Elena Latan

[latan.elena]

"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..."





Viața este ca marea, fie te uiți la ea în timp ce stai pe țărm,
fie o navighezi bucurându-se de imensele ei frumuseți, chiar dacă, făcând asta, riști să dai peste o furtună.

Omar Falworth


Dan Cristian Mihăilescu

[latan.elena]

„Tu ești Esența Esenței, Intoxicarea Iubirii.
Tânjesc să cânt Laudele Tale,
dar rămân mut cu agonia dorinței în inima mea!”

Rumi

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=ZwyvRrlDUmU




CA OCHII TĂI

Câteodată,

precum ochii tăi,

inima se limpezește,

că poți vedea dincolo de gând,

până în Dumnezeu.

Peste gardul de școală al Lui

se aud

clopoțeii râzând...

Alteori,

ca o negură din neunde

se face-nserare

deasupra inimii mele,

ca printre coarne de cerb

violetul pietrelor rare.

Atunci,

ochii tăi, aproape plângând,

îmi repetă, mereu și mereu,

să nu uit intraductibilul verb

din limba clopotului mare.

Ochii tăi, mai frumoși ca oricând...

Dumitru Ichim

[latan.elena]

https://www.youtube.com/results?sear...ana+blandiana+
https://www.youtube.com/watch?v=EFvGr8GQ_3M




Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...

Ana Blandiana

[latan.elena]

https://www.youtube.com/results?sear...hivescu+poezii
https://www.youtube.com/watch?v=9z9fCOiYlN4
https://www.youtube.com/watch?v=H63u07VH2Iw




Suflet al meu, ce faci acu,
Pierdut prin lucrurile toate?
Lăsându-şi soarele-n bucate,
Vara, catarg de foc, trecu.
Un greier ţârâie mărunt
Prin câmpul unde am umblat
Şi ca un mort din somn sculat,
În toate pier şi-n toate sunt.
Prin vântul serii, glasul tău
Îl mai pândesc, poate, şi-acum;
O stea sclipind prin nori de fum
Târziilor păreri de rău.
Mai jos cad toate, până când,
Singur rămas la ceas târziu,
Nu te mai văd, nu te mai ştiu
Prin timpul ce-l aud sunând.
O, suflete al meu, învie
În lunga toamnă, grea de rod,
Să vezi crescând într-alt norod
Nestinsa ta copilărie!

Miron Radu Paraschivescu

[latan.elena]

„Sufletul e o realitate cutremurătoare. Nu poate fi cumpărat, nu poate fi vândut şi scos la mezat.
Poate fi însă otrăvit sau adus la desăvârşire. Există un suflet în fiecare dintre noi.”

Oscar Wilde



Nu ar trebui să visezi la cupluri, dar nici la pasiune nu trebuie să visezi; trăiește-l, da, când este acolo, dar nu-i cere să dureze, nu-i cere să fie suficient, nu-i cere să umple sau să ghideze o existență! Este doar o iluzie a ego-ului. Adevărata întrebare este dacă ar trebui să încetăm să iubim atunci când încetăm să fim îndrăgostiți (caz în care nu putem trece decât de la pasiune la pasiune, cu lungi deșerturi de plictiseală între ele) sau trebuie să iubim altfel și mai bine.

Dragoste, singurătate de André Comte-Sponville.



"Să-ți pierzi viața este puțin lucru și voi avea acest curaj atunci când va fi necesar. Dar văzând sensul acestei vieți dispărând, rațiunea noastră de existență dispărând, asta este ceea ce este insuportabil. Nu putem trăi fără motiv."

Albert Camus, Caligula (1944)

[latan.elena]

Lacrima din ceas
Val Răzeşu

Prin ceață, toamna vine pe arcade
precum un somn ce nu poți să-l opreşti,
se-mbracă în aromă de poveşti
frunză cu frunză, peste pleoape cade
un vis pe care nu ți-l aminteşti.

În umbra mea, ca o lumină creşti,
născând o altă umbră, nu se cade
să se producă-n ceas degringolade,
să uite secundarul cine eşti.

În clipa asta, vezi, încep parada,
cu aripi de cocori înzăpeziți
spre Sud busola, şi îți aminteşti
de Cântecul ce din tăcere scade
doar lacrima, neplânsă care cade.

Eu am bagheta zânei cumsecade,
în vis nu vor mai fi degringolade...

[latan.elena]

O persoană matură este acela care nu gândește doar în absolut, care este capabil să fie obiectiv
chiar și atunci când este profund agitat din punct de vedere emoțional, care a învățat că există și bine și rău
în toți oamenii și în toate lucrurile și care umblă cu umilință și se comportă caritabil cu împrejurările vieții,
știind că în această lume nimeni nu știe totul și de aceea toți avem nevoie atât de iubire, cât și de caritate.

Eleanor Roosevelt



























Robert Doisneau Photography
http://photoworkshopbrussels.com/sunday-morning-inspiration-robert-doisneau/

[latan.elena]

Muzica
de Nichita Stanescu

Muzica ma apropia de lucruri,
punea un arc intre mine si ele
si puteam sa cad de departe, din sfere,
fara sa-mi fring nici un madular,
fara sa-mi pierd nimic din putere.

Muzica alegea din mine, ca un magnet,
sentimentul aramiu, sentimentul violet.
Le ridica in sus ca pe niste fire de iarba-n incoltire.

Si cine veghea putea sa zareasca
un cimp aramiu, un cimp violet,
deasupra carora se desface, incet,
sirul nocturn al stelelor palid-albastre,
sub care,
timpla linga timpla,
coasta linga coasta,
se-mbratisara
vietile noastre.

[latan.elena]

''Vreau sa cred in magia acestui univers ardent si uluitor, in semnificatia si puterea
simbolurilor,in miracolul fiintei mele si al tuturor muritorilor, in divinitatea care este
atat de aproape de noi si care tanjeste sa fie si mai aproape, in ametitoarea,
damnata minune a cerului pe care eu o vad deasupra mea si la care pot gandi dedesupt.''

Dylan Thomas