Elena Latan

[latan.elena]

"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .



Geo Cozma este la Rarău.

Când te trezești dimineața, primul gând ar trebui să fie:
“Mulțumesc!”
Mulțumesc, Doamne, că mi-ai dat șansa să văd și lumina acestei zile.
Mulțumesc că veghezi asupra mea, asupra familiei mele și asupra tuturor făpturilor tale.
Mulțumesc că niciodată nu m-ai lăsat la greu.
Tu, Doamne, ești ajutorul, nădejdea și speranța mea. Pentru tot ceea ce mi-ai dat și pentru tot ceea ce nu mi-ai dat, Mulțumesc!
Amin!




Noi credem că putem face lucrurile mai târziu, că putem avea grijă de oameni mai târziu,
dar ziua de astăzi e tot ce avem, ieri si mâine nu există, doar astăzi putem iubi,
doar astăzi putem ierta, doar astăzi putem cere iertare. Gândiți-vă la lucrurile astea!

Părintele Ioachim Parr
(Simplitate ortodoxă)


Costel Rotari -Răsărit de poveste la Popii Rarăului

[latan.elena]

Octombrie
George Toparceanu

Octombrie-a lasat pe dealuri
Covoare galbene si rosii.
Trec nouri de argint in valuri
Si canta-a dragoste cocosii.

Ma uit mereu la barometru
Si ma-nfior cand scade cate-un pic,
Caci soarele e tot mai mic
In diametru.

Dar sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe dupa zile
Mai nestatornice si mai
Subtile...

Intarziata fara vreme
Se plimba Toamna prin gradini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.

Si cum abia pluteste-n mers
Ca o marchiza,
De parca-ntregul univers
Priveste-n urma-i cu surpriza,-

Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnisoara
S-a-ngalbenit, s-a zapacit
Si de emotie-a-nflorit
A doua oara...












Romania-n haine de toamna - Adrian Petrisor Adrian Petrisor

[latan.elena]

Răbdarea nu este pasivă, din contră, ea este activă, este putere concentrată.
Răbdarea este curajul cuceritorului, este puterea omului împotriva destinului.

Edward Bulwer-Lytton




Între două gânduri există un moment de reculegere care nu are legătură cu procesul intelectual.
Dacă sunteți atenți,veți vedea că acel moment de reculegere, acel interval, nu aparține timpului;
iar descoperirea acelui interval, trăirea acelui interval este sensul meditației.

Jiddu Krishnamurti





„Mă bucur că trăiesc într-o lume în care există Octombrie!”

Lucy Maud Montgomery

[latan.elena]

“Persoana care te jignește nu-și cunoaște măreția.
Persoana care te defăimează nu și-a găsit adevărul.
Persoana care te fură nu cunoaște abundența.
Persoana care te invidiază nu-și cunoaște frumusețea.

În spatele unui gest inuman se află cineva care se simte nefericit și neiubit.

Tot ceea ce oferi este o extensie a ceea ce crezi că ești.
Persoana egoistă dă puțin pentru că trăiește în lipsă.
În spatele fiecărui atac este cineva care se simte slab.
Atacul este de fapt lipsa siguranței și a Iubirii.
Persoana care te judecă se simte vinovată.
Ea vă poate oferi doar ceea ce are pentru ea.

Când ești fericit, oferi bucurie.
Când ești în belșug înmulțești abundența.
Când te iubești pe tine însuți, celebrezi frumusețea celorlalți.
Descoperă-ți lumina și lumina celorlalți va înceta să te insulte.

Trandafirul nu se simte amenințat când margaretele înfloresc, margaretele nu plâng pentru că există garoafe.
Frumusețea persoanei pe care o ai alături este un cadou pe care ți-l oferă Viața, astfel încât să-ți amintești cât de iubit ești.
Vedeți frumusețea în natură, în muzică, în dans și vă veți simți recunoscător.

Recunoștința vine cu înțelegerea faptului că ești iubit.

Oferă întotdeauna dragoste pentru că iubirea este ceea ce ești.”

Sursa: Bianka Luz




La baza fiecărei boli stă interzicerea de a face ceva ce vrem să facem sau ordinul de a face ceva ce nu vrem.
Orice vindecare necesită nesupunere față de acea interdicție sau acel ordin.
Și ca să nu te supui trebuie să pierzi frica copilărească de a nu fi iubit; adică de a fi abandonat.

