Rezultate 1 la 2 din 2

Subiect: Evanghelia dacilor

  1. #1
    Senior Member
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    2.551

    Evanghelia dacilor

    EVANGHELIA DACILOR
    ----- Original Message -----
    From: Octavian Sarbatoare
    Sent: Monday, April 04, 2011 11:07 AM
    Subject: EVANGHELIA DACILOR sau VIATA LUI IISUS MARELE INITIAT DIN DACIA.



    Iata manuscrisul EVANGHELIA DACILOR sau VIATA LUI IISUS MARELE INITIAT DIN DACIA.



    EVANGHELIA DACILOR
    sau
    VIAŢA LUI IISUS
    MARELE INIŢIAT DIN DACIA
    EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
    Tuturor crestinilor si altor râvnitori întru
    adevăr care caută să cunoască
    viaŃa Domnului Iisus
    © Public Domain (domeniu public)
    Autor Octavian Sărbătoare
    Australian National Library – ISBN 978 0 9807337 6 1.
    Prima ediŃie, anul 2011
    EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
    Pagina
    CAPITOLUL 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
    CAPITOLUL 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
    CAPITOLUL 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
    CAPITOLUL 4 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
    CAPITOLUL 5 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
    CAPITOLUL 6 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
    CAPITOLUL 7 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
    CAPITOLUL 8 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
    CAPITOLUL 9 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
    EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
    4
    EVANGHELIA DACILOR
    sau
    VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
    CAPITOLUL 1
    Dumnezeu în cerul de purpură. Despre
    Pandera din Tracia. Cultul străbunilor
    tracilor. Pandera în Galileea. Fecioara Maria.
    1Dumnezeu, Tată si Mamă, se afla în
    limpezimea luminii în cerul de purpură. 2Si
    Domnul i-a chemat la El pe îngerii cei mari, pe
    Osiris si pe Iisis, soŃia Lui, si pe Horus, fiul Lor,
    si pe Melchisedec, si pe Zaratustra, si pe
    Zamolxe cu soŃia Lui Bendisa, si pe alŃii. 3Si se
    gândise Domnul să mai limpezească apele
    printre oameni. 4Si Le-a vorbit îngerilor: „Este
    vremea să le mai amintim oamenilor ce este
    iubirea. 5Doar ei asa se apropie mai mult de
    lumina Noastră. 6Voi stiŃi ce aveŃi de făcut.
    7Atunci când duhurile voastre îngeresti coboară
    pe pământ, sunt si Eu cu Voi în duh”.
    8Apoi Domnul S-a dus în partea cea palidă a
    cerurilor unde erau sufletele cu lumină palidă, si
    chiar si fără lumină. 9Si le-a spus lor: „Este
    vremea să le mai amintim oamenilor ce nu este
    iubirea. 10Voi stiŃi ce aveŃi de făcut”.
    11Si Domnul s-a întors în limpezimea luminii
    în cerul de purpură să privească cele ce vor
    urma.
    12Era vremea împăratului roman Octavianus
    Augustus, nepotul lui Iulius Cezar. 13Tiberius,
    fiul adoptiv al lui Augustus, anexase regiunile
    din Balcani. 14Romanii erau puternicii zilei si
    stăpânii unui vast imperiu.
    15Tracia, pământul aflat la nord de Grecia,
    intrase de mai mult timp în sfera de influenŃă a
    Romei, dar nu era provincie romană.
    16Locuitorii Traciei erau de cultura elenă, mulŃi
    dintre ei vorbeau si limba greacă.
    17Clanul Cogaion, aflat în aria MunŃilor
    Haemus, era binecunoscut în toată Tracia. 18Din
    clanul Cogaion făcea parte si Tâcu Pandera,
    păstor de munte si om cucernic în credinŃa Lui
    Zamolxe. 19Tâcu îl crescuse pe fiul său Tiberiu
    Iuliu în spiritul iubirii Lui Dumnezeu. 20Familia
    lor urma cu străjnicie Decalogul Lui Zamolxe,
    Legile Lui Zamolxe si toate învăŃăturile
    mostenite din mosi-strămosi.
    21La maturitate Tiberiu Iuliu Pandera, căruia
    cei cunoscuŃi îi spuneau de obicei Iuliu, era un
    bărbat voinic care mânuia cu mare îndemânare
    arcul si lancea, fiind neîntrecut în luptele cu
    sabia si scutul.
    22Într-o zi Iuliu i-a spus tatălui său Tâcu:
    „Vreau să mă angajez în armata romană”.
    23Tatăl i-a răspuns: „Ai aproape optsprezece
    ani, esti bărbat în toată firea. Să mergi sănătos
    băiete. Sunt încredinŃat că te vei întoarce teafăr.
    24Un singur lucru îŃi cer cu străjnicie – nu uita
    niciodată Decalogul Lui Zamolxe si păstrează
    legile străbunilor nostri! 25Si asa Dumniezău si
    Zamolxe vor fi mereu cu tine ca să te apere si să
    te bunecuvânteze”.
    26„Voi face precum îmi spui”, si-a asigurat
    Iuliu tatăl.
    27Cu o seară înainte de ziua plecării lui Iuliu,
    familia si prietenii au aprins Rugul Lui
    Zamolxe, ajutaŃi de un preot deceneu. 28Si s-au
    rugat cu Rugăciunea Domnească: Tatăl Nostru
    Dumnezeu, Mama Noastră Domnazâna, 29Voi
    care trăiŃi în lumină, înŃelepŃi sunteŃi în cer si
    pe pământ. 30Astept darul înălŃării Voastre în
    mine. 31Vreau să primesc harul Vostru în
    fiecare zi. 32Lumina Voastră să-mi fie ca pâinea
    de zi cu zi. Să-mi dea înŃelepciune sufletului
    care să-mi lumineze cu putere viaŃa. 33Tată
    Dumnezeu si Mamă Domnazână rogu-Vă să-mi
    daŃi binecuvântarea Voastră cu lumină să pot
    trăi în înŃelepciune, mulŃumire si har 34si focul
    din inimile voastre să fie si în inima mea. 35Asa
    să fie, asa să fie, asa să fie, zău.
    36Când a sosit la Atena, unde vroia să se
    înroleze în armată, Tiberiu Iuliu Pandera a luat
    legătura cu garnizoana romană de acolo.
    37Comandantul ei a aflat astfel că tânărul trac
    dorea să slujească în armata romană. L-a privit
    pe Pandera din cap până-n picioare si a
    constatat aptitudinile lui fizice deosebite.
    38Si comandantul i-a spus: „Te trimit la
    instructaj, apoi te angajăm soldat roman. 39Si îŃi
    vom zice Pandera, că avem destui soldaŃi cu
    EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
    5
    numele Tiberius si Iulius”. 40Comandantul i-a
    scris lui Pandera o trimitere către scoala de
    instructaj si Pandera a mers acolo însoŃit de un
    soldat roman.
    41Când a sosit la câmpul de instrucŃie, al
    cohortei romane, Pandera a întâlnit si alŃi recruŃi
    veniŃi din multe Ńinuturi ale imperiului roman.
    42Si mulŃi îl credeau grec pentru că Pandera
    vorbea limba greacă foarte bine. 43Treptat
    Pandera a observat că limba latină a romanilor
    se apropia mult de limba lui maternă, traca.
    44După instructajul de trei luni Pandera a
    revenit la Atena unde a fost angajat soldat
    roman cu sâmbrie pe o perioadă de douăzece si
    cinci de ani. 45Dar curând a fost transferat de la
    Atena la o garnizoană romană din orasul Sidon,
    în Fenicia, unde Pandera a rămas un timp.
    46Acolo a învăŃat repede limba feniciană care îi
    va folosi în Iudeea, căci se asemăna cu cea
    aramaică.
    47Dar, cunoscându-i-se aptitudinile de arcas,
    Pandera a fost trimis la Ierusalim, la cohorta
    Sagittariorum, alături de un grup de soldaŃi din
    Fenicia, ca să slujească în Iudeea.
    48Când Pandera a sosit la Ierusalim, toŃi l-au
    crezut că era fenician. 49Si a primit sarcini de
    lucru în localitatea Nazaret din Galileea
    împreună cu doi soldaŃi cu care venise din
    Fenicia. 50Pandera trebuia să păzească casa unui
    aristocrat, de origine greacă, pe nume Filias.
    Aristocratul si familia lui se temeau de iudei că
    ei îi sprijineau pe romani.
    51Si Domnul se afla în limpezimea luminii în
    cerul de purpură si privea la oameni.
    52La acel timp, în Nazaret, trăia Maria, o
    fecioară de saisprezece ani care locuia peste
    drum de casa aristocratului Filias. 53Aproape în
    fiecare dimineaŃă Maria îl vedea pe Pandera în
    grădină când el se ruga la zeii lui. 54Si Maria se
    gândea: „Trebuie să fie un om bun dacă face
    asta. Asa un soŃ as vrea si eu să-mi trimită
    Domnul. 55Dar părinŃii mei m-au logodit cu
    Iosif. Si eu nu vreau să-i fiu soŃie. 56Doamne, nu
    stiu cum să scap de asta! Nu văd nici o
    posibilitate”.
    57Si Mariei i-a încolŃit în minte un gând al
    speranŃei: „Ce-ar fi ca într-o zi să-l cunosc pe
    acest om? Poate că mă poate ajuta cu ceva? Este
    din armata romană si ei au mare putere aici la
    noi. Poate că-l va îndupleca pe logodnicul meu
    Iosif să renunŃe la mine?”
    58A doua zi Maria l-a văzut iarăsi pe Pandera
    când îsi făcea rugăciunile de dimineaŃă. 59Si
    după ce el a terminat, fata s-a îmbrăcat într-o
    rochie albă feciorelnică. 60Ea îi stia deja
    obiceiul lui Pandera că, în scurt timp după
    rugăciune, el va pleca de acasă.
    61Maria era hotărâtă să atragă cumva atenŃia
    omului care o impresiona asa de mult. Si si-a
    pus un văl pe cap si pe faŃă, si a iesit la poarta
    casei.
    62Nu a trecut mult timp si Pandera si-a făcut
    apariŃia în curtea palatului aristocratului Filias.
    Trebuia să meargă cu treburi la comandamentul
    garnizoanei romane din Nazaret.
    63Când Pandera a iesit pe poartă a observat-o
    pe fecioara, care părea că asteaptă pe cineva.
    64El stia prea bine că va trece linistit pe lângă ea
    si nu-i va putea vede faŃa. 65Asa era obiceiul la
    iudei, dar el ar fi fost curios să vadă ce se
    ascunde sub acel văl.
    66Când Pandera s-a apropiat de fată, el era
    hotărât să-si continue drumul, dar mare i-a fost
    surpriza când ea si-a descoperit faŃa si i-a
    zâmbit. 67Tânărul a crezut că fata a făcut aceasta
    către cineva care venea în urma lui, dar privind
    înapoi a constatat că nu era nimeni.
    68Si si-a zis Pandera în gând: „Mie mi-a
    zâmbit. Este o fată frumoasă, si chiar îmi place
    foarte mult de ea. Este iudee, iar eu sunt soldat
    roman, si mai am mult timp până să fiu lăsat la
    vatră”.
    69Si tot drumul, până a ajuns la garnizoană,
    Pandera s-a tot gândit la evenimentul dimineŃii:
    „Fetei îi place de mine. Altfel de ce mi-ar fi
    arătat chipul?”
    70Mai târziu, când Pandera a revenit la casa
    aristocratului Filias, el si-a reluat preocupările
    obisnuite. 71Aproape că-si scosese din minte
    cele întâmplate dimineaŃa, crezând în neputinŃa
    unei legături între el si fecioara văzută.
    72În schimb Maria a fost toată ziua
    gânditoare la întâlnirea ei cu soldatul roman.
    73Si-si spunea: „Este un bărbat frumos. Si mai
    presus de toate este un om cucernic. L-am văzut
    mereu cum se închină la zeii lui. Oare cine or fi
    EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
    6
    ei? Mâine dimineaŃă voi iesi din nou la poartă să
    mă vadă”.
    74A doua zi Maria l-a privit din nou pe
    Pandera când îsi făcea rugăciunile la zeii lui.
    75Stia că el va pleca curând de acasă si ea ar fi
    vrut să dea iar ochii cu el. 76Si fata s-a îmbrăcat
    cu aceeasi rochie albă, si-a pus vălul pe cap si
    pe faŃă, si a iesit la poartă.
    77Când Pandera a revăzut-o pe Maria era tare
    încântat. Si când s-a apropiat mai mult de ea,
    Maria si-a dat la o parte vălul de pe faŃă, ca el
    să-i poată vedea iarăsi chipul. 78Tânărul s-a
    oprit si a salutat-o pe Maria în limba greacă, si
    ea i-a răspuns cu un zâmbet si l-a privit adânc în
    ochi, după care a fugit repede în casă.
    79După rezolvarea treburilor prin localitate,
    Pandera s-a întors acasă. 80Ar fi vrut să stie mai
    multe despre fată. Si a aflat că o chema Maria,
    că locuia la rude si că părinŃii ei au decedat. 81I
    s-a mai spus că Maria era logodită cu un om din
    localitate, un iudeu din casa lui David pe nume
    Iosif, un bărbat mult mai în vârstă decât Maria.
    82Pandera îsi spunea: „Nu stiu ce să mai
    cred? Fata asta trebuie să se căsătorească cu un
    iudeu, dar îi place de mine, un trac din armata
    romană. Trebuie să aflu chiar de la ea ce
    doreste”.
    83Si în zilele următoare Pandera i-a cunoscut
    pe Iesua si pe Rut, rudele la care locuia Maria.
    Bărbatul, Iesua, era fratele Anei, mama Mariei.
    84Într-o seară Pandera a fost invitat la ei la
    cină si Iesua a aflat despre originea tracă a lui
    Pandera. 85Iesua i-a spus: „Noi credeam că toŃi
    soldaŃii care păzesc casa aristocratului Filias
    sunteŃi fenicieni. Dar văd că domnia ta esti din
    alt neam”.
    86Si în timp ce mâncau, Iesua i-a spus lui
    Pandera întreaga poveste despre logodna Mariei
    cu Iosif: 87„Ioachim, tatăl Mariei, si soŃia lui
    Ana, sora mea, au murit. Ioachim si Ana au
    logodit-o de mică pe Maria cu Iosif. 88Cum este
    obiceiul la noi iudeii, Iosif i-a plătit tatălui fetei
    o mare sumă de bani. 89Dar când Maria s-a făcut
    mai mare ne-a spus că nu-i place deloc de Iosif.
    90Ce putem oare să mai facem noi acum? Banii
    nu-i avem ca să-i dăm înapoi lui Iosif, care
    desigur că va cere si dobândă. 91Si el ne-a spus
    că este timpul să i-o trimitem pe Maria să-i fie
    soŃie, că ea are deja saisprezece ani, iar el
    patruzeci si doi de ani”.
    92Pandera a ascultat tăcut cele spuse de Iesua
    si nu stia ce soluŃie să-i dea. 93Si Iesua i-a mai
    zis: „Noi ne-am gândit domnule Pandera că
    dumneata ne poŃi ajuta cumva. Esti un om cu
    putere, faci parte din armata romană. Poate că-l
    îndupleci pe Iosif să renunŃe la logodna lui cu
    Maria?”
    94Dar Pandera le-a zis: „Lucrul acesta este
    greu de făcut. Desi noi romanii suntem stăpâni
    aici, nu prea ne băgăm în treburi atunci când
    este vorba despre obiceiurile voastre religioase.
    O să văd ce pot face”.
    95În zilele următoare Pandera l-a cunoscut pe
    Iosif, care i-a spus si el despre legământului
    logodnei dintre el si Maria: 96„Tatăl Mariei,
    Ioachim, care a murit de mult, mi-a promis-o pe
    fată de când ea era o copilă. Atunci i-am plătit o
    avere si m-am logodit cu ea. Cu siguranŃă că
    într-o zi Maria va veni să stea cu mine”.
    97Si Pandera a aflat de la Iosif că era tare
    bucuros că într-o zi Maria va trebui să vină să
    stea cu el.
    98Lui Pandera, Iosif i-a părut un om de
    treabă. Si Pandera a înŃeles că nu poate interveni
    cu nimic ca să schimbe lucrurile.
    99După întâlnirea lui cu Iosif, Pandera a mers
    acasă si mai târziu a vizitat familia Mariei si lea
    povestit despre toate cele vorbite de el cu
    Iosif.
    100Apoi Iesua a zis: „Doamne fereste-ne! Ne
    găsim într-o situaŃie disperată, domnule
    Pandera. 101Sub nici o formă nu o putem trimite
    pe Maria să stea cu Iosif, împotriva voinŃei ei”.
    102În dimineŃile care au urmat, Maria a iesit
    de multe ori la poarta casei să schimbe câteva
    vorbe cu Pandera, care simŃea că Ńine la ea. 103Si
    din când în când familia Mariei l-a mai invitat
    pe Pandera la ei acasă si au devenit prieteni
    buni.
    104În limpezimea luminii, în cerul de purpură,
    Domnul Dumnezeu privea la ce fac oamenii pe
    pământ. Si era bucuros când îi vedea împreună
    pe Maria si Pandera.
    EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
    7
    CAPITOLUL 2
    Elisabeta si preotul Zaharia. Îngerul
    Domnului i se arată lui Zaharia. Visul
    Elisabetei. Maria rămâne însărcinată. Maria
    si Iosif. Nasterea lui Ioan Botezătorul.
    1În Ńinutul muntos, într-o localitate aflată în
    aria tribului lui Iuda, locuia Elisabeta, al cărui
    tată era frate cu Ioachim, tatăl Mariei. 2Elisabeta
    era căsătorită cu preotul Zaharia, care era din
    ceata preoŃească a lui Abia. 3Elisabeta descindea
    si ea din Aaron, întemeietorul tagmei preoŃesti a
    lui Israel. 4Ei nu aveau copii, Elisabetei îi cam
    trecuse timpul zămislirii.
    5Oameni drepŃi înaintea Domnului, Elisabeta
    si preotul Zaharia umblau fără prihană în toate
    poruncile si rânduielile Domnului, si se tot
    rugau ca El să le deie un copil.
    6Într-una din zile preotul Zaharia slujea la
    templu împreună cu alŃi preoŃi. 7MulŃimea stătea
    afară rugându-se. 8Vine rândul lui Zaharia să
    intre în templu si să tămâieze. 9Si Gavriil,
    îngerul, cel ce stă în faŃa Domnului, i s-a arătat
    stând de-a dreapta altarului tămâierii. 10Când l-a
    văzut pe Gavriil, Zaharia s-a tulburat tare si i-a
    fost frică.
    11Dar îngerul i-a grăit: „Nu te teme, Zaharia,
    fiindcă rugăciunea Ńi-a fost ascultată si
    Elisabeta, femeia ta, îŃi va naste un fiu si-i vei
    pune numele Ioan. 12De nasterea lui te vei
    bucura că mare va fi el înaintea Domnului.
    13Nici vin si nici băutură tare nu va bea căci el
    se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele
    mamei sale. 14El va avea puterea si duhul lui Ilie
    care coboară din cer ca să pregătească poporul
    pentru venirea Lui Mesia. 15Eu îngerul Gavriil
    sunt trimis să grăiesc către tine si să-Ńi
    binevestesc acestea”.
    16Când Zaharia a iesit din templu era tare
    tulburat si le făcea semne oamenilor că nu putea
    să vorbească. 17Iar ei au înŃeles că ceva deosebit
    i s-a întâmplat lui Zaharia pe când era acolo la
    altar.
    18După două săptămâni de zile, de slujit la
    templu, Zaharia a mers acasă si a povestit
    nevestei sale Elisabeta toate câte i s-au
    întâmplat, 19si a aflat că Elisabeta era gravidă în
    luna a sasea, că ea îi tăinuise aceasta.
    20Chiar în noaptea aceea Elisabeta a visat-o
    pe Maria. Se făcea că fecioara era întruchiparea
    zeiŃei egiptene Iisis, avea trei luceferi pe piept si
    umeri, era însărcinată si trebuia să-L nască pe
    salvatorul neamului iudeilor, pe Mesia.
    21DimineaŃa Elisabeta i-a spus visul ei lui
    Zaharia. 22Si Zaharia i-a zis Elisabetei: „Dacă
    Mariei i s-a dat de la Domnul nostru Adonai ca
    să-L nască pe Mesia, nu încape îndoială că
    pruncul nostru este trimis de Domnul să-I
    deschidă calea. 23O să trimit degrabă pe cineva
    s-o aducă aici pe Maria”.
    24Preotul Zaharia a vorbit cu o rudă de-a lui
    să meargă la Nazaret si omul s-a dus. Si
    ajungând la casa lui Iesua si Rut, el le-a zis:
    „Preotul Zaharia de la munte, vrea să o aduc la
    ei pe Maria, ruda Elisabetei, nevasta lui”.
    25Atunci Iesua i-a spus: „Bine. Maria va
    pleca cu tine. Si noi ne gândeam să o trimitem
    la Elisabeta, dar iată că mâna Domnului ne-a
    luat-o înainte”.
    26Când Maria a ajuns la Elisabeta si Zaharia,
    ei au primit-o cu mare bucurie. 27Si Maria a
    aflat că Elisabeta era însărcinată în luna a sasea
    si le-a povestit rudelor ei de-a fir a păr toate câte
    i s-au întâmplat cu Iosif, logodnicul ei, pe care
    nu dorea să-l ia de bărbat.
    28Atunci Elisabeta i-a spus Mariei despre
    cele petrecute la templu cu Zaharia si despre
    visul ei: 29„Bărbatul meu Zaharia era la templu
    si tămâia când a primit înstiinŃare de la îngerul
    Gavriil că eu voi naste un băiat care va avea
    duhul lui Ilie. Pruncul nostru va fi profet al
    Celui-Preaînalt, al lui Mesia. 30Iar eu am visat
    că tu-L vei naste pe izbăvitorul neamului nostru,
    pe Mesia, si că tu esti întruparea pe pământ a
    zeiŃei egiptene Iisis, Cea pe care neamul nostru
    o venera pe când poporul lui Israel se afla în
    Egipt”.
    31Maria a fost tulburată de ce a auzit de la
    Elisabeta, si le-a răspuns: „Cum să nasc eu un
    prunc de vreme ce nu stiu de bărbat? Iar de Iosif
    nici nu vreau să aud. Mâine merg înapoi acasă”.
    32Si a doua zi Maria a plecat la Nazaret. 33Pe
    drum se gândea: „Cum să-L nasc eu pe Mesia?
    Doamne luminează-mă!”
    EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
    8
    34Când Maria a ajuns acasă, Iesua si Rut au
    fost miraŃi că ea s-a întors asa curând.
    35Si au întrebat-o ce s-a întâmplat. Atunci
    Maria le-a zis: „Elisabeta si Zaharia au primit
    înstiinŃare de la Domnul că eu Îl voi naste pe
    Mesia. 36Elisabeta este deja însărcinată si ea va
    naste un prunc care va avea duhul lui Ilie, cel
    care trebuie să coboare din cer ca să deschidă
    calea pentru venirea Lui Mesia. 37Si mă întreb,
    si mă frământ, si nu găsesc răspuns. Cum pot eu
    să-L nasc pe Mesia dacă nu stiu de bărbat?”
    38Iesua si Rut au căzut pe gânduri si nu stiau
    ce să zică. 39Apoi Iesua le-a spus: „Iată cum
    cred eu: Mesia nu se poate naste decât dintr-un
    bărbat si o femeie care se iubesc din suflet. 40Iar
    tu Marie, dacă nu-l iubesti pe Iosif, logodnicul
    tău, cum ai putea tu oare să-L nasti pe Mesia?”
    41Dar Rut, care era mai tăcută de felul ei, le-a
    zis: „Bine, bine. Să aflăm atunci pe cine iubeste
    Maria. Că ea trebuie să iubească pe cineva, că
    nu degeaba i s-a prezis că-L va naste pe Mesia.
    42Si atunci Maria va sti si de bărbat, că altfel nu
    se poate să se nască un prunc. 43Ia să ne spui
    Maria, pe cine iubesti tu?”
    44Atunci Maria si-a luat inima în dinŃi si le-a
    mărturisit: „Domnul îmi este martor si stie că
    dacă este să aleg pe un om după inima mea
    acela este Pandera, soldatul roman pe care voi îl
    stiŃi”.
    45Iesua si Rut n-au fost surprinsi de
    spovedania Mariei. 46Dar Iesua le-a zis: „Asta
    nu se poate. Mai întâi că Iosif trebuie să renunŃe
    la logodna lui cu Maria, ca apoi ea să se
    logodească cu Pandera. 47Dar, zic si eu asa. Si
    mărturisesc că-mi este greu să spun ce ar fi mai
    bine să facă Maria. 48Va trebui musai să ne
    sfătuim cu preotul Zaharia si cu Elisabeta”.
    49Si a doua zi Iesua, Rut si Maria au plecat la
    munte la Elisabeta si Zaharia ca să le ceară sfat.
    50După ce toŃi au ascultat toate cele spuse de
    Iesua, preotul Zaharia le-a spus tuturor: „Nici
    pomeneală ca Maria să se logodească cu
    Pandera. Că după Legea noastră, ea este deja
    logodită cu Iosif. Si precum stiŃi Iosif nu vrea în
    ruptul capului să rupă logodna lor”.
    51Atunci Elisabeta le-a făcut cunoscut ce
    credea si ea: „Să luăm aminte că acest tânăr, pe
    nume Pandera, nu este din neamul nostru. El se
    roagă la alŃi zei decât cei ai nostri. Tracii îsi au
    Legea lor precum noi o avem pe a noastră”.
    52Dar Maria, care nu spusese nimic până
    atunci, le-a zis: „L-am văzut de multe ori cum
    se roagă la zeii lui si cred cu toată inima că el
    este un om bun. Ce deosebire să fie oare între
    zeii lui Pandera si cei ai nostri?”
    53Însă Zaharia era neînduplecat: „Nici vorbă
    să amestecăm zeii lor cu cei ai nostri! Că asa
    ne-au spus si Moise si patriarhii. 54Oricum orice
    căsătorie dintre o femeie iudee si un neiudeu nu
    este valabilă după Legea noastră, chiar dacă este
    bună după Legea acelui om cu care femeia se
    mărită”.
    55Si Elisabeta le-a mai spus si ea: „Hai să
    vorbim atunci cu Pandera si să aflăm despre zeii
    lui si ce crede si el despre toate cele ce am
    vorbit noi”.
    56A doua zi toŃi au mers la Nazaret. 57Si
    Pandera a fost invitat seara la casa lui Iesua si
    Rut. 58Asa Elisabeta si Zaharia l-au văzut pe
    Pandera pentru prima oară.
    59Si tot vorbind ei între ei, Zaharia a aflat
    multe despre zeii si zânele la care se închina
    Pandera. 60Si preotul Zaharia i-a povestit lui
    Pandera de-a fir a păr toate câte se stia despre
    venirea Lui Mesia si faptul că El va fi născut ca
    prunc al Mariei.
    61Apoi preotul Zaharia l-a întrebat pe
    Pandera: „Am vrea să stim si noi domnule
    Pandera cum are loc căsătoria la voi tracii?”
    62Si Pandera le-a povestit cum decurge
    ritualul căsătoriei la traci. 63La sfârsit, doar în
    câteva cuvinte, le-a spus si concluzia: „Prin
    urmare, căsătoria la traci se face între un bărbat
    si o femeie care se iubesc. 64Si ei folosesc
    Jurământul Iubirii Sacre pe care noi îl urmăm
    din vremurile vechi, de pe timpul Zeului
    Zamolxe”.
    65Atunci Iesua, stiind cât de mult Maria îl
    iubeste pe Pandera, s-a hotărât să lămurească
    lucrurile: „Iată ce credem noi, domnule
    Pandera. Maria nu poate să zămislească pe
    Mesia decât cu domnia ta, pentru că esti
    singurul bărbat pe care ea îl iubeste. Eu am spus
    ce aveam de spus!”
    66Pandera a căzut pe gânduri si a chibzuit cu
    temei cele auzite. 67Apoi le-a zis: „Eu urmez
    EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
    9
    Legea străbunilor mei, Legea Zeului Zamolxe.
    68Si mai trebuie să ŃineŃi seama si de faptul că
    sunt soldat roman si nu pot să-mi calc
    jurământul ca să dezertez din armată si să-mi
    fac o familie”.
    69Dar preotul Zaharia i-a zis: „Noi, nici pe
    departe, nu dorim ca să-Ńi încalci credinŃa si
    onoarea. 70Dar avem o datorie faŃă de Domnul
    ca Mesia Lui Israel să se nască. 71Si credem că
    dacă ne-ai ajuta la asta ar fi atât voinŃa zeilor
    nostri cât si a zeilor domniei tale. 72Că atunci
    când este vorba de cele sfinte ale Domnului,
    cine se mai uită la cele lumesti?”
    73Atunci Pandera le-a zis răspicat: „Oameni
    buni! Si eu slujesc pe Domnul ca si voi, desi la
    noi El are un alt nume decât la voi. 74Ca eu si
    Maria să putem avea un prunc va trebui să mă
    căsătoresc cu ea după legea străbunilor mei. Asa
    cred eu că este bine”.
    75Si preotul Zaharia i-a răspuns: „Asta putem
    face fără nici un fel de problemă, că noi iudeii
    nu recunoastem legăturile de căsătorie în afara
    Legii noastre. 76Si ochii Domnului văd iubirea
    în locul regulilor scrise de oameni. 77Te rugăm,
    domnule Pandera, să pregătesti o astfel de
    căsătorie după legea străbună pe care o urmează
    tracii”.
    78Era către sfârsitul toamnei si Pandera le-a
    spus că se va căsători cu Maria pe vârful
    muntelui celui mai apropiat de casa Elisabetei si
    a lui Zaharia, că tracii credeau că munŃii sunt
    sacri. 79Si toŃi s-au pregătit ca a doua zi să
    meargă pe vârful de munte, asa cum le spusese
    Pandera că trebuie să facă.
    80La acel timp vremea era mai răcoroasă. Si
    dimineaŃa, după răsăritul soarelui, toŃi sase au
    pornit spre vârful de munte. Si au mers încet
    căci Elisabeta era însărcinată. Când au ajuns
    acolo se apropia prânzul.
    81Pandera si Maria s-au spălat în apă de
    izvor. 82Si Pandera s-a îmbrăcat în cămasă albă
    de in, si totul pe el era alb. 83Maria s-a îmbrăcat
    si ea în alb, în rochie de mireasă. 84Si amândoi
    si-au făcut coroniŃe din flori unul altuia si le-au
    pus pe cap.
    85Atunci Pandera a aprins un foc sacru. 86I-a
    spus Mariei să urmeze ce-i spune el si să repete
    după el, cuvânt cu cuvânt, în limba tracilor,
    Jurământul Iubirii Sacre. 87Si au început asa: De
    astăzi eu fac legământ, pe tot ce-mi e mai drag
    si sfânt, să onorez mereu iubirea ce-aduce-n
    viaŃă împlinirea.
    88Si Maria asa a făcut. 89Apoi Pandera si
    Maria si-au întins braŃele cu palmele deschise
    către focul sacru si au spus în continuare unul
    după celălalt: M-oi închina Zânei Iubirii să
    primesc cheia nemuririi si astfel voi simŃi
    iubirea si-oi sti ce e nemărginirea.
    90Apoi Pandera si Maria si-au împreunat
    mâinile deasupra focului sacru si au zis: Din foc
    cu mâinile-mpreună pornim să facem casă bună
    si-n viaŃă o inimă vom fi tot timpul cât ne vom
    iubi.
    91Apoi Pandera a sărutat-o tandru pe buze pe
    Maria. 92Si ea cu emoŃie în glas i-a mărturisit:
    „Vreau să-Ńi fac o surpriză, domnul meu, asa
    cum făceau străbunii mei pe când ei se aflau în
    Egipt. Primeste această cheie a nemuririi, cheia
    ankh”.
    93Si Maria i-a petrecut lui Pandera, pe după
    gât, snurul pe care se afla prinsă cheia ankh,
    făcută din aur. 94Atunci Pandera a ridicat-o în
    braŃe pe Maria si a sărutat-o din nou si i-a spus
    în soaptă: „Esti zâna mea, esti Zâna Iubirii
    Sacre, Zâna Zânelor a străbunilor mei”.
    95Si toŃi cei prezenŃi s-au înveselit si au
    mâncat strânsi fiind la focul sacru, acolo pe
    vârful de munte.
    96Apoi au coborât la casa lui Zaharia si
    Elisabetei unde Pandera a mai stat zece zile.
    97Si în noaptea când a cunoscut-o pe Maria,
    Pandera i-a spus: „Eu voi face rugăciuni la zeii
    mei, iar tu fă la zeii tăi”.
    98Si Pandera si Maria s-au dus lângă lumina
    opaiŃului si au făcut rugăciuni în gând.
    99Pandera a spus rugăciunea Tatăl Nostru
    Dumnezeu, Mama Noastră Domnazâna, iar
    Maria s-a rugat Domnului ei.
    100Si asa s-a rugat Maria: „Doamne, astept
    pogorârea Duhul Tău Cel Sfânt peste mine ca
    să-L pot naste pe Mesia”.
    101Pandera s-a rugat Lui Dumnezeu astfel:
    „Doamne pogoară peste mine Duhul Lui
    Zamolxe si dă-mi un fiu care să aibe Duhul
    Lui”.
    EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
    10
    102Apoi Pandera s-a întors la Ierusalim, dar
    Maria a rămas să stea la vara ei Elisabeta.
    103Si Domnul Dumnezeu era în limpezimea
    luminii în cerul Lui de purpură si se uita la
    oamenii de pe pământ.
    104După o lună si ceva de zile, Maria stia că
    era însărcinată. 105Si ea s-a sfătuit cu Elisabeta
    si cu preotul Zaharia, si ei i-au spus să meargă
    la Nazaret si să vorbească cu Iosif.
    105În zilele următoare, Maria si părinŃii ei
    adoptivi, Iesua si Rut l-au vizitat din nou pe
    Iosif. 106Vroiau să clarifice cumva lucrurile, dar
    Iosif nu s-a lăsat convins să renunŃe la logodna
    lui cu Maria. 107Dar ei nu i-au spus lui Iosif că
    Maria era însărcinată.
    108Si Maria s-a dus din nou la munte să stea
    cu Elisabeta. 109Si a trecut asa timpul si Maria
    era cu prunc în pântece de aproape trei luni.
    110Si ea le-a spus temerile ei preotului Zaharia si
    Elisabetei: „Ce-o să mă fac când mă va vedea
    lumea că am prunc în pântece? Oamenii mă vor
    omorî cu pietre”.
    111Atunci Elisabeta i-a zis: „Iată cum vom
    face. Vorbim cu Iosif, logodnicul tău. Îl vom
    chema aici si se va convinge singur să renunŃe
    la logodna voastră. 112Zaharia este preot si te va
    dezlega de legământul făcut cu Iosif. 113Sunt
    încredinŃată că acum Iosif nu se va mai opune
    aflând că ai prunc cu altcineva. 114Cât despre
    recuperarea banilor, el să-i ceară înapoi celui
    care i-a dat, că Ioachim e mort de mult.
    115Adevăratul tată al copilului tău este Domnul
    care Si-a trimis Duhul Său în Pandera, asa că
    pruncul tău are Duh Sfânt si va fi Mesia al
    poporului nostru, precum am visat eu. 116Nu te
    teme de lume că Zaharia le va spune oamenilor
    că Domnul s-a coborât peste tine în duh si asa ai
    rămas însărcinată urmând să-L nasti pe Mesia.
    117Să vedem ce va mai zice acum Iosif,
    logodnicul tău”.
    118Când Iosif a aflat că Maria era însărcinată
    a vrut să o lase. 119Dar un înger al Domnului i sa
    arătat în vis grăind: „Iosife, din neamul lui
    Iuda, nu te teme s-o iei pe Maria drept femeia
    ta, fiindcă ceea ce s-a zămislit într-însa este de
    la Duhul Sfânt. 120Ea va naste un Fiu, căruia tu
    Îi vei pune numele Iesua, căci El va mântui pe
    poporul Său de păcatele lor”.
    121A doua zi preotul Zaharia a trimis pe
    cineva la Nazaret să-l aducă pe Iosif care, aflând
    vestea, credea că-l cheamă ca s-o ia pe Maria
    acasă la el.
    122Ajuns la casa lui Zaharia, Iosif a intrat
    vesel pe usă si a spus: „Pace casei acesteia! Si
    bineŃe de la Domnul”.
    123Si Zaharia i-a răspuns: „Bun sosit om bun.
    Ce faci? Cum îŃi merg treburile?”
    124Iosif a zis: „Slavă Domnului, nu mă pot
    plânge. Sunt sănătos si muncesc cu spor la
    tâmplărie. 125Sunt bucuros că în sfârsit m-aŃi
    chemat si v-aŃi hotărât că este timpul să mi-o
    daŃi pe Maria de nevastă”.
    126Preotul Zaharia a tăcut. Din camera
    alăturată au venit Elisabeta si Maria. 127Când
    Iosif a văzut-o pe Elisabeta însărcinată a spus:
    „BineŃe Elisabetei. Să ai un copil cu duh si har.
    Si bineŃe si Mariei, logodnica mea”.
    128Atunci Elisabeta l-a întâmpinat astfel:
    „Bun sosit la noi, om bun. Ne întrebam ce mai
    este cu tine Iosif că nu te-am văzut de mult.
    129Cât despre mine, ce să zic? Mai am puŃin si
    voi naste”. 130Si Iosif i-a răspuns: „Să fie într-un
    ceas bun”.
    131Atunci Elisabeta i-a povestit lui Iosif
    profeŃia preotului Zaharia: „SoŃul meu Zaharia,
    pe când slujea în templu la Ierusalim, a aflat de
    la îngerul Gavriil că pruncul nostru va fi profet
    al Celui-Preaînalt. 132Iar eu am avut un vis: Se
    făcea că Maria va naste pe Mesia, izbăvitorul
    neamului nostru. Si află că deja Duhul
    Domnului s-a coborât în Maria si ea este
    însărcinată”.
    133Iosif a fost coplesit despre cele auzite si a
    zis: „Închinare, închinare, închinare! Si eu am
    avut un vis asemănător. Un înger al Domnului
    mi-a grăit la fel despre Maria”.
    134Când Elisabeta, Zaharia si Maria au aflat
    despre visul lui Iosif, ei au amuŃit. 135Dar
    Elisabeta tot vroia să se încredinŃeze că Iosif a
    renunŃat la Maria si i-a spus: „Stii bine că toŃi
    suntem în mâinile Domnului. Copilul pe care Îl
    va naste Maria va fi Fiul Domnului. Maria a
    făcut copilul cu un alt bărbat. Acum tu Iosif ai
    motive să renunŃi la logodna ta cu Maria”.
    136Si spunând acestea Elisabeta credea că l-a
    pus pe Iosif într-o mare încurcătură.
    EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
    11
    137Dar Iosif i-a răspuns: „Ba ferească
    Domnul! Cum pot eu s-o las pe Maria? Mai ales
    acum când stiu că-L va naste pe Mesia? 138Orice
    s-ar întâmpla sunt mai hotărât ca oricând s-o iau
    pe Maria acasă la mine. Că doar ea va fi mama
    Salvatorului nostru Mesia. 139Si nu mă voi
    atinge de ea până va naste”.
    140Vorbele lui Iosif i-au surprins pe toŃi.
    141Atunci preotul Zaharia i-a zis lui Iosif: „Uite
    ce este! Tu iesi afară în curtea casei până noi
    vorbim si ne sfătuim între noi ce-o să fie”.
    142După ce Iosif a iesit în curte, preotul
    Zaharia, Elisabeta si Maria au cântărit lucrurile.
    Si au căzut la învoială ca Maria să meargă acasă
    la Iosif si să stea cu el.
    143Apoi l-au chemat pe Iosif si preotul
    Zaharia i-a spus: „Noi ne-am înŃeles ca tu si
    Maria să plecaŃi împreună la Nazaret. Oamenii
    vor vedea că umblaŃi amândoi si vor sti că de
    acum toate lucrurile sunt rezolvate. 144Dar tu si
    Maria nu vă veŃi căsători niciodată că Maria
    este dată Domnului.
    145Când s-a împlinit vremea, Elisabeta a
    născut un prunc pe care l-au numit Ioan. 146Si în
    ziua a opta l-au tăiat împrejur. Atunci Zaharia,
    tatăl său, s-a umplut de Duh Sfânt si a profeŃit
    că pruncul va fi profet al Celui-Preaînalt, că el
    va merge înaintea Lui Mesia, să-I gătească calea
    întru constiinŃa mântuirii si luminarea celor ce
    sed în întuneric si în umbra morŃii.
    147Si Domnul, din cerul Lui de purpură,
    privea lumea împreună cu toŃi îngerii care mai
    rămăseseră în cer.
    CAPITOLUL 3
    Nasterea Lui Iisus. Cei trei magi de la
    răsărit. Pandera Îl botează pe Iisus. Iosif si
    familia lui în Egipt. Pandera si pruncul Iisus.
    Pandera în Egipt. Duhul Lui Zamolxe se
    pogoară peste Iisus în Iudeea. Iisus la
    doisprezece ani în templu.
    1Se apropia sfârsitul verii si Maria stia că mai
    erau puŃine zile până ca ea să nască. 2Iosif si
    Maria au primit înstiinŃare de la sora mai mare a
    Mariei, care stătea în Betleem. 3Pe ea o chema
    tot Maria, zisă a lui Cleopa. Si ea îi trimisese
    veste sorei ei din Nazaret să vină la Betleem ca
    să nască acolo. 4Că se stia din scripturi că Mesia
    trebuia să se nască în Betleem.
    5Si Iosif a plecat cu Maria la Betleem unde
    au ajuns seara spre asfinŃitul soarelui. 6Dar
    Maria n-a apucat să tragă la casa sorei ei că
    trebuia să nască. 7Si au mas degrabă într-un
    grajd. 8Si Iosif a vorbit cu păstorii care stăteau
    noaptea pe câmp cu oile. 9Ei au trimis-o pe
    Maria a lui Cleopa si pe alte femei ca s-o
    mosească pe Maria, care a născut un prunc în
    iesle.
    10Nevestele păstorilor au aflat că pruncul este
    Mesia si le-au spus si bărbaŃilor lor, păstorii,
    care au spus si la alŃi oameni. Si toŃi care auzeau
    se mirau. 11Era lună nouă, si noaptea târziu, si
    Iosif a luat pruncul în braŃe si a mers cu Maria
    la casa sorei Mariei, numită Maria a lui Cleopa.
    12La acea vreme sosiseră din Persia la
    Ierusalim trei preoŃi magi care umblau
    întrebând: „Unde este Cel ce S-a născut rege al
    iudeilor? Noi I-am văzut steaua în răsărit si am
    venit să I ne închinăm”.
    13Regele Irod Arhelau a aflat despre acesti
    oameni si a crezut că sosise vremea nasterii
    Mesiei lui Israel. 14Si a vorbit cu cărturarii
    poporului care i-au spus că Mesia trebuia să se
    nască la Betleem în Iudeea. 15Atunci Irod
    Arhelau i-a chemat în taină pe magi si a aflat de
    la ei despre steaua de la răsărit. Si i-a trimis pe
    magi la Betleem să-L caute acolo.
    16Pe drum magii au tot făcut rugăciuni la zeii
    lor si au mers toată noaptea uitându-se mereu la
    steaua strălucitoare de pe cer. 17A doua zi au
    ajuns în Betleem si au întrebat pe unii oameni
    dacă auziseră despre nasterea Lui Mesia în
    Betleem, dar nimeni nu stia nimic. 18Dar au dat
    peste niste păstori care le-au spus că nevestele
    lor mosiseră o femeie si ea a născut un băiat în
    iesle. 19Si păstorii le-au arătat magilor casa unde
    se afla pruncul.
    20Când magii au bătut la usa casei, a iesit
    Iosif, i-a văzut si le-a spus: „Nu sunteŃi de prin
    partea locuri. De unde veniŃi?”
    21Unul dintre magi a zis: „Venim de la
    răsărit. 22Noi credem că pe aceste meleaguri s-a
    născut pruncul Mesia. El va avea ceva din duhul
    EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
    12
    zeului nostru Zaratustra, că va fi saosiant, adică
    salvator al lumii”.
    23Iosif i-a chemat pe magi în casă si i-a dus la
    prunc si la Maria, mama Sa. Atunci ei s-au
    plecat în genunchi si I s-au închinat si I-au adus
    daruri: aur, tămâie si smirnă. După care au
    plecat spre Ńara lor.
    24Când Iosif, Maria si pruncul s-au întors la
    Nazaret, Iosif a vorbit cu Pandera si i-a spus
    toate câte li s-au întâmplat la Betleem.
    25Într-o dimineaŃă, înainte de răsăritul
    soarelui, Iosif a plecat la lucru si a lăsat-o în
    casă pe Maria cu pruncul. 26Si după puŃin timp a
    venit Pandera care i-a spus Mariei: „Iată curând
    va răsări soarele. Să-l ducem pe băiat în grădină
    că acolo vreau să-I fac botezul dacic, după
    obiceiul străbunilor mei si să-I dau un nume”.
    27Si au mers în curtea casei unde Pandera a
    aprins un foc în care a aruncat tămâie si ierburi
    frumos mirositoare. 28Si a pus apă proaspătă
    într-un vas. 29Când au apărut primele raze de
    soare Pandera a luat copilul în braŃe si a spus:
    „Să te vadă acum si focul si soarele si cerul. Esti
    copil al focului. Tu să aduci înŃelepciune lumii”.
    30Apoi Pandera si-a înmuiat degetele mâinii
    drepte în apă si a udat cu ele pruncul pe frunte
    zicând: „Cu apă vie, foc sacru si Duhul Lui
    Zamolxe te botez. Te numesc Iisus si Te închin
    Lui Dumnezeu. Cu trupul esti fiul meu, dar cu
    duhul esti Fiul Lui Dumnezeu. Esti Iisus Fiul
    Lui Dumnezeu!”
    31În noaptea aceea îngerul Domnului i s-a
    arătat în vis lui Iosif si i-a spus să plece cu
    pruncul si mama Sa în Egipt. 32Si Iosif asa a
    făcut si au mers la Abdum în Egiptul de Sus
    unde se afla marele templu al zeului Osiris.
    33La Abdum Iosif a vorbit cu preoŃii locului
    de la templul zeului Osiris si l-au închinat pe
    Iisus, zeilor Osiris, Iisis si Horus. 34Si preoŃii si
    preotesele L-au purificat pe prunc cu apă vie si
    L-au binecuvântat cu foc sacru si spiritele
    zeilor. 35Mama Sa Maria s-a bucurat tare mult
    căci ea stia despre sine că era întruparea zeiŃei
    Iisis.
    36Odată când Maria era în templul zeiŃei Iisis,
    si-L Ńinea pe Iisus în braŃe, atunci a venit peste
    ea duhul zeiŃei Iisis care i-a zis: „Ia seama suflet
    din sufletul meu, că pruncul Tău are duhul
    zeului Horus, feciorul meu. Si asa cum te afli
    acum cu pruncul în braŃe vei fi de-a pururea
    cunoscută ca Fecioara Maria cu pruncul. Că
    fecioria cerească este în sufletul femeii nu în
    trupul ei”.
    37Iar după câteva luni Iosif a primit în vis
    înstiinŃare de la îngerul Domnului să meargă
    înapoi în Galileea unde domnea tetrarhul Irod
    Antipa, iar în Iudeea domnea Irod Arhelau,
    amândoi fiii lui Irod Idumeul care murise. 38Si
    Iosif s-a intors acasă cu Fecioara Maria si cu
    pruncul ca să stea în Nazaretul Galileii.
    39Si Domnul Dumnezeu veghea din cerul Lui
    de purpură cu toŃi îngerii rămasi acolo.
    40Pandera venea din când în când la casa lui
    Iosif ca să-L vadă pe Iisus si asa a aflat câte se
    petrecuseră cu ei când au fost în Egipt. 41În
    taină Maria i-a spus lui Pandera despre duhul,
    care-i vorbise în templul zeiŃei Iisis si care o
    numise Fecioara Maria.
    42Atunci Pandera i-a spus: „Asa te privesc si
    eu Maria, ca fecioară de-a pururea, că sufletul
    îŃi este curat ca lacrima. 43Noi stim din Dacia că
    cine va naste pruncul care să aibă Duhul Zeului
    Zamolxe se va numi Maica Domnului, asa cum
    i se spunea si maicii Lui Zamolxe pe care o
    chema Vetra. 44Si tu Maria ai acel duh al maicii
    Lui Zamolxe, că marile suflete călătoresc din
    trup în trup pentru a lumina omenirea. 45Acelasi
    spirit al zeiŃei Iisis este si cel al maicii Lui
    Zamolxe pe care noi în Dacia o numim Maica
    Domnului”.
    46După un timp Pandera a primit înstiinŃare,
    de la sutasul roman că vor pleca în Egipt. 47Si
    Pandera a vorbit cu Iosif că va veni să-L vadă
    pe pruncul Iisus înainte de plecare. 48Si Iosif i-a
    spus: „PoŃi veni oricând la noi, domnule
    Pandera. Maria este mai tot timpul acasă si va fi
    bucuroasă să te vadă”.
    49Cu câteva zile înainte de plecarea sa în
    Egipt, Pandera a mers la casa lui Iosif. 50Când a
    bătut la usă a iesit în prag Maria cu pruncul în
    braŃe si i-a spus: „Bun venit. Sunt singură că
    Iosif este dus cu treburi”.
    51Atunci Pandera i-a spus Mariei că va pleca
    din Nazaret si a venit să-L vadă pe prunc înainte
    de a porni către Egipt. Pandera L-a binecuvântat
    pe Iisus cu semnul crucii, cu Semnul Lui
    EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
    13
    Zamolxe. Si i-a spus Mariei că la vremea
    potrivită Îl va lua pe Iisus în Dacia.
    52Iar Maria i-a zis: „Asa să se facă voia
    Domnului. Mergi sănătos, domnul meu”.
    53După plecarea lui Pandera, Maria a rămas
    un timp tristă. Si-si spunea: „Ce mult îl iubeste
    Pandera pe Iisus, fiul lui. Fă Doamne ca el să se
    întoarcă curând si teafăr”. 54Dar ea nu stia că
    vor trece mulŃi ani până când Pandera va reveni
    în Iudeea.
    54Când a ajuns în Egiptul de Sus, cu trupa de
    soldaŃi romani, Pandera a primit însărcinări în
    localitatea Abdum, locul unde oamenii venerau
    pe zeii Osiris, Iisis si Horus. 55Si Pandera stia
    câte ceva, despre aceste locuri, de la Maria care
    fusese acolo cu Iisus si Iosif, după nasterea
    pruncului.
    56Pandera a stat mulŃi ani în Abdum, unde a
    cunoscut bine pe preoŃii si preotesele egiptene
    de acolo. Si era adorator cucernic si credincios
    al zeiŃei Iisis. 57MulŃi credeau că Pandera avea
    în el duhul zeului Osiris.
    58ToŃi îl stiau pe Pandera că purta, tot timpul
    cu el la gât, cheia ankh pe care i-o dăduse Maria
    la căsătoria lor pe vârful de munte în Iudeea.
    59Si oamenii l-au numit pe Pandera, Abdes,
    adică cel care se închină zeiŃei Iisis la Abdum.
    60Vremea a trecut si Iisus se întărea în trup si
    duh. 61Era către sfârsitul verii în ziua când Iisus
    împlinise doisprezece ani. 62Si El a mers la
    templu ca să se roage si era în duh când a văzut
    si a auzit. 63Apoi a mers acasă si i-a povestit
    mamei Sale: „Eram în templu când un duh a
    venit peste Mine. Am văzut un om cu părul alb
    si o barbă mare. Când m-am închinat Lui, El
    Mi-a vorbit zicând: Iisus, fiul lui Pandera, vei fi
    lumii lumină de înŃelepciune, dar pentru asta
    trebuie să mergi în munŃi la rudele tatălui Tău”.
    64Când Maria a auzit cele spuse de Iisus a
    înŃeles că era timpul întoarcerii lui Pandera. Si
    ea a plâns cu lacrimi de dor.
    65Primăvara, de sărbătoarea Pastilor, Iosif si
    Maria mergeau în fiecare an la Ierusalim cu
    rudele si cunoscuŃii. 66Iisus implinise deja
    doisprezece ani la sfârsitul verii. 67Si după zilele
    Pastilor la Ierusalim, Iosif si Maria au pornit
    înapoi spre Nazaret, iar Iisus mergea mai mult
    printre rude. Si asa au călătorit ei ziua întreagă.
    68Dar când L-au căutat pe Iisus, El nu era si
    negăsindu-L Iosif si Maria s-au întors la
    Ierusalim. 69L-au aflat după trei zile în templu,
    stând în mijlocul învăŃătorilor, ascultându-i si
    întrebându-i. 70Si toŃi cei ce erau acolo si-L
    auzeau se minunau de priceperea si de
    răspunsurile Lui.
    71Iosif si Maria au rămas uimiŃi, dar Maria La
    certat: „De ce ne-ai făcut una ca asta, să pleci
    de lângă noi? Iată, tatăl Tău si eu Te-am căutat
    îngrijoraŃi”.
    72Si Iisus le-a zis: „Cum se face că mă căutaŃi
    si nu stiaŃi unde pot fi? Oare nu întru cele ale
    Tatălui Meu trebuie să fiu, adică aici la
    templu?”
    73„Dar unde ai stat trei zile si trei nopŃi?” I-a
    spus mama îngrijorată.
    74Iisus i-a răspuns: „La templu, v-am spus. Si
    acolo am aflat numele secret al Tatălui”.
    75Când Iosif si Maria au auzit aceasta s-au
    înspăimântat, căci stiau că cel ce cunoaste
    numele secret al Tatălui avea mare putere. Si nu
    au mai zis nimic.
    76Iar acasă Maria a aflat de la Iisus că El
    dormise în templu si un înger al Domnului I s-a
    arătat si L-a învăŃat numele secret al Tatălui si
    felul cum putea fi folosit. 77Si Maria s-a bucurat
    când a auzit asta, că păstra în inima ei cine este
    El si ce aflase ea de când fusese cu El în Egipt.
    78Si Iisus sporea în înŃelepciunea si în harul
    Domnului, care din cerul Lui de purpură se uita
    să vadă ce făceau oamenii pe pământ. Si
    Domnul Dumnezeu se bucura.
    CAPITOLUL 4
    Pandera revine în Iudeea. Iisus în Egipt pe
    urmele Lui Zamolxe. Duhul Lui Zamolxe
    pogoară peste Iisus în Egipt.
    1Într-o zi pe când se ruga în templul zeiŃei
    Iisis, Pandera a auzit un glas care-i spunea: „Să
    mergi la Nazaret la fiul tău Iisus si să-L aduci
    aici, apoi să-L duci la neamurile tale în Tracia si
    în Dacia. Si El să-l cunoască acolo pe Bătrânul
    ÎnŃelept”.
    2Si tocmai s-a nimerit că cineva trebuia să
    meargă cu treabă la cohorta Sagittariorum, la
    EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
    14
    Ierusalim, în Iudeea. Si sutasul roman l-a trimis
    pe Abdes Pandera, cum i se spunea de obicei lui
    Pandera în Egipt.
    3Trecuse Pastile si primăvara era în toi când
    Pandera a sosit la Ierusalim. 4Si după ce a
    rezolvat treburile la pretoriu, Pandera a mers la
    Nazaret.
    5Acolo a aflat câte ceva despre familia lui
    Iosif: Maria avea si alŃi copii; Iisus, băiatul ei
    cel mare, era foarte învăŃat în legea iudaică. 6Si
    Pandera se întreba ce-o să urmeze: „Ce va
    spune oare fiul meu Iisus când mă va cunoaste
    acum la doisprezece ani ai Săi?”
    7De câteva ori Pandera a trecut prin faŃa casei
    lui Iosif, dar nu a vrut să intre în curte. 8Într-o zi
    a văzut-o pe Maria trebăluind si memoriile l-au
    năpădit. Si se tot gândea Pandera: „Ce mult am
    iubit-o si încă o mai iubesc pe Maria! Păcat că
    nu s-a putut să rămânem împreună”.
    9Într-o zi Pandera a văzut-o pe Maria plecând
    de acasă către târg. Si i-a iesit în întâmpinare
    Mariei si i-a zis: „Iată-mă Maria!”
    10Si Maria a fost tare emoŃionată să-l vadă pe
    Pandera si i-a spus cu lacrimi: „Domnul meu,
    bine ai sosit, slavă Domnului! Ce faci?”
    11Pandera i-a răspuns: „Am venit cu treburi
    la pretoriu la Ierusalim. Dar tu să-mi spui ce
    face fiul nostru Iisus?”
    12Atunci Maria i-a povestit: „Iisus S-a făcut
    băiat mare. El stie că nu este fiul lui Iosif si de
    multe ori m-a întrebat despre tine, tatăl Său.
    13Iisus vorbeste foarte bine trei limbi, evreieste,
    latineste si greceste. 14Si este învăŃat în cele ale
    scripturii, dar noi totusi am vrea să-L dăm la
    scoala rabinică. 15Iisus este un băiat foarte
    inteligent, dar cam neascultător în învăŃăturile
    iudaice pe care doreste să le îndrepte cum vrea
    El. 16A intrat de multe ori în dispute cu fariseii
    si saducheii cei învăŃaŃi. Acum nu stim dacă Îl
    vor mai primi la scoala rabinică”.
    17După ce a ascultat cele spuse de Maria
    despre Iisus, Pandera i-a dat de stire de ce se
    întorsese el în Iudeea: „Draga mea Maria. Pe
    Iisus as vrea să-L iau cu mine în Egipt si apoi
    să-L duc în Tracia si în Dacia, unde El poate să
    înveŃe cu înŃelepŃii nostri si să ajungă preot”.
    18Auzind acestea Maria i-a spus lui Pandera
    despre duhul care de curând coborâse asupra
    Lui Iisus. 19Si i-a mai spus lui Pandera că ea nu
    era surprinsă de ce-i spusese el. Dar era încă
    îngrijorată: „Cum să facem cu plecarea Lui
    Iisus? Ce va spune oare Iosif care-l iubeste ca
    pe fiul lui propriu?”
    20Dar Pandera a linistit-o zicând: „Vom
    rezolva si aceasta. Spune-I băiatului nostru că
    am venit să-L văd. Si ŃineŃi aceasta în taină de
    lume, dar lui Iosif poŃi să-i spui”.
    21Apoi cei doi au plecat fiecare la treburi.
    Maria se gândea cu emoŃie: „S-a întors Pandera,
    domnul meu, primul si singurul meu bărbat
    iubit. Doamne cât ÎŃi mulŃumesc!”
    22Când a ajuns acasă Maria I-a vorbit Lui
    Iisus despre întoarcerea tatălui Său si El i-a zis:
    „Stiam că tata Mă va căuta. Vreau să-l cunosc si
    eu mamă. Du-mă la el cât de curând!”
    23Seara, când Iosif s-a întors de la lucru,
    Maria i-a povestit cele întâmplate. 24Si a doua zi
    dimineaŃa Maria L-a îmbrăcat frumos pe Iisus si
    împreună au plecat să-l întâlnească pe Pandera.
    25Când Pandera si-a văzut fiul, L-a privit
    îndelung cu multă iubire. Iisus era si El uimit de
    vederea tatălui Său. Si Pandera I-a zis: „Bun
    găsit fiule. Vino să Te îmbrăŃisez!”.
    26Apoi Pandera L-a strâns în braŃe pe băiat si
    L-a sărutat pe frunte si Iisus i-a mărturisit cu
    lacrimi în ochi: „Ce mult te-am asteptat, tată.
    Stiam că vei veni să Mă iei si că nu M-ai
    părăsit”.
    27Atunci Pandera I-a mărturisit: „Da fiule.
    Vom merge în Dacia străbunilor Tăi. Acolo ÎŃi
    vei găsi împlinirea în viaŃă”.
    28Si Pandera si Maria au stat să plănuiască
    plecarea Lui Iisus. 29Dar Maria era încă
    îngrijorată de ceea ce va urma si i-a întrebat:
    „Ce vom face de acum înainte? Cum vom
    rezolva lucrurile cu bărbatul meu Iosif?”
    30Pandera i-a răspuns: „Lui Iosif îi vom
    spune totul. El este un om bun si înŃelept si va
    înŃelege”.
    31Când Maria a ajuns acasă i-a spus lui Iosif
    toate câte s-au petrecut la întâlnirea lor cu
    Pandera. 32Atunci Iosif i-a zis: „Nu mă pot
    opune. Pandera este tatăl Lui în trup, iar
    Domnul în duh. Dacă Iisus vrea să meargă cu el
    atunci noi Îl vom pregăti de drum”.
    EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
    15
    33În zilele următoare s-au sfătuit cu toŃii. Mai
    întâi, Pandera si Iisus, vor merge în Egipt, unde
    Pandera vroia ca El să înveŃe tainele preoŃilor si
    să păsească pe urmele străbunului Zamolxe.
    34Apoi Pandera si Iisus vor pleca spre Tracia si
    mai apoi spre Dacia.
    35Pandera le-a mai spus: „Neamul meu se
    trage din Mari fiica zeului nostru Zamolxe.
    36Pandu, un urmas de-al ei si al soŃului ei Tâcu,
    numit si Marele Lup Alb, a venit în MunŃii
    Haemus de unde Tâcu se trăgea de bastină.
    37Noi în Tracia am păstrat cu străjnicie memoria
    clanului Cogaion si am Ńinut mereu legătura cu
    rudele noastre din Dacia.
    38În câteva zile pregătirile au fost gata si
    Pandera cu Iisus au pornit către Egipt.
    39Când au ajuns la piramide, în Egiptul de
    Jos, tatăl I-a povestit fiului legende ale tracilor
    despre sederea Lui Zamolxe în Egipt astfel:
    40„Străbunul nostru Zamolxe si-a purtat pasii pe
    aceste locuri. Legendele noastre spun că El a
    fost la piramide, la Teba, la Karnak si în Valea
    Regilor. La Teba, Zamolxe a fost hirotonisit
    preot egiptean. 41În Dacia preoŃii au obiceiul să
    cheme spiritele zeilor Egiptului asa cum au
    făcut si străbunii nostri Zamolxe si Marele Lup
    Alb, din care ne tragem noi fiule”.
    42Mergând pe Valea Nilului, către Egiptul de
    Sus, Pandera si Iisus au ajuns la Teba. Si acolo
    au cunoscut-o pe preoteasa de la templul zeiŃei
    Maat, ZeiŃa ÎnŃelepciunii la egipteni. Si vroiau
    să afle de la ea dacă se mai stia ceva din
    vechime despre sederea Lui Zamolxe în Egipt.
    43După câteva zile preoteasa le-a spus:
    „Istoria noastră a consemnat trecerea pe aici a
    unui dac pe nume Zamolxes, cu vreo cinci sute
    de ani înainte. 44Zamolxes a stat trei ani în Egipt
    apoi s-a întors pe meleagurile Lui. 45El era deja
    preot al Zeului Dumnezeu din Dacia, dar si
    preot al Lui Zaratustra, profetul persilor. 46Când
    Zamolxes a părăsit Egiptul, El fusese hirotonisit
    si preot al Marelui Zeu Amun”.
    47Pandera i-a mulŃumit preotesei pentru cele
    spuse. Si a mai întrebat-o: „Se mai scrie oare si
    altceva despre străbunul nostru Zamolxe? Noi
    stim că egiptenii din vechime consemnau atent
    si despre spiritele care îi călăuzeau pe anumiŃi
    oameni alesi de Preaînaltul”.
    48Si preoteasa le-a spus: „În cronici se mai
    scrie că Zamolxes era întruparea unui mare
    profet din vechime, un om cu numele de
    Melchisedec, care a fost Mare Preot si rege pe
    vremea lui Avram, părintele iudeilor. 49Se
    proroceste că acel spirit al Lui Melchisedec si al
    Lui Zamolxes va coborî în cineva trăitor în
    aceste timpuri. 50Noi nu stim cine poate fi acel
    om, dar putem spune că va fi preot în veac si
    rege drept, căci aceasta înseamnă numele
    Melchisedec”.
    51Pandera era încredinŃat că duhul, despre
    care vorbise preoteasa, coborâse deja în Iisus,
    fiul lui. 52Si a mai întrebat-o pe preoteasă:
    „Rogu-te să-mi spui cum se face că un suflet
    care s-a întrupat poate fi făcut din mai multe
    suflete care au fost odată întrupate si ele?”
    53Preoteasa i-a spus: „La facerea unui suflet
    nou pot participa mai multe suflete vechi, desi
    sufletul are miezul lui. Dar acel suflet nou este
    si el vechi ca si sufletele care îl compun. 54Si
    atunci când sufletul nou este format si se află
    într-un corp, el îsi face o bază nouă si
    acumulează o experienŃă nouă de viaŃă”.
    55Si Pandera a mai întrebat: „Dar ce se
    întâmplă cu sufletul nou atunci când el merge în
    lumea cealaltă? Oare părŃile de suflete din care
    este făcut revin la sufletele lor originale?”
    56Preoteasa i-a răspuns: „Când sufletul merge
    în lumea de dincolo, el nu se risipeste, că are o
    identitate proprie, desi îi este înrudită cu
    sufletele din care iniŃial s-a compus. 57Si tot asa
    se întâmplă mereu cu fiinŃarea de suflete care
    toate au pornit de la Domnul ca scântei. Si ele
    se întrepătrund si se multiplică până cresc în
    lumină asa de mult încât se întorc înapoi la
    Domnul, tot asa cum fac îngerii. 58Dar drumul
    existenŃei lor este lung pentru că întâlnesc în
    calea lor si întunericul care le ia din lumină”.
    59Si Pandera a mai întrebat: „Oare cine poate
    să cheme sufletele luminoase?”
    60Atunci preoteasa i-a zis: „Un om care
    cunoaste aceste taine poate chema orice suflet
    să vină în sufletul lui propriu si astfel să
    dobândească o parte din lumina sufletului pe
    care îl doreste. 61Dar sufletele invocate nu
    coboară cu totul în noul corp, ci ele dau doar
    EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
    16
    scântei care se alipesc altor scântei care se află
    deja în sufletul omului care le-a chemat”.
    62Si Pandera a fost încredinŃat că acolo la
    Teba era locul cel mai bun pentru ca Iisus să
    deprindă înŃelepciune. 63Si a vorbit cu preoteasa
    de la templul zeiŃei Maat ca Iisus să stea la
    templul ei si să înveŃe religia locului si să
    devină preot egiptean. 64Si după ce a făcut toate
    acestea Pandera s-a întors la Abdum la trupele
    romane din care făcea parte.
    65În trei ani Iisus a aflat tainele zeilor
    Egiptului. 66El a deprins stiinŃele egiptenilor si a
    cunoscut formulele magice prin care se
    dobândeau mari puteri. 67Iisus stia deja de la
    templul din Ierusalim numele secret al
    Domnului. 68De la preoŃii egipteni Iisus a mai
    învăŃat si mestesugul vindecării bolilor si să
    facă minuni.
    69La numai cincisprezece ani Iisus a fost
    investit ca preot al zeului Amun, chiar la
    templul Luxor din Teba, unde în vechime
    Zamolxe fusese si El iniŃiat preot al zeului
    Amun, zeul solar. Pandera a participat si el la
    hirotonisirea Lui Iisus si era tare mândru de
    feciorul lui.
    70Într-o zi, pe când se afla la templul zeiŃei
    Maat din Teba, Iisus a fost răpit în duh. 71Si El a
    Ńinut minte cele trăite atunci si a mers la Abdum
    si i le-a povestit tatălui Său Pandera: „Eram în
    templul zeiŃei Maat atunci când Duhul Lui
    Zamolxe a pogorât peste mine. 72M-am ridicat
    în spirit si am ajuns până în al nouălea cer unde
    M-a întâmpinat un om bătrân. 73Eu L-am
    recunoscut si M-am închinat Lui, că-L stiam
    dintr-o altă viziune pe care am avut-o în Iudeea.
    74Si El Mi-a zis: Iisuse, urmasul Meu, află că
    Duhul Meu se va coborî cu si mai multă putere
    în Tine. 75Apoi El a dispărut si Mi-am revenit în
    simŃiri, dar viziunea Mi-a rămas adânc întipărită
    în minte”.
    76Pe dată Pandera I-a spus: „Este un semn că
    a venit timpul să pornim spre casă, fiule. 77Si
    acolo în Dacia vei cunoaste cu adevărat Duhul
    Lui Zamolxe”.
    78Si Pandera a vorbit cu sutasul de la Abdum
    să-l lase să plece un timp din armata romană, si
    să vină înapoi după câŃiva ani.
    CAPITOLUL 5
    Iisus merge în Tracia, apoi în Dacia la
    Sarmisegetuza. Iisus învaŃă înŃelepciunea Lui
    Zamolxe cu preoŃii decenei si cu Marele Preot
    si devine preot. Duhul Lui Zamolxe pogoară
    peste Iisus în Dacia.
    1Iisus avea cincisprezece ani când a pornit cu
    tatăl Său Pandera spre Tracia. 2Au coborât în
    Delta Nilului si de la Alexandria s-au îmbarcat
    spre Atena în Grecia. 3Apoi de acolo au purces
    călare către MunŃii Haemus în Tracia.
    4Când Pandera a ajuns la rudele lui, la clanul
    Cogaion, toŃi i-au primit cu dragoste si s-au
    bucurat să-L vadă pe Iisus despre care stiau de
    la Pandera că era fiul său care stătuse în Iudeea
    cu mama Sa.
    5În Tracia, Iisus a cunoscut multe rude din
    partea tatălui. 6I-a întâlnit si pe preoŃii traci
    decenei, slujitorii Lui Zamolxe, care, observând
    aptitudinile deosebite ale tânărului Iisus, au
    dorit să-L ia la învăŃătură.
    7Atena, preoteasa decenee, sora lui Pandera,
    a zis: „Băiatul să stea un timp cu noi si să
    deprindă învăŃătura Lui Zamolxe si să ajungă
    preot deceneu”.
    8Dar Pandera i-a răspuns: „Iisus va merge cu
    mine în Dacia, unde se află Marele Preot, căruia
    i se spune Bătrânul ÎnŃelept. Acolo Iisus va
    învăŃa cu marii înŃelepŃi ai neamului nostru”.
    9Pandera si Iisus au stat în Tracia până
    primăvara când s-au pregătit de plecare spre
    Dacia. 10Si au trecut râul cel sfânt Istru si au
    purces către Sarmisegetuza unde rudele îi
    asteptau, că aflaseră că Pandera Îl va aduce
    acolo pe Iisus, fiul său. 11PreoŃii si preotesele de
    la Sarmisegetuza Îl asteptau si ei, se credea că
    spiritul Lui Zamolxe a coborât într-un om.
    12Pandera si Iisus au ajuns la Sarmisegetuza
    spre bucuria tuturor. 13În seara venirii preoŃii au
    aprins un rug sacru si s-au rugat Lui Dumnezeu
    si Lui Zamolxe si au chemat spiritele străbunilor
    înŃelepŃi.
    14Într-o zi Pandera L-a dus pe Iisus la Marele
    Preot Iulian, care trăia în munŃi, retras de lume.
    15Si i-a povestit Marelui Preot viaŃa tânărului
    Iisus si i-a mai spus si despre viziunile Lui Iisus
    EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
    17
    atunci când I-a vorbit străbunul Zamolxe în
    Iudeea si în Egipt.
    16Si Marele Preot a zis: „Noi, de la plecarea
    la Zamolxe a Marelui Preot Deceneu, am tot
    chemat la focul sacru să revină Duhul Lui
    Zamolxe. 17Deceneu a prorocit că Spiritul Lui
    Zamolxe se va întoarce într-un om care va
    schimba lumea. 18După câte mi-ai spus, nu
    încape îndoială că tânărul Iisus are scântei din
    spiritul străbunului nostru Zamolxe, care este
    Mare Preot si zeu în vecii vecilor. 19Noi nu stim
    ce va face Iisus în lume, si nici cum o s-o
    îndrepte pe calea luminii, dar stim că va avea
    putere de la Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc.
    20Că noi suntem poporul Lui Dumnezeu. 21De
    acum pe Iisus Îl luăm la învăŃătură si în doi ani
    de zile va ajunge preot deceneu”.
    22Si Marele Preot a aranjat ca Iisus să înveŃe
    cu preoŃii si preotesele de la Sarmisegetuza.
    23Dar Iisus urma învăŃătura mai ales pe lângă
    Marele Preot.
    24Într-o zi Marele Preot I-a povestit Lui Iisus
    legende despre Zeul Zamolxe: „Se stie prea bine
    cum străbunul nostru Zamolxe a învăŃat cu
    înŃeleptul Pitagora, apoi cu Zarates, un mare
    preot din Babilon si mai apoi a stat un timp în
    Egipt. 25Dar Zeul nostru Zamolxe a fost prezent
    la sfinŃirea templului din Ierusalim. 26Era pe
    vremea când trăia prorocul Zaharia. 27Atunci
    Zamolxe i-a mustrat pe iudei că au adus
    sacrificii la inaugurarea templului din Ierusalim.
    28Ce se face cu vărsare de sânge se va sfârsi tot
    cu vărsare de sânge. 29Noi credem că din acel
    templu nu vor rămâne decât ruine”.
    30Iisus i-a zis Marelui Preot: „Este un obicei
    la poporul mamei Mele de a aduce jertfe. 31Desi
    de-a lungul timpului s-a văzut că jertfele aduc
    distrugeri celor care le fac, iudeii tot continuă să
    facă aceasta pentru că urmează scriptura Tora,
    unde este scris să aducă jertfe”.
    32Marele Preot Iulian a mai spus: „Păcat că
    acesti oameni, aflaŃi în căutarea cunoasterii
    Domnului, mai cred că sângele poate spăla de
    păcate. 33Si dacă ei vor continua să mai facă
    sacrificii de animale nu va mai rămâne nimic
    din poporul lor. 34Noi neamurile tracilor nu mai
    aducem jertfe zeilor de pe timpul străbunului
    Zamolxe. Si de atunci ne merge bine. Si bine va
    fi cât timp nu venerăm moartea ci viaŃa. 35Că
    adevărata scriptură este însăsi viaŃa, iar când
    scripturile scrise nu mai urmează viaŃa ele devin
    rătăciri, întinează sufletul omului si aduc mari
    pagube si nenorociri”.
    36De obicei Iisus mergea singur să-l vadă pe
    Marele Preot care limpezea nedumeririle Sale.
    37Si odată Iisus l-a întrebat: „Mărite Preot,
    cine este Dumnezeu si cum Îl putem noi
    cunoaste? 38La iudei Spiritul Suprem este
    împărŃit în mai multe entităŃi. ÎnŃelepŃii
    neamului se străduiesc de sute de ani să-L
    definească. 39Dar multele lor frământări nu au
    reusit să limpezească lucrurile. 40Desi se crede
    că există o singură FiinŃă Supremă, numirea Ei
    este neclară si duce mereu la violenŃă. 41În
    Iudeea nu am putut înŃelege de ce contradicŃiile
    continuă si de ce sunt partide religioase care
    susŃin idei diferite ducând mereu la dezbinări”.
    42Atunci Marele Preot I-a explicat Lui Iisus:
    „Dumnezeu, în mărirea Lui, este peste puterea
    noastră de înŃelegere. 43Dar este necesar să
    aflăm despre El pe înŃelesul nostru. 44Putem
    spune fără să gresim că Dumnezeu este în tot si
    în toate. 45Dar mai cu seamă Îi vedem prezenŃa
    în ritmurile naturii, în care si viaŃa noastră
    trebuie trăită. Fără această apartenenŃă la natură
    omul îsi pierde sufletul”.
    46Iisus a întrebat: „Atunci unde se află locul
    omului în înŃelegerea Lui Dumnezeu?”
    47Marele Preot Iulian a zis: „Domnul este
    atât în exteriorul omului cât si în interiorul lui.
    48Iar atunci când omul reuseste să-L trezească
    pe Domnul din el va sti ce să facă în viaŃă si va
    cunoaste ce este viaŃa omului. 49Si asa omul va
    înŃelege puterea gândului, a cuvântului si a
    faptei. 50Si să iei aminte că gândurile omului
    deschid mereu drumul pe care el păseste, căci
    de la gând vine cuvântul si de la cuvânt vine
    fapta. Că noi oamenii după ce gândim, spunem
    în cuvinte ce am gândit si apoi înfăptuim”.
    51Atunci Iisus l-a mai întrebat pe Marele
    Preot: „Dar sufletul omului unde sălăsluieste?”
    52Si Marele Preot a răspuns: „Cu adevărat
    sufletul este fără timp. 53Dar sufletul se arată
    într-un fel în lumea materială care-i este creaŃia.
    54MinŃile noastre si trupurile noastre sunt tot de
    suflete create. 55Si cu adevărat sufletul omului
    EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
    18
    este tot asa de bătrân ca si timpul care nu are
    vârstă tot ca si Dumnezeu”.
    56Iisus a ascultat atent vorbele Marelui Preot
    Iulian pe care l-a mai întrebat: „Cum poate
    atunci omul să intre în ritmurile naturii?”
    57Si Marele Preot a răspuns: „Ritmurile
    naturii sunt o trăire a Domnului. 58Este bine ca
    omul să înŃeleagă că de când se naste si până la
    moarte, viaŃa să-i fie condusă de ritmurile
    naturii. Dar dacă omul iese din aceste ritmuri el
    suferă. 59Noi preoŃii decenei avem trimiterea de
    a-l îndrepta pe om pe calea cea bună atunci când
    el se rătăceste. Noi oferim această posibilitate
    pe care omul, fie o acceptă, fie o refuză.
    60Oamenii, care rătăcesc în viaŃă, vin la preoŃii
    decenei care-i ajută să păsească din nou pe
    făgasul armoniei cu natura. 61Din mos-strămosi
    urmăm multe practici care Ńin vie constiinŃa
    sacralităŃii vieŃii omului, adică trezvia, cum o
    numim noi”.
    62Si Iisus a mai întrebat: „Care ar fi aceste
    practici?”
    63Marele Preot a spus mai departe: „În
    primul rând omului trebuie să i se trezească
    simŃul realităŃii. Cu alte cuvinte el să-si dea
    seamă de fiinŃarea lumii si a propriei vieŃi. Baza
    practicilor stă în folosirea focului sacru care
    trezeste sufletul. 64Odată cu trezirea sufletului
    omul deschide ochii spre lume si asa îsi
    îndreaptă viaŃa pe calea armoniei. 65Si în orice
    moment omul îsi alege singur pasul pe care-l
    face. 66Iar atunci când omul devine constient de
    puterea gândului lui, el poate să-si trăi

  2. #2

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 2 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 2 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •