Elena Latan

[latan.elena]

"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..."

[latan.elena]

Domniţă, care te iubesc eu pe Tine, şi atunci când vorbesc, şi atunci când tac. Nu-i aşa c-o ştii şi Tu?

Lucian Blaga

[latan.elena]

Legenda lui Dragobete

Dragobete a fost fiul unei tinere deosebit de frumoase pe care o chema Dochia.
Legenda spune că a adormit într -o poiană ,iar Duhul Muntelui s-ar fi transformat în ceață si ar lăsat -o însărcinată. După nouă luni de zile ,s-ar fi născut Dragobete ,fiul acesteia .
La naştere , a avut patru ursite :
Primăvara care i-a dăruit iubirea ,prospețimea florilor si tinerețea fără bătrânețe.
Vara i-a dăruit dulceața fructelor si căldura dragostei .
Toamna i-a oferit un fluier pentru a-i înveseli pe oameni cu cântecele lui.
Iar cea de-a patra ursitoare ,Iarna ,i-a dat o îmbrăcăminte cu sclipiri de diamante .Dragobete a ajuns să fie îndrăgit atât de femei cât si de bărbați. Se pare că toate darurile primite l-au ajutat să seducă toate tinerele care-i ieşeau în cale ,motiv pentru care a devenit simbolul dragostei .Totuşi, într -o zi când era fecior ,a întîlnit un înțelept care l-a dus în munte si l-a învățat totul despre plante si animale .
În plus în noaptea de 23 spre 24 februarie apărea în visele băieților si-i învăța tainele iubirii.
După sute de ani în care i-ar fi învățat pe oameni să iubească ,el a murit si a fost tranformat într -o plantă numită "Navalnic" care apare primăvara devreme în poieni ."




Dragobete, Dragomir sau cap de primavara •

Dacii il considerau pe Dragobete Zeul Dragostei, el fiind identificat si cu Cupidon, zeul iubirii, în mitologia romană sau Eros, corespondentul acestuia în mitologia greacă, de asemenea, mai era numit Năvalnicul.

Cine era Dragobete? el nu era nimeni altul decât FIUL babei DOCHIA si marca trecerea de la iarna cu 7 cojoace la primăvara plina de lumină, veselie si dragoste.

"Dragobete fiu de crai, arunca dragostea din rai,
S-o împletim din vorbe dulci, fetelor să le-o aduci
Și mai pune și o ie, mândra tare să mai fie, cusută cu flori de foc
Fetelor să le fie cu noroc.
Și la capăt de poveste, Dragobete, tu mai țese o poveste despre zâne,
despre iele și osânde,
Pune-le într-un curcubeu, ori agață-le de un zmeu și alege o fată mândră
Și-o cântă și o descântă, până-o deveni măiastră,
Iar în ajunul dragostei , dă-i văzduhul tenebros, să-l lumineze ca un far, pe un pesar.
Țese-i văluri din argint, cose-i poale labirint, iar în ziua lui gustar, jură-i dragoste pe jar.
Că din dragoste și foc,
perle albe or să iasă, înșirate, deșirate,
Transformate apoi de zâne în jurăminte de iubire..." (net)

[latan.elena]

"Nu putem vorbi de dragoste la români fără să vorbim de Dragobete, sărbătoare dedicată celui mai frumos și nobil dintre sentimentele ce sălășluiesc în inimile și sufletele noastre. Căci „dacă dragoste nu e, nimic nu e”!
Sărbătorit de tinerii din satele românești până pe la mijlocul secolului al XX-lea la 24 și 28 februarie sau la 1 și 25 martie (diferențele fiind de la o zonă la alta a țării, dar și funcție de diferențele cauzate de cele două calendare, gregorian și iulian), Dragobetele a fost redescoperit și repus în drepturile-i firești după anii ’90. Această sărbătoare a iubirii datează încă dinainte de apariția creștinismului pe plaiurile carpatine.
Culegătorii de folclor au descoperit de la sfârșitul secolului al XIX-lea până în prima jumătate a secolului XX, într-un interval de circa două sute de ani, diverse denumiri ale acestei sărbători în diferite regiuni ale țării: Ioan Dragobete, Drăgostițele, Sântion de primăvară, Cap de primăvară sau Cap de vară întâi, Dragomir, Dragomiru- Florea sau Granguru, iar local și Năvalnic.
Ion Ghinoiu ne spune că Dragobetele era zeul dragostei și bunei dispoziții la strămoșii noștri și era fiul Dochiei. „El este identificat cu Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană și cu Eros, zeul iubirii din mitologia greacă. Local este numit Năvalnicul, fecior frumos care ia mințile fetelor și nevestelor tinere, transformat de Maica Domnului în floarea cu același nume”.
Mai mult puteti citi aici: https://istoriacumari.wordpress.com/.../dragobetele.../





"Dragostea este cea mai sănătoasă boală. "


Euripide


''Astăzi este zi cu soare
Peste inimi iubitoare.
Este zi de Dragobete,
Zi, pentru baieţi şi fete.

Sărbătoare a iubirii
Peste suflete şi inimi,
Ziua noastră românească,
Dragostea să o vorbească.

Să o cânte, să o joace,
Să aibă pe vino-ncoace,
Să iubească mai cu foc,
Este ziuă cu noroc.

Dragii mei, iubiţi cu toţii,
Laolată cu nepoţii,
Dragostea nu are vârstă,
Niciodată nu e tristă.''




"Căutați iubirea și trăiți-o cu smerenie!"

Valeriu Gafencu

[latan.elena]

"Omul e singur şi sărac, ca un ecou fugar printre stâncile unui munte. Omul e trist, făptură rătăcită şi slabă, orfan al darurilor dumnezeieşti, sărman al înţelesului şi bucuriei, poartă deschisă tuturor îngenunchierilor.

Om, omule bun, pune în cugetul şi fapta ta întâi dragostea. Întâi dragostea... Nu dragostea nesăţioasă, dragostea de bogăţie, de putere, de stăpânire, ci dragostea de frumuseţe, de lumină, de adevăr, dragostea mângâiere, îndemn şi creaţie. Nu dragostea care cere, vrea pentru sine, ci dragostea care dăruie, care hrăneşte pe altul. Nu dragostea sufletului pustiit, ci aceea a sufletului care se revarsă fluvial.

Dragostea este cheia şi a veşniciei. Dragostea împrăştie urâtul, urâtul singurătăţii, topeşte răul, răul întunericului, alungă tiparele şi hotarele, alungă potrivniciile; aduce pretutindeni fiinţă nouă şi roditoare. Dragostea naşte şi pârguieşte rodul, transfigurează şi înalţă sufletul; prin ea dumnezeiasca faţă joacă focul luminilor de ape în lumea durerilor noastre. Acolo unde nu e dragoste, stăpânesc întunericul şi urâtul, acolo unde nu e dragoste înfloresc trufia, pizma, nedreptatea şi toate chipurile prostiei omeneşti.

Omul care nu iubeşte nu înţelege nimic din lumea lucrurilor văzute şi ascunse. Graiul minunilor îi este cu desăvârşire închis. Acolo unde nu este dragoste nu este nici cunoştinţă adâncă. Este în firea omului să învingă prin dragoste. Dumnezeul întrupat ne-a dezvăluit lumea nouă, adevărul, viaţa şi puterea prin dragoste. Omul este om prin puterea dragostei sale. Să iubeşti un copac, o floare, un copil, o femeie, să iubeşti pământul aspru şi cerul boltit albastru, să iubeşti totul, chipuri şi sensuri, totul: joc, cântec, lumină, jocul şi armonia cosmică, să iubeşti îndeosebi omul, fratele tău, bun sau ticălos, tare sau slab, să-l iubeşti pe Dumnezeu cu puterile tale însutite peste fiinţa ta legată de păcat.

Cine nu iubeşte, nu are simţuri; toate ferestrele, de la firicelul de iarbă la steaua ce clipeşte în liniştea depărtărilor, i se închid. Grăuntele de bine şi frumos ce-l purtăm în inima noastră îl dezvăluie şi-l creşte dragostea...

Întâi dragostea. Dragostea care înfloreşte cireşul, care creşte copilul, care satură flămândul, care mângâie răstignitul, dragostea lui Dumnezeu pentru creaţia Sa. Aşa vine pacea, pacea desăvârşită, pacea raiului şi a vieţii veşnice. Pământul e uşor sub pasul tău, uşor ca arborul gândurilor pure, omule, lumina creşte şi înfloreşte pe buzele, pe ochii, pe cerul minunilor puse acolo de degetul lui Dumnezeu.

Când ai pornit să fii om să ştii că dragostea e cea dintâi virtute, ea este semnul dezrobirilor. Cântecul tău se îneacă fără dragoste şi mâna ta bâlbâie. Caută sâmburele vieţii. E în tine!''

Întâi dragostea- fragment din cartea ''Îndemn la simplitate'' de Ernest Bernea

[latan.elena]

Mai stim, oare, sa iubim naiv, inocent, sa oferim totul in dragostea noastra sau suntem mereu macinati de constrangeri si resentimente?
Si daca iubim inca, naivi, ce sa iubim ? Putem iubi lumea, putem iubi clipa, pe cei de langa noi , putem iubi totul.
Dar placerea de a oferi dragoste, implica riscul de a fi raniti, de a ni se raspunde cu ura … neintelegerea celor din jur ne poate face sa nu mai iubim nimic … dar, pana la urma, iubirea fie ea si pentru o clipa merita toate aceste riscuri ale esecului. Caci, cautand mereu o cale de mijloc, intre a iubi “nebuneste” si a nu fi ranit, nu vom reusi sa iubim nimic cu adevarat.

Octavin Paler

[latan.elena]

Dragostea este singura floare care creste si infloreste fara ajutorul vreunui anotimp.

Kahlil Gibran



„Dragostea vindeca oameni – pe cei ce o daruiesc, dar si pe cei ce o primesc.”

Karl Menninger.



''Inima e pasajul între lumea vizibilă și invizibilă.''

Alberto Villoldo

Relatii - Eva.ro">

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=OoWrXrESb1o&t=92s







Dragostea, puterea de a iubi împodobită de erori ca fluturele de polen, numai ea ne face să trăim.

Nichita Stanescu




Cantec - Tu ai un fel de paradis al tau

de Nichita Stanescu

Tu ai un fel de paradis al tau
in care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben in ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii in moarte.
Tu ai un fel al tau senin
de-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud, a orei,
cand aerul devine mov si rece
si harta serii fara margini,
si-abia mai pot ramane in viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini.

[latan.elena]

Numai Iubirea mişcă fiinţele.
Dumnezeu, aşadar, pentru a putea ieşi din Sine, a trebuit, în prealabil,
să arunce înaintea paşilor Lui o cale de Dorinţă,
să răspândească înaintea Lui un parfum de Frumuseţe.
Atunci m-a făcut să apar, abur luminos, deasupra abisului – dintre Pământ şi Cer –
pentru a veni în mine să locuiască printre voi.

(Pierre Teilhard de Chardin - Eternul Feminin)




Ce i-a spus Dumnezeu trandafirului și l-a ajutat să înflorească?

„Acel lucru pe care l-a spus Dumnezeu trandafirului şi l-a ajutat să înflorească, dezvăluindu-şi astfel întreaga frumuseţe: acelaşi lucru l-a spus şi inimii mele şi a făcut-o să fie de sute de ori mai minunată”!
Rumi

Oare ce putea să-i spună Dumnezeu trandafirului pentru ca el să crească și să înflorească, dezvăluidu-și frumusețea? Ce i-a spus Dumnezeu inimii tale pentru ca ea să-și arate întreaga frumusețe? Ce i-a spus Dumnezeu fiecărei ființe, fiecărui lucru din existență pentru ca ele să atingă grația și să-și reverse frumusețea, parfumul, lumina și gingășia în această existență? „TE IUBESC”...

„Eu te iubesc”, pare să-i fi spus Dumnezeu trandafirului.
„Te iubesc”, pare să-i fi spus Domnul inimii tale.
De aceea tu auzi uneori șoapta aceasta: „Te iubesc”. De aceea, când tu spui „te iubesc” se întâmplă pentru că Domnul te iubește pe tine, căci inima ta simte „te iubesc” și atunci crești, faci flori, strălucești, ești ca o stea care luminează viața. „Te iubesc”, ți-a șoptit Dumnezeu, și inima ta, când spune „te iubesc”, pornește în călătoria către propria-i frumusețe, către dezvăluirea ei.
„Te iubesc”, îi spune Dumnezeu inimii tale și atunci tu simți că..iubești, iar iubirea din tine te face să crești precum trandafirul, să faci flori frumoase, la fel ca el.

În toate lucrurile vii Domnul însuși își dezvăluie iubirea, prin toate el îți spune „te iubesc”. Contemplă iubirea aceasta, ascunsă și dezvăluită, în același timp. Fii conștient de iubire, privește-o și simte-o dincolo de toate lucrurile omenești. Iubirea Domnului e-n inima ta, e-n esența florilor, e-n mișcarea fiecărei viețuitoare, e dincolo de gânduri, dincolo de cuvinte. Mintea îți ascunde însăși frumusețea, însăși iubirea pe care Domnul ți-o poartă permanent. Privește în toate lucrurile lumii, prin ele, iubirea aceasta, căci ea este singurul Adevăr al vieții tale. Iubirea e-n tine și-n afara ta, dar n-o poți vedea afară fără s-o vezi înlăuntru, fără să auzi șoapta de iubire a Domnului în tine însuți.

Nu mai căuta în stele, la cel de lângă tine sau în lume iubirea, căci ea e-n cel mai apropiat loc posibil: în inima ta. Meditează, roagă-te, vorbește cu Domnul zi de zi și el ți se va face cunoscut. Stai cu tine însuți și vorbește cu Domnul căci așa el se va face cunoscut și ți se va arăta ca iubire, așa el îți va spune „te iubesc”, iar tu vei auzi șoapta aceasta de parcă ai simți să spui „te iubesc ”!

Când simți că iubești pe cineva, tocmai atunci Dumnezeu ți se dezvăluie în interiorul tău ca iubire, El îți spune ție „te iubesc”.

Când altul simte că te iubește pe tine, Dumnezeu îi spune lui „te iubesc”.

Însăși trăirea pe care o numești „iubire” și apare în inima ta este cuvântul pe care Domnul însuși ți-l spune pentru ca tu să înflorești.
De aceea simțim cu toții o dorință nestăvilită de a fi iubiți, căci avem în noi cunoașterea că-n iubirea celuilalt e iubirea Domnului și chiar el ne iubește. Tot de aceea, mai presus de a fi iubiți de alții este...să trăim înlăuntrul nostru starea de a iubi, căci atunci Domnul ni se arată nouă sub forma trăirii numită iubire. Chipul Domnului ”ca iubire” e-n această șoaptă, pe care o pot auzi toate ființele vii.

„Te iubesc”, aceasta-i declarația de dragoste pe care Domnul ne-o face când noi simțim iubirea și aceasta este șoapta pe care i-o spune oricărei ființe vii.
Un „te iubesc” în miliarde de exemplare se aude în întreaga existență și-n această șoaptă de iubire este Dumnezeu însuși....

Fragment din cartea

„Cele mai frumoase chipuri ale iubirii. Secretele mintii omenesti in opera marelui initiat, Rumi” -

autor Maria Timuc

Sursa:Cele mai frumoase chipuri ale iubirii - Maria Timuc, Dharana

[latan.elena]

Mistere

Într-adevăr, trăim cu mistere prea minunate pentru a fi înțelese.
Cum poate fi iarba hrănitoare în gura mieilor.
Cum râurile și pietrele sunt pentru totdeauna în acord cu gravitația,
în timp ce noi înșine visăm să ne ridicăm.
Cum se ating două mâini și legăturile nu vor fi niciodată rupte.
Cum vin oamenii, de la încântare sau cicatricile daunelor,
la confortul unei poezii.
Să mă țin mereu la distanță de cei
care cred că au răspunsurile.
Lasă-mă să țin mereu companie cu cei care spun
„Uite!” și râd de uimire
și își plecă capetele.

de Mary Oliver



NOAPTE BUNA !