Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!




"Să ții minte că ești o minune, că viața este un dar prețios și că singura ta datorie este să trăiești frumos, să fii un om bun și să iubești! Și nu uita niciodată: Nimic fără Dumnezeu!"

Irina Binder

[latan.elena]

Ridică-te și fă ca o nouă zi să conteze.
Fii mai bun ca ieri
Fă viața mai bună pentru cei din jurul tău.
Faceți un gest mic mare care face lumea maltratată dar frumoasă în care trăim mai bună.

Gabriela Pannia

[latan.elena]

''Fericit cine în fiecare dimineață își sporește dragostea ca trandafirul trandafirului său! ''

Rina Lasnier




"Optimismul este parfumul vieții."

Tonino Guerra

[latan.elena]

Alba - Tudor Arghezi

De ce te uiți așa, când seara vine,
În ochii mei cu ochii tăi de salbă,
Că nu-ți mai iei privirea de la mine,
Gingașă, grațioasă mâță albă?

Nu te-ai uitat așa fel niciodată
Și frumusețea ta nu m-a privit
Așa de-adânc, bătu-te-ar să te bată,
Nici când fusesem mort și răstignit.

Mă plec și te scrutez cu un fior,
Ca-ntr-o lumină de fântână.
Parc-ai trecut tiptil, călcând ușor,
Torcând încet, pe lângă lună.

Ți-e gura roză-nchisă ca un plic
Al nimănui, lipit și cetluit.
Deasupra cine nu a scris nimic?
Și înăuntru, cui i s-a povestit?

Tu știi ceva ce limba ta nu-l știe
Și să-l rostească nu e cu putință.
Știința mută ți-a fost dată ție,
Și mie graiul cel fără știință.



Viața lui Tudor Arghezi în imagini inedite - Muzeul Național

[latan.elena]

Tot ce trebuie să știu am învățat la grădiniță!!!

Nu ştiu dacă a fost influenţat de G.K. Chesterton, care spunea că a învăţat mai multe despre viaţă observând comportamentul copiilor decât reflectând la scrierile filosofilor, dar cert este că a Robert Fulghum redă foarte savuros aceeaşi idee în cartea All I Realy Need to Know I Learned in Kindergarted: Uncommon Thoghts On Common Things. Lui îi aparţine următorul citat:

„Cred că imaginaţia este mai puternică decât cunoaşterea. Că legenda este mai influentă decât istoria. Că visurile sunt mai puternice decât faptele. Că speranţa biruie experienţa. Că Râsul este singurul remediu pentru tristete. Şi cred că dragostea este mai tare decât moartea”.

Iată câteva lucruri foarte importante pe care Fulghum zice că le-a învăţat la grădiniţă:

1. Împarte tot ce ai cu prietenii.
2. Joacă cinstit.
3. Nu-i răni pe alţii.
4. Pune lucrurile înapoi de unde le-ai luat.
5. Curăţă-ţi singur mizeria pe care ai făcut-o.
6. Nu lua lucrurile care nu sunt ale tale.
7. Spune „Îmi pare rău” când ai jignit pe cineva.
8. Spală-ţi mâinile înainte de a mânca.
9. Zâmbeşte.
10. Prăjiturile fierbinţi şi laptele cald îţi fac bine.
11. Trăieşte o viaţă echilibrată – învaţă ceva, desenează ceva, cântă ceva şi lucrează ceva în fiecare zi.
12. Trage un pui de somn în fiecare după amiază.
13. Când ieşi în lume, fii atent la trafic, ţine-i de mână pe cei mari şi rămâi lângă ei.
14. Nu uita să te miri. Adu-ţi aminte de seminţele din paharele de plastic: rădăcinile cresc în jos şi planta creşte în sus, deşi nimeni nu ştie cum şi de ce. La fel suntem şi noi oamenii.
15. Peştişorii, hamsterii şi şoarecii albi, chiar şi seminţele din paharele de plastic, vor muri într-o zi. La fel şi noi.

Sursa:Tot ce trebuie să știu am învățat la grădiniță!!!

[latan.elena]

Cei care trăiesc aproape de natură nu sunt niciodată singuri....

Marisa Haltiner



Apa se învaţă prin sete.
Ţărmul - prin Mările în urmă lăsate.
Suferinţa - prin dureri încercate -
Pacea - prin bătălii şi dovezi -
Prin neîmplinire - Iubirea -
Păsările - prin albe Zăpezi

Emily Dickinson



"Un singur lucru îţi cer: să îţi aduci aminte de mine. Dacă tu ţi-ai aduce aminte de mine, nu mi-ar mai păsa că toţi ceilalţi m-ar uita."

Haruki Murakami

[latan.elena]

ÎN SUFLETUL TĂU MAI STĂ ASCUNS FOCUL

Mario Benedetti

Nu renunța, încă e vremea
ca odihnită, s-o iei de la început,
acceptându-ți umbrele, îngropând temerile
și, eliberată de poveri, învață zborul din nou.

Nu renunța fiindcă viața este așa cum e,
continuă-ți drumul,
urmează-ți visul,
destramă pânza timpului,
treci peste dărâmături și descoperă cerul.

Nu renunța, te rog nu ceda,
chiar dacă frigul te arde acum,
frica mușcă din tine,
chiar dacă soarele stă ascuns în calea vântului,
în sufletul tău mai stă ascuns focul,
viața mustește în visurile tale,
pentru că e viața ta și pasiunea e încă acolo,
pentru că ai iubit și încă mai ești iubită.

Trăiește viața și acceptă provocarea,
redobândește-ți râsul râsul, repetă melodia,
coboară garda și întinde mâinile,
înalță aripile în zbor și încearcă din nou,
sărbătorește viața și ia-ți cerurile înapoi,
Nu renunța și te rog nu te da bătută,
chiar dacă frigul te arde acum,
frica mușcă din tine,
chiar dacă soarele stă ascuns în calea vântului,
în sufletul tău mai stă ascuns focul,
viața mustește în visurile tale,
încă mai ai puterea să vezi un alt început în fiecare zi,
pentru că acum e ceasul și momentul potrivit,
pentru că nu ești singură,
pentru că eu te iubesc.

Traducere: Andra Tischer



Mario Benedetti, 14 septembrie 1920 – 17 mai 2009, eseist, jurnalist, nuvelist, romancier și poet uruguayan, a făcut parte din „“Generación del 45”, așa cum au numit-o istoricii literari.

Interesant este că, în versurile lui Benedetti, totul se complică, deşi rămâne, aparent, foarte simplu: poetul alege să pornească de la amănuntele existenţei de fiecare zi, pentru a ajunge la cea mai pură metafizică. Totul este, astfel, transformat în „obiect” poetic, iar poezia devine locul predilect în care autorul său se retrage din faţa lumii, singurul spaţiu în stare să-l apere de intruziunea brutală a realului.”

Mai mult:În sufletul tău mai stă ascuns focul - Bel-Esprit




Tactică şi strategie

Tactica mea este
Să te admir,
Să te învăţ aşa cum eşti,
Să te iubesc aşa cum eşti.
Tactica mea este
Să-ţi vorbesc
Şi să te ascult,
Să construiesc din cuvinte
Un pod indestructibil.
Tactica mea este
Să-ţi rămân în amintire.
Nu ştiu cum sau
Cu ce pretext...
Dar să-ţi rămân.
Tactica mea este
Să fiu cinstit
Şi să te ştiu onestă,
Astfel ca între noi
Să nu ridicăm cortine
Şi să nu deschidem hăuri.
Strategia mea este,
În schimb,
Mai profundă şi mai
Simplă...
Strategia mea este ca,
Într-o bună zi,
Nu ştiu când şi nu ştiu
Sub ce pretext,
Să ai nevoie de mine.

Mario Benedetti

[latan.elena]

”Farmecul unei fiinte straine pe care o iubim intaia oara e farmecul primordial la care ar trebui sa ne oprim! E cel pur, numai el ne reda o libertate despre care nu stiam ca e prizoniera unei melancolii adanci, a carei euforie ne poate chiar face sa credem ca suntem fericiti”




“Nu pot sa-i înteleg pe cei care vorbesc mereu de trecut si de viitor, nu mai vad clipa de fata, care singura e viata; restul e iluzie care s-a dus, sau iluzi e pe care ti-o faci.”




„Iubirea poate să fie oricum, numai să fie! Poţi să arăţi ca un chimval răsunător, dar dacă dragoste nu e... spune evanghelistul. E vorba, desigur, de dragostea divină, dar a noastră, cea profană, are oare vreo limită care s-o împiedice să atingă graniţa divinului? Lăcaşul ei nu e tot inima umană?”



