Nu te lăsa ispitit de campionii nefericirii,
De înțelepciune stupidă, de seriozitate ignorantă.
Fii vesel.
... Te vor învăța să nu strălucești.
Și tu strălucești în schimb.
Pier Paolo Pasolini
Nu te lăsa ispitit de campionii nefericirii,
De înțelepciune stupidă, de seriozitate ignorantă.
Fii vesel.
... Te vor învăța să nu strălucești.
Și tu strălucești în schimb.
Pier Paolo Pasolini
Și mi-ar plăcea o căsuță la mare.
Totul alb cu obloane albastre și balustrade bombate.
Și mușcate pe balcoane.
Și căluți de mare din ceramică albastră pe peretele din față.
Și stea de mare... elegant și delicat.
Și lanterne cu cretă albă și albastră împrăștiate prin casă.
Cu ferestrele deschise să ne bucurăm de mirosuri și priveliști.
O adiere ușoară m-ar liniști în nopți și treziri.
Spre mare mi-aș fi încredințat gândurile...
cele urâte s-ar scufunda.
Cele frumoase ar pluti...
astfel încât să renasc în fiecare zi
Cu vigoare nouă.
Raffaella Abategiovanni
Pisica are o onestitate emoţională absolută. Fiinţele umane, pentru un motiv sau altul, îşi pot ascunde sentimentele, spre deosebire de o pisică.
Pisicilor le reuşeşte de minune ceea ce oamenilor le este imposibil: să treacă prin viaţă fără să facă vreun zgomot.
Ernest Hemingway
Poezia este locul nimicului, locul întâlnirilor, al râului care este în fața casei mele.
Poezia este casa pe care o ai înăuntru.
Si nu te intereseaza daca vine moartea sau vecinul sa te deranjeze si ce ai de spus.
Mulți au crezut că poezia mea este nebunia mea.
Puțini au înțeles, pe de altă parte, că poezia mea s-a născut indiferent de tot și de toți.
Aș fi putut fi nebun sau contabil și poezia mea tot ar fi ieșit la iveală.
Aceasta este o putere care crește în mine, este ca o sarcină care trebuie să se termine.
Pentru a scrie trebuie să studiezi mult.
Dar trebuie să înveți și să privești.
Mai presus de toate, trebuie să învățăm să nu judecăm niciodată pe nimeni.
Un poet adevărat este ca o mamă.
Cea mai frumoasă ofertă a lui este iubirea și cu cât ai mai mulți copii, cu atât ai vrea să ai mai mulți.
Nu face sclavi din ei, fă ucenici.
... Am început să scriu liric propriul meu imn pentru viață.
Asa scriu eu.
E o lume, a mea, care se compară cu lucrurile de zi cu zi.
Nu-mi plac poeții care scriu lucruri, poate frumoase, despre soarta lumii și nici măcar nu sunt capabili să-și observe vecinul bolnav.
În ce este mizeria vieții mele, mereu am încercat să fiu de ajutor și deschis lumii. În plecarea mea de Crăciun am vorbit mereu și i-am ajutat pe toți cei care mi-au întins mâna: este și datorită lor, datorită a ceea ce m-au învățat că am făcut și fac poezie.
Alda Merini- Poezia locul de nicăieri
''Nu am nevoie de bani.
Am nevoie de sentimente
de cuvinte, cuvinte alese cu înțelepciune
de flori numite gânduri,
de trandafiri numiți prezențe
de vise care locuiesc în copaci,
de cântece care fac să danseze statuile,
de stele care murmură la urechea îndrăgostiților.''
Dragostea este mereu la fereastră
și continuă să înmugurească la nesfârșit.
Si totul tace...
Te întreb dacă adevărata cale
este cea a tinereții veșnice
sau copilăria care și-a pierdut culoarea.
Oricum este adevarat:
viaţa este frumoasă
și trebuie doar să-ți imaginezi asta.
Alda Merini
Mâna vântului mângâie padurea
cu acelaşi zgomot cu care se deschide o scrisoare de dragoste.
Fabrizio Caramagna
"Ce este afară este și înăuntru, iar ce nu este înăuntru nu este nicăieri. Acesta este motivul pentru care călătoria nu este necesară. Dacă nu ai nimic înăuntru, nu vei găsi niciodată nimic afară. Este inutil să cauți în lume ceea ce nu poți găsi în tine. "
Titian Terzani
David Leahy Photography
https://www.youtube.com/watch?v=NWbf75ywzdw
https://www.youtube.com/watch?v=uKsZbloJjeo
Haruki Murakami - Dans dans dans
''Ai pierdut multe lucruri până acum. Multe lucruri valoroase. Problema este să nu știi a cui este vina. Problema este că întotdeauna ai atașat ceva din tine în toate lucrurile pe care le-ai pierdut. Nu trebuia. Ar fi trebuit să ții ceva deoparte pentru tine, în loc să-l lași cu restul. Deci te-ai uzat treptat. Pentru că? De ce ai facut asta?
- Nu stiu.
- Poate că era mai puternic decât tine. Sau poate ai fost împins să o faci de... un fel de destin, nu pot spune nimic...
- Trend? - Am încercat să sugerez.
- Da, tendință. Chiar dacă o iei de la capăt și reușești să-ți repari viața, sunt șanse să faci din nou aceleași lucruri. Este un trend. Și când treci de un anumit punct, nu există întoarcere. E prea tarziu. Nici eu nu te mai pot ajuta. Nu pot decât să fiu păstrătorul acestui loc și să conectez lucrurile. Nu am alte puteri.
- Ce ar trebuii să fac? - am repetat din nou.
- După cum ți-am explicat deja, voi face totul pentru a te lega, a spus oaia. Dar numai asta nu este suficient. Trebuie să faci și tu partea ta. Nu poți să stai și să te gândești. Dacă nu, nu vei ajunge nicăieri. Înţelegi?
- Înțeleg, - am spus. - Dar ce ar trebui să fac, atunci?
- Dansează, răspunse el. Continuați să dansați, atâta timp cât există muzică. Înțelegi ce-ți spun? Trebuie să dansezi. Dansează fără să te oprești niciodată. Nu trebuie să vă întrebați de ce. Nu trebuie să te gândești la ce înseamnă. Sensul nu contează, nu are nimic de-a face cu el. Dacă te gândești la aceste lucruri, picioarele tale vor îngheța. Și odată ce se blochează, nu voi mai putea face nimic pentru tine. Toate conexiunile tale se vor rupe. Se vor termina pentru totdeauna. Și nu poți trăi decât în această lume. Vei fi absorbit progresiv de el. Deci picioarele tale nu vor trebui să se oprească niciodată. Chiar dacă ceea ce faci ți se pare o prostie, nu te gândi la asta. Pas cu pas, continuă să dansezi.
Și tot ce era rigid și blocat va începe încet să se topească. Pentru unele lucruri încă nu este prea târziu. Mijloacele pe care le ai, folosește-le pe toate. Fă tot ce poți. Nu trebuie să-ți fie frică de nimic. Acum ești obosit. Obosit și speriat. Se întâmplă tuturor. Totul ți se pare greșit. Acesta este motivul pentru care picioarele tale se blochează.
Am ridicat privirea și m-am uitat la umbra lui de pe perete.
„Dansul este singura ta șansă”, a continuat el. - Trebuie să dansezi și să dansezi bine. E atât de bine să lași pe toți cu gura căscată. Dacă o faci, poate te pot ajuta și eu. Atâta timp cât există muzică, trebuie să dansezi!
Atâta timp cât există muzică, trebuie să dansezi! Mintea mi-a răsunat.
La ce te referi când vorbești despre „lumea asta”? Ai spus că dacă mă înțepenesc, voi fi complet absorbit în această lume. Dar aceasta este lumea mea, nu-i așa? O lume care există pentru mine. Deci, dacă intru în lumea mea, care este problema? Ai spus chiar tu că există cu adevărat. Omul Oaia clătină din cap. Din nou umbra lui mare a amplificat mișcarea. Realitatea acestei lumi și realitatea acelei lumi sunt două realități diferite. Nu ești încă pregătit să trăiești în asta. Este prea întuneric, prea mare. Îmi este greu să vă explic în cuvinte. Și nici eu, așa cum am spus deja, nu știu prea multe despre asta. Desigur, aceasta este și o realitate. Și chiar vorbești cu mine. Nu trebuie să aveți îndoieli în legătură cu asta. Dar realitatea nu este doar una. Există multe. Există și multe realități potențiale. Am ales această realitate. Pentru că aici nu sunt războaie. Și pentru că nu aveam nimic de pierdut. Dar cazul tău este diferit. Mai ai căldura vieții. Deci locul ăsta este prea rece pentru tine. Nici măcar nu există de mâncat. Acesta nu este un loc pentru tine.
De fapt, am observat că temperatura camerei a scăzut. Mi-am băgat mâinile în buzunare, tremurând.
- Ti-e frig? a întrebat oaia.
Am dat din cap că da.
„Nu avem mult timp”, a spus el. Temperatura va scădea și mai mult. Mai bine pleci peste putin timp.
E prea frig pentru tine aici.''
Chiar și cei care iubesc vor trebui să moară mai devreme sau mai târziu. Între timp, el este în viață.
Banana Yoshimoto
Karrie Evenson paintings
„Lloyd, oboseala mă face să fac greșeli prostești”
“Ce zici de odihnă, domnule? "
"Lloyd, cine se oprește este pierdut... "
"De fapt, cei care umblă fără oprire sau direcție sunt pierduți, domnule"
“O pauză să te uiți pe hartă, Lloyd? "
“Și să vă revizuiți propriile priorități, domnule”
„Înțelept ca întotdeauna, Lloyd”
“Mulțumesc frumos, domnule”
Simone Tempia-Vita con Lloyd
Ultima modificare făcută de latan.elena; 27.07.2022 la 00:10.
În mare e liniște,
dar există și o voce grozavă
care strigă după liniște sufletească
când lumea face zgomot.
Susan Randall
''A da drumul la ceea ce a fost,
nu înseamnă bine sau rău
înseamnă să aduci înapoi
conștientizarea în momentul prezent.
Realizează că acea detașare de trecut
este necesară să trăim bine prezentul.
Găsești liniștea în a renunța.
Când nu te agăți de nimic,
ești liber să zbori oriunde. "
(din cartea: Călugărul care iubea pisicile)
Ultima modificare făcută de latan.elena; 26.07.2022 la 23:09.
"Lloyd, văd totul negru în fața mea"
"Atunci voi lua foarfeca, domnule"
"Ca să ne facă ce? "
"Pentru a tăia câteva momente de fericire, domnule"
„Două momente nu sunt suficiente pentru a lumina astăzi, Lloyd”
Dar în acele momente fericite poți vedea mâine, domnule
„Pentru a contempla un viitor mai luminos? "
"Să ne amintim că exista un viitor... Domnule"
Simone Tempia-Vita con Lloyd
Momentan sunt 45 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 45 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje