Cesare Pavese







Cesare Pavese
(Santo Stefano Belbo, 9 septembrie 1908 – Torino, 27 august 1950) a fost un scriitor, poet, critic literar şi traducător italian. Este considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori italieni ai secolului XX.

-
wikipedia -

https://poetii-nostri.ro/cesare-pavese-autor-226/








„Amintiri întinse în inimă”





Și o să scriu pentru tine,

pentru amintirea ta sfâșietoare

câteva versuri triste

pe care nu le vei mai citi niciodată.

Dar vor fi groaznice pentru mine

bătut în cuie la inimă

pentru totdeauna.

(Cesare Pavese)





"In centru"





Dacă cineva mi-ar fi văzut inima,

te-ar găsi

o tandrețe uimitoare a acelei vieți

și tăcerile, privirile,

râsetele, întâlnirile

– un entuziasm de speranță –

iar în centru un gol,

o consternare, o angoasă.

(Cesare Pavese)




„Pacea mea”





„Practic, am cerut o hibernare,

un anestezic,

o certitudine de a fi bine ascuns.

Nu am cerut pace în lume,

L-am cerut pe al meu”.

(Cesare Pavese)




„Gânduri deja gândite de noi...”





Citind nu căutăm idei noi,

dar gânduri deja gândite de noi

care achiziționează un sigiliu de confirmare pe pagină.

Cuvintele altora ne afectează

care rezonează într-un domeniu care este deja al nostru

că trăim deja,

și făcându-l să vibreze,

permite-ne să înțelegem

idei noi în noi.

(Cesare Pavese)




"Asculți"





Asculți.

Cuvintele pe care le auzi abia te ating.

Ai un gând clar în fața ta calmă

care pretinde lumina mării în spatele tău.

Ai o liniște în față care îți apasă inima

cu o bufnitură și întocmește o propoziție străveche

ca sucul fructelor care a căzut atunci.

(Cesare Pavese)




"Te iubesc"





Te iubesc.

Cunosc toată greutatea acestui cuvânt

– groaza si minunea –

totuși vă spun, aproape calm.

L-am folosit atât de puțin în viața mea,

și atât de rău, încât este ca nou pentru mine.

(Cesare Pavese)




"Războinic"




Simțind în mod constant durerea, ai învățat să trăiești cu ea, ți-ai creat un cip în mintea ta care poate șterge tot ceea ce ți-a creat necazuri.

Parcă ți-ai reseta amintirile de ceva vreme, dar în cea mai adâncă tăcere cineva vine și îți șoptește la ureche ceea ce ți-a lovit inima, redeschizând acea rană care acum se închide, distrugându-ți echilibrul, făcându-te să pierzi controlul.

Ți-ar plăcea să-ți pierzi memoria?

Poate ai putea uita acea tăietură dintr-o perspectivă, dar din cealaltă poate nu ai putea fi ceea ce ești acum, om blindat, înarmat cu forță, războinic.

Tu care ai învățat să iubești, să suferi, să ierți, ai învățat să trăiești,

chiar ai vrea sa uiti?

Nu poți fugi de destinul tău, este o serie de evenimente care te vor aduce la echilibru.

Ai învățat despre lume, ai înțeles cât de crudă poate fi chiar dacă plină de frumusețe, dar toate acestea te vor ajuta să-ți învingi demonii cu mai mult curaj și conștientizare.

Așa că războinicul ține-ți sabia cu tine pentru că vei avea nevoie de ea, poate nu acum, dar mai devreme sau mai târziu o vei mânui din nou și vei fi mai puternic decât înainte, dacă ai memoria ta.

„La ce folosesc zilele trecute dacă nu-și amintesc?”

(Cesare Pavese)



Sursa:

Cesare Pavese | Il mio vivere in poesia