“Mi-am recitit acest lung manuscris si, dincolo de ceea ce el contine, m-a uimit barbaria concretului, pe larg etalat, si cu placere vizibila, si pe care nu l-am putut ocoli fiind incredintat ca astfel m-asi fi chinuit indelung, fara sa obtin, spiritualmente, eliberarea totala a constiintei mele de ceea ce am trait. Am fost ispitit, o clipa, sa-l arunc pe foc. Si totusi, mi-am spus, trebuie sa-i dau drumul sa mearga. Multi dintre semenii mei au gindit poate la fel, au jubilat ca si mine, au suferit si au fost fericiti in acelasi fel. Mitul acesta al fericirii prin iubire, ai acestei iubiri descrise aici si nu al iubirii aproapelui, n-a incetat si nu va inceta sa existe pe pamintul nostru, sa moara adica si sa renasca perpetuu. Si atita timp cit aceste trepte urcate si coborite de mine vor mai fi urcate si coborite de nenumarati altii, aceasta carte va marturisi oricind: …daca dragoste nu e, nimic nu e!…”



“…acel sentiment, pe care îl simţim totdeauna în mijlocul naturii, de pace lăuntrică şi de diminuare a obsesiilor, de scădere a importanţei gândirii şi impulsurilor vieţii noastre interioare; suntem mai mici decât vasta natură dar şi mai mari când ne contopim cu ea, fiindcă ştim, în timp ce un deal minunat, un munte superb nu sunt astfel decât fiindcă îl vedem noi.”

Marin Preda























Thomas Edward Mostyn paintings

[latan.elena]

''Privirea-ți întrebătoare e plină de-ntuneric. Ar vrea să cunoască gândul ce mă frământă – ca și luna, adâncul apelor. Am desfășurat înaintea ochilor tăi, de la o zi la alta, toată viața mea. Nimic n-am ascuns și nimic n-am reținut privirilor tale, și iată de ce tu nu mă cunoști.De viața-mi ar fi o gemă, aș frânge-o în mii de bucăți și, strângându-le într-un șirag, le-aș atârna gâtului tău. De n-ar fi decât o floare gingașă și plină de viață, aș smulge-o de pe tulpina ei s-o anin părului tău.Dar ea, ea nu-i decât inimă, draga mea. Cunoaște careva marginile ei? Marginile ei necunoscute sunt și ție, și totuși stăpâna acestei împărății ești! De n-ar fi decât o clipă de plăcere, ai vedea-o înflorind într-un surâs de fericire și pe dată ai înțelege-o. Și dacă n-ar fi decât chin, s-ar topi în mii de lacrimi cristaline, reflectând fără de șoaptă taina ei.Dar ea… e dragoste, iubita mea! Plăcerea și chinul ei sunt nețărmurite. Dorințele și fericirile sunt veșnice. Și așa de aproape e de tine – ca însăși viața ta. Dar niciodată n-o vei cunoaște în toată a ei putere.”

Rabindranat tagore-Gradinarul




Poete, se-apropie seara; îţi încărunţeşte părul
Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo?
E seară spunse poetul şi-ascult, cineva poate strigă din sat,
Cu toată ora târzie
Veghez dacă două inimi tinere, rătăcite, se găsesc şi dacă
Ochii lor lacomi cerşesc muzica menită să le curme tăcerea
Şi să vorbească pentru ei.
Cine le va ţese cântece de iubire, dacă eu stau pe ţărmul vieţii
Şi contemplu moartea şi viaţa de dincolo?
Cea dintâi stea a serii se stinge
Flacăra unui rug funerar moare domol lângă râul tăcut.
Şacalii urlă în cor în curtea casei pustii, în lumina istovită a lunii.
Dacă vreun călător, părăsindu-şi căminul, vine aici să vegheze
Nopatea şi cu fruntea plecată să asculte murmurul întunericului
Cine va fi acolo să-i şoptească tainele vieţii, dacă eu, închizându-mi
Uşile, aş încerca să mă lepăd de datoriile de muritor?
Nu-mi pasă că-mi încărunţeşte părul.
Sunt pururi la fel de tânăr, sau la fel de bătrân,
Asemeni celui mai tânăr, sau mai bătrân din satul acesta.
Unii au surâsul dulce şi simplu, iar alţii, un licăr viclean în privire.
Unii au lacrimi ce ţăşnesc la lumina zilei, iar alţii lacrimi ascunse în intuneric.
Toţi au nevoie de mine şi eu nu am timp să cuget la viaţa de dincolo.
Am vârsta tuturor, ce-mi pasă dacă îmi încărunţeşte părul!

Rabindranat Tagore- Grădinarul


Rabindranath Tagore | Metaphorical painter

[latan.elena]

… deasupra si dincolo de fiinţa noastră raţională există,
ascuns în natura noastră,
un element ultim şi suprem
care nu este satisfăcut prin satisfacerea şi potolirea nevoilor ce ţin de pornirile şi de exigenţele noastre fizice, psihice si spirituale.
Misticii l-au numit „străfundul sufletului”.

Rudolf Otto- Sacrul




Iubirea este chintesenţa vieţii.

Dumnezeu nu dă cu zarurile.

Am învăţat să respect misterul.

Albert Einstein