Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
"Bucură-te că vezi soarele, că mergi pe picioarele tale, că ești sănătos, că toți ai tăi sunt bine și dă-le încolo de gânduri negre! Uita-te la o floare, la un copac, la firul de iarbă, la păsările cerului și zi:
Doamne iartă-mă că nu știu să mă bucur de toate binefacerile Tale!"
Ileana Vulpescu
„Sufletul este unica valoare a omului.”
Seneca
''Pretutindeni natura camufleaza in enigmatica sa frumusete intangibile secrete voalate de o dragoste nesfarsita.''
''Iubesc natura pentru că poate urma în armonie fiecare regulă a universului. Încă nu întoarce nimic pe dos, în urma ciclurilor strămoșești ale pământului și cerului și urmându-i notele bine aranjate pe spațiul infinitului, exprimă mereu frumusețe, iubire și recunoștință. ''
Monia Pin
- Spune mamă, ce este spiritualitatea?
- Este vorba să crezi în ceva
ce nu poți vedea cu ochii tăi,
dar pe care îl simți cu inima.
Esențialul este invizibil pentru ochi.
Ochiul percepe, dar inima simte.
Vazand cu ochii minții
se rezumă la încrederea în intuiția ta,
să iti asculti sufletul.
- Ce este sufletul?
- Vocea mică din interiorul tău este cea care îți vorbește
când ești calm, receptiv, atent.
Ea te ghidează, te inspiră.
Este soarele tău interior.
Ascultă cu inima ta,
nu cu judecata lui.
Când ești aproape de sufletul tău,
viața din jurul tău se luminează.
Totul este mai luminos, mai luminos, mai viu.
Charlotte Saintonge
''Nu-i putem controla pe alţii, dar ne putem controla pe noi. Nu-i putem cunoaşte pe alţii decât în măsura în care se lasă ei cunoscuţi, dar ne putem cunoaşte pe noi fără limite. Nu putem alege cum curge viaţa, ce bucurii sau nenorociri aduce ziua, dar sigur ne putem alege atitudinea cu care să întâmpinăm evenimentele şi întâmplările exterioare.''
Pera Novacovici
Cu cât o persoană este mai înaltă în dezvoltarea mentală și morală, cu atât viața lui îi oferă mai multă plăcere.
Anton Pavlovici Cehov
"Femeia nu este un fel de second hand pentru că a fost luată din barbat. Dumnezeu a luat din barbat ce avea el mai bun si a facut femeia."
Dumitru Ichim
Οmul este creat după chipul unui Dumnezeu care este Iubire. Cu mâini pentru a oferi, cu inimă pentru a iubi și cu două brațe care sunt exact atât de lungi cât să îmbrățișeze pe altul.
Phil Bosmans
La fel cum iubirea fără respect e trecătoare şi nestatornică, şi respectul fără iubire e rece şi lipsit de trăinicie.
Ben Jonson
George Bacovia n. 17 septembrie 1881, Bacău, România – d. 22 mai 1957, București, România a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Wikipedia
Anul nașterii: 17 septembrie 1881, Bacău
Data morții: 22 mai 1957, București
„Nu mă plictisesc şi nu mă neliniştesc în singurătate. Din cauza temperamentului mi-am croit fatal o astfel de viaţă.”
George Bacovia
În literatura noastră, George Bacovia ( 4 septembrie 1881 – 22 mai 1957) reprezintă „un caz”, fiind considerat de criticul Nicolae Manolescu drept singurul poet român care „a coborât în infernul trăirilor lipsite de lumina călăuzitoare a spiritului”, un „paradox”, pentru faptul că sensibilitatea lui modernă, aproape avangardistă, este turnată în tiparele simbolismului decadent pe care îl reprezintă într-un mod cu totul particular, printr-o viziune poetică inconfundabilă în peisajul literar românesc. Adevărul este că bacovianismul își selectează drastic cititorii, care se presupune că ar avea „un cer al gurii dedat cu mirodeniile”, după cum afirma G. Călinescu despre poezia lui T. Arghezi, aserțiune care se potrivește și în contextul de față. Sentimentul angoasei, al eșecului existențial, viziunile morbide, senzația sfârșitului de lume fac din imaginarul poeziei lui Bacovia un spațiu al sfâșierii lăuntrice greu de asimilat pentru cititorul lipsit de experiență sau de răbdare. Ipostazele eului sunt, în lirica aceasta de o subiectivitate exacerbată, reduse la fantomatice apariții, mai ales ca spectator al unei lumi într-o continuă dezagregare, în care spațiul fizic este un imens cavou, amenințând cu închiderea absolută. Propriul sine este o închisoare a spiritului, iar trupul, bolnav de dureri și boli incurabile, alienante, poartă ca o povară o conștiință lucidă, în marginea disperării.Cu toate acestea, în mod surprinzător, Bacovia nu ura oamenii și nici viața:
„Nu mă plictisesc și nu mă neliniștesc în singurătate. Din cauza temperamentului mi-am croit fatal o astfel de viață. Și-apoi n-am fost niciodată prea sănătos. Societatea cere mereu oameni robuști, care să se străduiască cu spor pentru ea, să-i ducă mai departe rostul. Melancolia firii mele nu ar fi niciodată înțeleasă. Unii din prietenii mei îmi spun că sunt inadaptabil, că fug de oameni. Este o exagerare. Iubesc oamenii și îi privesc cu interes prin geamul din fața casei mele. Cred că fiecare duce ceva bun cu sine, și, dacă nu sunt toți la fel, de vină sunt imprejurările care diferă de la individ la individ. Evit oamenii pentru că persoana mea ar aduce un fel de umbrire peste veselia lor spontană. Îi respect prea mult ca să le aduc vreo supărăre. Aici, în provincie, viața se scurge monoton. E destul ca să trăiești o zi, să-ți închipui cum se vor desfășura toate celelalte până la sfârșitul vieții tale. Asta într-adevăr nu este un lucru prea vesel. Dar ce vrei? Dacă aș avea bani mulți, aș chema toți poeții lumii în jurul meu și am schimba astfel rostul vieții. Pe când așa, mă mulțumesc cu tăcerea.”
Tăcerea și singurătatea, iubite inconfundabile, rămân fidele acestui ins torturat de o prezență carnală a realității, care înseamnă, de fapt, drama omului torturat de trecerea necruțătoare a timpului.
CUM ÎL CITIM PE GEORGE BACOVIA…
La o lectură de profunzime, poezia lui Bacovia este- în primul rând- o stare de spirit, iar apoi un mod de a fi. Nu oricine poate fi bacovian… numai acei înzestrați cu puterea de a privi, dincolo de textul propriu-zis, cu ochii copilului închis în casă de o mamă înăbușitor de protectoare de teama revirimentului unei boli care macină încet plămânii și face dificilă orice respirație, asistând la spectacolul sumbru al unei naturi în care turnul bisericii care se profilează în zare aruncă umbra timpului, măsurat de bătaia clopotului din oră în oră, asupra unui cimitir… Răzbate din versurile lui sentimentul copleșitor al vacuității existențiale, generată de conștiința perisabilității ființei umane.
Continuare:https://bel-esprit.ro/george-bacovia-tot-mai-tacut-si.../
Ultima modificare făcută de latan.elena; 22.05.2022 la 21:53.
Care este cea mai bună culoare?
"Cel care pictează starea de spirit! "
Costanza De Luca
https://www.youtube.com/watch?v=S_WIoIo1ZOk
Legenda trandafirului
"Se spune că trandafirul, înca de la crearea lui a fost destinat să fie cea mai frumoasă şi specială floare de pe pamânt. Se povestește că, zeița florilor, Chloris, a creat trandafirul din trupul unei nimfe moarte, care îi era foarte dragă. În memoria acesteia şi pentru a dăinui amintirea ei pe pamânt a creat o floare fără pereche în lume, trandafirul. Şi pentru a realiza acest lucru, Chloris a cerut ca fiecare dintre zei să-i dăruiască câte ceva din atributele lor. Astfel, Afrodita i-a dat frumusețea, Dyonissos i-a dăruit trandafirului parfumul său amețitor, cele 3 grații i-au oferit strălucirea, farmecul şi veselia, Vântul de primăvară, Zephyr, a dat la o parte norii pentru ca Apollo să-l lumineze şi să-l înflorească. În final, Ares i-a dat spinii, pentru ca trandafirul să-şi poată apăra frumusețea neasemuită."
Misteriosul trandafir negru din Halfeti
Natura nu încetează să ne uimească și de multe ori ne oferă spectacole unice, nu doar cu panoramele ei, ci și cu roadele ei. Este cazul trandafirului negru al lui Halfeti, singurul care creste natural.
Halfeti este un sat de fermieri îndepărtat din sudul Turciei, udat de cel mai faimos Eufrat.
Această floare este unică și inimitabilă: nu vorbesc despre trandafirii care sunt rezultatul experimentelor biotehnologice, nici despre cei scufundați în vopsea pentru a-și asuma culoarea cernealei, ci despre cea a cărei culoare petală se datorează exclusiv solul, la clima și apa pe care o absoarbe.
Crește doar aici și dintr-un motiv foarte precis: datorită solului și pH-ului apei râului care trece prin el, micul oraș are condițiile ideale pentru a oferi ospitalitate acestor frumoși trandafiri negri: se încearcă creșterea acestuia în viță de vie în apropiere lacuri, dar deja la 10km distanta rezultatul se schimba drastic si trandafirul negru devine un trandafir violet inchis.
Această minune a naturii crește în cantități mici și înflorește doar o dată pe an, primăvara, când petalele prind o culoare roșu închis. Înflorirea se termină apoi vara, când petalele sunt negre ca noaptea în loc.
Din păcate acest trandafir superb a devenit din ce în ce mai rar în ultimii ani din cauza unui dezastru care a lovit satul la sfârșitul anilor 90. Guvernul turc a construit mai multe baraje de-a lungul râului Eufrat pentru o mai bună securitate și o mai bună exploatare a terenurilor, dar acest lucru a dus la inundația completă a Halfeti-ului, care a fost reluată doar parțial până în prezent.
Locuitorii au fost obligați să se mute în satele din apropiere și acolo au încercat să recupereze recolta de trandafiri negri. La doar 5 km distanta conditiile sunt deja foarte diferite de cele ale Halfeti si solul nu este perfect potrivit pentru a genera trandafirul negru. Fermierii încearcă replantarea trandafirilor în sere apropiate de locul de origine și unele lucrări de compensare au permis revendicarea terenului în direcția satului. Situația se îmbunătățește, dar încă nu e rezolvată.
Trandafirul negru turcesc este unic în lume și cetățenii locali sunt mândri de el dar în același timp speriați:
Există multe legende legate de nașterea lui, dar nimeni nu are plăcerea să le spună. Se spune că trandafirul negru crește acea culoare pentru că „absoarbe” răul în aerul oamenilor; alții cred în schimb că este acea culoare în memoria miilor de victime pe care regiunea o culege cu războaie și ciocniri interne (deseori) de-a lungul țărmurile Eufratului, se găsesc cadavre bătute și mutilate) și că râul este cel care îl face negru pentru că este pătat cu sângele celor nevinovați: alții sunt încă convinși că negrul petalelor sale este oglinda sufletului ființelor umane: b o grămadă de oameni, roșu ca pasiunea și dragostea, devenind încet la fel de negru ca moartea și distrugerea.
Un alt motiv pentru care trandafirii negri nu sunt văzuți bine în aceste sate (deși oferă profituri uriașe) este pentru că se știe universal că negrul are o conotație aproape negativă, este adesea culoarea căreia se potrivește misterul, una urâtă Ews, moartea însăși.
Oricum, în ciuda credinței populare, trandafirul negru al Halfeti este o frumusețe unică, un dar de la natură, chiar dacă doar pentru puțin timp.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 22.05.2022 la 14:41.
Sonata lunii
Sonata lunii de Beethoven
e însăşi luna coborâtă pe pământ.
Aşa s-ar crede şi aşa s-ar zice:
luna ce umblă prin păduri,
prin roua-albastră şi prin flori de crini,
şi-alcătuieşte din lumini
amare şi din dulce vânt
Ofelii, Margarete, Beatrice.
Printre acestea te alegi şi tu,
ca o parte din Sonata
ce încă niciodată
nu a fost cântată.
Lucian Blaga
Ultima modificare făcută de latan.elena; 22.05.2022 la 22:10.
„Dumnezeu să-i binecuvânteze pe cei care au inventat somnul, o mantie care învăluie gândurile tuturor oamenilor, o hrană care potolește toată foamea, o greutate care echilibrează cântarul și unește păstorul de rege, nebunul cu înțeleptul”.
Miguel de Cervantes
Visul este altundeva unde am vrea sa fim, departe dar nu de neatins.
În unele nopți trebuie doar să închizi ochii.
Antonio Curnetta
Momentan sunt 37 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 37 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje