"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..."
”Natura pictează pentru noi, zi de zi, imagini de o infinită frumusețe, numai să avem ochi să le vedem.”
John Ruskin
''Inima omului dezleagă încet, încet, toate tainele. Inima e cheia înțelepciunii.''
Liviu Rebreanu
“Îți doresc timp”
de Elli Michler
Nu-ți fac o urare oarecare,
Îți doresc doar ceva, ce cei mai mulți nu au.
Îți doresc timp, timp să te bucuri, să râzi,
Dacă-l folosești bine, vei fi câștigat.
Îți doresc timp, pentru faptă și gând,
nu doar pentru tine, ci pentru a și dărui.
Îți doresc timp, dar nu pentru grabă și fugă,
Ci timp, ca să poți fi fericit.
Îți doresc timp, nu doar așa, să-l petreci,
Îți doresc timp, să-ți mai rămână și ție,
Timp să te poți mira și timp să te poți încrede
în loc să privești doar cum trece timpul pe ceas.
Îți doresc timp, să te’nalți către stele,
și timp ca să crești, timp de coacere-adică.
Îți doresc timp, să speri din nou, să iubești.
Chiar n’are rost să irosești acest timp.
Îți doresc timp, să te poți regăsi,
să vezi fericire în fiecare zi, în fiecare oră.
Îți doresc timp, să poți ierta ce-i greșit,
Îți doresc: TIMP să ai să trăiești! "
«În acel spațiu în care trăiește dimensiunea fragilității umane – care ne formează adânc în interior – se află și cea mai înaltă posibilitate spirituală pentru oameni de a trăi: capacitatea de a trata și de a vedea fragilitatea care locuiește în mine și în celălalt.
Eludarea, sau a nu te putea distra cu un aspect atât de profund într-o relație - adică cel al „fragilității” - este primul pașaport în arhipelagul singurătății și eșecului... Începe întotdeauna de la tine, de la propria ta fragilitate, slăbiciune, de la dez-dragostea noastră...
În „Psihologie și Religie” Jung ne lasă pași revelatori în acest sens:
"Dar dacă ar fi să descopăr că cel mai mic dintre toți, cel mai sărac dintre cerșetori, cel mai nerușinat dintre infractori, dușmanul însuși, este în mine, că eu însumi am nevoie de pomana bunătății mele, că eu însumi sunt dușmanul iubirii, atunci ce s-ar întâmpla? ". »
Emanuele Casale - Psiholog clinician
https://www.youtube.com/watch?v=DjQs2An2DIw&t=215s
COCORUL ALBASTRU DE GEO BOGZA
Am vrut sa zbor.
Dar tocmai atunci umblau unii
Care taiau aripile oricui voia sa zboare.
Am vrut sa fiu albastru.
Dar tocmai atunci cadea o funingine
Care murdarea tot ce era albastru.
Am vrut sa fiu cocor.
Dar tocmai atunci se ivisera unii
Care prindeau cocorii si-i puneau frigare.
E bine să lași fiecare zi în urmă,
Precum apele curgând,
Fără tristețe,
Ziua de ieri s-a dus și povestea ei a fost spusă,
Astăzi cresc semințe noi.
Rumi
Pe cerul limpede și poate lung
Albastru pescăruș mă cheamă,
Simt o durere că nu pot să-l ajung,
Deși tot sufletul mă-ndeamnă.
Aș vrea să zbor, când fluturii se nasc
Luminii dându-i forme de culoare,
Robia lanțului în care zac
S-arunce-n jur miresme ca de floare.
Aș vrea să simt lumina dimprejur
Să zbor nemărginit spre cer,
A vieții păsări de azur
Să urce-naltul cât mai sper.
E vis acesta?… nu pot spune…
Nu m-am trezit și poate nici nu vreau,
Plutesc deasupra clipelor nebune
Ce-n derularea lor amară mă orbesc.
Te-ai rătăcit! De rătăcirea e un scop în sine
Mi-au dat răspunsul păsări ce zburau,
Imensul cer iar norilor revine
Oprind în ei lumini ce coborau.
Când obosit m-aplec peste ruine,
Același început îmi pare greu,
Tu pescăruș al zilelor senine
De ce nu-mi poți zbura mereu?
L-am întrebat și nu vrea să-mi răspundă,
Am să aștept din nou să plece norii,
Și-l voi urma sau poate-l voi visa din umbră,
Pe-albastrul pescăruș ce va aduce zorii.
Nichita Stănescu - Albastru pescăruș
Cu inimă pură, cu privire
limpede
te slăvesc frumuseţe,
stăvilind sângele meu,
pentru ca unduind, să ţâşnescă
linia, conturul,
pentru ca
tu să-mi pogori în cântec
ca-ntr-un tărâm de păduri sau de spume:
în miresma pământului
sau în muzica mării.
Frumoasa mea nudă,
la fel
sunt picioarele tale-arcuite
de-o pală străveche
de vânt sau de zvonuri,
precum
sunt urechile tale
scoici mititele
ale splendidei mări americane.
La fel sânii tăi
de împliniţi, doldora
de lumina vieţii,
sunt ca şi
pleoapele tale fremătătoare,
ca de grâu, ce acoperă sau dezvelesc
tărâmurile-adânci ale ochilor tăi.
Linia ce desparte
spatele tău
în pale tărâmuri,
se pierde şi reapare
în două jumătăţi,
ca de măr,
şi şerpuieşte despărţindu-ţi
frumuseţea
în două coloane
de aur aprins, de albastru gingaş,
pierzându-se la picioarele tale,
ca-n două boabe de strugure,
de unde iarăşi se-aprinde şi se înalţă
dublul copac al simetriei tale,
foc înflorit, policandru deschis,
rod plin, ridicat
deasupra legământului mării
şi al pământului.
Din ce substanţă,
cuarţ, agată sau grâu,
a fost trupul tău plăsmuit şi s-a-nălţat
ca pâinea dospind
în dogoare,
şi-a-nvederat
coline de-argint
văi de catifea,
până ce-a rămas întipărită
forma ta de femeie puternică, gingaşă?
Pablo Neruda
A dansa înseamnă a lupta împotriva a tot ceea ce ține, tot ceea ce împinge în jos,tot ceea ce îngreunează
si greu este sa descoperi cu trupul esenta, sufletul vietii, sa intri in contact fizic cu libertatea.
Jean-Louis Barrault
Classic Embrace
O Ultimă întrebare
Tu, care-mi vorbeşti doar în surdină,
aici, foarte aproape de inima mea,
ipocrită noapte, spune-mi,
n-ai vazut cumva lunecând o stea ?
Ba da, căzu din salba Dianei
o stea ca lacrima de clestar,
dar un om s-a incovoiat şi a ridicat-o,
omul tăcut, cu ochi lucios, de cămătar.
Vai, steaua era o fericire necunoscută,
promisă de Dumnezeu cuiva …
Dar, noapte senină, vistiernica a secretelor,
omul care a luat-o de ce tremura ?
Emil Botta
Anotimp
Nici viori, nici fluiere,
nici ploaia prin plete să-ți șuiere ;
în tăcuta noapte adâncă
glasul tău nu se aude, nu încă …
Din himericele bolți se anină
armele nopții, stelele-n ruină;
până la noi încă n-a pătruns
al codrului clopot ascuns.
Cereștile drumuri,
toate-s doar aburi și fumuri …
Plimbă-te, pală, prin aurora,
frunte a lucrurilor, luna mea, prora !
Dar vor veni ! O, ce siguri,
oaspeții în veștminte de friguri !
Dar vor veni ! O lumină subțire,
și naiuri și harfe și lire !
Emil Botta
https://www.youtube.com/watch?v=wQrH_9_bELk
Noapte. Subt sfere, subt mările,
monadele dorm.
Lumi comprimate,
lacrimi fără de sunet în spațiu,
monadele dorm.
Mișcarea lor - lauda somnului.
Lucian Blaga-Perspectivă
Momentan sunt 76 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 76 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje