Cantec de iarna
Eşti atât de frumoasă, iarna!
Câmpul întins pe spate, lângă orizont,
şi copacii opriţi, din fuga crivăţului...
Îmi tremură nările
şi nici o mireasmă,
şi nici o boare,
doar mirosul îndepărtat, de gheaţă,
al sorilor.
Ce limpezi sunt mâinile tale, iarna!
Şi nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc liniştit, idolatru
şi gândul creşte-n cercuri
sonorizând copacii
câte doi,
câte patru.
Nichita Stanescu
A simți căldura propriei inimi, aceasta este lucrarea cea mai de preț și mai anevoiasă. Singurul munte pe care nu te poți sui, singurul foc pe care nu-l poți aprinde, singura apă pe care nu o poți trece este propria ta inimă. Cînd muntele se fa face foc, cînd focul se va face munte, cînd apa se va face viață și viața se va face apă, abia atunci te vei găsi pe tine, stînd la marginea timpului, acolo unde totul începe și se sfîrșește, și începe iar, pentru a nu se mai sfîrși niciodată.
Savatie Baștovoi
Raducu Florian
Triumful așteptării
de Alexandru Vlahuță
Nebiruit e omul ce luptă cu credință!
El știe că pe lume nimic zădarnic nu-i;
Că dincolo de truda și jertfa clipei lui,
În taină, vremea țese la sfânta biruință;
Că vuietele toate visează armonie,
Că... este o dreptate, și... trebuie să vie!
Talazuri năvălească-l! vrăjmașa lumii ură
Întunece-i viața în beznă de minciuni!
Copiii lui închidă-l în casa de nebuni!
Lovească-l orice mână! hulească-l orice gură!...
El simte cum îi crește din inimă o floare
Cu-atât mai luminoasă, cu cât mai mult îl doare.
Te-ai întrebat vrodată din ce undire-nceată
De lacrimi tăinuite se naște un izvor?
De mii de ani în piatră lovește răbdător,
Strop după strop, s-o spargă... Drum greu a fost...
Dar... iată!
În valuri de lumină, chemat de dorul mării,
Un fluviu nou vestește Triumful Așteptării.
“Se poate întâmpla să ne simţim proiectaţi în Cer în momentul în care ne aşteptăm cel mai puţin. Evident, ne vom dori să rămânem acolo sus pentru totdeauna, dar nu este posibil, atâtea lucruri ne reţin încă legaţi de lumea de jos! Dacă Cerul ne acordă această favoare, este pentru că noi avem presentimentul, intuiţia acestui spaţiu de lumină unde suntem destinaţi să trăim într-o bună zi. Aceste bucurii bruşte resimţite uneori anunţă o eliberare care va veni.
Când copacii încep să îşi piardă toamna frunzele, ştiţi că se apropie iarna; în timpul iernii, când ghioceii încep să înflorească, ştiţi că ei anunţă venirea primăverii. Iar în sufletul vostru, ca şi în natură, apar nişte semne prevestitoare pe care trebuie să învăţaţi să le recunoaşteţi şi să le descifraţi.”
Omraam Mikhaël Aďvanhov
„Puțini sunt cei care văd cu propriii ochi și simt cu propriile inimi.”
"Privește adânc în natură, și apoi vei înțelege totul mai bine. "
Albert Einstein
''Fiţi sinceri şi curaţi în tot ceea ce faceţi,
ca şi când Dumnezeu ar fi de faţă.''
Ernest Bernea
Era fascinată de cuvinte.
Pentru ea, cuvintele erau elemente de frumusețe,
fiecare ca poțiune magică sau praf,
care pot fi combinate cu altele
pentru a crea vrăji.
Unii oameni cred că numai intelectul contează – să ştii să rezolvi problemele, să ştii cum să te descurci, să ştii să identifici un avantaj pe care să-l foloseşti. Dar funcţiile intelectului sunt insuficiente fără curaj, iubire, compasiune şi empatie.
Dean Koontz
''Singurătate matură originalitate, frumusețe ciudată și tulburătoare, poezie. ''
Thomas Mann
"Lumea este plina de lucruri magice, care asteapta cu rabdare ca simturile noastre sa devina mai ascutite."
W.B. Yeats
Michelle Mckinney Artist
Ultima modificare făcută de latan.elena; 11.12.2021 la 00:30.
Ne cunoaștem
Ne cunoaștem,
Ne-am întâlnit într-o zi
Pe pământ,
Eu mergeam pe o parte a lui
Tu pe cealaltă.
Tu erai așa și pe dincolo
O, erai ca toate femeile,
Uite că ți-am reținut
Chipul.
Eu m-am emoționat
Si ți-am spus ceva cu mâna pe inimă,
Dar n-ai avut cum să m-auzi.
Pentru că între noi treceau întruna mașini
Si ape și mai ales munți,
Si tot globul.
M-ai privit în ochi
Dar ce să vezi?
In emisfera mea
Tocmai se făcuse noapte.
Ai întins mâna: ai dat de un nor.
Eu am cuprins de umeri o frunză.
Marin Sorescu
Astrophotography by Miguel Claro
„Cuvintele cele mai frumoase sunt, adesea, acelea nespuse, acelea care se rătăcesc în linişti...”
John Keats
"Noaptea mă aşteaptă ca o veche prietenă şi-mi dă umărul ei catifelat, destul de larg pentru toate visele mele.”
Cella Serghi
Momentan sunt 32 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 32 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje