Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
''Chiar dacă lumea pare că se destramă, nu trebuie să permitem nimănui să ne ia bucuria de a trăi.''
Orice se petrece in lume , in jurul nostru, trebuie sa fim puternici,sa avem credinta pana in ultima clipa ca Dumnezeu nu ne lasa ! Avem aceasta datorie in fata celor pe care ii iubim si a caror viata o atingem in vreun fel .
Avem nevoie de fermieri,
de poeți, oameni care știu să facă pâine,
cine iubește copacii și recunoaște vântul.
Mai mult decât anul creșterii,
ar fi nevoie de anul atenției.
Ai grijă cine cade, soarele răsare
Și ce moare, pentru copiii care cresc,
Acordați atenție chiar și la un simplu stâlp, la un perete decojit.
A fi revoluționar astăzi înseamnă a lua mai mult decât să adaugi,
să încetinești mai degrabă decât să accelerezi,
înseamnă a da valoare tăcerii, luminii, fragilității, dulceaței.
Franco Arminio
Toate animalele, exceptând omul, ştiu principalul scop al vieţii: să te bucuri.
Albert Camus
Întâi se aude cioara.
Apoi porumbelul sălbatec.
Apoi cineva spală preșuri,
le stoarce și apa se-aude
curgând în lighean. Apoi
un sunet de roți frânate.
Vântul pieziș. Apoi
șoaptele măturii. Marea
trage spre larg. Se aude
ușa de după amiază
a cerului, lin desfăcându-se.
Frunzele-ncep un drum
anevoios. Se aude
pasărea somnului. Poate
și gestul pisicii cu puiul
în bot, străbătând panorama.
Din nou porumbelul. Apoi
apa-n ligheane. Apoi
marea în larg. Apoi
toamna.
Nina Cassian- Apoi
Dan Cristian Mihăilescu
peisajul de toamnă al pădurii populus euphratica din Ejin Banner, Regiunea Autonomă Mongolia Interioară din nordul Chinei. (Xinhua/Peng Yuan)
O mare de frunze de aur!
Tu petala,
eu cămaşa cu zala.
Frunza, tu,
eu vântul care-o căzu.
Tu galbenul nelămurit,
eu desemnul din zid.
Tu, drumurilor, capătul,
eu întreacătul.
Eu alicsăndrie
şi tu isopie.
George Tomozei
Ultima modificare făcută de latan.elena; 23.11.2021 la 23:54.
„Am fost copleșit de sterilitatea infinită a acestui deșert.
Chiar dacă ceva ar fi putut să prindă rădăcini aici, ți-a lipsit forța creatoare a dorinței.
Oriunde există forța creatoare a dorinței, semințele acelui sol vor încolți [...]
Pentru a-și găsi propriul suflet, strabunii au mers în deșert.
Este o metaforă. [...]
Au mers în singurătatea deșertului pentru a ne învăța că locul sufletului este un deșert singuratic. Acolo au avut viziuni din belșug, florile deșertului, florile uimitoare ale sufletului.”
Carl Gustav Jung - Cartea Roșie
Dalton Ghetti a început să manipuleze uneltele și să învețe cum să sculpteze devreme. Începând din anii de școală în Brazilia, părinții lui i-au oferit un set de unelte metalice pentru copii la vârsta de nouă ani. Cu aceste unelte, și-a făcut propriile cutii, jucării și cărucioare, experimentând și utilizarea cuțitelor, dalților și ciocanelor pentru a face sculpturi. Și-a început cariera în 3D sculptând obiecte mari, dar la începutul anilor 1980, în lumina discuțiilor despre „nanotehnologie”, a decis să-și pună o provocare și să facă cel mai mic lucru pe care îl putea cu ochiul liber și cu mâna omului. A sculptat mai întâi partea din lemn a creioanelor, înainte de a trece la sculptarea și grafitul, iar acum se concentrează predominant doar pe grafit.
Subiectul lui Dalton provine din viața lui de zi cu zi; lucruri care au legătură cu el sau viața lui, evenimente sau ceva pe care ar fi putut să-l fi văzut în treburile sale de zi cu zi care l-au inspirat cu adevărat.
Sursa:https://outsidein-org-uk.translate.g..._tr_pto=nui,sc
Dalton Ghetti - sculpture
Nichita Stanescu-Muzica
Deodată au venit pe sub copaci.
Duceau cu ei o chitară
care lăsa în seară
o umbră grea, triunghiulară.
După aceea au început să cânte
şi melodia a întins spre tine
braţele ei reci.
Eu mă uitam în pământ,
în miezul pământului,
să te zăresc când ai să treci.
Melodia întindea spre tine
braţele ei feline, braţele ei reci,
şi n-am simţit când te-a-mbrăţişat
cu îmbrăţişarea
pe care uneori ţi-o dă înserarea,
electric şi-ntunecat.
Melodia ospăta din tine
cum ospătează dintr-o pradă
o forfotă de raci.
Deodată au plecat de sub copaci.
Duceau cu ei o chitară
cu o umbră grea, triunghiulară,
smulsă din seară, ruptă din seară.
Când mi-am întors spre tine chipul
văzui doar un schelet ce-l lustruia
nisipul.
O, draga mea, iubita mea,
femeia mea,
bine-ai venit dintotdeauna.
Ţi-am sărutat arcada, sternul,
osul suav ce-mpodobeşte mâna,
scheletul clipei străbătând eternul...
„Un alchimist bătrân a dat următoarea mângâiere unuia dintre discipolii săi: ❝ Indiferent cât de izolat te simți și cât de singur te simți, dacă îți faci cu adevărat treaba și conștiincios, prietenii necunoscuți vor veni să te caute❞.
C.G.Jung - Scrisori
Astrophotography by Miguel Claro
"Pentru că, în interiorul nostru,
noi suntem lumea întreaga . "
C.G. Jung
rete di galassie chiamata BOSS
Momentan sunt 58 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 58 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje