Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!





''Chiar dacă lumea pare că se destramă, nu trebuie să permitem nimănui să ne ia bucuria de a trăi.''




''Avem nevoie sa redescoperim mirarea. Avem nevoie sa reinoim, in inimile si sufletele noastre, visul nemuritor, poezia eterna, sentimentul peren ca viata este miracol si magie.''

E. Merrill Root

[latan.elena]

„Familia nu este cel mai important lucru. Este totul.”

Michael J. Fox



„Nu iti alegi familia. Aceasta este un dar al lui Dumnezeu pentru tine, asa cum tu esti unul pentru ea.”

Desmond Tutu



„O familie fericita nu este altceva decat un Rai timpuriu”

George Bernard Shaw

[latan.elena]

''Cea mai nobilă plăcere este bucuria de a înțelege.''


Leonardo Da Vinci




„Adevărata libertate mentală este capacitatea de a crea ordine din haos.”

Tony Buzan




Viața este ca o carte ale cărei pagini le scrii zi după zi; am învățat că coperta înșală adesea și că numărul capitolelor nu garantează nimic. Pașii dezvăluie conținutul, acțiunile cântăresc consistența. Poate nu vei produce o capodoperă până la urmă, dar dacă ai atins, leagănat, ridicat și înțeles sufletul cuiva pentru puțin timp, ai fi făcut o treabă grozavă oricum.

Gabriela Pannia

[latan.elena]

Soluția problemelor noastre este dincolo de minte și dincolo de voință (din Cartea Roșie Jung)

'' Punctul de plecare este acolo unde MINTEA și VOINȚA se opresc...
Calea este o arestare unică a tot ce era odată mișcare, o așteptare oarbă și o ureche ascultătoare și sondează pământul pe ici pe colo, plin de îndoieli.

Se simte ca și cum te destrami. Dar soluția apare din această tensiune și aproape întotdeauna apare acolo unde nu te-ai aștepta.

Dar care este solventul? Întotdeauna este ceva foarte antic, și tocmai pentru acel ceva nou, pentru că atunci când ceva demult plecat revine, astăzi, într-o lume schimbată, este nou.

A da viață lucrurilor antice într-o nouă eră înseamnă a crea. Este creația noului și mă mântuiește. Sarcina este să naști ceea ce este vechi într-un timp nou.

Sufletul omenirii este ca marea roata a zodiei care se rostogolește pe drum. Tot ce vine in continua miscare de jos in sus, a fost odata sus.

Nu există parte a roții care să nu se întoarcă. De aceea tot ce a fost se va întoarce și ce a fost va fi din nou. ''

C.G.Jung - Cartea roșie

[latan.elena]

Victor Hugo - Wikipedia


"Vai de cei care au iubit doar trupuri, forme, înfățișări. Moartea le va lua totul. Încearcă să iubești sufletele. Le vei regăsi."



''Pentru a putea vedea, aprindeţi-vă inima! Când inima este înflăcărată, ea poate înţelege natura.''

Victor Hugo



Când în cele din urmă se întâlnesc două suflete

Când în cele din urmă se întâlnesc două suflete,
Care de atâta timp s-au căutat între mulțime,
Când își dau seama că sunt cupluri,
Care sunt înțelese și corespund,
Într-un cuvânt, sunt la fel,
atunci apare pentru totdeauna o uniune pasională și pură ca ei,
o uniune care începe pe pământ și durează în cer.
Acea unire este iubire
iubire autentică, așa cum foarte puțini bărbați pot concepe cu adevărat,
iubirea care este o religie,
Asta îl îndumnezeiește pe cel iubit a cărui viață emană
De fervoare și pasiune și pentru care jertfele
Mai mari sunt cele mai dulci bucurii.

O mujer

Fată, dacă aș fi rege mi-aș da regatul,
tronul meu, sceptrul meu și oamenii îngenuncheați,
coroana mea de aur, bazinele mele de porfir,
și flotele mele, pentru care marea nu ar fi suficientă,
pentru o privire de la tine.
Dacă aș fi Dumnezeu, pământul și valurile,
îngerii, demonii supuși legii mele.
Și haosul profund al măruntaielor adânci,
eternitatea, spațiul, cerurile, lumile
Aș da pentru un sărut de la tine!

Femeia căzută

Nu insulta niciodată femeia căzută!
Nimeni nu știe ce greutate a greutat-o,
nici câte lupte a îndurat în viață,
Până când în cele din urmă a căzut!
Cine nu a văzut femei fără suflare
se agață cu nerăbdare de virtute,
și rezistă vântului aspru de la vici
cu o atitudine senină?
Picătură de apă atârnată de o ramură
că vântul se cutremură și te face să tremuri;
Perla pe care o varsă potirul florilor,
și asta este noroi când cazi!
Dar totuși picătura de pelerin poate
puritatea sa pierdută de a recâștiga,
și se ridică din praf, cristaline,
și înainte ca lumina să strălucească.
Lasă femeia căzută să iubească,
lăsați praful căldura sa vitală,
pentru că totul recuperează o viață nouă
cu lumină și dragoste.

Bărbatul și femeia - Victor Hugo

Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi.
Femeia este cel mai sublim ideal.

Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exaltă, altarul sfințește.

Bărbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primește lumină, inima primește iubire.
Lumina fecundează, iubirea reînvie.

Bărbatul este puternic prin rațiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.
Rațiunea convinge, lacrimile înduioșează sufletul.

Bărbatul este capabil de eroism, femeia – de orice sacrificiu.
Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.

Bărbatul are supremația, femeia are intuiția.
Supremația semnifică forță, intuiția reprezintă dreptatea.

Bărbatul este un geniu, femeia este un înger.
Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.

Aspirația bărbatului este către gloria supremă,
aspirația femei este îndreptată către virtutea desăvârșită.
Gloria face totul măreț, virtutea face totul divin.

Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijează, evanghelia ne face perfecți.

Bărbatul gândește, femeia intuiește.
A gândi înseamnă a avea creier superior.
A intui, simțind înseamnă a avea în frunte o aureolă.

Bărbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perlă care îl împodobește, lacul, poezia care-l luminează.

Bărbatul este un vultur care zboară, femeia – o privighetoare ce cântă.
A zbura înseamnă a domina spațiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul.

Bărbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
În fața templului ne descoperim, în fața sanctuarului îngenunchem.

Bărbatul este plasat acolo unde se sfârșește pământul,
femeia acolo unde începe cerul.

[latan.elena]

Sensibilitatea este condamnarea mea.
Dar apoi devine brusc cea mai bună putere a mea.
Și nu aș schimba-o cu o bucată de superficialitate rece ,sub-cost.
Nu aș ști ce să fac cu ea.

Angelo de Pascalis
























David Lazar Photography

[latan.elena]

Stefan Augustin Doinaş(Ștefan Popa) s-a nascut in data de 26 aprilie 1922, in localitatea Cherechiu, județul Arad, România. Perioada de acitivitatea literata notabila inregistrata: 1939-1999. Curente literar-artistice sau alte activitati prin care este remarcat: poet, eseist, traducător, politician, literatură pentru copii, teatru, proza, antologii. S-a stins din viata la data de 25 mai 2002, (80 de ani) - București, România ~Wikipedia




"Cam la zece ani de cînd îi întâlnisem în Piața Palatului, Ștefan Augustin Doinaș a murit. Abia împlinise 80 de ani, era 25 mai 2002. S-a întîmplat la spitalul Fundeni. Fusese operat de cancer de dr. Irinel Popescu, dar inima lui nu a rezistat. Doctorul a sunat-o pe Irinel Liciu, i-a dat trista veste, a invitat-o la spital să își vadă soțul și pentru îndeplinirea unor formalități. Ceea ce s-a și întîmplat. Apoi Irinel Liciu s-a întors acasă, a scris o scrisoare de adio și a luat somnifere. Nu s-a mai trezit niciodată. Așa se sfârșea o mare și extrem de rară poveste de dragoste…Notase pe o banală foaie de hârtie cuvintele – „Domnul meu şi Dumnezeul meu, iartă-mă! Doinaş, dulcele meu, o prea mare iubire ucide”. Irinel Liciu îl iubise pe bărbatul ei mai mult decît pe ea însăși, iar dispariția lui o privase de sensul vieții."

Stelian Tănase

Continuare https://bel-esprit.ro/stefan-augustin-doinas-si-irinel.../




„Miercuri” de Ștefan Augustin Doinaș

Ce-i astăzi, marţi? Aşteaptă. Ca mâine-n zori, poetul
pătrunde iar sub coaja bătrânului stejar,
descuie şapte cercuri de lemn cu ţigaretul
şi-ajunge-ntr-un imperiu de dans şi de poiar
în care molecule-n elipsoid cutreier
scot sunete de sfere cereşti, şi fluvii curg,
şi-o stea, ce pare Venus, prin gura unui greier
aşază zimţi pe iarba ce tremură-n amurg.

Iar joi poetul iese şi căutând spre soare
se-ntreabă-ncet: Acuma, în ce copac sunt oare?



Psalmul I ~ Stefan Augustin Doinaş


Cum să te-ntâmpin, Doamne,- cu ce rugă
Ai fost copac acum eşti buturugă.
Vrei să mă scol eu însumi din genunchi
să-ţi fiu coroană verde, să-ţi fiu trunchi?
S-aşez cu vârful degetelor mele
pe-aceleaşi bolţi de fum aceleaşi stele?
Eu, cel bolnav de bine şi de rău,
vrei să mă-nalţ aici în locul Tău.
Nu, Doamne! Sunt prea mândru ca s-accept
destinul Tău: să cântăresc ce-i drept
şi ce e strâmb- nimica nu mă-mbie.
Ursita creaturii-i să-L învie
pe Creator.Ca un ocnaş în zeghe
ce-aşteaptă graţierea, stau de veghe
lângă buşteanul Tău cu cioturi tari
până-Ţi vor creşte, Doamne, noi lăstari.

Sursa:
https://poeziisiversuri.com/poeti/stefan-aug-doinas/

[latan.elena]

Tineretea nu consta in schimbarea constanta a opiniilor si a sentimentelor, ci in incercarea de a impartasi zi cu zi, in contact cu viata, forta si tenacitatea acelor idei si sentimente.

Jean-Paul Sartre




Daniel Kordan

Feedul meu înflorește! De data aceasta, cu trandafiri de deșert - arborii mici deosebiti sunt numiți copaci de sticle. Și cresc pe insula Socotra, Yemen! Poți să vezi vulturul pe ultima imagine din serie? Asta vă va oferi sentimentul de scară.


















Daniel Kordan

[latan.elena]

“În tot acest mister care se numeşte viaţă, avem o singură certitudine: sufletul. Este singurul pe care merită să te bazezi.”




“Toate intalnirile mele importante m-au luat pe nepregatite. Daca le asteptam, nu mai erau atat de mari. Si ceea ce este amuzant este ca toate intalnirile mele au fost caderi”



”Experiența este singura care te face să te schimbi profund și să îți schimbi un punct de vedere cu altul. Ca să nu mai poți să crezi în ce credeai, trebuie să treci cu toată ființa ta prin altceva mai puternic care să îți răstoarne credința, valorile. Depinde cât curaj ai să nu fii stâncă, blocat în prejudecăți, dogme, reguli, ci să te arunci, să trăiești, să primești, să te lași modificat, să dăruiești, să încerci și apoi să știi unde ești și cine ești.”

Chris Simion-Mercurian-Ce ne spunem când nu ne vorbim

[latan.elena]

“Păziți-vă bine oameni, semenii mei de azi și din trecut, de fapte definitive, asupra cărora să nu mai poată reveni decît viața de apoi. ... Voi nu veți cunoaște realitatea sufletului decît într-un moment cînd refacerea erorilor este tardivă. În mijlocul orelor voastre stați de sentinelă ca să nu se ivească pe neștiute ceasul cel rău, ca un măgar subiectiv ieșit la păscutul scînteilor vegetale. Orice ați face, știința voastră rătăcește, și mîndria voastră e un noroi, prin care mintea vă umblă desculță.”

Tudor Arghezi








Sylvia Michel Photography