Adio Dializă ?

Bicarbonatul ca alternativă la dializă n cazurile de insuficienţă renală.


După un articol de Antje Bultmann, apărut n revista raum&zeit Nr. 170 din Martie-Aprilie 2011

Peste 65.000 de persoane, n Germania, sunt supuse procedurilor de dializă n mod regulat. Marea majoritate a lor este recunoscătoare acestei tehnici care le permite să-şi trăiască mai departe viaţa, chiar şi aşa, cu neajunsurile respective. Desigur, pacienţii care suportă dialize sunt ngădiţi n desfăşurarea normală a vieţii lor, iar costurile pentru aceste dialize sunt uriaşe.
De peste 35 de ani nsă existăo alternativă spectaculos de simplă, care este cu mult mai puţin costisitoare şi care de asemenea este mult mai uşor de suportat pentru pacienţi. Din păcate nimeni nu vrea să audă ceva despre această metodă alternativă. Nimeni din cei implicaţi n medicina şcolastic-alopată.
De ce oare? Sau mai bine zis... Qui bono? (Cine profită?)

Totul a nceput cu o fericită neglijenţă, care i-a atras atenţia şi deschis noi căi de cercetare Profesorului Dr. Med. em. Klaus Friedrich Kopp. Şi pentru ca să nu cumva le vină vreo idee adepţilor alopaţiei, şi să acuze din nou de şarlatanie, am sa va spun mai nti, pe scurt, care sunt calificările şi competenţele Domnului Profesor Doctor Kopp.
Născut n 1935, este medic specialist n medicină internă, cu specializare n nefrologie. A studiat printre altele n Paris, Aberdeen şi la Universitatea Goethe din Frankfurt. Acolo a şi creat un centru de dializă cu aparatură creată de el nsuşi. n 1970 primeşte o catedră de Profesor la Universitatea Utah din Salt Lake City (USA), unde şi-a continuat cercetările sub ndrumarea celebrului descoperitor al rinichiului artificial, olandezul Willem Johan Kolff. n 1973 este chemat la Universitatea Tehnică din Mnchen unde devine directorul Centrului de nefrologie de la Clinica rechts der Isar, ocupndu-se intensiv n continuare de dializă şi de transplantul de rinichi, pna la pensionarea sa n anul 2000.
Deci nu este vorba de un medic naturist, alternativ, şarlatan, chinez, şaman, homeopat sau mai ştiu eu ce, stimaţi Domni Alopaţi. Este unul de-ai Dumneavoastră. Dar n mod sigur unul care-şi iubeşte meseria cu adevărat, astfel nct se ngrijeşte de pacient, şi nu de plic.

O ntmplare norocoasă

Şeful Clinicii de urologie de la Clinica rechts der Isar l-a chemat pe Dr. Kopp pentru unul dintre pacienţii internaţi n Clinică, ai cărui rinichi se blocaseră n urma unei operaţii ample de litiază renală. Pacientul practic nu mai putea elimina urina. Colegii de la urologie ncercaseră deja toate metodele cunoscute (lor), spre exemplu administrarea masivă de infuzii şi diuretice, n scopul de a debloca rinichii pacientului, de a-i aduce din nou n stare de funcţionare. Deseori aceste metode sunt folositoare. Dar atunci cnd aceste metode nu ajută, se crează un foarte mare pericol pentru pacient şi pentru viaţa acestuia.
Lichidul (care nu poate fi eliminat) se adun mai nti n picioare şi de acolo treptat creşte nivelul apei pnă la plămni, putnd astfel provoca sufocarea pacientului. De asemenea substanţele conţinute n mod normal n urină (ca de exemplu Creatinul) şi care tot n mod normal sunt eliminate din organism odată cu acest lichid, rămn n organism, provocnd n cele din urmă o otrăvire a acestuia. Şi aceasta ncă nu este totul: simulta cu această acumulare de apă şi substanţe toxice se produce si acidoză, deci ţesuturile şi sngele devin din bazice, acide, deoarece ştim că urina este acidă, nu? Ori această acidoză pune n pericol foarte serios viaţa pacientului. Toate aceste lucruri i erau foarte clare Profesorului Kopp, astfel nct n cazul la care facem referire, el a ncercat mai nti neturalizarea acidozei.

