Elena Latan

[latan.elena]

La blouse roumaine

Sfântul Gheorghe, Sân-Georgiul, Cavalerul Trac - 23 aprilie La mulți ani tuturor sărbătoriților!




"Sân-Georgiul, ipostaza populară românească a sfântului creştin, este stăpânitorul vremii calde, sfântul cel mare peste câmpuri, înverzitorul naturii şi semănătorul tuturor seminţelor, cel ce înfrânge vrăjitoarele şi le zădărniceşte actele magice, în special pe cele de luare a manei laptelui, protejând astfel cirezile şi turmele, cel ce arată aleşilor comorile, smulgându-le de la diavol, chezaşul tuturor tocmelilor şi patronul tinerilor şi al armoniei familiale”. Narcisa Al. Ştiucă – Sărbătoarea noastră cea de toate zilele

„Popularitatea în general nu este legată, în principal, de martiriul eroului sărbătorit şi sanctificat de biserică ci de vechi ritualuri legate de ciclurile vegetaţiei, care şi-au găsit un ecou larg în folclorul multor popoare. Sfântul Gheorghe este agricultorul care ucide „balaurul”, elementul teriomorf, malefic, duhul rău al pământului pentru a-i elibera forţa vitală, energia biologică, germinativă, care este primăvara, cu întregul ei cortegiu de binefaceri”. (Victor Simion – Imagine şi legendă). De fapt, grecescul „Georgos” înseamnă ţăran, cultivator de pământ. Ziua lui fixată la 23 aprilie, marchează începutul primăverii, începutul păstoritului, un nou ciclu de vegetaţie.”

Peste această zeitate a vegetaţiei, protector al cailor, vitelor cu lapte şi holdelor semănate, identificat în Panteonul românesc cu Cavalerul trac, creştinismul a suprapus pe Marele Mucenic Gheorghe. Această reprezentare mitică se numeşte Sângiorz în Transilvania şi Banat şi Sfântul Gheorghe în Moldova, Muntenia şi Oltenia. (I.Ghinoiu)

Legenda populară consemnată de folclorişti spune că Dumnezeu a încredinţat Cheile vremii Sfinţilor Gheorghe şi Dumitru, care de atunci le poartă la brâu. „Între cei doi sfinţi există un legământ pe viaţă şi pe moarte - dacă pădurea nu este înfrunzită pe data de 23 aprilie, Sâmedru îl omoară pe Sângiorz. Aceeaşi soartă o va avea şi Sâmedru dacă în ziua de 26 octombrie, Sângiorzul va găsi frunze pe pomi”. De fapt sărbătorile celor doi sfinţi împart anul în două anotimpuri simetrice – vara pastorală ( 23 apr.- 26 oct.) şi iarna pastorală ( 26 oct..- 23 apr.) „Cei doi sfinţi sunt în Calendarul popular, divinităţi pastorale de origine indo-europeană şi prezintă evidente asemănări cu Sântoaderul cel Mare, celebrat în sâmbăta din Săptămâna Caii lui Sântoader. Sângiorzul şi Sântoaderul au în credinţele, folclorul şi iconografia românească trăsături comune cu Cavalerul trac - sunt divinităţi tinere, purtate în spate de cai (Sângiorz) sau au ei înşişi copite( Caii lui Sântoader), purifică spaţiul de forţele maelfice, omoară balaurul, încuie iarna şi descuie vara.”( I.Ghinoiu – Comoara satelor – Calendar popular)




Cele mai interesante tradiţii româneşti: „boul înstruţat” şi alte obiceiuri populare





https://jurnaldebucovina.com/.../obiceiuri-de-sfantul.../

[latan.elena]

“Carte frumoasă cinste cui te-a scris
Încet gândită, gingaș cumpănită;
Ești ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis.

Ești ca vioara, singura ce cânta
lubirea toata pe un fir de păr,
Și paginile tale, adevăr,
S-au tipărit cu litera cea sfântă.

Un om de sânge ia din pisc noroi
Şi zămliseşte marea lui fantomă
De reverie, umbră şi aromă,
Şi o pogoară vie printre noi.

Dar jertfa lui zadarnică se pare,
Pe cât e ghiersul cărţii de frumos.
Carte iubită, fără de folos,
Tu nu răspunzi la nicio întrebare.”
Tudor Arghezi-Cuvinte potrivite (1927)








''Întotdeauna mi-am imaginat Paradisul ca fiind un fel de bibliotecă.''
Jorge Luis Borges
*
Cărţile sunt purtători ai civilizaţiei. Fără cărţi, istoria este tăcută, literatura toantă,
ştiinţa schiloadă, gândurile şi imaginaţia în repaos.
Barbara Tuchman

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=ndwk9CH3BGE&t=2s




Librarul de 72 de ani (1948) Mohamed Aziz, situat în Rabat, Maroc, petrece între 6 și 8 ore pe zi citind cărți. După ce am citit peste 5.000 de cărți în franceză, arabă și engleză, rămâne în continuare cea mai veche librărie din Rabat după mai bine de 43 de ani în aceeași locație. Întrebat despre lăsarea cărților nesupravegheate afară, unde ar putea fi furate, acesta a răspuns că cei care nu știu să citească nu fură cărți, iar cei care pot, nu sunt hoți.
Este cunoscut ca cea mai fotografiată librărie din lume. Are afacerea sa de cărți uzate din 1963 în Medina, cel mai vechi cartier din Rabat, capitala Marocului. A rămas orfan la șase ani, a încercat să fie pescar pentru a-și îndeplini visul de a termina liceul, dar la cincisprezece ani a părăsit școala pentru că nu-și permitea manualele, pentru că erau prea scumpe pentru familia lui. Frustrat și fără studii, a decis să deschidă o librărie, punând cărțile pe un covor sub un copac și stă în fața magazinului său de mai bine de jumătate de secol, îndeplinindu-și visul de a studia.
Călătoria lor durează 12 ore. Înainte de a deschide librăria, caută cărți folosite în alte magazine, pentru citit și vânzare. Azi are peste șaptezeci de ani, spune că sunt suficiente două perne și o carte pentru a te simți fericit. Acumulează turnuri de cărți și la întrebat câte are, răspunde, nu sunt suficiente. Întrerupeți lectura, doar pentru a vă ruga, a fuma, a mânca și a participa și a sfătui clienții interesați de În cele din urmă librăria sa este faimoasă și mulți turiști o vizitează pentru a cumpăra niște cărți și a face fotografii.




Mohamed Aziz: Cel mai vechi vânzător de cărți din Rabat și dragostea sa de o viață pentru literatură

https://medriva-com.translate.goog/u...x_tr_hist=true

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=OoWrXrESb1o&t=149s




„Răsăritul stelelor e cu mult mai măreţ decât răsăritul soarelui! Adevărul, care oricum ne este refuzat,
e mai puţin important decât dragostea, pe care urmează abia s-o pierdem. Globul pământesc este mult
prea mic şi mult prea neîncăpător ca să ai dreptul singuratic la eroare. Fii perfect aici, ca să poţi greşi între
două stele, unde e loc liber şi imens, şi înţelegere pe măsură!”

Nichita Stanescu



Si deodată, ah, vai mie!
Am început să o miros,
la mii, de mii, de mii, de mile,
Chipul ei era frumos.
Și-atunci cu brațul drept cerui laută,
să cânt cu disperare
apropierea ei tăcută
și marea ei îndepărtare.

Nichita Stanescu

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=eFbn...&start_radio=1
https://www.youtube.com/watch?v=hQvB3qX6kuU




Răscruce de Tudor Arghezi

Deșteaptă-te în sufletul meu, soare,
Ca-ntre făcliile pădurii.
Străbate-mă cu sărbătoare
Și dă-mă-n leagăn cu vulturii.

Rouă, stropește colțul ierbii mele
Și unge-mi-l cu mir.
Duios și fraged să mi-l spele
Mirosul lui curat de trandafir.

Ploaie, din bobul de pămînt
Pămîntul meu în două mi l-am frînt.

Brad, îți întinde rădăcina
Ca să mă caute și prindă.
Ia-ți din căldura mea rășina,
Fă-ți din belșugul meu merindă.

Dați-i năvală uriașă
Robului vostru, cel de voie bună !
Fluture, țese-mi o cămașă.
Țarină, ascunde-mă de lună.

Sînt, poate, desfăcut, sînt, poate, ostenit
Călcînd pe aripi și pe punți de iască ?
Nu ! Insul meu se cere însutit.
Dați-i răgazul să renască.

[latan.elena]

„Floare Albastră” de Mihai Eminescu

– Iar te-ai cufundat în stele
Şi în nori şi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieţii mele.

În zadar râuri în soare
Grămădeşti-n a ta gândire
Şi câmpiile asire
Şi întunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare –
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica.




– Hai în codrul cu verdeaţă,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreaţă.

Acolo-n ochi de pădure,
Lângă balta cea senină
Şi sub trestia cea lină
Vom şedea în foi de mure.

Şi mi-i spune-atunci poveşti
Şi minciuni cu-a ta guriţă,
Eu pe-un fir de romaniţă
Voi cerca de mă iubeşti.

Şi de-a soarelui căldură
Voi fi roşie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Să-ţi astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o ştie,
Căci va fi sub pălărie –
Ş-apoi cine treabă are!




Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ţinea de subsuoară,
Te-oi ţinea de după gât.

Pe cărare-n bolţi de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Şi sosind l-al porţii prag,
Vom vorbi-n întunecime:
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?

Înc-o gură – şi dispare…
Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!
. . . . . . . . . . . . . .
Şi te-ai dus, dulce minune,
Ş-a murit iubirea noastră –
Floare-albastră! floare-albastră!…
Totuşi este trist în lume!

[latan.elena]

Cuvântul scris m-a învățat să ascult vocea umană, la fel ca atitudinile
maiestuoase și nemișcate ale statuilor m-au învățat să apreciez gesturile
oamenilor. Dimpotrivă, de-a lungul timpului, viața mi-a lămurit cărțile.

Marguerite Yourcenar - Memoriile lui Hadrian

[latan.elena]

"Spre deosebire de camelia uluitoare, macul își pune pe câmpuri floarea sălbatică și fragilă,
rezistentă și singulară, pe care nimeni nu a plantat-o, a cărei flacără călătorește prin câmpuri ca mesaj. "

Marcel Proust



„Numai cei care sunt conștienți de incertitudinea zilelor pot descoperi adevărata frumusețe a unui moment.”

Claudio d'Aiello

[latan.elena]

Cu cât pământul devine mai dens populat și cu cât modul de viață devine mai mecanica,
cu atât muzica trebuie să devină mai indispensabilă. Va veni o zi în care numai ea ne va
permite să scăpăm de ochiurile înguste ale funcțiilor, iar păstrarea acesteia ca un rezervor
puternic și intact al libertății va trebui să fie cea mai importantă sarcină a vieții intelectuale viitoare. [...]
Muzica este adevărata istorie vie a umanității, din care altfel deținem doar părți moarte. Nu este nevoie
să ne desenăm din ea, deoarece a existat deja întotdeauna în noi și este suficient să ascultăm pur și
simplu, pentru că altfel studiem degeaba.

Elias Canetti, Provincia omului, 1973

[latan.elena]

„Trebuie să mă eliberez de timp și să trăiesc în prezent, deoarece nu există alt timp decât acest moment minunat.”

Alda Merini