Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!




Iunie, brațe de soare în peisajul înflorit,
ce vei spune sufletului meu
cine vrea să te audă?
Ce vei spune sufletului meu,
Iunie, îmbrăcat în verde?
Concha Urquiza

[latan.elena]

În fiecare dimineaţă când mă trezesc, îmi spun: "până aici totul e bine!"

Doar când suntem copleşiţi de emoţii suntem adevăraţi.

Gândurile îmbracă sufletul, sentimentele îl dezbracă...




Nu putem trăi fericiţi întotdeauna, dar întotdeauna putem fi fericiţi că trăim.

Ca să ajuţi pe cineva să se ridice, nu e suficient să-l prinzi de mână, trebuie să i-o ţii strâns.

Cine nu-şi trăieşte viaţa în seninătate, aproape întotdeauna strică seninătatea altor vieţi.

Inima colorează cu emoţii ceea ce mintea pictează doar în alb şi negru.

Antonio Curnetta

[latan.elena]

Cand afirm ca ma bucur sa ascult pe cineva, ma refer, bineinteles, la o ascultare profunda. Uneori, intr-un mesaj care aprent nu este important, ascult un strigat uman profund care zace izolat si necunoscut, in spatele fatadei fiintei sale.
Carl Rogers




"Orice lucru care ţi se întâmplă devine învăţătorul tău. Secretul este să înveţi să te aşezi la poalele propriei tale vieţi şi s-o laşi să te înveţe. Tot ceea ce ţi se întâmplă este fie o binecuvântare, care este, în acelaşi timp, o lecţie, fie o lecţie, care este, în acelaşi timp, o binecuvântare."
Polly Berends

[latan.elena]

"Răbdarea nu poate fi dobândită peste noapte. Este vorba de construirea unui muschi. În fiecare zi trebuie să lucrezi la ea. " - Eknath Easwaran

"Răbdarea are limitele sale, o ia prea departe și este lașitate". - George Jackson

"Răbdarea așteaptă. Nu așteaptă pasiv. Aceasta este lenea. Dar pentru a continua atunci când merge este greu și lent - aceasta este răbdarea. " - Necunoscut

"Cine este din răbdare nu mai este în posesia sufletului lor". - Bacon Francis



"Cheile de răbdare sunt acceptare și credință. Acceptați lucrurile așa cum sunt ele și arătați realist la lumea din jurul vostru. Aveți credință în voi și în direcția pe care ați ales-o. "
Ralph Marston

"Toată înțelepciunea umană este rezumată în două cuvinte - așteptați și sperați". Alexandre Dumas Père

"Fiți răbdători și înțelegători. Viața este prea scurtă pentru a fi răzbunător sau rău intenționat. "
Phillips Brooks

Adoptați ritmul naturii: secretul ei este răbdarea".
Ralph Waldo Emerson

[latan.elena]

Îmi place verbul "a simţi": a simţi zgomotul valurilor mării, a simţi un miros, a simţi sunetul ploii care te stropeşte pe faţă, a simţi pixul cum aşterne gândul pe o foaie goală, a simţi mirosul fiinţei iubite, a-i simţi vocea şi privirea. "A simţi" e un verb emotiv, care te uneşte cu cine te simte.
Alda Merini





























tatyana markovtsev art

[latan.elena]

Despre Sânziene se știe că sunt zece tinere zeiţe, ce formează alaiul nupţial al zeiţei Sânziana (după numele din Transilvania, Banat, Oltenia, Maramureş sau Bucovina) sau Drăgaica (aşa cum e cunoscută în Muntenia, Dobrogea, sudul şi centrul Moldovei). Dansul lor ritualic e legat de simbolismul Soarelui şi marchează caracterul special al zilei celei mai lungi din an, invitaţie la bucurie. Nerespectându-i-se ziua, Sânziana (identificată cu Junona sau Diana, la romani, ori cu Hera sau Artemis, la greci), protectoare a fecundităţii şi prezenţă binefăcătoare altminteri, se răzbună, prin vârtejuri, grindină, vijelie, flori văduvite de miros, plante fără leac.

Continuare:SÂNZIENELE (Drăgaica) - Noaptea m



Sanzienele sau Dragaicele fac parte din categoria Ielelor. Fapturi supranaturale ce reprezinta spirite ale padurii, apelor si altor elemente. Ele apar in campii sau paduri, de obicei obsedate de barbati. Aceste mituri insusesc trasaturile nimfelor grecesti, danaidelor sau driadelor.

MITOLOGIA RUSALIILOR SI SANZIENELOR: ZANE RELE SI ZANE BUNE IN FOLCLORUL ROMANESC


In functie de zona geografica si etnografica a Romaniei, ele poarta urmatoarele denumiri:

• Iele, Dânsele, Dragaice, Vâlve (Vâlva Baii, Vâlva Padurii etc), Irodite, Rusalii, Nagode, Vântoase;
• Domnite, Maiestre, Frumoase, Împaratesele Vazduhului, Fetele Codrului (câmpului), Soimane, Musate, Miluite, Albe.

De-a lungul timpului, din traditii bretone, irlandeze, folclor francez, superstitii nordice, zanele au fost prezentate astfel:

• Zanele ca fapturi angelice sau ingeri decazuti.
• Zanele prezentate ca demoni
• Zanele ca zeitati pagane
• Zanele ca spirite ale mortilor
• Zanele ca popor magic ascuns
• Zanele ca spiritele ale elementelor

24 IUNIE – ZIUA SANZIENELOR SI NASTEREA SF. IOAN BOTEZATORUL: TRADITII PAGANE SI RITUAL CRESTIN



Cercetarile religie tracilor si dacilor ne arata ca Rusaliile si Sanzienele erau preotese ale Soarelui. Ele indeplineau aceleasi sarcini. O traducere aproximativa ar fi “Ale Soarelui” sau “Ca Soarele de Stralucitoare”. Iar Sanzienele, preotesele ce la-u prins pe Sent Ion (Sfantul Ioan Botezatorul) sunt legate de ziua nasterii Sf. Ioan Botezatorul, sarbatorita in calendarul crestin-ortodox pe 24 iunie.In folclorul romanesc, Rusaliile apar descrise ca:

• femei ce folosesc plante pentru a vindeca
• babe urate si zboara prin vazduh si ii schilodesc pe cei care muncesc

Printre pedepse se numara bolile, luarea mintilor, orbirea si surzenia. In alte povesti, precum cea a lui Alexandru-Imparat, se povesteste cum aceste fecioare, trei la numar, au devenit nemuritoare. Le poti gasi in fiecare an pe 24 Iunie dansand la rascruci. Rusaliile te pot lua la amiaza daca lucrezi pe camp, seara pe drum, sau noaptea daca le prinzi dansand goale in padure si iti ia vorbirea. Cateodata, in frenezia lor, apuca flacai si fac dragoste cu ei pana acestia isi pierd vlaga, lesina sau innebunesc.Dupa Rusalii, fiecare gospodar isi stropeste holdele cu apa pentru noroc. Tot in acest moment incep Calusarii prin sate ca sa-i vindece pe cei pociti si sa le marite pe fete. In unele regiuni, sarbatoarea coincide cu Amutitul Cucului sau Sarbatoarea Teiului.Rusaliile au in comun cu Sanzienele si sarbatoarea, ritualurile, traditiile, dar si fuga de pelin, planta magica in folclorul romanesc. Pelinul se pune la brau, la usi, ferestre, icoane, sub pat, sub perna, ca nu cumva Rusaliile sa descopere casele prin furtuni si sa-i ia pe cei dinauntru.

24 Iunie mai are in folclor si urmatoarele denumiri:

• Sfântul Ion de Vara,
• Sânziene, Sânzenii,
• Dragaica,
• Ziua Soarelui,
• Ursina,
• Amutitul Cucului,
• Nasterea Sfântului Ion Botez?torul
• Cap de Vara

CE ESTE DRAGAICA SI CARE SUNT OBICEIURILE?



Dragaica este Preoteasa Soarelui la traci si geto-daci. Acest obicei, alegerea unei fete nemaritate care sa se imbrace in mireasa, provine de la stramosii nostri.In folclorul romanesc, la sate, exista superstitia sa nu mergi prin paduri sau pe camp in aceasta perioada. Si in niciun caz singur. Pentru ca sunt locuri unde Sanziele si Rusaliile joaca. Si acele locuri magice te pot imbolnavi sau chiar innebuni. Superstitie comuna cu folclorul irlandez care vorbeste despre “campurile zanelor” sau cercurile de pietre.In contrast cu aceste creaturi, Dragaica aduce spor si noroc in gospodarie. Ea ajuta la coacerea granelor si fructelor. Dragaica este Doamna Florilor si mai este numita:

• Sânziana
• Împarateasa,
• Stapâna Surorilor,
• Craiasa Holdelor
• Mireasa

De aici obiceiul ca fecioarele din sate sa mearga in alai, cu una dintre ele, cea mai frumoasa, costumata in mireasa. Astfel se recreeaza alaiul Dragaicei, foarte asemanator cu cel al Femeilor-Zane-Zeite ce reprezinta cele Patru Anotimpuri. Dragaica este si “Binecuvantata“, preteasa Soarelui la traci, casatorita prin nunta sacra cu insusi Soarele.Din vremuri stravechi si în toate traditiile spirituale ale lumii acesteia, Soarele a fost divinizat ca fiind centrul Universului, din care totul se naste. Pentru toate culturile Terrei, Soarele a reprezentat puterea cosmica suprema, o divinitate care ajuta viata pe Pamant. Soarele simbolizeaza vitalitatea, tineretea. Cele doua valente ale sale – apusul si rasaritul – sunt simbolizate de nastere si renastere.Solstitiile de vara reprezinta victoria luminii asupra intunericului, sfarsitul unui ciclu. Exista numeroase traditii, in toata mitologiile lumii, privind aceasta zi, cea mai lunga zi din an. Aceasta este pusa sub semnul schimbarii, al metamorfozei, al focului, ca simbol Solar.OBICEIURILE DIN NOAPTEA DE SANZIENE DE LA GETO-DACI



In Noaptea de Sanziene, fetele nemaritate isi pun pelin sub perna sa-si viseze ursitul.Ritualul alegerii marii preotese a Soarelui a ajuns si la moldovei. Cantemir vorbeste despre asta in “Descrierea Moldovei”:

Du-te Soare, vino Luna,
Sânzienele îmbuna,
Sa le creasca floarea floare,
Galbena, mirositoare;
Fetele sa le adune,
Sa le prinda în cunune,
Sa puna la palarie
Struturi pentru cununie;
Boabele sa le rasteasca,
Pâna-n toamna sa nunteasca!

Se credea, la stramosii nostri, ca noaptea de Sanziene este una magica. Cu aceasta ocazie timpul sta in loc, animalele pot comunica, Cerurile se deschid. Tot in aceasta noapte se aprind ruguri, flacaii fac coronite de alun, iar fetele nemaritate pun plante de sanziene proaspat culese sau tulpini de busuioc, iasomie, verbina, sub perna pentru a-si visa ursitul.In aceasta noapte apar plante magice ca “iarba fiarelor” care te face sa intelegi limba animalelor, feriga magica si sanzienele, plantele luminii.Mihail Sadoveanu scria despre Noaptea de Sanziene: “La miezul noptii a rânduit Dumnezeu un rastimp de liniste, când stau în cumpana toate stihiile, si cerurile cu stele si vânturile, dupa care dintr-o data toate purced în scadere. Iarna începe a-si pregati harmasarii în grajdurile ei din miazanoapte. În acel ceas al cumpenei, Dumnezeu a orânduit pace între toate animalele, jiganiile si paserile. Le da si lumina întelegerii pentru acel rastimp, ca sa graiasca întocmai asa cum graiesc oamenii…”

DE CE SUNT POVESTILE CU ZANE NEMURITOARE?



David MacRitchie a propus in 1890 o teorie despre aparitia zanelor in folclor. El credea ca aceste popoare de spiridusi si zane din traditiile scotiene nu sunt doar spirite ale naturii. Ele ar fi reminiscente ale popoarelor eschimosilor sau ale popoarelor cucerite de localnici, ale populatiilor disparute. Aceste populatii aborigene au disparut, s-au indepartat, s-au stins sau s-au ascuns sub pamant. De aceea, regiunile cu tumuli, dealuri si morminte din Scotia sunt foarte respectate. Aceasta teorie a devenit raspandita.Alta teorie vine de la reverendul Sabine Baring-Gould, un folclorist din sec XIX. El a legat zanele de lumina soarelui si de viziuni ciudate.

Maurice Magre spune în cartea sa Cheia lucrurilor ascunse: “Legendele vorbesc întotdeauna despre dansurile zânelor padurii sau ale piticilor Pamântului; toti acei carora li s-a îngaduit sa vada Spiritele Naturii spun ca au o fire vesela. Patrunderea radacinii, urcarea sevelor, cresterea frunzelor sunt simtite afectiv de sufletul copacului, ca o dilatare euforica si aceasta fericire are virtuti comunicative. Ea se poate transmite omului; daca el poate gasi un punct de contact între fericirea vegetala si propria lui inima”.

Sarbatoarea de Sânziene pare a fi direct asociata cu Lumina, cu Focul si Soarele, cu Sacrul si Profanul, cu Cerul si P?mântul, cu viata însasi. De Sanziene se celebreaza unirea Naturii si Viata. Dupa aceasta sarbatoare, plantele dau inapoi, iarna se pregateste, soarele “scade”. Activitatile agrare pe teritoriul vechii Romanii, ca si calendarul ritual, erau legate de Soare, de cresterile si descresterile lui. Astfel, aceasta sarbatoare este inchinata exclusiv Soarelui.Semnul magic al Soarelui, cercul, este simbolizat prin cunune, bratari, cercuri de ritual. El apara de rele, purifica, aduce roade si spor. Soarele da viata, dar o si ocroteste.

Sursa:https://mythologica.ro/noaptea-de-sa...si-explicatii/

[latan.elena]

Floare de sânziană…Boris Ioachim

Sânziană, sânziană,
Floare eşti sau buruiană?
Buruiana dorului
Sau floarea norocului.

Buruiană de iubit
Sau floare de lecuit
Vise limpezi de fecioare
Ce mai cred în ursitoare?

Ce cred că-n vraja iubirii
Stă secretul nemuririi.
Şi parfumul tău aparte
Le ţine de rău departe.

Te culeg fecioare-n noapte,
Cu chicote şi cu şoapte
Despre un frumos ursit
Despre-un mult visat iubit.

Şi le stinge, dintr-o dat’
Şi aleanuri şi oftat.
Şi-mpletindu-te-n coroană
Sânziană, sânziană,

Pe creştete te aşează –
Chipul li se luminează,
Preschimbându-le-n prinţese,
Dacă nu chiar în crăiese

Nopţi, ah, nopţi de sânziene,
Cum îmi picură din gene,
Rouă rece şi amară –
Căci îmi amintesc de-o vară

Când sub stele mai visam
La al dragostei balsam
Şi sub vraja stelelor
Mă simţeam nemuritor.

…Sânziană, sânziană –
Floare eşti şi buruiană
Buruiana dorului
Şi floarea norocului…

[latan.elena]

Noaptea de sânziene

Ce adâncă în mistere e această noapte trează!
Ursitul să şi-l afle, fecioarele veghează…
E noaptea-nmiresmată de flori de sânziene –
Aceste flori menite visărilor eterne.

Ah! Flori de sânziene, firave, trecătoare,
Mai sunt, în astă lume, fecioare visătoare?
Sau sunteţi, mai degrabă, un mit, demult uitat
În veacul ce se-arată frivol şi desfrânat?

Mai văd, în amintire, în trecutul ăstei lumi,
Fecioare despletite, pe frunte cu cununi
Din flori de sânziene, cu râvnă împletite –
Visând ca toată viaţa să fie fericite…



Dar, Doamne, fericirea – acest abstract concept,
De nu e o himeră, e doar un jind în piept
Căci dincolo de piedici şi de dureri perene,
Doar poţi visa magia din nopţi de sânziene.

…Cu minte îmbâcsită de gânduri înnegrite –
Eu mai visez, în noapte, fecioare despletite
Fugind, prin iarba udă, pe frunte cu cununi
Din flori de sânziene – venind din alte lumi.

Boris Ioachim

[latan.elena]

„Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească…”
Mircea Eliade.




''Să fii frumoasă ca Soarele
Și mândră ca Luna,
Stelele să- ți strălucească-n păr,
Buzele tale să- ți fie dulci ca mierea
Și gura ta să grăiască cuvinte de-nțelepciune,
Inima ta să fie curată și luminoasă,
S-aduci bucurie neamului nostru.''


"Du-te soare, vino lună, Sânzienele îmbună,
Să le crească floarea-floare, galbenă, mirositoare,
Fetele sa o adune, să le aşeze în cunune,
Să le prindă-n pălărie, struţuri pentru cununie,
Boabele să le rostească, până-n toamnă să nuntească“!




SANZIENELE - DRAGAICA
Sarbatoare a iubirii si a belsugului

Sarbatoarea SANZIENELOR , fascinanta noapte ce este poarta intre doua lumi , intre profan si sacru , intre pamantesc si ceresc , este ambivalenta , stand atat sub semnul Lunii - Yin - semnul acvatic cu elementele sale , izvoarele din paduri in care se scalda oamenii pentru sanatate si frumusete , roua , apa din flori , in care fetele si femeile isi cauta curatenia si iubirea asemeni nimfelor , si semnul Soarelui , Yang , cu elementele sale , focurile de Sanziene , ce sunt aprinse pe dealuri, de catre flacaii ce rotesc facliile in sensul de miscare al Soarelui , pentru purificare si protectie.
Se aprind focuri pe Pamant , se aprind focuri in Ceruri , este o noapte a intamplarilor si miracolelor , o noapte de farmec si lucruri tainice.
Pentru cei care cred in miracole si le asteapta , acesta este un moment cand se deschid cerurile si se poate comunica cu spiritele Naturii , cand sub vraja Lunii se implineste iubirea , dorinta si cei cu sufletul curat primesc inaltarea spirituala.
( surse : internet )

[latan.elena]

”S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole. Dar trebuie să te înveţe cineva cum să le priveşti, ca să ştii că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe lângă ele şi nu ştii că sunt miracole. Nu le vezi...”
Mircea Eliade




“Tu îţi mai aduci aminte cine a spus că miracolele sunt irecognoscibile, în sensul că sunt camuflate printre întâmplările de toate zilele, că sunt împlinite, în aparenţă, de către oameni care seamănă cu noi toţi, oamenii de rând?”
Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene







“Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească…

După o anumită vârstă, toți oamenii au impresia că au naufragiat, că și-au ratat viața, că au trăit o viață idioată, absurdă – o viață care nu putea fi a lor, care nu putea fi decât viața altuia. Pentru că avem o părere prea bună despre noi înșine și nu putem crede că dacă am fi trăit într-un adevăr viața noastră, ea ar fi putut fi atât de idioată.

Pe Pământ omul e dator să trăiască numai viața. Moartea lui adevărată o va trăi în Cer. Dacă încearcă să trăiască moartea pe pământ, păcătuiește și se mistuiește în deznădejde. Și atunci, nici nu trăiește cu adevărat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi.

Destinul este acea parte din Timp în care Istoria își imprimă voința ei asupra noastră. De aceea trebuie să-i rezistăm, să fugim de el, să ne refugiem în Spectacol.

Dacă nimic nu e real, dacă totul e o creație gratuită și absurdă, ca într-un mare vis, un joc iresponsabil repetându-se la infinit, existența noastră n-ar mai avea nici o semnificație și nici o valoare. Am fi definitiv pierduți.

Dar ce poate însemna o iubire? Cât poate ea dura? Nimic nu durează în lumea asta; totul trece, totul se preface, totul moare ca să se nască din nou, altfel, în altă parte, cu alți oameni.

Toți suntem nemuritori. Dar trebuie să murim întâi.”

Mircea Eliade,
Noaptea de Sânziene