"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .
"Florile infloresc si atunci cand nu le priveste nimeni. Pomii dau roade fara sa intrebe cine le mananca...
Cand oamenii devin oameni unii pentru altii, se deschide cerul peste pamant. Doar iubirea naste iubire..."
Hrisostom Filipescu
''Magnolia este un simbol al suavitatii femeii cu pielea alba , parfumul florii transmitand un eu erotic feminin care evita capcanele intruparii , ramanand aluziv si nevazut , imposibil de cules sau capturat.Conform unei legende , magnoliile de un alb pur se ofilesc rapid si se ingalbenesc atunci cand sunt culese , intrucat sinele lor inviolabil si spiritual se transforma instantaneu intr-un simplu obiect al lumii materiale.''
''Valoarea simbolică a acestei flori parfumate înseamnă respect, demnitate şi nobleţe, iar în partea orientală a lumii sugerează delicateţea şi frumuseţea feminină. Semnificaţiile sunt atribuite fie florii de magnolie, fie sunt legate de măreţia pe care le-o oferă înălţimea copacului, iar altele sunt inspirate de mirosul dulce-subtil al florii. Simbolistica magnoliei are legătură cu persoanele din pătura socială cea mai înaltă.''
Legendă japoneză
De-a lungul istoriei, legende precum „Ţara fără de rău” au scos la lumină diferite culturi ce au contribuit la bunăstare cu învăţături diferite. Astfel, „Cultura Guarani” a insuflat oamenilor dragoste pentru natură şi respect pentru tot ceea ce îi înconjoară. Această cultură ne spune că orice fiinţă, fie ea plantă, copac, pasăre sau insectă din prezent a aparţinut anterior lumii umane, deci trebuie respectată, şi e bine să trăim în armonie alături de ele.În Japonia, cu mult timp în urmă, într-o regiune trăia un bărbat pe nume Hikari (lumină), o fiinţă ce iubea florile şi în special magnoliile. De la tatăl său a învăţat cum să îngrijească plantele pentru ca acestea să dăruiască multe flori. În grădina sa, magnoliile s-au remarcat prin frumuseţea lor specială datorită faptului că Hikari le preţuia ca pe nişte vechi prieteni. Magnoliile însufleţite radiau fulgere strălucitoare de lumină peste tot, devenind cele mai frumoase plante din Japonia. Hikari a trăit o viaţă fericită în compania florilor sale cu care vorbea ore în şir, dar, în schimb, şi-a neglijat viaţa personală, neavând familie, iar anii au trecut. Într-o zi, pentru prima dată în 80 de ani, nu a mai venit dimineaţa să-şi salute prietenii dragi, lucru ce a atras atenţia magnoliilor. „Ceva s-a întâmplat cu vechiul nostru prieten”. Florile au avut un motiv întemeiat ca, la căderea nopţii, să se transforme în tinere frumoase şi să intre în vechea casă. L-au găsit pe Hikari zăcând bolnav, abia respirând. Fetele i-au spus că ele sunt magnoliile pe care el le-a îngrijit cu devotament şi dragoste de atât de mult timp. La aceste cuvinte bătrânul s-a mai înzdrăvenit puţin şi încă nu-i venea să creadă că frumoasele fete erau magnoliile lui, care acum îl îmbărbătau, spunându-i: „Ai fost o persoană grozavă pentru noi, care ne-a adus pe lume, ne-a îngrijit şi răsfăţat mult timp, neglijând propria viaţă pentru a fi cu noi. Nu te abandonăm! Când vei părăsi această lume, vom merge împreună cu tine”. Hikari, auzind aceste cuvinte, s-a simţit foarte mulţumit şi fericit, apoi s-a culcat din nou, iar cel mai frumos zâmbet pe care o fiinţă umană îl poate avea i-a apărut pe faţă. A avut un vis minunat, din care nu s-a mai trezit. A doua zi, vizitatorii grădinii au observat că magnoliile s-au uscat. Magnoliile japoneze şi-au îndeplinit promisiunea şi l-au însoţit pe prietenul lor, regăsindu-se în „Ţara fără de rău”, în Paradis.
mai mult:Magnolia, copacul cu flori magice: Care este legenda florii ...
Vlad Eftenie
“Femeile sunt de doua categorii: unele sunt mai ales mame, altele iubite. Daca le compari cu anotimpurile,
femeia mama este ca anotimpul ploilor. Iti da hrana, te potoleste, iti inlatura toate lipsurile, te multumeste
prin sacrificiile proprii. Iar femeia iubita este ca primavara. Misterul ei e de nedestainuit, farmecele ei sunt
dulci si nelinistea ei iti trezeste valuri in sange.”
Rabindranath Tagore
“Cerul sărută pământul prin ploi, pământul sărută cerul prin flori.”
Rabindranath Tagore
În bucuria inimii tale vei putea simţi bucuria vie care cânta într-o dimineaţă de primăvară,
trimiţându-şi glasul peste o sută de ani.
Rabindranath Tagore
Cine eşti tu, cititorule care-mi vei citi poemele, de azi într-o sută de ani?
Nu-ţi pot trimite nici măcar o singură floare din belşugul
acestei primăveri, nici măcar un singur firicel de aur din bogatele mine ale acestor nori.
Deschide-ţi larg uşile şi priveşte afară.
Culege din înflorita-ţi grădină înmiresmatele amintiri
ale unor flori veştede, răsărite în urmă c-un veac.
În bucuria inimii tale o vei putea simţi şi pe aceea care a-nfiorat până la cântec inima unui frate de-al tău,
într-o dimineaţă de primăvară, făcându-l să-şi trimită glasul extatic la drum, către tine, cititorul meu de azi într-o sută de ani.