Alejandro Jodorowsky

[latan.elena]

„Dintre toate operele de artă ale omului, o catedrală este cea mai mare. Un copac vast și maiestuos este mai mare decât atât.”
Henry Ward Beecher

„Copacul care îi mișcă pe unii până la lacrimi de bucurie este în ochii altora doar un lucru verde care stă în cale. Unii văd Natura tot ridicul și deformarea, iar unii văd Natura aproape deloc. Dar pentru ochii omului imaginației, Natura este Imaginația însăși.”
William Blake

„Putem învăța multe de la copaci: ei sunt întotdeauna împămânțiți, dar nu încetează să ajungă în cer.”
Everett Mamor

„Copacii sunt sanctuare. Cine știe să le vorbească, cine știe să-i asculte, poate afla adevărul. Ei nu propovăduiesc învăţătură şi precepte, ei propovăduiesc neîngăduiţi de particularităţi, legea străveche a vieţii.”
Hermann Hesse


Cătălin Urdoi

[latan.elena]

Oase de fluturi
Gheorghe Istrate

sânt timbre ale morţii mici volante
ei ară timpul zilei şi-l reduc
vărsând în flori - calicii delirante -
suspinul mătăsos de eunuc
ei trec pedepsitor prin rana noastră
îngălbenind în gerul prematur –
şi ninge-adeseori prin ora vastă
cu oasele lor albe de azur...
patrule sânt bătătorind lumină
în depărtarea surdă dintre zei,
mici dezertori prin cerul de rugină
cu lanţurile morţii dupa ei
cruci fragede foşnind în zbor timid
ferestre moi prin amintiri secate -
polenul lor bolborosind în vid
pe-un sâmbure plutind în bunătate
i-am aşteptat, odaia a vuit
de lipsa lor - dar ceasurile sparte
cu faţa s-au întors în infinit
ca nişte soli în ţările cu moarte.

[latan.elena]

Marius Hristescu

Muzica are o putere incredibilă de a vindeca și de a ne îmbrățișa sufletele atunci când suntem în nevoie. Este o formă de terapie universală, care nu cunoaște granițe. Uneori, când viața devine copleșitoare sau când ne simțim în derivă în mijlocul furtunilor emoționale, sunetul muzicii devine salvatorul nostru.

În acordurile ei găsim refugiu și înțelegere, iar versurile pot transmite gânduri și sentimente pe care nu am putea să le exprimăm în cuvinte obișnuite. Este ca o oglindă a stărilor noastre, oglindă în care ne putem recunoaște și învăța să ne eliberăm de greutățile cotidiene. Astfel, muzica devine un prieten de nădejde și un tovarăș de drum în această călătorie numită viață.

[latan.elena]

Indemn Demostene Botez

Când te duci seara la culcare
Să-ţi pui o mână sub obraz,
Să te întrebi cu-ngrijorare:
"Ce am făcut eu oare, azi?"

O zi trecută fără fapte
Care să-ţi fi rămas în minte,
În viaţa ta e ca o noapte
Sau ca un basm fără cuvinte.

E ca şi cum n-ai fi trăit
Şi ţi-ai pierdut o zi din viaţă,
Şi soarele s-ar fi oprit
Căzut în somn de dimineaţă.

Cât timp tu n-ai făcut nimic,
Pământul s-a-nvârtit o dată,
Şi doar nu-i atât de mic,
Şi-a dus în spate, lumea toată.

Să-ţi fie aceste vorbe, îndemn
Al vieţii tale care vine,
Să laşi pe unde treci însemn
Că ai facut şi tu un bine.

Şi de eşti vrednic cum aş vrea,
Drept semn al timpului prezent,
Tu să ridici prin munca ta
Şi gândul tău, un monument.

[latan.elena]

Dorul - Bogdan Petriceicu Hașdau

I.
Privind tăcuta undă,
Pe gânduri am rămas:
Cât este de profundă
La fiecare pas;
Şi totuşi izvorăşte
Din depărtate văi,
Apoi se risipeşte
Prin mii şi mii de căi!

Asemenea-i şi dorul
În pieptul meu sădit:
E depărtat izvorul
Din care mi-a venit,
Şi-n multe lumi străine
Cărările-i s-ascund,
Dar revărsat în mine
Cât este de profund!

II.
Când razele din soare,
Cătând iubirea jos,
Pe-mbălsămata floare
Aruncă voluptos
Lumină şi căldură,
Eu mă gândesc uimit
Că ele străbătură
Un spaţiu nefinit!

Şi dorul meu îşi are
Un soare născător;
Un cer fără hotare
Străbate ş-al meu dor;
Dar prin întunecime,
Pe drumu-i răcoros,
El vine din nălţime
Şi cald şi luminos!

III.
O rază diafană
Şi undele d-azur
De nor şi buruiană
Lovindu-se-mprejur,
O sferă-nveninată
Înfruntă ne-ncetat,
Dar flacăra-i curată
Şi valul e curat!

Aşa-i şi doru-n lume!
În negură şi spin,
Menite să-l sugrume,
Rămâne tot senin;
Nu simte şi n-aude
Sarcasmul trivial:
Ispitele-i sunt crude
Şi-i pur ca un cristal!

[latan.elena]

“La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns...
Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,
Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.
Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!...
Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi şi singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!...”

Mihai Eminescu