Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
''Fiţi sinceri şi curaţi în tot ceea ce faceţi,
ca şi când Dumnezeu ar fi de faţă.''
Ernest Bernea
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
''Fiţi sinceri şi curaţi în tot ceea ce faceţi,
ca şi când Dumnezeu ar fi de faţă.''
Ernest Bernea
RUMI
Un Om al lui Dumnezeu este beat fără să fii băut vin,
Un Om al lui Dumnezeu este sătul fără să fii mâncat carne.
Un Om al lui Dumnezeu este aiurit şi dezorientat,
Un Om al lui Dumnezeu nu are nevoie de hrană sau de somn.
Un Om al lui Dumnezeu este o comoară printre ruine.
Un Om al lui Dumnezeu nu este aer şi pământ,
Un Om al lui Dumnezeu nu este foc şi apă.
Un Om al lui Dumnezeu este o mare neţărmuită,
Un Om al lui Dumnezeu picură perle de ploaie fără un nor.
Un Om al lui Dumnezeu are sute de Luni şi de ceruri,
Un Om al lui Dumnezeu are sute de Sori.
Un Om al lui Dumnezeu este înţelept prin adevăr,
Un Om al lui Dumnezeu nu învaţă din cărţi.
Un Om al lui Dumnezeu este dincolo de necredinţă şi religie,
Pentru un Om al lui Dumnezeu binele şi răul sunt unul aceleaşi.
Un Om al lui Dumnezeu a fugit de a nu fii.
Un Om al lui Dumnezeu caută gloria.
Un Om al lui Dumnezeu este ascuns.
Pe un Om al lui Dumnezeu de îl vei căuta îl vei găsi.
Mă simt ca marea, uneori calmă, când îmi trăiesc liniștită viața, alteori în furtună, când aș vrea să-i îndepărtez pe toți, și să rămân singură, cu țărmul meu...
Alda Merini
“Se poate întâmpla să ne simţim proiectaţi în Cer în momentul în care ne aşteptăm cel mai puţin. Evident, ne vom dori să rămânem acolo sus pentru totdeauna, dar nu este posibil, atâtea lucruri ne reţin încă legaţi de lumea de jos! Dacă Cerul ne acordă această favoare, este pentru că noi avem presentimentul, intuiţia acestui spaţiu de lumină unde suntem destinaţi să trăim într-o bună zi. Aceste bucurii bruşte resimţite uneori anunţă o eliberare care va veni.
Când copacii încep să îşi piardă toamna frunzele, ştiţi că se apropie iarna; în timpul iernii, când ghioceii încep să înflorească, ştiţi că ei anunţă venirea primăverii. Iar în sufletul vostru, ca şi în natură, apar nişte semne prevestitoare pe care trebuie să învăţaţi să le recunoaşteţi şi să le descifraţi.”
Omraam Mikhaël Aďvanhov
via Dumitru Ichim
FLORICA BAŢU ICHIM
PETALA INFINITULUI
Pentru a scăpa de tortura incertitudinii am întrebat
ultrasunetele.
Cine putea să ghicească
minunea ce se petrece în mine ?
Pe oceanul computerului văd vietatea din pântec
,,aicea sunt mâinile,
aicea sunt picioarele” , îmi spune o soră
Pruncul meu
pluteşte ca-n afară de spaţiu
ape îl leagă şi-l leagănă iar –
,,Cine eşti tu
fiinţă
pe care trupul meu o creşte într-însul
şi pântecul meu
- spaţiu infinit pentru prunc –
cine eşti ?”
Copilul
Pluteşte
în afară de timp
,, ce legi neştiute de oameni…?
Nu mai privesc. Oricum nu pot să înţeleg. Închid ochii. Şi
pentru o clipă mi-e frică : poate pântecul meu, în amestecul
de ape şi luturi
Dumnezeu
repetă
facerea lumii
…am născut un copil.. durerile mari au trecut ,o stare de
moleşeală adastă în trup, închid ochii, gândurile îmi plutesc
undeva , în acel undeva… infinit… infinit…
…Sau , poate
frate
cu Marele infinit
…sau
doar
o fărâmă din el
…şi cine pluteşte ? Gândul ? Fiinţa ? Simţirea ?
Infinitul…
…acum simt infinitul în spaţiu şi timp…
Eu am X ani
Am X plus infinit
pentru că
clipele acestea nu se pot închide în secunde.
…Plutesc
şi un gând mă întreabă :
oare, bobocul de floare, când îşi desface petalele are dureri ?
oare, sămânţa închisă sub lut
când pocneşte - ncolţind
are dureri ?
Am născut un copil.
Doamne,
Îţi mulţumesc că sunt om.
Dacă aş fi fost doar sămânţă
mă aştepta putrezirea …
…Infinitul dormea în braţele mele
e băiat
mi s-a, spus,dar asta nu mai contează, acum,
cel ce-l purtasem în mine
îl văd pentru oară
plânge
şi dă ciudat din mânuţe,picioare
,,ce gândeşti tu, acum – întreb –
cum ţi se pare lumea asta ciudată
şi nu ştiu
dacă venirea lui
aici
e pentru el un plus de cunoaştere
sau poate
un drum spre închideri
Îmi lipesc obrazul pruncului : şi e cald, şi e bine
şi stăm , aşa ,
infinitul mare
lângă obrazul infinitului mic –
dar care din noi e infinitul mare
şi cine-i cel mic ?
N-a prea observat
Când a pierdut prima literă.
A continuat să vorbească,
Ocolind cu grijă
Cuvintele
Care cuprindeau acea literă.
Apoi a mai pierdut una,
Mi se pare pe A.
Soarele, Luna
Au rămas pe dinafară.
Şi încă una,
Fericirea, iubirea
Au început să nu-l mai înţeleagă.
Litera de pe urmă
I-a rămas înfiptă într-o silabă,
Ca un dinte obosit.
Acum aude, vede,
Dar nu mai are cuvinte pentru viaţă,
Formată în cea mai mare parte din literele
Pe care le-a pierdut.
Alfabetul - Marin Sorescu
Ultima modificare făcută de latan.elena; 11.12.2020 la 01:03.
„Dacă doriți să găsiți secretele universului, gândiți-vă în termeni de energie, frecvență și vibrații.”
Nikola Tesla
Sun dog - Wikipedia
Uimitorul Parhelie .. cu un magnific stâlp solar în Norvegia. Jain 108 Academy
„Să fugi de probleme poate părea soluția cea mai ușoară. Însă dobândești putere numai atunci când lupți corp la corp cu un adversar puternic. O persoană care nu se confruntă cu dificultăți este o persoană care nu se dezvoltă.”
Paramhansa Yogananda
Vasile Voiculescu - Colind
In coliba intunecoasa
Din carne si os lucrata
A intrat Hristos deodata
Nu faclie ce se stinge,
Nu icoana ce se frange,
Ci El Insusi, trup si sange
Preschimbat pentru faptura
Intr-o scumpa picatura,
Dulcea Cuminecatura.
Coliba cum L-a primit
S-a facut cer stralucit
Cu bolta de margarit
Si pe ea soare si stele
Cu luceferi printre ele.
In mijloc tron luminos
Si pe el Domnul Hristos
Care mult se bucura
Duhul Sfant Se alatura
Si acolo ramanea
Si acum si pururea.
Si noi Doamne ne-am sculat
Colibele am curatat
Usi, ferestre, toate-s noi.
Doamne, intra si la noi!
Trup tu dormi, Domnul te paste!
Suflete, scoli si cunoaste
Luminos Prunc ca Se naste
In pestera inimii, in palatul Treimii.
Ce-i viața ta ? E o peniţă
Cu care scrii mereu pe-un drum...
Şi-apoi , la ultima portiță ,
Ce-ai scris pe-a drumului tăbliță ,
Nu se mai șterge nicidecum... !
Și vorbe-n vânt și fapte rele ,
Rămân , pe veci , ca-ntr-un album...
Păzit e scrisul tău de stele .
De-ai pune mări întregi să-l spele ,
Nu se mai șterge nicidecum... !
Să nu te minți că-n veșnicie ,
Trecutul se preface-n scrum... !
Căci Dumnezeu stă mărturie
Că tot ce-n fața Lui se scrie ,
Nu se mai șterge nicidecum... !
Costache Ioanid
Momentan sunt 76 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 76 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje