Mioriţa, cea mai frumoasă epopee păstorească din lume.
Mioriţa
Pe-un picior de plaiu,
Pe-o gură de raiu,
Iată vin īn cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei
Cu trei ciobănei
Unu-i Moldovean
Unu-i Ungurean
Şi unu-i Vrāncean.
Iar cel Ungurean,
Şi cu cel Vrāncean,
Mări se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l'apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel Moldovan
Că-i mai ortoman
Ş'are oi mai multe,
Mīndre şi cornute,
Şi cai invăţaţi
Şi cīni mai bărbaţi!...
Dar cea Mioriţă
Cu līna plăviţă
De trei zile'ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
- Mioriţă laie,
Laie, bucălaie,
De trei zile'ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Ori iarba nu-ţi place,
Ori eşti bolnăvioară,
Draguţă Mioară?
- Drăguţule bace!
Dă-ţi oile'ncoace
La negru zăvoi,
Că-i iarba de noi
Şi umbra de voi.
Stăpīne, stăpīne,
Iţi cheamă ş'un cīne
Cel mai bărbătesc
Şi cel mai frăţesc,
Că l'apus de soare
Vreau să mi te-omoare
Baciul Ungurean
Şi cu cel Vrāncean!
- Oiţă bīrsană,
De eşti năzdrăvană
Şi de-a fi să mor
In cīmp de mohor,
Să spui lui Vrāncean
Şi lui Ungurean
Ca să mă īngroape
Aice pe- aproape
Īn strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
In dosul stīnii,
Să-mi aud cīnii,
Aste să le spui,
Iar la cap să-mi pui
Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag!
Fluieraş de os,
Mult zice duios!
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!
Vīntul cīnd a bate
Prin ele-a răzbate,
Ş'oile s'or strīnge
Pe mine m'or plīnge
Cu lacrimi de sīnge!
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m'am īnsurat
Cu-o mindră crăiasă,
A lumei mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa;
Brazi şi păltinaşi
I-am avut nuntaşi;
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păsărele mii,
Şi stele făclii!
Iar dacă-i zării,
Dacă-i īntīlnii
Măicuţă bătrīnă
Cu brīul de līna,
Din ochi lăcrimīnd,
Pe culmi alergīnd,
Pe toţi īntrebīnd
Şi la toţi zicīnd:
Cine-au cunoscut,
Cine mi-au văzut
Mīndru ciobănel
Tras printr'un inel?
Feţişoara lui,
Spuma laptelui;
Musteţioara lui,
Spicul grīului;
Perişorul lui,
Peana corbului;
Ochişorii lui,
Mura cīmpului!...
Tu Mioara mea,
Să te'nduri de ea
Şi-i spune curat
Că m'am īnsurat
Cu-o fată de crai,
Pe-o gură de rai.
Iar la cea măicuţă
Să nu spui, drăguţă,
Că la nunta mea
A căzut o stea,
C'am avut nuntaşi
Brazi si păltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păsărele mii,
Şi stele făclii!...
Balada Mioriţa este răspāndită īn peste 1500 de variante, pe tot cuprinsul Romāniei, fiind
considerată cea mai frumoasă epopee păstorească din lume.
Păcat că Vasile Alecsandri nu a oferit publicului larg varianta completă. Dacă ar fi conţinut
toate episoadele, s-ar fi demonstrat clar că la Baza Bibliei stă această minunată creaţie, unică,
Specifică Sufletului Neamului nostru Romānesc. Cibanul īnvie după trei zile......
Nu-mi permit mai mult decāt să scot īn evidenţă, fără a analiza versurile, ce consider că
reprezintă esenţe ale Bunului Simţ Romānesc.
Pe-un picior de plaiu,
Pe-o gură de raiu,
Pe l'apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel Moldovan
Că-i mai ortoman
Ş'are oi mai multe,
Mīndre şi cornute,
Şi cai invăţaţi
Şi cīni mai bărbaţi!...
Dar cea Mioriţă
Cu līna plăviţă
De trei zile'ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
Oiţă bīrsană,
De eşti năzdrăvană
Şi de-a fi să mor
In cīmp de mohor,
Să spui lui Vrāncean
Şi lui Ungurean
Ca să mă īngroape
Aice pe- aproape
Īn strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m'am īnsurat
Cu-o mindră crăiasă,
A lumei mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa;
Brazi şi păltinaşi
I-am avut nuntaşi;
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păsărele mii,
Şi stele făclii!
Iar dacă-i zării,
Dacă-i īntīlnii
Măicuţă bătrīnă
Cu brīul de līna,
Din ochi lăcrimīnd,
Tu Mioara mea,
Să te'nduri de ea
Şi-i spune curat
Că m'am īnsurat
Cu-o fată de crai,
Pe-o gură de rai.
Iar la cea măicuţă
Să nu spui, drăguţă,
Că la nunta mea
A căzut o stea,
C'am avut nuntaşi
Brazi si păltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Aş sugera totuşi...pentru că cei care nu ştiu, că nu ştiu să gāndescă, au pus problema total
anapoda: dacă ciobanul a dat dovadă de optimisim sau de pesimism īn faţa morţii iminente.
NU, nici pe departe.
Profunzimea Credinţei şi gāndirii lui, l-a determinat să se comporte demn, la o aşa veste dată
de sistem. A ĪNŢELES īntr-o CLIPĂ. Nu ăilalţi doi ciobani l-au omorāt, că nu ştiau ce fac,
de-aia a īndemnat Mioara să nu le spuie de omor, că n-avea cui...
Responsabilitatea era numai şi numai a lui.
Nu s-a armonizat suficient cu natura.
'Că-i mai ortoman'
De-aia nu trăim decent pe Pămānt.....Strāngem averi pe Pămānt şi nu īn CAP.
Nu īnţelegem cu toţii profunzimea faptului că ne naştem īn pielea goală şi nu luăm nimic cu
noi....D' aci derivă toate.
Restul sunt vorbe....
adi
Tue Sep 01, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
adipop
Joined: 31 May 2009
Posts: 991
Location: Craiova
Reply with quote
Post Re: Mioriţa, cea mai frumoasă epopee păstorească din lum
adipop wrote:
Mioriţa
Pe-un picior de plaiu,
Pe-o gură de raiu,
Iată vin īn cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei
Cu trei ciobănei
Unu-i Moldovean
Unu-i Ungurean
Şi unu-i Vrāncean.
Iar cel Ungurean,
Şi cu cel Vrāncean,
Mări se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l'apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel Moldovan
Că-i mai ortoman
Ş'are oi mai multe,
Mīndre şi cornute,
Şi cai invăţaţi
Şi cīni mai bărbaţi!...
Dar cea Mioriţă
Cu līna plăviţă
De trei zile'ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
- Mioriţă laie,
Laie, bucălaie,
De trei zile'ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Ori iarba nu-ţi place,
Ori eşti bolnăvioară,
Draguţă Mioară?
- Drăguţule bace!
Dă-ţi oile'ncoace
La negru zăvoi,
Că-i iarba de noi
Şi umbra de voi.
Stăpīne, stăpīne,
Iţi cheamă ş'un cīne
Cel mai bărbătesc
Şi cel mai frăţesc,
Că l'apus de soare
Vreau să mi te-omoare
Baciul Ungurean
Şi cu cel Vrāncean!
- Oiţă bīrsană,
De eşti năzdrăvană
Şi de-a fi să mor
In cīmp de mohor,
Să spui lui Vrāncean
Şi lui Ungurean
Ca să mă īngroape
Aice pe- aproape
Īn strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
In dosul stīnii,
Să-mi aud cīnii,
Aste să le spui,
Iar la cap să-mi pui
Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag!
Fluieraş de os,
Mult zice duios!
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!
Vīntul cīnd a bate
Prin ele-a răzbate,
Ş'oile s'or strīnge
Pe mine m'or plīnge
Cu lacrimi de sīnge!
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m'am īnsurat
Cu-o mindră crăiasă,
A lumei mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa;
Brazi şi păltinaşi
I-am avut nuntaşi;
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păsărele mii,
Şi stele făclii!
Iar dacă-i zării,
Dacă-i īntīlnii
Măicuţă bătrīnă
Cu brīul de līna,
Din ochi lăcrimīnd,
Pe culmi alergīnd,
Pe toţi īntrebīnd
Şi la toţi zicīnd:
Cine-au cunoscut,
Cine mi-au văzut
Mīndru ciobănel
Tras printr'un inel?
Feţişoara lui,
Spuma laptelui;
Musteţioara lui,
Spicul grīului;
Perişorul lui,
Peana corbului;
Ochişorii lui,
Mura cīmpului!...
Tu Mioara mea,
Să te'nduri de ea
Şi-i spune curat
Că m'am īnsurat
Cu-o fată de crai,
Pe-o gură de rai.
Iar la cea măicuţă
Să nu spui, drăguţă,
Că la nunta mea
A căzut o stea,
C'am avut nuntaşi
Brazi si păltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păsărele mii,
Şi stele făclii!...
Balada Mioriţa este răspāndită īn peste 1500 de variante, pe tot cuprinsul Romāniei, fiind
considerată cea mai frumoasă epopee păstorească din lume.
Păcat că Vasile Alecsandri nu a oferit publicului larg varianta completă. Dacă ar fi conţinut
toate episoadele, s-ar fi demonstrat clar că la Baza Bibliei stă această minunată creaţie, unică,
Specifică Sufletului Neamului nostru Romānesc. Cibanul īnvie după trei zile......
Nu-mi permit mai mult decāt să scot īn evidenţă, fără a analiza versurile, ce consider că
reprezintă esenţe ale Bunului Simţ Romānesc.
Pe-un picior de plaiu,
Pe-o gură de raiu,
Pe l'apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel Moldovan
Că-i mai ortoman
Ş'are oi mai multe,
Mīndre şi cornute,
Şi cai invăţaţi
Şi cīni mai bărbaţi!...
Dar cea Mioriţă
Cu līna plăviţă
De trei zile'ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
Oiţă bīrsană,
De eşti năzdrăvană
Şi de-a fi să mor
In cīmp de mohor,
Să spui lui Vrāncean
Şi lui Ungurean
Ca să mă īngroape
Aice pe- aproape
Īn strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m'am īnsurat
Cu-o mindră crăiasă,
A lumei mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa;
Brazi şi păltinaşi
I-am avut nuntaşi;
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păsărele mii,
Şi stele făclii!
Iar dacă-i zării,
Dacă-i īntīlnii
Măicuţă bătrīnă
Cu brīul de līna,
Din ochi lăcrimīnd,
Tu Mioara mea,
Să te'nduri de ea
Şi-i spune curat
Că m'am īnsurat
Cu-o fată de crai,
Pe-o gură de rai.
Iar la cea măicuţă
Să nu spui, drăguţă,
Că la nunta mea
A căzut o stea,
C'am avut nuntaşi
Brazi si păltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Aş sugera totuşi...pentru că cei care nu ştiu, că nu ştiu să gāndescă, au pus problema total
anapoda: dacă ciobanul a dat dovadă de optimisim sau de pesimism īn faţa morţii iminente.
NU, nici pe departe.
Profunzimea Credinţei şi gāndirii lui, l-a determinat să se comporte demn, la o aşa veste dată
de sistem. A ĪNŢELES īntr-o CLIPĂ. Nu ăilalţi doi ciobani l-au omorāt, că nu ştiau ce fac,
de-aia a īndemnat Mioara să nu le spuie de omor, că n-avea cui...
Responsabilitatea era numai şi numai a lui.
Nu s-a armonizat suficient cu natura.
'Că-i mai ortoman'
De-aia nu trăim decent pe Pămānt.....Strāngem averi pe Pămānt şi nu īn CAP.
Nu īnţelegem cu toţii profunzimea faptului că ne naştem īn pielea goală şi nu luăm nimic cu
noi....D' aci derivă toate.
Restul sunt vorbe....
adi
Ciobanul, a īnţeles īntr-o Clipă că DUMNEZEU dă dreptul la Viaţă.
- Oiţă bīrsană,
De eşti năzdrăvană
Şi de-a fi să mor
Atat el cāt şi ceilalti doi, acţionează comform liberului lor arbitru, DAR fundamental oferit cu
generozitate de DUMNEZEU. Adică mai pe olteneşte...te lasă-n boii tăi...
Numai că AŞA DA, AŞA NU, funcţie de Bunul Simţ al fiecăruia.
DA NU - Ba Da - daab
adi
Răspunde cu citat
Marcaje