150. Dumnezeu este bun, fără patimă şi neschimbăcios. Iar dacă cineva găseşte că e raţional şi drept ca Dumnezeu să nu se schimbe, dar tocmai de aceea ntreabă nedumerit cum se bucură de cei buni şi se ntoarce de către cei răi sau se mnie pe cei păcătoşi, iar slujit fiind se milostiveşte să i se răspundă că Dumnezeu nici nu se bucură, nici nu se mnie, căci bucuria şi ntristarea sunt patimi; nici nu primeşte daruri, căci atunci s-ar birui de plăcere. Nu e ngăduit să socotim pe Dumnezeu bun sau rău, din lucruri omeneşti. El este numai bun şi numai folositor, şi nu vatămă niciodată. n felul acesta El este totdeauna la fel. Iar noi rămnnd buni, pentru asemănare ne unim cu Dumnezeu, şi făcndu-ne răi, pentru neasemănare ne despărţim de Dumnezeu. Trăind ntru virtute suntem ai lui Dumnezeu, iar făcndu-ne răi ne facem nouă vrăjmaş pe Acela ce nu se mnie n deşert. Păcatele noastre sunt acelea care nu lasă pe Dumnezeu să strălucească n noi, ci ne leagă cu demonii ce ne chinuiesc. Iar cnd prin rugăciuni şi faceri de bine primim dezlegare de păcate, prin aceasta nici nu slujim, nici nu schimbăm pe Dumnezeu, ci prin faptele şi ntoarcerea noastră spre Dumnezeu vindecnd păcatul nostru, ne bucurăm iarăşi de bunătatea Sa. nct este totuna a zice că Dumnezeu şi ntoarce faţa de la cei răi sau că soarele se ascunde de către cei lipsiţi de vedere.