Elena Latan

[latan.elena]

"Lumea e plină de lucruri minunate, care aşteaptă cu răbdare ca simţurile noastre să fie mai atente."

William Butler Yeats



„Recunoașteți impactul fiecărui gând, intenție și acțiune. Fii în armonie perfectă cu creația.”

Alberto Villoldo





Nikolai Kovachev

[latan.elena]

„Viața nu îți dă
ce vrei tu,
Oricand vrei;
viata iti ofera
ce vrea ea,
când sufletul tău
ea este gata să-l primească”.
(din cartea Satul atemporal al călugărilor)

[latan.elena]

Octavian Paler - Wikipedia


Octavian Paler (n. 2 iulie 1926, Lisa, județul Făgăraș, actualmente în județul Brașov – d. 7 mai 2007, București) a fost un scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român.




Cei care-am fost la Troia - Octavian Paler

I

Această dragoste,
această lumină care nu mă cruţă,
care mă obligă să-mi aduc totul aminte
şi cerul aşa cum îl ştiu, strălucind după ploaie,
cerul ca un obraz de copil.
Dar nimeni nu mai vrea să audă de consolări.
Am fost poate naivi când ne-am suit pe corăbii,
am crezut tot ce ni s-a spus,
marea fierbea ca sângele nostru
şi când tăceau valurile
nu se auzeau decât vorbele noastre trufaşe,
atât eram de convinşi că înţelepciunea e un cuvânt găunos.
Apoi corabia noastră a mers prin nopţi în care lumina
era un fel de amintire ciudată
şi printre păsări albe care zburau
între noi şi greşelile noastre
şi nu ne mai separa de zei decât moartea.
De ce trebuia să fiu vinovat,
când eu n-am vrut decât să rămân credincios?
Uneori vântul mă face să cred că totul a durat doar o clipă,
când eram stânjeniţi amândoi
şi nu ştiam ce să spunem,
dar nimeni nu mai vrea să audă de consolări,
iar păsările albe care zburau
pe mare între umbrele noastre şi zei
îmi amintesc că acesta sunt şi nu altul,
aceştia suntem şi nu alţii,
noi care am fost împreună
şi singuri la Troia.



II

Am lăsat în urmă atâtea mări şi greseli
încât mă întreb, de ce trebuiau toate astea?
De ce trebuiau remuşcări pentru a învăţa să iubim?
De ce trebuiau toate astea, de ce?
Da, trebuiau.
Trebuiau, poate.
Trebuia, poate, să fim mai întâi vinovaţi
pentru a învăţa să iubim.
Trebuia să greşim
pentru a cunoaşte sfârşitul greşelii
şi poate numai cei ce-au fost la Troia au dreptul să spună
că ştiu totul despre iubire şi ţărm.
Nimeni nu va cunoaşte vreodată mai bine ca noi
ce înseamnă iubirea, pentru că nimeni
n-a pierdut-o şi n-a visat-o ca noi. Pentru că
nimeni n-a trebuit să tacă mai dureros decât noi
cu speranţa că într-o zi vom striga: iată ţărmul! Pentru că
nimeni n-a privit ca noi steaua prăfoasă a singurătăţii
luminându-ne mâinile,
în vreme ce ne-acopeream ochii ca să ne-aducem aminte
mai bine.
Şi iarăşi cerul aşa cum îl ştiu, strălucind după ploaie,
şi mă întreb, poate, pentru ultima oară,
de ce trebuiau toate acestea, pe care nu le mai pot
răscumpăra
decât iubind şi mai mult ţărmul
pe care stau şi visez că voi ajunge într-o zi?
Şi mai ales de ce suntem noi vinovaţi că toate acestea au
fost?
Când eu n-am vrut decât să rămân credincios.
Când noi n-am vrut decât să fim asemenea păsărilor
cărora nu le pasă nici de zei, nici de timp.


III

Dar eu ştiu că moartea există
şi există şi ţărmul,
există în zori plaja goală
şi există urmele care ne fac vinovaţi,
există corăbiile care ne-au dus la Troia
şi există iubirile pentru care n-am avut vreme destulă,
există amintirile
şi există pescăruşii ţipând,
există nisipul de care mă lipeam gol la amiază
şi există locul gol lângă mine,
există toate, numai tinereţea s-a dus
în acest prea lung asediu al Troiei,
în această eroare spre care ne-am dus liniştiţi.
O, gustul ucigaş al plecării.


IV

Am cutreierat ani în şir mările
şi când ne-am întors ne-am dat seama
cât de puţin ne îndepărtasem de ţărm.
De fapt, nu ne îndepărtasem deloc.
Eram tot acolo şi iubeam aceleaşi lucruri,
numai că eram mai bătrâni
şi ne venea greu să surâdem.
Ne-am pierdut la Troia obiceiul de a surâde uşor.
Şi iubim altfel, mai trist.
În rest, suntem aceiaşi şi iubim aceleaşi lucruri,
iubim.


V

Suntem obosiţi
şi nu ne mai separă de zei decât moartea.
Am văzut cum se goleşte clepsidra
şi cineva dintre noi spunea că şi mormintele mor,
nu numai cei ce-au coborât să le umple, şi poate aşa trebuie,
altfel mormintele ar cuceri toată lumea.
Suntem obosiţi, dar acum ştim ceea ce ştiu şi zeii.
Şi poate chiar mai mult. Am descoperit în noi înşine
lucrul cel mai important pe care trebuie să-l ştie un om.
Această dragoste,
această lumină şi vântul care nu ne cruţă,
care ne obligă să ne-aducem totul aminte.







Zodia Racului - Octavian Paler



Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic,
să merg constant înapoi.
Te-aş întâlni printre amintiri
şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul,
te-aş târî cu mine înapoi,
să ne iubim tineri şi nevinovați,
după care, mereu înapoi, te-aş târî mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenţi
până ce, obosiţi de joc şi de inocenţă,
am dispărea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar mă tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat să merg înainte
şi tot ce pot e să târăsc între cleştii mei de rac
toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.








Octavian Paler - Poezii - Poetii nostri





Jocul
Octavian Paler



Mai am o scoică şi câteva pietre,
cum să clădesc din ele o mare
şi-un ţărm unde să stau pe nisip
şi cum să mă conving că am fost pe un asemenea ţărm
urmând fericit o pasăre
care acum nu mă mai lasă să dorm?
O scoică şi câteva pietre
şi un nume ciudat
pe care nu-l înţelege nimeni
şi speranţa mea de-a ajunge
să nu-l mai înţeleg nici eu într-o zi.
Sărbătoarea s-a terminat,
îmi aştept pedeapsa lângă tribunele goale,
dar eu am văzut arzând la amiază un nor
şi-am auzit cântecul care îngenunchea caii sălbateci,
îşi spun, ţărmul acela nu-i simplă poveste,
eu am văzut norul şi-am ascultat cântecul
şi înainte de a mă învinge
soarele m-a făcut fericit.

[latan.elena]

Acordă-ți timp de iubit, de trăit, de gândit, de iertat...Căci până la urmă, nu contează câți bani ai avut și ce haine ai purtat,
ci câte lacrimi ai șters, câte zâmbete ai provocat și câte îmbrățișări ai oferit."

Octavian Paler

[latan.elena]

"Marea , odata ce si-a aruncat vraja , te tine prins in mrejele ei pentru totdeuna."

Jacques Yves Cousteau



Dar marea este ca sufletul. Și nu tace niciodată, nici măcar când totul tace...

Angelo De Pascalis

[latan.elena]

′′ Bea apă unde bea calul. Un cal nu va bea niciodată apă rea.
Ai grijă de patul tău unde pisica doarme liniștită.
Mâncați fructul care a fost atins de un vierme.
Fără teamă colectează ciuperci unde insectele se așează.
Plantează un copac unde sapă cârtița.
Sapă o fântână unde păsările se ascund de căldură.
Culcă-te și ridică-te în același timp cu păsările, vei culege bobițele de aur ale vieții.
Mănâncă mai mult verde, vei avea picioare puternice și inimă rezistentă, ca sufletul pădurilor.
Privește cerul mai des și vorbește mai puțin, pentru ca tăcerea să pătrundă în inima ta, spiritul tău este calm și viața ta este plină de pace.

Serafim din Sarov (1754-1833)

[latan.elena]

Sunt așa cum am fost,
și voi rămâne,
chiar dacă totul se schimbă,
pentru nimic de lumină,
în golul unui tren.
Și tu ai fost distanța mea,
punctul de frontieră,
fata care nu se schimba,
In mine,
așa departe de mine.

Alberto Bevilacqua







































Noell Oszvald photography

[latan.elena]

Vita con Lloyd

— Vă îngrijorează ceva, domnule?
„O persoană a tras de frânghie până s-a rupt, Lloyd”
„Aș spune că e norocos, domnule”
— Și de ce naiba?
— Pentru că anumite frânghii sunt legături cu care profitorii ne leagă de ele, domnule.
„Deci frânghia nu s-a rupt, Lloyd”
"Nu, domnule. Libertatea a fost reconstruită"



Ascultăm prea mult telefonul și prea puțin natura.
Vântul este unul dintre sunetele mele.
Un sunet singuratic, poate, dar liniştitor.
Fiecare dintre noi ar trebui să aibă propriul sunet personal,
iar ascultarea lui ar trebui să-l facă fie euforic și viu, fie liniștit și pașnic.

André Kostelanetz

[latan.elena]

Cuvântul orbește și înșală pentru că este mimat de față, pentru că se vede ieșind din buze,
iar buzele plac și ochii seduc.Dar cuvintele negre de pe hârtia albă sunt sufletul lasat gol.

Guy de Maupassant

[latan.elena]

Profită de fiecare ocazie pe care ți-o oferă viața, pentru că dacă o ratezi, va dura mult timp să revină.

Paulo Coelho




Superluna din această seară este cel mai mare și mai strălucitor fenomen astronomic din 2023