Mecanismul de revărsare (overflow) al rinichilor

Kopp i-a aplicat deci pacientului o perfuzie cu o soluţie ce conţinea 8,4% natriu-hidrogencarbonat (sinonim cu natriu bicarbonat), aşa cum se obişnuieşte n medicina intensivă. Natru-hidrogencarbonatul este o substanţă care se găseşte n mod natural n snge şi cu ajutorul căreia organismul menţine n echilibru balanţa bază-acid. ntre timp Kopp a nceput să studieze valorile analizelor de snge sosite de la laborator şi a uitat să nchidă clama de la tubul pungii cu perfuzie. Rezultatul a fost că n pacient au fost introduse suplimentar, prin perfuzie, 200 ml de soluţie de bicarbonat mai mult dect este permis n teoria şi manualul de urologie.
Acest lucru era considerat ca fiind foarte periculos (creşterea nivelului de bicarbonat peste o anumită valoare) astfel nct Kopp, evident stnjenit şi cu un sentiment clar de penibil, a efectuat imediat o măsurătoare a pH-ului urinei pacientului. Spre surprinderea sa, Kopp a constatat că urina pacientuluii, care pnă la acel moment era acidă, devenise subit bazică (alcalină), cu o valoare pH de 8,0. Aceasta nsemna că urina pacientului trebuia să conţină acuma şi bicarbonat.
Am ncercat, cu ajutorul unui diuretic, să elimin surplusul de bicarbonat din snge relatează Kopp. Spre marea mea surprindere, rinichii şi-au deschis porţile (n sensul că s-au deblocat, şi-au dat drumul) iar pacientul a nceput să urineze ca un campiona mondial, ajungnd la circa 20 de litri n 24 de ore.
Astfel pacientul a fost eliberat nu numai de pericolul acumulării apei, dar şi de cel al intoxicării prin substanţele conţinute n urină. Toate substanţele toxice au fost eliminate. Iar dializa a devenit inutilă! Desigur că Profesorul Kopp a urmat şi cercetat această cale deschisă ntmplător, printr-o neglijenţă, astfel confirmndu-se faptul că n cazul unei depăşiri a cantităţii de natru-bicarbonat din snge se declanşează un mecanism de revărsare al rinichilor, mecanism care fusese de fapt deja din anul 1949 semnalat şi descris de către Robert F. Pitts, medic american celebru pentru cunoştinţele sale asupra rinichilor şi a metabolismului acestora, mai ales n ceea ce priveşte aciditatea , alcalinitatea, electroliza şi administrarea apei. Doar că aceste foarte preţioase cunoştinţe ale lui Pitts fuseseră date uitării pnă cnd Kopp nu a uitat el nsuşi să nchidă la timp clama aparatului de perfuzie.

Kopp a ajutat peste 300 de pacienţi

Din 1974 şi pnă n 2000 Profesorul Kopp a putut prin metoda sa să ajute peste 300 de pacienţi pe care i-a scutit de neplăcerile dializei. Prin aceasta au fost economisite şi costurile foarte ridicate ale dializelor respective, iar pacienţii au scăpat şi de neplăcerile sociale şi psihice pe care le aduce cu sine dializa.
Chiar şi un tigru de la Circul Barum, grav rănit şi care drept urmare suferea de o insuficienţă renală acută a putut fi eficient ajutat prin această metodă. Un tigru desigur că nu poate fi suspus unei dialize! Acest tigru este pnă n prezent singura felină mare care a supravieţuit unei insuficienţe renale acute, iar animalul trăieşte şi astăzi n Parcul Serengeti de lngă Hanovra.
Kopp a efectuat şi o serie de experienţe cu şoareci cărora li se provocase artificial o insuficienţă renală acută. n grupul de animale terapiat după schema cu bicarbonat a lui Kopp aproape toate animalele au supravieţuit, n timp ce din grupul de control (neterapiat) nu a supravieţuit nici un animal.
Şi cu toate acestea, descoperirea şi metoda terapeutică a lui Kopp a fost şi este n continuare ignorată, şi nu există nici un medic (referire se face aici la situaţia din Germania) care să fi preluat şi aplicat metoda terapeutică a lui Kopp.
După pensionarea mea n anul 2000, totul a fost complect şters cu buretele ne spune Profesorul Kopp. Succesorul său la Clinica de urologie nu cunoaşte altă metodă dect dializa care a fost pentru prima oară introdusă ca terapie de către Willem J. Kolff n 1945.
La vremea respectivă desigur că această metodă, dializa, a reprezentat un mare progres şi o şansă de supravieţuire pentru foarte mulţi pacienţi. Dar totuşi şi pnă n ziua de astăzi au rămas pe mai departe riscurile pe care această metodă le aduce cu sine, respectiv relativ marea rată de deces, precum şi permanentul risc de contaminare a sngelui care este reintrodus n organism.

Dializa

Dar să vedem acuma un pic mai ndeaproape ce este cu această dializă. Dializa este aplicată atunci cnd rinichii, ca urmare a unei insuficienţe renale acute sau cronice, nu mai pot elimina din corp apa (urina) şi produsele reziduale rezultate n urma metabolismului. Acest lucru poate avea urmări deosebit de grave, ce pot conduce la decesul pacientului. Astfel de situaţii de cădere a rinichilor pot apare n diferite cazuri, ca urmare a unor alte afecţiuni (diabet, afecţiuni cardiace, după operaţii foarte grave, grele sau complicate) sau ca urmare a unor traume (accidente grave, situaţii de şoc, infarct cardiac, arsuri sau otrăviri grave). De multe ori o astfel de cădere a rinichilor este relativ trziu remarcată.
n cadrul dializei, un rinichi artificial efectuează necesara curăţire a sngelui. Desigur nsă că această procedură afectează calitatea vieţii persoanei respective. Un pacient cu insuficienţă renală cronică trebuie să efectueze 3-4 dialize săptămnal, n cadrul cărura trebuie să fie conectat pentru timp de mai multe ore la tuburile care preiau şi apoi reintroduc sngele n organism. Această spălare a sngelui desigur că mpovărează organismul n ntregul său şi aduce cu sine complicaţii cum ar fi durerile de cap, ameţelile, căderile de tensiune sangvină sau dereglările de ritm cardiac. Pe deasupra pacientul respectiv trebuie să se supună unui ritm de viaţă şi unui regim alimentar deosebit de sever. Asta pe de o parte.

Pe partea cealaltă avem nsă o categorie de indivizi care este foarte mulţumită şi satisfăcută de metoda dializei. Sper că nu este cazul să vă spun la cine anume mă refer, nu? La cei care..... QUI BONO! Căci dializa este una dintre terapiile cele mai scumpe şi care este recunoscută şi plătită de către Casele de Asigurări de Sănătate.
Pro pacient cronic (aici vă descriu desigur situaţia din Germania) dializa costă 1.000 de Euro lunar, ceea ce pentru Germania nseamnă anual circa 3,5 miliarde de Euro. MILIARDE! n Germania există circa 65.000 de pacienţi care necesită o permanent curăţare a sngelui, iar tendinţa este n greştere.
Pe deasupra mai trebuie aici să calculăm şi pacienţii cu insuficienţă renală acută, pentru care este necesar, timp de două pnă la patru săptămni, n funcţie de necesităţile medicale intensive, dialize şi terapii de circa 1.000 de Euro zilnic!

Revoluţionara metodă a Profesorului Kopp ar face ca această mpovărătoare şi scumpă dializă să nu mai fie necesară n foarte multe cazuri. n ciuda nenumăratelor articole publicate de către Profesorul Kopp n jurnalele medicale de specialitate, această metodă alternativă este pur şi simplu ignorată de către medicina clinică. Şi este de asemenea de nenţeles de ce nici Casele de Asigurări de Sănătate nu iau această metodă n considerare, atta timp ct dializa este o metodă foarte costisitoare iar aceaste Case se vaită n permanenţă că nu au destui bani. Păi cu asemenea sistem medical, nici n-au cum să aibă destui bani! Casele ar putea economisii enorme sume de bani iar pacienţii ar putea avea un standard de viaţă cu mult mai bun dect cel care rezultă ca urmare a dializei. De asemenea rata de mortalitate n rndul pacienţilor dializaţi ar scădea simţitor.

De ce nu există nici un interes.....

a) Din partea corpului medical

Metoda terapeutică a Profesorului Kopp presupune o destul de mare diferenţiere. Nu este suficient să administrezi oareşce tablete sau infuzii şi perfuzii şi apoi să aştepţi liniştit. n mod deosebit la pacienţii cu insuficienţă renală acută este necesară o continuă supraveghere şi un continuu control din partea medicului. Balanţa acid-bază joacă n cadrul insuficienţei renale un rol hotărtor. Conform metodei dezvoltate de Kopp trebuiesc controlate permanent valorile de laborator ale sngelui şi urinei, n coordonare cu greutatea corporală a pacientului. Apoi trebuieşte individual exact calculat, ce cantitate şi n ce modalitate (oral sau intravenos) trebuieşte administrată (deci, de la caz la caz, de la individ la individ!). n cazul insuficienţei renale cronice de regulă este suficientă administrarea orală de bicarbonat. n consecinţă deci, o terapie care implică activ şi de durată prezenţa,atenţia şi efortul medicului.

Deci, astfel stnd lucrurile, iată părerea Doctorului Q.B. (personaj imaginar Qui foarte bono ales):

Acuma, o astfel de metodă presupune ce eu să stau cteva ore, să-mi bat capul cu fiecare individ, să-l cntăresc, să-i verific valorile de snge şi urină, adică să mă ţin după el cu borcănaşul pnă face pipi, nu? După aia să calculez ct bicarbonat trebuie pus n... prăjitură, nu? Şi dacă greşesc socoteala şi pacientul dă ortul popii, cine mă acoperă? Atta timp ct nu-i terapie standard recomandată de la Minister, nu-mi bag capul n laţ pentru 2-3 care nu pot urina. Ca doar nu d-aia am facut şcoală 6 ani, şi practică şi specializare, ca să calculez bicarbonatul unuia sau altuia. Dializa este de bază, domle. l legi la furtun şi după 2 ore o trimiţi pe soră să-i scoată ţeapa şi să-l trimită acasă. Şi p-ormă, cu cte procente mă aleg eu din bicarbonatul ăsta? Păi aşa dau faliment şi nchid cabinetul, domle! Pentru mine şi pentru clinica unde lucrez, dializa este mult mai rentabilă, aşa că mai scutiţi-mă cu bicarbonatul vostru, bine?

b) Din partea industriei farmaceutice

Industria farmaceutică realizează cştiguri enorme de pe urma dializei. Şi tocmai de aceea se ngrijeşte ca lucrurile să rămnă şi pe mai departe tot aşa de dializo-rentabile. Pe pagina de Internet a firmei Fresenius Medical Care, una dintre cele mai mari firme n domeniul dializei se poate citi: n indicele de bursă DAX firma Fresenius a obţinut un beneficiu de 9 procente, deci de 10,6 miliarde US-dolari pentru anul 2008, iar la nchiderea anului acest beneficiu s-a mărit pnă la 14 procente, deci cu ncă 818 milioane de dolari.
Profesorul Kopp remarca: Industria nu este deloc interesată n terapiile ieftine, căci nu are nimic de profitat de pe urma lor. Iar rata mare de mortalitate nu cade n sarcina şi responsabilitatea concernelor farmaceutice.

Deci, astfel stnd lucrurile, iată părerea Managerului q.b. (tot imaginar Qui este frate geamăn cu bono-ul ales mai sus):

Păi, staţi un pic, ce-i cu prostia asta. Firma noastră de renume mondial vinde tehnologie de ultimă generaţie, pentru terapii moderne, pe bani frumoşi, nu? Sau ce credeţi, că sunt vnzător la Alimentara să mă ocup de ... bicarbonat, auzi. Cum o să arate DAX-ul nostru anul viitor, dacă ne apucăm de vndut bicarbonat? Primitivilor, şarlatanilor, ALTERNATIVILOR.... să vă fie ruşine! Auzi ce prostie, bicarbonat!

Metodele noi, simple şi ieftine, nu au nici o şansă

Iar acest lucru l ştim şi l simţim pe propria noastră piele cu toţii. Că pentru medici, clinici şi spitale, manageri şi concerne farma metoda lui Kopp nici nu intră n discuţie, nu este cazul să ne mire. Deşi, sincer vorbind, ar cam fi cazul să se mai schimbe um pic politica asta de făcut bani pe pielea noastră, nu?
Dar de fapt vroiam să vă mai prezint ncă un ultim aspect interesant, la care cred că foarte puţini dintre Dumneavoastră s-au gndit. Şi anume, la poluarea mediului nconjurător provocată de dializă. Probabil că o să căscaţi ochii mari de tot, nu? Ei bine, aparatele de dializă trebuiesc curăţate permanent. n Germania există circa 1.100 de centre de dializă, ale căror aparate sunt curăţate permanent, frecvent, şi astfel ajunge n apa de canal clor n concentraţie extrem de periculoasă. Atunci cnd aparatele de dializă sunt curăţate, se formează un gaz otrăvitor de culoare galben-verzuie. Asociaţia de purificare a apei din Germania a semnalat de nenumărate ori că prin deversarea la canal a acestor substanţe, este pusă n pericol chiar sănătatea personalului din staţiile de purificare. Ori bicarbonatul nu este otrăvitor! Da, dar nici costisitor, şi deci nu aduce profit!
Metoda terapeutică a Profesorului Kopp este publicată n germană şi engleză, a fost prezentată la nenumărate congrese internaţionale precum şi n publicaţiile acestor congrese, a fost prezentată n conferinţe şi n publicaţiile de specialitate, deci este cunoascută! Ei şi, ce dacă!

Nu ne rămne dect speranţa că poate, ntr-o bună zi, ea va fi aplicată spre folosul nostru. Deşi... Qui bono?


Traducere: Qui bono


n următorul număr al revistei raum&zeit (Numărul 171 din Mai-Iunie 2011) a apărut următoarea complectare din partea redacţiei, respectiv a Profesolului Kopp:

La redacţie am primit o avalanşă de scrisori cu foarte multe ntrebări din partea cititorilor, ntrebări referitoare la articolul Adio Dializă. Deoarece din articol nu reiese destul de clar faptul că procedura respectivă poate fi aplicată doar n cazul pacienţilor care NU au nceput ncă procedurile de dializă, dorim n cele ce urmează să publicăm complectările şi precizările Profesorului Kopp cu privire la acest aspect:

Procedura Kopp trebuieşte desigur aplicată NAINTEA nceperii terapierii prin dializă. Dar n zilele de astăzi predomină tendinţa de a se ncepe cu dializa foarte timpuriu. După părerea mea personală, chiar prea devreme. Cu 10-15 ani n urmă nu se gndea nimeni să nceapă dializa att de timpuriu, asta poate şi datorită faptului că la vremea respectivă nu existau ncă att de multe locuri unde se putea face dializa. Astăzi se argumentează prin aceea că ncepnd foarte devreme procedura de dializă se evită eventualele ulterioare complicaţii. Ceea ce nu este tocmai incorect.
De aceea desigur că există o serie de pacienţi la care, după o relativ timpurie dializă şi o relativ bună eliminare a reziduurilor, rinichii sunt din nou stimulaţi, asta desigur şi n funcţie de respectiva afecţiunea specifică. Iar n aceste cazuri este necesară terapierea afecţiunii primare a rinichilor, cum ar fi o pielo-nefrită prin terapiere antibiotică sau afecţiuni imunologice la care trebuie aplicată terapia imunologică indicată.
Conform experienţei de pnă acum aceste terapii au nsă un mult mai mare succes n cazul n care se aplică metoda prezentată de mine, aceea de administrare a unei supradoze de bicarbonat, deoarece alimentarea cu snge a rinichilor este n acest caz optimală.
Rămn cu speranţa că a sosit timpul ca această metode (prin supradozare de bicarbonat) să fie probată, testată şi analizată n studii clinice serioase, care să-i confirme eficacitatea şi multiplele posibilităţi de aplicare.