”DEX” pentru, B*MB-C*RC , tipul (9-) c+v+2c de morfeme stem =41; (v=*).

29 septembrie 2013 la 15:56


Detalii în cartea LIMBA RUMÂNILOR NU SE TRAGE DE LA ROMA.

http://solif.wordpress.com


http://danielroxin.blogspot.ro/2013/03/fost-consilier-al-papei-ioan-paul-al-ii.html

http://www.youtube.com/watch?v=RIXzXPjeQPc&list=HL1370111866&feature=mh_l olz

B*MB---

33 forme curbe, BOMB-ă, BOMB-oan-ă, BOMB-at BUMB; primele trei sunt forme curbe în franţuzeşte; GOMB, BUMB, în ungară; a bumbăci nu există în ungară, iar românii nu fac nicio legătură între bumbac şi bumbăceală, decât în DEX.


B*RŢ---8 umflare—trecere dint-un plan în altul,C*MP---17 plăcut, 34 acţiune, C*NS---128 pe ascuns,

C*RC---

16 a şti-a nu şti , a se des-CURC-a, a se în-CURC-a.

65 izolare-grupare, a des-CĂRC-a, a în-CĂRC-a, CÂRC-ă; dis-CARRICARE, a des-CĂRC-a, *incarricare, a în-CĂRC-a, în latina Romei; CRIC-che, CÂRC-ă, în GETICA sârbo-croată.


89 observat-neobservat, a CERC-et-a, a în-CERC-a, a în-CURC-a; CIRC-it-are, a da târcoale, a CERC-et-a, in-COL-ic-ar-e, a în-CURC-a, în latina Romei.
Cifrele acestea reprezintă numărul de ordine al sferelor semantice, cu titulatura lor completă, în care veţi găsi respectivul morfem.
De exemplu:
R*---
1 apă, RÂU, pâ-RÂU, ROUÂ, ig-RA-sie, su-doa-RE, şi-ROAIE, RA-nă, RĂ-şin-ă, dia-RE-e, no-ROI,.ze-RU; bis-t-RI-ţa, mu-RE-şu, RA-co-şu; RU-mâni, RO-mani.,
4 pământ, RÂ-tu, RÂ-pa; RĂ-dă-cin-a, RE-lief
M*N---
1 om, pă-MÂN-tean, gu-gu-MAN, oa-MEN-i, ni-MEN-i, săr-MAN, capso-MAN, MÂN-dru-ţa, hai-MAN-a, MON-dial; MEN, bărbat, u-MEN, femeie, în engleză, ru-MÂN, ar-MÂN, ro-MÂN, ro-MAN, MAN, om în germană, MAN-uk, om în limba masa-GEŢILOR, MAN, om, în limba geţilor GOŢI,
4 pământ, MUN-te, MUN-cel, pă-MÂN-tu, li-MAN, mor-MAN, mor-MÂN-tu, pă-MÂN-tu; PAVIMENTUM, cică etimonul latin pentru pă-MÂN-t,
16 a şti-a nu şti, MIN-tos, cu-MIN-te, MIN-cin-os, MIN-ţit, MAN-ta-k, MIN-te, în masa-GETĂ,

118 mână, MÂN-ă, su-MAN, MÂN-ec-ă, MAN-ta, a MÂN-ui, MUN-că, a MÂN-ca,

Se mai poate îndoi cineva CĂ logic GE-TU mamei GEEA şi PĂ-MÂN-TEAN, nu înseamnă acelaşi lucru, omul locului din DACIA, omul D-ACIA ???
Se mai poate îndoi cineva că RU-MÂN nu înseamnă pă-MÂN-teanul GET-be-GET, getul, de pe RÂU ???
Vocalele delimitează strict înţelesul unui cuvânt şi arareori o sferă semantică.
Câteva morfeme stem pot avea chiar şi 20 de înţelesuri diferite, aspect ce se poate observa şi la cuvintele trecute în DEX, cum ar fi adânc, duce, rost, etc.
Limbajul fiind un fenomen în care raţionamentul este exprimat prin sunete, calităţile sunetului însuşi, melodia, intonaţia şi gestul însoţitor, contribuie la definirea unei noţiuni, a unei informaţii, într-un context oarecare, în care el CONTEXTUL precizează LOGIC subtilităţile unui înţeles.
Un fenomen specific ROMÂNESC este faptul că există câmpuri lexicale ale unor cuvinte de ETIMOANE DIFERITE, descrise ca metafore CU ACELEAŞI MORFEME stem proprii numai limbii române, fără să difere după etimoanele respective.
Nicio altă limbă europeană nu are peste 3200 de cuvinte matcă cuprinse într-un sistem de 460 de morfeme stem.
Demonstraţia o fac peste 153 de domenii laice şi peste 6 teme sau sfere semantice “religioase”, ce dovedesc cel puţin 6 forme ale divinizării, pe parcursul nostru decimilenar.
Cum de MARIUS SALA, promovat decident în lingvictica românească la Academia României, prin doctoratul său în filologie din 1967, cu teza “Fonetica şi fonologia iudeospaniolei din Bucureşti”, http://ro.wikipedia.org/wiki/Marius_Sala
EXPERT deci doar în IUDEOSPANIOLĂ şi nu în română ori în latină, adică din impostura de lingvist român, persistă în a le nega românilor faptul dovedit prin acest sistem şi anume că ei au o limbă ancestrală decimilenară.
Românii par să fie surzi la mesajul de mai sus, ca şi la mărturia senzaţională că dacii dimpreună cu tot neamul românesc al celor mai îndepărtaţi sciţi, vorbeau o limbă comună cu aceea a poetului Romei, Q. Horatius Flacus, Ode II, 20, cu 130 de ani înainte de a fi înfrânt Regele Dacilor, Decebal, de vreme ce poezia lui afirmă că el putea fi cunoscut de către aceştia din ciripitul odelor sale
http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0025%3Abook%3D2% 3Apoem%3D20

Nici măcar EXPERTUL în LATINĂ, MICEAL LEWITH, personalitate de renume mondial, consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, nu a fost auzit de români, deşi a “urlat” şi el la noi, în urmă cu un an, la televiziunea din Cluj, că ”nu româna este o limbă latină, ci latina este o limbă românească !!!”, “românii fiind aceia care au oferit lumii occidentale un minunat vehicol, limba latină”.

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/omul-care-a-avut-acces-la-documente-secrete-din-biblioteca-vaticanului-limba-latina-se-trage-din-cea-romana-nu-invers-442319.html?utm_source=LibertateaOwn&utm_medium=FB &utm_campaign=FB-Post>

Aproape toate cuvintele româneşti sunt compuse din morfeme stem, GRUPĂRI SPECIFICE de SUNETE cu un ÎNŢELES PRECIS ÎNTR-UN ANUME DOMENIU, care se repetă în minimum 2 cuvinte diferite, nu derivate, în alcătuirea unei noţiuni, ce se exprimă atât prin mai multe vorbe, cât şi prin mai multe cuvinte contrase în morfeme rădăcini de cuvânt, morfeme stem, rezultând o nouă vorbă, descrisă ca o metaforă, la nivelul de imprecizie al unei metafore, convenite în societatea rumânilor ca fiind totuşi suficient de edificatoare, precum de exemplu, o măs-lin-ă (ă=e, adică) este descrisă metaforic ca ceva ce trebuie mes-(tecat)-lin (adicăcu grijă), chestiune imprecisă, pentru că şi cireşele ori vişinele trebuiesc şi ele mestecate cu grijă, lin, dar cir-ieş-ele (ele) pot fi caracterizate prin aceea că -ies-cir(culare), iar vişin –ele (ele) pot fi ală-turate, comparate, cu culoarea vişinie, lin-iştea (iştea) este-lină (fără turbulenţe, zbucium ori gălăgie), îngheţata este o pastă îngheţată pe care nu o confundăm cu alte paste îngheţate, precum nu o confundă nici masa-GEŢII din Pungiabi, ce numesc MALAI îngheţata, adică O PASTĂ, ca mă-MĂLI-ga, o pură metaforă românească, dusă de geţi în India, ca şi aceea care numeşte sfredelul VIERME, pentru că şi viermele sfredeleşte.
Acest sistem este specific limbii române, alcătuind limbajul logic metaforic al morfemelor stem, acelaşi pentru toate”etimoanele”diferitelor limbi, dovedind că în ciuda etimoanelor presupuse în româna ancestrală, ele aparţin doar românei şi că celelalte limbi europene se trag din română, inclusiv latina Romei, ce nu putea fi transmisă pe cale orală dacilor, spre deosebire de rumâna mânată de râu a dacilor ce putea fi şlefuită de către romani, după gustul lor, ei alterând acest sistem (S*R->S*L,*P*->*Q*, etc.) în cadrul procesului lor de şcolarizare, precum latineştile SOL-is, AQUA (care nu există în sanscrită), din româneştile SUAR-e, APĂ, care există ca SUR-ia, APA, în sanscrita considerată cea mai veche limbă europeană.
LATINA ROMEI conţine 1200 cuvinte primare, matcă, SPECIFICE ROMÂNEI ancestrale, dar LIMBA ROMÂNĂ ANCESTRALĂ nu conţine NICI MĂCAR UN SINGUR TERMEN SPECIFIC IMPERIULUI ROMAN, din niciun domeniu, nici armată, nici administraţie şi nici cultură.
Deşi românii îndoctrinaţi în şcoala de astăzi nu pot admite în ruptul capului, ADEVĂRUL este că ÎN LIMBA RUMÂNILOR nu există NICIUN CUVÂNT autentic de SORGINTE SLAVĂ.
Ei nu fac un raţionament extrem de simplu. Bulgarii şi sârbo-croaţii, sunt geţi ca şi noi.
Nu există niciun alt fel de slavi decât cei cu originea peribaltică, deci nord şi est carpatică, zonă din care nici făcătorii DEX-ului nu admit în română mai mult de 2% etimoane (practic doar asemănări cu 35 de cuvinte ruseşti, 60 ucrainiene, 11 poloneze şi 2 ceheşti).
Aşa numitele, slavonă, bulgară (şi sârbo-croată), în total 1000 de cuvinte, aparţin tot limbii rumânilor peridunăreni, ce au populat întreg Imperiul Roman de Răsărit, camuflaţi în slavi, pierzând aici treptat fondul recunoscut de grecii bizantini ca fiind latin, în teritoriile în care ei îi persecutau pe latini cu deosebită cruzime, păstrându-se în mare măsură în vlahiile pe care nu le controlau deplin, fapt evident şi astăzi la vlahii ce locuiesc doar munţii greu accesibili din Peninsula Balcani şi la valahii din nordul Dunării.
Dovada că e vorba de rumâni şi nu de romani este faptul că romanii nu au putut niciodată introduce aici liturghia în limba Romei, cultul creştin folosind limbajul zalmoxian, al geto-dacilor lui Deceneu (singurii ANTI IDOLATRI din zonă), numit slavon, ce SLĂVEA pe Za MOL zis (xis pentru greci), prin MOL-ifte (rugăciuni la Zis Za MOL), o divinitate abstractă, adevărată, ortodoxă, pravo-SLAVNICĂ, adică fără idoli, în opoziţie cu romanii idolatri, închinători şi azi la CHIPUL CIOPLIT al statuilor de sfinţi; dispută în care CLERUL de după Chiril şi Metodiu a început să-i persecute pe valahi şi pe vlahii ce persistau în a folosi şi fondul nostru latin, confundându-i intenţionat cu romanii idolatri de la Roma, până în zilele noastre, pentru a-i extermina.Neamul românesc al geto-dacilor i-a învins zdrobitor pe romanii din nordul Dunării, în anul 271, obligându-i să se retragă definitiv în sudul fluviului. După acest an, întreg Imperiul Roman de Răsărit a suferit o evidentă influenţă dacică: cioplitorii de chipuri s-au rărit, o mare parte din teritoriul acestui imperiu a fost numită Dacia, inclusiv Romania şi a fost condus de împăraţi localnici, din rândul rumânilor daco-geţi şi din rândul unor bizantini grecofoni, ce au permis instaurarea unui creştinism fără urme de sclavagim şi de idolatrie greacă sau romană.În lupta geţilor cu Imperiul Roman, şi excesele clerului creştin daco-get slavon sud dunărean au condus la slavizarea populaţiei, la pierderea aici a fondului nostru latin românesc, copiii valahilor fiind botezaţi de preoţi slavoni, cu liturghii epurate de cuvintele noastre latineşti.