Elena Latan

[latan.elena]

Geo Cozma

"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .





Cu cât îmbătrânesc, cu atât realizez că copilăria și bătrânețea nu doar că se leagă, ci sunt cele mai adânci două stări în care avem voie să trăim. Ele dezvăluie adevărata esență a unui individ, înainte sau după eforturile, aspirațiile, ambițiile în viață.
Ochii tinerilor si ochii batranilor privesc cu calma candoare a celor care inca nu au intrat la dansul mascat, sau au plecat deja. Și tot intervalul pare o agitație zadarnică, o agitație goală, un haos inutil prin care te întrebi de ce a trebuit să treacă.

Marguerite Yourcenar, Arhivele Nordului


Iliu Nicolae

''Toti banii, toate proprietatile si investitiile din viata mea nu le pot lua cu mine in mormant. Tot ce pot lua sunt amintirile scaldate in iubirea data si primita. Acestea sunt adevaratele bogatii care te vor urma, insoti mereu, dandu-ti puterea si lumina care sunt necesare sa mergi mai departe. Dragostea nu cunoaste distanta. Viata nu are limite. Mergi unde vrei sa mergi. Atinge varfurile pe care vrei sa le atingi. Totul se bazeaza pe doua lucruri: inima si mainile tale. Atat.''

Mostenirea lui Steve Jobs


Jeno Major

[latan.elena]

„Zâmbesc stelelor care strălucesc pe cer,
la soarele care mâine ne va scoate din noapte.
Pentru ziua asta care începe,
la pasărea care mă vrăjește.
Zâmbesc lumii și lumea îmi zâmbește înapoi .
Îi zâmbesc copilului care vine în calea mea.
Mă gândesc și la toți cei flămânzi,
celor care se luptă în această lume,
trăiesc în mizerie,
au cunoscut războiul,
și-au pierdut mama.
Dacă uneori zâmbetul meu se udă de lacrimi,
văzând durerea profundă a acestei lumi,
Vreau să zâmbesc din nou prin plâns.
Zâmbește vieții, zâmbește morții.
Și când va veni ziua în care voi muri,
când nu voi mai lăsa urmele pașilor mei
în curentul vieții, care nu se oprește niciodată,
Mă voi lăsa purtat de val fără să mă uit înapoi.
Atunci frica nu va mai opri călătoria,
inima mea mare, mare se va deschide în sfârșit.
Voi deveni atunci zâmbetul pământului,
a ploii, a florilor, a vântului.
Și într-o zi poate, într-un copil mic
Voi deschide din nou ochii spre minunile vieții.
Și un pic mai blând, un pic mai zâmbăreț
Voi continua această plimbare frumoasă. "

Thich Nhat Hanh

[latan.elena]

„Fără cunoaștere, moralitatea și virtutea sunt prefecătorii și ipocrizii.
Cunoașterea înseamnă să trăiești clipă de clipă, atent, conștient de tine
și de tot ce se întâmplă împrejurul tău și să răspunzi clipă de clipă.
Ești ca o oglindă, reflectezi atât de total încât tot ce se naște din acea reflecție este corect.”

Osho

[latan.elena]

"Memoria uită ce a învățat, uită mult, dar nu ce a trăit. Aici nu există "demult" și
"de curând", ci "permanent" și "simultan". Aici se-ntipăreşte pentru câte zile ai,
frumosul - dacă ai avut parte, urâtul - pentru care ai smulge bucăți din tine ca sa-l uiţi."

Ileana Vulpescu



Tacerea cea bine graitoare
Într-o epocă bogată în cuvânt, ştiri, informaţii, dezbateri, dialog, comunicare, pare mai degrabă ciudat ca cineva să vorbească despre tăcere. În vremuri de decădere a cuvântului în minciună, jignire, linguşire, ironie, înşelăciune şi batjocură, se impune, credem, să facă referire cineva şi la cunoscuta, aleasa, discreta şi de folos aducătoarea tăcere. Tăcerea e un fel de a fi.
Cineva care tace nu înseamnă nicidecum că e nepăsător, apatic, lipsit de vlagă şi neatent. Tăcerea deliberată, puţina vorbire cultivată cu grijă şi respingerea vorbăriei şi a bârfei constituie cinstea tăcerii şi evitarea obositoarei poliloghii, de la care provin continuu diferite probleme precum certuri, răceală sufletească, zarvă. Oamenii tăcuţi vorbesc prin tăcerea lor sobră. Nu tac pentru că nu ştiu să vorbească, din rea-voinţă şi din îngâmfare ascunsă că nu participă la discuţii de nivel înalt, ci din simţirea smerită că nu au ceva important de spus. Astfel, pur şi simplu tac. Când însă chiar vorbesc, lasă cuvânt plin de conţinut.

Monah Moise Aghioritul

[latan.elena]

Cântec de toamnă - Radu Stanca

Nu te teme, nu te teme
dacă iar mor crizanteme,

Dacă iarăşi pier în zare
păsările cântătoare...

