Elena Latan

[latan.elena]

"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .





20 martie 2024 - Echinocţiul de primăvară.

Intr-o lume care a luat-o razna,Soarele ne lumineaza egal pe toti si Primavara vine peste noi zambind.





Vezi, auzi, iubește. Viața este un dar ale cărui sfori le desfac în fiecare dimineață când mă trezesc.

Christian Bobin



Este Echinocțiul – momente egale de lumină și întuneric astăzi pe ambele jumătăți ale planetei. Noi, aici, în nord, ne îndreptăm spre primăvară după o iarnă lungă - salutând noi creșteri, plantând noi semințe. Frații și surorile noștri din sud se îndreaptă spre toamnă, vremea recoltei, a cunoașterii și a ține aproape ceea ce are valoare pentru iarna care urmează.
Astăzi este o sărbătoare a echilibrului, a acelui punct chiar înainte și imediat după, a pauzei de la sfârșitul expirării când ne recăpătăm pe pământ, lăsând-o să ne tragă spre ea pentru a putea dansa ușor, dar cu un echilibru rafinat.
Am încredere în lumina care nu neagă întunericul și mă pot odihni adânc în întunericul adăpostitor când cunosc promisiunea luminii care se întoarce.
Așa că să-i ținem pe amândoi astăzi – întunericul și lumina, ființa pierdută și găsită, durerea și bucuria. Să lăsăm întunericul să dea profunzime luminii și să simțim drumul împreună prin visul care ne ghidează atunci când nu ne mai este frică de întuneric. Binecuvântat Echinocțiu drag prieten.

Oriah Mountain Dreamer


https://www.facebook.com/elena.latan/posts/pfbid02nUCi1zh6NX5G9M2zjFJTeX5aWA5BdDqwSJM2kzkjNaa 1sXzBNNZhtLUBVtFFXgV9l

[latan.elena]

Rapsodii de primăvară - George Topîrceanu

I

Sus prin crângul adormit,
A trecut în taină mare,
De cu noapte, risipind
Şiruri de mărgăritare
Din panere de argint,
Stol bălai
De îngeraşi,
Cu alai
De toporaşi.
Primăvară, cui le dai?
Primăvară, cui le laşi?
II
Se-nalţă abur moale din grădină.
Pe jos, pornesc furnicile la drum.
Acoperişuri veştede-n lumină
Întind spre cer ogeacuri fără fum.

Pe lângă garduri s-a zvântat pământul
Şi ies gândacii-Domnului pe zid.
Ferestre amorţite se deschid,
Să intre-n casă soarele şi vântul.

De prin balcoane
Şi coridoare
Albe tulpane
Fâlfâie-n soare.
Ies gospodinele
Iuţi ca albinele,
Părul le flutură,
Toate dau zor.
Unele mătură,
Altele scutură
Colbul din pătură
Şi din covor.

Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii,
Şi-a răsfirat crenguţele ca spinii
De frică să nu-i cadă la picioare,
Din creştet, vălul subţirel de floare.

Că s-a trezit aşa de dimineaţă
Cu ramuri albe – şi se poate spune
Că-i pentru-ntâia oară în viaţă
Când i se-ntâmplă-asemenea minune.

Un nor sihastru
Şi-adună-n poală
Argintul tot.
Cerul e-albastru
Ca o petală
De miozot.
III
Soare crud în liliac,
Zbor subţire de gândac,
Glasuri mici
De rândunici,
Viorele şi urzici…

Primăvară, din ce rai
Nevisat de pământeni
Vii cu mândrul tău alai
Peste crânguri şi poieni?
Pogorâtă pe pământ
În mătăsuri lungi de vânt,
Laşi în urmă, pe câmpii,
Galbeni vii
De păpădii,
Bălţi albastre şi-nsorite
De omăt topit abia,
Şi pe dealuri mucezite
Arături de catifea.

Şi porneşti departe-n sus
După iarna ce s-a dus,
După trena-i de ninsori
Aşternută pe colini…
Drumuri nalte de cocori,
Călăuzii cei străini,
Îţi îndreaptă an cu an
Pasul tainic şi te mint
Spre ţinutul diafan
Al câmpiilor de-argint.
Iar acolo te opreşti
Şi doar pasul tău uşor,
În omăt strălucitor,
Lasă urme viorii
De conduri împărăteşti
Peste albele stihii…
Primăvară, unde eşti?

[latan.elena]

''Să aducem în lume frumuseţe şi bucurie
Floarea nu poate fi comparată cu nimic altceva. Floarea e ceva unic. Şi asta ne aduce aminte că şi noi suntem ceva unic în lumea aceasta. Adică ceva ca noi, ca fiecare dintre noi, nu mai există în lumea aceasta, suntem ceva unic. Aşa că există o legătură între flori şi oameni. Florile sunt unice prin rosturile lor de a înfrumuseţa lumea aceasta, pământul acesta, şi aşa suntem şi noi. Şi noi avem rostul acesta de la Dumnezeu: să înfrumuseţăm pământul, să aducem ceva din cer pe pământ, să înmulţim ceea ce este frumos, să înflorim aşa cum înfloresc floriile, fără să ştie pentru cine înfloresc. O floare înfloreşte prin firea ei, ea nu are cum să se gândească să înflorească pentru cineva anume. Şi, bineînţeles, pentru că vine de la Dumnezeu, pentru că Dumnezeu face tot ce este frumos în lumea aceasta, floarea adaugă ceva la frumuseţea lumii şi mai ales îi desfată pe cei la care ajunge.''

Părintele Teofil Paraian

[latan.elena]

Memoria inimii elimină amintirile proaste
și le înalță pe cele frumoase,
şi datorită acestui artificiu
putem suporta trecutul.

Gabriel García Márquez

[latan.elena]

„Și uneori mi-am păstrat sentimentele pentru mine, pentru că nu am găsit
nici un limbaj în care să le descriu.”




''Pentru cine caută nimic nu e de negăsit.''

''Să avem luxul tăcerii.''

Jane Austen

[latan.elena]

„Viața este o grădină, nu un drum. Intram si iesim pe aceeasi poarta. Rătăcirea,
unde mergem contează mai puțin decât ceea ce observăm.”

Kurt Vonnegut



"Numai ciclul vieții este etern. Durerea și bucuria o iau mereu de la capăt.
Când frunzele devin din nou verzi, când florile înfloresc, când fructele se coc,
amintirea frigului și a iernii se estompează."

Naguib Mahfouz - Cântecul cerșetorilor

[latan.elena]

Primavara a revenit din nou. Pământul este
ca un copil care are poezii pe de rost;
atâtea poezii, atâtea versuri,
trudă răbdătoare câștigându-și premiile în cele din urmă.

Strict, bătrânul profesor. Ne-a plăcut albul
în barba bătrânului domn, zăpada ei strălucitoare.
Acum, când întrebăm ce este verdele, ce este albastrul,
Pământul știe răspunsul, l-a învățat. Ea stie.

Pământ, ești în vacanță, norocos: joacă acum!
Joacă-te cu noi copiii! Vom încerca să te prindem.
Pământ fericit, vesel! Cel mai bucuros trebuie să câștige.

Fiecare lecție pe care o preda bătrânul profesor,
tot ce este tipărit în rădăcini şi laborios
Asculta: acum ea o cântă! Ascultă, Pământul cântă!

Rainer Maria Rilke

[latan.elena]

" Îmi place verbul "a simţi": a simţi zgomotul valurilor mării, a simţi un miros,
a simţi sunetul ploii care te stropeşte pe faţă, a simţi pixul cum aşterne gândul
pe o foaie goală, a simţi mirosul fiinţei iubite, a-i simţi vocea şi privirea.
"A simţi" e un verb emotiv, care te uneşte cu cine te simte."

Alda Merini


Dan Cristian Mihăilescu

[latan.elena]

„Cel mai bun lucru pentru turbulențele minții este să înveți. Este singurul lucru care nu este niciodată distrus.
Poți îmbătrâni și tremura, anatomic vorbind; poti sta treaz in nopti ascultand dezordinea venelor tale, poate
iti poti lipsi singura iubire si iti poti pierde banii in fata unui monstru; poți vedea lumea din jurul tău, devastată
de nebuni periculoși sau știi că onoarea ta este călcată în picioare în canalele celor mai josnice minți.
Există un singur lucru de făcut în astfel de condiții: să înveți. "

Marguerite Yourcenar.

[latan.elena]

„Pentru că din asta este făcută viața,
doar momente care nu trebuie ratate''

Jorge Luis Borges






„Cei care nu știu că umblă în întuneric nu vor căuta niciodată lumina”.

Bruce Lee