după rāvna lor, căci si unul si altul a lăsat din ceva pentru a creste īn altceva. Cel bogat este sărac īn liniste, cel tare este slab pentru altul si cel slab are tăria lui ascunsă. Cum firea lucrurilor este miscătoare, asemeni este si omul. Ce-i dă valoare unei unelte, trebuinta sau frumusetea ? Duce un om mai mult decāt boul ? E mai bogat vreunul ca pămāntul ? Doar cunoasterea si īntelepciunea īl ridică pe om peste dobitoace. Si degeaba ai cunoastere, dacă ea nu este lămurită de vreme.
11. Fierul īnrosit a fost rece si se va răci iarăsi; vasul a fost pămānt si va fi iarăsi pămānt; pămāntul ce-a fost sterp, acum este pămānt roditor si se va stārpi iarăsi peste vremi. Rāvna omului face schimbătoare toate acestea. Dar rāvna īi īntoarce bucuria īn tristete si linistea īn neliniste. Fierul si focul ajută omul, dar īl si vatămă. Si aceeasi rāvnă īl īndeamnă a merge pe cărări nestiute si nebătute de ceilalti dinaintea lui. Tot rāvna īl īndeamnă la strāngere de averi, la mărirea puterii si la a se măsura cu altii. Fereste-te de a te măsura cu altul, căci trufia de aici se naste; ea te va coborī mai jos de dobitoace si te va despărti de fratele si de vlăstarul tău.
12. Neīnteleptul este mānat de rāvnă, dar īnteleptul īncalecă rāvna. Neīnteleptul suferă cānd rāvna īl duce la pierdere si la cădere, dar īnteleptul īntotdeauna găseste cāstigul īn pierdere si īnăltarea īn cădere.
13. Trufia răceste iubirea inimii si o face īn dusmănie si nu există dobitoc mai josnic decāt omul care nu mai are iubire īn inima sa. Căci iubirea este cea dintāi putere si chipul ei este lumina. Ia seama ca nu cumva gāndul tău să se īmpresoare cu trufia , căci mai jos de dobitoace vei ajunge.
14. Gāndul bun si vorba īnŃeleaptă īti pot potoli necazul, īti pot răcori inima, dar nu te vindecă, pentru că omul suferă după cum trufia a crescut īn el, căci suferinta este umbra trufiei.
15. Nu īti lega sufletul de nimic lumesc, de lucruri, de dobitoace, de argint sau aur, căci ele asa cum vin, asa pleacă. După orice zi vine si noaptea si după iarnă vine primăvara, căci asa este rānduit si asa este firea lucrurilor. Toate cele ce se văd, se nasc, cresc si apoi se īntorc de unde au plecat. Doar firea lucrurilor rămāne pururi, iar aceasta are nenumărate si nesfārsite ramuri si asemenea izvoarelor mintii si sufletului tău, ele nu se arată la vedere. Căci o suflare si un foc fac să crească toate cele ce cresc ierburi, copaci, dobitoace si oameni si din aceeasi vatră vin si către aceeasi vatră se īntorc si vatra aceasta este pururea.
16. Precum copacul cel falnic creste lāngă cel mic, fără a-i face rău, asa să fiti īntre voi, cel mare să nu-l lovească pe cel mic si nici să-i amărască sufletul, căci va avea datorie mare de dat, la fel ca si hotul. Aruncă un lemn pe rāu si mai multe vor veni din susul său către tine. Adu-i multumire semenului tău, adu-i lumină pe chip si īn suflet, iar toate acestea le vei găsi, mai tārziu, īnflorite īn inima ta.
17. Nu lua cu siluire si nici cu vorbe amăgitoare ceea ce nu este al tău, căci cel ce priveste prin ochii tăi este acelasi cu cel ce priveste prin ochii celuilalt. Ia seama la taina aceasta.
18. Nu grăbi nicio lucrare căci trasul de ramuri loveste īnapoi. Fructul copt este usor de luat, cel necopt este greu de luat si gustul e neplăcut. Nu te grăbi deci să aduni ce este īnainte de vreme, căci īti va amărī sufletul. Cum creste cadrul, asa creste si stinghia si cum creste roata asa creste si spita.
19. Rămāi mereu īn răcoarea sufletului tău, dar dacă mānia se aprinde īn tine, ia seama ca nu cumva să treacă de vorba ta. Mānia vine din teamă si nu a locuit dintru īnceput īn inima ta; dacă nu creste prin trufie, ea se intoarce de unde a plecat. Trufia īnchide poarta īntelepciunii, iar cel trufas se pune singur lāngă dobitoace. Īntelepciunea este mai pretuită decāt toate cele ce se văd cu ochii, ea este aurul mintii si sufletului tău si este rodul cunoasterii udată de vreme.
20. Nu-ti amărī sufletul cānd simti durerea si neputinta, ci mai degrabă caută să te folosesti de ele pentru īndreptare, căci īn rod ai si sămānta. Nu se poate ca o sămāntă bună să dea rod rău. Lăcomia īntotdeauna duce la pierdere, furtul īntotdeauna duce la boală, gāndurile sterpe īntotdeauna duc spre rătăcire, mānia īntotdeauna loveste īnapoi, răutatea si neadevărul īntotdeauna aduc neputinta, trufia īntotdeauna aduce suferintă.
21. Mergi la izvor cānd sufletul ti-e aprins, scormoneste īn apa limpede si asteaptă pānă ce devine iarăsi curată. Asa se va duce si aprinderea sufletului tău, precum tulburarea aceea.
22. Ia bine seama la taina semintei. Asemeni ei este gāndul tău si cum sămānta nu se poate fără coajă, asa este si gāndul cel rodnic al omului. Coaja gāndului rodnic este vointa, iar fără vointă, gāndul se usucă si nu foloseste la nimic. Dar puterea este īn răbdarea semintei, iar vointa si răbdarea fac mlădita firavă să razbată pămāntul tare.
23. Īn vremea lucrului tău, īnveseleste-ti inima la vederea lucrării tale, īnainte de terminarea ei, căci precum fructul īsi anuntă venirea cu o floare, tot asa fapta omului este văzută de cel cu mintea si simtirea limpede, īnainte de a fi terminată.
24. Ia bine seama la cauza omului sărac, dar si la cauza omului grabnic avut, căci nici una nici alta nu sunt firesti. Omul sărac are multe gānduri desarte si le schimbă de la o zi la alta, vorbeste mult si lenea i-a īnvelit bratele si picioarele. Cel grabnic avut ori e hot si īnselător, ori vede mai bine necazul altuia si caută a-l amăgi. De acolo īsi trage grabnica avutie.
25. Fii blānd si răbdător cu cei de lāngă tine, căci asa cum te porti tu cu ei, asa se poartă si altii cu tine, căci simtirea lui este la fel cu simtirea ta, din aceeasi suflare este si simtirea lui, iar lumina ce se vede prin ochii lui este din aceeasi lumină cu cea care se vede prin ochii tăi.
26. Unde este tăria omului acolo īi este si slăbiciunea, ceea ce-l ridică īl si coboară; rămāi īn limpezimea mintii si simtirii tale si vei vedea toate acestea. Cel mic este deasupra celui mare, cel usor este deasupra celui greu, cel slab este deasupra celui tare, cel blānd este deasupra celui aprig. Limpede să-ti fie mintea si simtirea si ia seamă de toate acestea.
27. Tăria muntelui vine din răbdarea sa, din linistea sa, stānca īi este numai īnvelitoare. Dar tăria lui este īncercată de vānt, de apa cea lină. Ia-ti puterea din răbdare si din liniste si foloseste-te de ea prin limpezimea gāndului tău, căci nu tulburarea izvorului roade stānca, ci limpezimea sa.
28. Lucrarea făcută din teamă nu are viată lungă si tăria ei este asemeni unei revărsări de ape care tine putin. Asa este si cu tulburarea oamenilor, ea vine de-afară, dar este chemată de teama lor, īnsă teama vine prin necunoastere, iar necunoasterea prinde putere prin neadevăr, lene si trufie.
29. Soarbe cunoasterea de la cei cu barba albă si nerosită de vin si lasă vremea să o īmbrace cu īntelepciune. Nu privi la trupul lor slăbit si gārbovit, căci toate acestea sunt plata lor pentru cunoasterea lucrurilor si cresterea īntelepciunii.
30. Multumeste-i pămāntului pentru toate cele ce-ti oferă, multumeste-i cerului pentru ploaia care īti hrăneste pămāntul, multumeste-i soarelui pentru căldura si lumina casei tale si a pămāntului tău, multumeste-i lunii pentru linistea somnului tău, multumeste-le stelelor că veghează asupra somnului tău, multumeste-i muntelui pentru povetele si fierul ce-l iei din el, multumeste-i pădurii pentru tot ce iei de acolo, multumeste-i izvorului pentru apa ce-o bei, multumeste-i copacului pentru lucrările ce-ti arată, multumeste-i omului bun ce-ti aduce bucurie si zāmbet pe chip.
31. Precum iarba bună creste cu iarba rea, asa sunt si oamenii, dar tine seama că purtarea lor cea rea este semănată si crescută din teamă si neputinte, iar trufia este īnvelitoarea lor. Nu certa purtarea lor si nu căuta a-i īndrepta din vorbe si mustrare, căci apăsarea pe rană nu o vindecă. Oare iarba aceea e rea doar pentru că este amară pāntecului tău ? Asa este si cu omul, de vei vrea să-l īndrepti, adu-i pentru īnceput gāndul si simtirea la ce e plăcut atāt omului bun, cāt si omului rău. Unul vede roata plecānd, iar altul vede aceeasi roată venind.
Cine vede mai bine ?
32. Doar cel īnteleptit poate vedea limpezimea si linistea din mintea si sufletul celui tulburat, căci cel īnteleptit a fost odată si el la fel ca si cel tulburat si roadele amare l-au făcut să tină seama de alcătuirea fiintei sale. A fugit de roadele sale amare īn vārful muntelui si acolo nu a scăpat de ele, a fugit īn mijlocul pădurii si iată că roadele erau cu el, apoi a privit īn lăuntrul său si iată că roadele sale amare aveau rădăcini īn mintea si simtirea poftelor sale.
33. Este o floare mai frumoasă ca cealaltă ? Este un izvor mai limpede decāt altul ? Este un fir de iarbă mai presus de un altul ? Fiecare are tăria, frumusetea si priceperea lui. E īn firea lucrurilor ca pădurea să aibă felurite soiuri de copaci, de iarbă, de flori si dobitoace. Nu seamănă un deget cu altul de la aceeasi mānă, dar este nevoie de toate, pentru a bate fierul. Este mărul mai īntelept decāt prunul sau părul ? Este māna stāngă mai bună ca dreapta ? Altfel vede ochiul stāng, decat cel drept ? Cele de sus īsi au rostul lor si cele de jos īsi au rostul lor, cele mari īsi au rostul lor si cele mici īsi au rostul lor, cele repezi īsi au rostul lor si cele īncete īsi au rostul lor, cele ce au fost si-au avut rostul lor si cele ce vin īsi vor avea rostul lor.
34. Neputinta vine după răutate si neadevăr, căci ceea ce dai aceea primesti, ceea ce semeni aceea culegi, dar ia seama că lumina sufletului tău si a celui de lāngă tine are aceeasi vatră si rămāne fără umbră. Vezi ce tulbură necontenit izvoarele mintii si sufletului aproapelui tău. Adu-i linistea īn suflet si limpezimea īn minte si bătrānetile tale vor fi ca pomul copt, oasele si tăria ta nu vor slăbi si te vei īntoarce de unde ai venit, īndestulat cu căldura urmasilor tăi.
35. Īntotdeauna va fi cineva dedesubtul tău si īntotdeauna va fi cineva deasupra ta. La cele ce sunt dedesubtul tău să te uiti cu iubire si nu cu trufie, căci acolo īti sunt rădăcinile, iar la cele ce sunt deasupra ta să te uiti cu privirea de prunc si fără teamă.
36. Cele tari, cele slabe si cele nevăzute sunt cele ce alcătuiesc lumea si toate acestea le găsesti īn om si toate alcătuiesc un īntreg. Nu este nimic care să fie afară si să nu fie si īnăuntru. Ia seama la toate acestea, cānd īti apleci privirea īnăuntrul tău si vei găsi toată īntelepciunea zeilor, ascunsă īn nevăzutul fiintei tale. Zeii au luat seama īnaintea omului de această īntelepciune si asta i-a adus mai aproape de Focul cel Viu si Vesnic.
37. Ia aminte că bătaia inimii, curgerea sāngelui prin vine, vindecarea rănilor, frumusetea ochilor si minunătia alcătuirii trupului sunt făcute prin puterea si suflarea Focului cel Viu si Vesnic, care este īn fiecare si al cărui chip se arată īn lumină. Dar nu uita că trupul este doar o fărāmă din putinul care se vede
38. Curătenia trupului si desfătarea sa prin simturi te pun doar putin mai sus de dobitoace, căci nu un sunet plăcut te ridică, nici o duioasă atingere, nici un gust plăcut, nici o mireasmă īmbătătoare si nici o bucurie a ochilor. Căci unde este căldura, apare si frigul, unde este dulcele apare si amarul, unde este plăcutul apare si neplăcutul, unde este mireasma apare si duhoarea, iar unde este rās, si plānsul pāndeste.
39. Iată dar calea de īnceput : cumpătarea īn toate cele ce faci, ascultarea de bătrāni si de cei īntelepti, hărnicia, multumirea cu ceea ce ai, ferirea de neadevăr si de vorbele desarte, ferirea de ceartă si de mānie, buna purtare īntre semeni. Dimineata să te trezesti cu ele, ziua să le porti mereu īn minte, seara să le ai cu tine īn somn si astfel supărarea, lipsa, amărăciunea, neputinta, boala si răutatea altora nu se vor atinge de tine.
40. Dincolo de acestea se află iubirea, vointa, curajul, răbdarea, modestia si ele ridică omul cu adevărat. Acestea sunt cele ce te apropie de Focul cel Vesnic si, prin ele, calea ta urmează calea zeilor, dar īngroparea lor te aruncă mai jos de dobitoace. Doar prin ele primesti adevărata cunoastere si īntelepciune, adevărata putere, adevărata bucurie, adevărata bogătie, rodnica si trainica lucrare.
41. Dar iată că unde este iubirea poate apărea si ura, unde este vointa poate apărea si delăsarea, unde este curajul poate apărea si frica, unde este răbdarea, poate apărea si graba si unde este modestia poate apărea si trufia. Căci miscătoare sunt si cele ce se văd si cele ce nu se văd din fiinta omului. Dar toate acestea sunt ale celui ce simte, iar peste el se află cel ce gāndeste si acesta este cel ce vede miscarea īn nemiscare, este cel care, dincolo de toate aceste virtuti, se desfată īn cunoasterea si linistea ce īntrece orice bucurie, iar atentia, echilibrul si limpezimea sunt uneltele sale.
42. Cel tulburat vede binele ca bine si răul ca rău, este atras de una si fuge de cealaltă, dar īnteleptul vede si frumosul si urātul, simte si frigul si căldura, si finetea si asprimea, aude si plăcutul si neplăcutul, gustă si dulcele si amarul, simte si mireasma si duhoarea si nu face judecată īntre ele. El vede deslusit că firea lucrurilor este īn toate, căci frumosul din urāt se trage si urātul din frumos, dulcele a fost amar la īnceput si se va face iarăsi amar, plăcutul se naste din neplăcut si neplăcutul din plăcut. Si toate acestea luminează sufletul īnteleptului, pentru că cele bune si plăcute hrănesc si bucură trupul si simţurile sale, iar cele neplăcute neīnteleptului hrănesc mintea si īnielepciunea sa, căci el vede īnnoirea lucrurilor si semintele viitoarelor bucurii.
43. Nu e usoară cărarea zeilor, dar nu uita nici o clipă că omul poate cuprinde īn iubirea sa, mai mult decāt poate cuprinde īn ura sa, căldura se ridică mai mult decāt poate coborī frigul, cel ce este deasupra vede mai multe decāt cel ce este dedesupt, usorul se īntinde mai mult decāt se īntinde greul, lumina răzbate mai mult decāt poate răzbate īntunericul, puterea care uneste este mai mare decāt puterea care desparte.
44. Lungul si scurtul au acelasi mijloc; cercul mic si cercul mare, globul mic si globul mare pe acelasi punct se sprijină; nevăzutul si văzutul acelasi loc ocupă; toate cele mari stau ascunse īn cele mici, iar aici este o mare taină a firii; mare printre īntelepti este cel ce o pricepe.
45. Īnteleptul il uneste pe cel ce vede cu cel ce gāndeste, pe cel ce simte cu cel ce face, dar neīnteletul īi desparte. Deschide-ti bine ochii, căci cel ce face, cel ce simte si cel ce gāndeste sunt asemeni norilor care vin si pleacă, dar cel ce vede prin ochii tăi este vesnic si lumina sa este fără umbră. El este dincolo de viată si moarte, dincolo de bine si rău, dincolo de frumos si urāt, dincolo de curgerea timpului.
Legile lui Zamolxe
Articol citit de (2032) persoane
Mai multe informatii la: http://filedelumina.ro/2012/10/13/legile-lui-zalmoxe/#ixzz29BthdnXY