Nici nu plânge, nici nu plânge
când rupi frunza şi vezi sânge,

Când rupi creanga şi prin creangă
moartea zice din talangă...

Nu-ţi fă rană, nu-ţi fă rană
din a toamnei grea dojană,

Nici nu spune, nici nu spune
gândurilor să se-adune...

Veşnicia dacă şade
frunza, însă, cade, cade...

Stelele din zeci şi sute
se răresc şi se fac slute...

Sufletul se-nvârte-n sine
poticnindu-se de ştime...

Luntrea lunecă pe apă
iară apa sapă, sapă,

Sapă tot ce-i stă în cale
și te-acoperă de jale...

[latan.elena]

Îți scriu scrisori greșit. Cei adevărați nu ating hârtia.
Astăzi, de pildă, mergând pe un drum necunoscut - mângâind tufișuri spinoase înflorite pe parcurs precum s-ar mângâia câinele altcuiva - iată, azi, am vorbit neîntrerupt cu tine, în tine.
Când ai devenit prea gânditor, ți-am luat capul cu ambele mâini și l-am întors: uite!
Tipul de relație pe care îl prefer este de altă lume: să văd în vise. A doua este corespondența.
Dar nici scrisorile, nici visele nu vin la comandă, sunt reglementate de aceleași legi: visăm și scriem nu când avem chef, ci când are chef: scrisoarea - să fie scrisă; visul – să ni se arate.

(Marina Tsvetaeva - din „Scrisoarea către Boris Pasternak”)

[latan.elena]

În mod normal, noi suntem ceea ce ne reține atenția.
O, prietene, ești ceea ce crezi.
Cât despre voi ceilalți,sunteti doar carne și oase.
Dacă gândul tău este un trandafir,
ești o grădină de trandafiri;
iar dacă gândurile tale sunt spini,
aprinzi doar surcele pentru baie.

Rumi




„Să te pun în inima mea te poate transforma
în gând,
N-o să fac asta.
Să Te țin cu ochii mei te poate întoarce
în spin,
N-o să fac asta.
Te voi pune pe sufletul meu, deci Tu
va deveni viața mea.”
Rumi




Întreaga lume ar putea fi sufocată de spini
Inima unui iubit va rămâne o grădină de trandafiri.
Chiar dacă fiecare ființă a devenit tristă, sufletul unui Iubit
Va rămâne în continuare proaspăt, vibrant, ușor.
Un iubit poate fi singur, dar nu este niciodată singur:
Ca tovarăș, el îl are întotdeauna pe Iubitul interior.

Rumi




Dragoste,
Ei cred că ești și angelic și uman.
Ei cred că ești mai puternic
decât pecetea lui Solomon.
Ei cred că Tu ești forța vieții
în corpul universului.
Dar felul în care trăiesc cu Tine
nu este ceea ce cred ei.

Rumi



Dacă ești un căutător care caută profit, continuă
si Dumnezeu sa fie cu tine,
dar nu sunt dispus să-mi schimb adevărul.
Mi-am găsit inima și nu voi pleca niciodată
această casă a luminii.

Rumi





Carol Cavalaris paintings

[latan.elena]

Fiecare dintre noi poartă mai multe ființe în el. Faptul că oferim o singură față,
un singur corp, un nume provoacă o neînţelegere: în interiorul acestui singur plic
trebuie să stea o singură persoană. Greșeală! Prea multe tensiuni contradictorii ne fac,
prea multe evenimente divergente ne formează, prea multe valori opuse și dorințe
discordante sălășluiesc în noi astfel încât să ne reducem la una monolitică.

Soare întunecat de Eric-Emmanuel Schmitt

[latan.elena]

Devenim ceea ce credem că vom deveni.

Orice plantăm în subconştientul nostru şi hrănim prin repetiţie şi emoţii va deveni într-o zi realitate.

„Toți mergem în întuneric și fiecare dintre noi trebuie să învețe să aprindă propria lumină.”

Earl Nightingale

[latan.elena]

''Care se încred în Dumnezeu fără nici o dovadă, afară de Cuvântul Său,
primesc cel mai mare număr de dovezi vizibile ale dragostei Sale. ''

C. G. Trumbull




Când deschid ochii văd pretutindeni numai frumusețea Ta…
Beau doar vinul Tău, când deschid buzele.
Mi se pare un păcat să rup tăcerea prin cuvinte,
Dar când vorbesc despre Tine – foarte lungi îmi sunt poveștile…
Aproape mă împiedic când sunt tras de oameni pe diferite drumuri,
Dar alerg de fericire spre sălașul Tău!
Și lumina mea este mai puternică decât cea a Soarelui și decât cea a Lunii
Când îmi întorc fața spre Tine, rege al Grației Supreme!

Rumi - ”Iubirea a spus –Gloria”