Rabindranath Tagore din Gradinarul
„Am cusut o rochie care miroase a primăvară.
Și când lumea încearcă să o păteze, se spală în ploaie,
se usucă la soare și înflorește din nou”.
Edvania Paes
Eric Emmanuel Schmitt
„ – Săptămâna aceasta, vei evita pianele și, în fiecare dimineață, vei merge în Parcul Luxemburg, te vei ghemui pe gazon și vei învăța să culegi flori fără a lăsa roua să cadă.
- Poftim?
– Atenție, picăturile trebuie să rămână pe petale sau frunze. Fără mișcări greșite! M-ai inteles?
– Uh…
– Domnule Filosof, vă apăsați tastele ca un tăietor de lemne. Vreau ca degetele tale să devină devotate, subtile, rafinate, de ajutor. Din această oră, vă cer delicatețe fizică și spirituală.
– Deci până sâmbătă nu voi mai deschide capacul unui pian?
- Nu ! Nu rupând fildeșul vei avansa.”
(Doamna Pylinska și secretul lui Chopin - Eric-Emmanuel Schmitt)
"Și cred că facem aceeași greșeală cu viața. Uităm că viața este fragilă, sfărâmicioasă, efemeră. Cu toții ne prefacem a fi nemuritori"
(Oscar și Doamna Roz - Éric-Emmanuel Schmitt)
"Între vis și realitate, se află calea curajului. "
„Scriitorii nu pictează lumea așa cum este ea, ci lumea așa cum ar putea-o picta oamenii.”
(Ulysses din Bagdad - Éric-Emmanuel Schmitt)
Ultima modificare făcută de latan.elena; 19.03.2024 la 19:54.
Una dintre cele mai gratificante experiențe pe care le cunosc apare din aprecierea unei persoane în același mod în care se apreciază un apus de soare. Oamenii sunt la fel de minunați ca apusurile de soare dacă îi las să fie cine sunt. De fapt, poate că motivul pentru care putem aprecia cu adevărat un apus de soare este că nu îl putem controla.
Când observ un apus de soare nu mi se întâmplă să spun „Înmoaie puțin portocaliul din colțul din dreapta, pune puțin roșu violet la bază și folosește nuanțe mai roz pentru culoarea norilor”.
Eu nu o fac. Nu încerc să controlez un apus.
Admir cu uimire desfășurarea sa.
Carl Rogers
Cântec de primăvară - Nichita Stănescu
Desigur, primăvara mi-a ţâşnit din tâmple.
De umbre, umerii îmi şiroiesc, tăcut,
prea bine mi-e şi nu mă mai pot rumpe
de aerul rotund ce m-a-ncăput.
E-ntâia oară când rămân fără de viaţă,
de primăvară-ncercuit cu frânghii,
până miresmele îmi dau un pumn în faţă,
trezindu-mă, le-adulmec şi le mângâi.
Şi mor a doua oară, când îmi taie chipul
pala de raze atârnând de crengi
şi iar mi se roteşte-n păsări timpul,
când pasul tău răsună pe sub crengi.
Cu văzu-nchis, simt cum îmi bat peste sprâncene
imaginile tale, clinchetând.
Mor sacadat şi reînviu din vreme-n vreme,
de-otrava morţii sufletu-mi eliberând.
O, primăvara flăcări roşii-nalţă.
Pe rugul lor mi-e sufletul întins
până miresmele îmi dau un pumn în faţă,
şi mă trezesc, şi-nving şi sunt învins.
Îndemn - Demostene Botez
Când te duci seara la culcare
să-ţi pui o mână sub obraz,
să te întrebi cu-ngrijorare:
"Ce am făcut eu oare, azi?"
O zi trecută fără fapte
care să-ţi fi rămas în minte,
în viaţa ta e ca o noapte
sau ca un basm fără cuvinte.
E ca şi cum n-ai fi trăit
și ţi-ai pierdut o zi din viaţă,
și soarele s-ar fi oprit
căzut în somn de dimineaţă.
Cât timp tu n-ai făcut nimic,
pământul s-a-nvârtit o dată,
și doar nu-i atât de mic,
și-a dus în spate, lumea toată.
Să-ţi fie aceste vorbe, îndemn
al vieţii tale care vine,
să laşi pe unde treci însemn
că ai facut şi tu un bine.
Şi de eşti vrednic cum aş vrea,
drept semn al timpului prezent,
tu să ridici prin munca ta
și gândul tău, un monument.
„Uneori destinul seamănă cu o furtună de nisip care schimbă neîncetat direcția căii.
Pentru a evita acest lucru, schimbați ritmul. Și vântul își schimbă ritmul, ca să te
urmărească mai bine. Apoi te schimbi din nou și imediat vântul se schimbă din nou
pentru a se potrivi cu ritmul tău. Acest lucru se repetă de nenumărate ori, ca un
dans sinistru cu zeul morții înainte de zori. Pentru că acel vânt nu este ceva care a
venit de departe, independent de tine. Este ceva ce ai înăuntru.
Vântul acela ești tu. Prin urmare, singurul lucru de făcut este să intri în acel vânt,
mergând drept și închizând ochii strâns pentru a nu lăsa nisipul să intre.
Când se va termina furtuna, probabil că nu vei ști cum ai trecut prin ea și cum ai
reușit să iasă în viață. De fapt, nici nu vei fi sigur dacă s-a terminat cu adevărat. Dar
nu există nicio îndoială cu privire la un punct. Și tu, după ce ai ieșit din acel vânt,
nu vei mai fi același cu cel care a intrat în el”.
Haruki Murakami, Kafka pe plajă
Momentan sunt 54 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 54 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje