Am hotarat sa adaug filmulete si poze, descrieri detailate si asta in dorinta de a face cunoscute locuri mai putin ,,umblate'' iar ca inceput am sa va ,,ademenesc'' sa vizitati minunata zona a Almajului pentru ca este zona unde m-am nascut, crescut si copilarit iar frumusetea locurilor pe care cu drag vi le arat este de o adevarata frumusete estompata de poze si filmulete care nu pot reda bucuria de a simti aerul si mirosul padurilor, clipocitul apelor si raceala ce cristal a acestora.
Sper sa va aduca un dram de incantare si de meditatie linistitoare.
VALEA ALMAJULUI
http://www.youtube.com/watch?v=XwncTRd-v1w
http://semenic.exploratorii.ro/obt.php
Almăjul este o depresiune intramontană între Masivul Semenic la
nord, lanţul muntos al Aninei şi Munţii Almăjului la sud. Valea
Almăjului a fost denumită astfel din vechime, fiind amintită cu acest
nume în izvoarele scrise ale evului mediu.
Almăjul este o depresiune intramontană între Masivul Semenic la nord,
lanţul muntos al Aninei şi Munţii Almăjului la sud. Valea Almăjului a
fost denumită astfel din vechime, fiind amintită cu acest nume în
izvoarele scrise ale evului mediu. (Liviu Smeu, Contribuţii la istoria
Almăjului, Bucureşti, 1977, p. 15.) Ea are o lungime de 30,75 km şi o
lăţime de 12,75 km, suprafaţa sa totală fiind de 1.144 kmp. Dintre
aceştia, numai 12,87% sunt cultivaţi, restul fiind format, datorită
reliefului, din păduri, fâneţe, islazuri şi poieni. (p. 16)
În acele locuri romanii au exploatat aur, atât prin guri de exploatare,
cât şi prin cernerea nisipului din râuri şi pârâuri. (p. 16) Urme ale
antichităţii sunt cetatea dacică de la Grădiştea-Dalboşeţ, villa rustica
de la Dragomireana-Dalboşeţ, cetatea romană de lângă cimitirul catolic
din Bozovici, o piatră funerară la Ogei-Prigor (p. 19), alta lângă
Dragomireana-Dalboşeţ, o piatră cu inscripţie latină în locul denumit
“cetate” la Bozovici, o mare lespede de piatră şi un suport de treaptă
din piatră la Comoara-Prilipeţ, sarcofage din piatră şi monede tot
acolo, dar şi în alte locuri. (p. 20)
Perioada migraţiilor nu a afectat prea mult aşezările existente în
Almăj, datorită zonei ferite în care se aflau. S-au păstrat monede
bizantine şi bulgăreşti la Pătaş şi Şopotu Nou, aşezarea intrând sub
administraţia voievozilor bănăţeni Glad şi Ahtum în secolele X-XI. (p.
20) Din secolul al XIII-lea, Regatul maghiar a introdus în Banat
comitatele Timiş, Cenad şi Caraş, precum şi Banatul de Severin. În
secolul al XIV-lea în Banat existau opt districte româneşti, inclusiv
Almăjul, cărora regii unguri le-au acordat privilegii multiple prin
diplomele din 1457 şi 1552, acestea trebuind în schimb să apere hotarele
răsăritene ale Ungariei. (p. 20)
În anul 1430, regele Sigismund menţiona în Almăj cnezate şi aşezări
stabile care cuprindeau 504 ţărani liberi, 32 de grăniceri şi 26 de
curieri. În acelaşi an venea acolo banul Severinului Nicolae Radwitz
pentru a judeca unele pricini apărute între nobili şi cnezi. (p. 20)
Din secolele XIV-XV datează primele aşezări existente şi azi, în locuri
ferite şi în poieni, fiind ulterior denumite “sălişte”, la Pătaş,
Gârbovăţ, Lăpuşnic etc. Până în secolul al XVII-lea aveau să apară şi
satele Bănia, Borlovenii Vechi, Bozovici, Dalboşeţ, Moceriş, Prigor,
Prilipeţ, Putna, Rudăria şi Şopot. (p. 21) În 1484, conscripţia
aşezărilor din Almăj, făcută din motive atât militare, cât şi financiare
(impuneri de dări), menţiona Bănia, Bozovici, Lăpuşnic, Moceriş,
Prigor, Prilipeţ şi Rudăria. Conscripţia din 1603 adăuga Borloveni,
Dalboşeţ, Gârbovăţ, Pătaşu de jos, Pătaşu de sus, Putna şi Şopot. În
1484 mai erau amintite şi câteva sate care între timp au dispărut
(Gârlişte, Rustnic, Herniac), la fel în 1550 (Padeş) şi în 1552 (Margine
şi Sălişte). (p. 22)
Printre cnezii locali almăjeni documentele medievale îi aminteau pe
Radu, Raia, Dobre, Ioan, fiul lui Dragomir, pe Iacob Gârleşteanu,
înnobilat de Matei Corvin, precum şi pe vecinii săi Lazăr de Bozovici,
George de Moceriş şi Vasile de Bănia. Iacob Gârleşteanu avea să ajungă
ban de Severin în perioada 1495-1508, iar urmaşii săi au fost menţionaţi
până în 1598 ca proprietari în Valea Almăjului. (p. 22) După
instaurarea ocupaţiei turceşti în Banat, în 1552, a fost impusă tuturor o
dare, pe care în Almăj o strângea banul Petre Petrovici. Turcii au
recunoscut vechile drepturi ale celor opt districte bănăţene: Almăj,
Ilidia, Caransebeş, Lugoj, Mehadia, Comiat, Caraşova şi Bârzava. (p. 23)
Din 1658 însă, turcii şi-au extins administraţia şi în Valea Almăjului,
ca şi în celelalte districte ale Banatului. Impozitele erau acum
adunate de la ţărani de către beiul din Bozovici. (p. 24) Însă în zonă
s-au petrecut şi evenimente militare importante. În 1598 almăjenii îl
uciseseră pe paşa Eukan al Belgradului, care făcuse o incursiune în
regiune. Odată cu el au pierit sute de turci la Poaina Fetei din lanţul
muntos Blidariu. (p. 24) Iar în 1605, în “cetatea Almăjului” a fost
semnat un tratat de pace între solii împăratului Rudolf II al Austriei
şi cei ai sultanului Ahmet I. (p. 25) În 1688, generalul austriac
Veterani şi-a stabilit cartierul general în Almăj, aprovizionându-se
acolo cu alimente şi furaje. Turcii au prădat satele almăjene, însă în
1689 localnicii i-au învins la locul Groşi de lângă Şopotu Nou şi la
Rădutu, lângă Lăpuşnicu Mare, incendiind întăriturile militare pe care
şi le făcuseră. (p. 25)
În 1718 guvernatorul austriac Mercy a împărţit Banatul în 11 districte,
unul fiind la Orşova-Mehadia-Almăj, cu centrul la Orşova şi două
ocoluri, la Mehadia şi Bozovici. Pământul era acum considerat
proprietate a coroanei şi împărţit anual pe familii de către cnezii
satelor. Robota şi prestaţiile pentru armată erau obligatorii. (p. 30)
În 1722 a început lărgirea şi amenajarea vechilor drumuri
Bozovici-Pătaş-Borloveni-Mehadia, sub conducerea inginerului Ktencka, a
drumului Bozovici-Gura Golâmbului (18 km de-a lungul văii Minişului) şi a
celui spre Stăncilova şi Moldova Veche (30 km). Siliţi să robotească la
construirea acestor drumuri, mulţi ţărani almăjeni au fugit în păduri,
devenind haiduci. (p. 31) Neobişnuiţi cu asemenea tratament, bănăţenii
s-au alăturat masiv turcilor în noul război purtat contra austriecilor
în 1737-1739.
Conform conscripţiei din 1718, satele almăjene aveau următorul număr de
case: Bozovici 82, Bănia 56, Dalboşeţ 15, Gârbovăţ 28, Lăpuşnic 47,
Moceriş 26, Pătaş 44, Prilipeţ 57, Prigor 40, Putna 30, Rudăria 82,
Şopot 35, Tăria şi Jidovini 30. (p. 34) Altă conscripţie a fost
efectuată în scop militar în 1749. Atunci nu mai erau menţionate
Tăria-Jidovini de lângă Bozovici, populaţia lor mutându-se între timp în
această localitate.
CHEILE NEREI- CASCADA BEUSNITA
http://www.youtube.com/watch?v=lMMzLaI-LyU
Localizarea rezervației pe harta țării
PozițiaJudețul Caraș-Severin
România
Cel mai apropiat oraș, Moldova Nouă
Coordonate: 44°56′44″N 21°51′45″E44°56′44″N 21°51′45″E[1]
Suprafață3.081,30 ha
Înființare1982, declarat în 2000
Cheile Nerei - Beușnița alcătuiesc o arie protejată de interes național, înclusă în Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița, ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Caraș-Severin, pe teritoriul administrativ al comunelor Sasca Montană și Șopotu Nou.[2]
Descriere
Cheile Nerei sunt o formațiune de tip chei de-a lungul râului Nera în județul Caraș-Severin, între localitățile Sasca Montană și Șopotu Nou. Distanța pe care se întind cheile este de circa 22 km din care aproximativ 20 km de chei propriu-zise, Nera, străbate un defileu, cu aspect de chei, îngust, spectaculos și absolut sălbatic, formând cele mai lungi chei din România.[necesită citare] Aici, unde pereții se înalță până la 200 de metri, apa Nerei și a afluenților săi, a săpat și a format în rocă calcaroasă lacuri, canioane, peșteri și cascade impresionante. O potecă turistică marcată le străbate, dar parcurgerea lor necesită traversarea râului Nera direct prin apă.
În partea estică (dinspre amonte) a cheilor găsim un alt obiectiv turistic, Lacul Dracului, iar din partea vestică se poate ajunge la Cascadele Beușniței și la Lacul Ochiul Beului. De asemenea se mai poate vedea și canionul Valea Rea.
Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița ocupă zona sudică a Munților Aninei și partea nordică a Munților Locvei, ocupând o suprafață de 36.364,8 ha ce include 6 rezervații declarate și una propusă.
http://www.youtube.com/watch?v=z9aUf8YTkug
CASCADA BIGAR
Considerata una din cele mai frumoase cascade din Europa, Bigarul se afla pe drumul dintre Oravita si Bozovici, la Paralele 45. Este un loc plin de frumusete si liniste. Merita vizitata.
http://www.youtube.com/watch?v=WrJWCoVlM6E
http://www.youtube.com/watch?v=J6ECpjVORe0
CASCADA VAIOAGA
http://www.youtube.com/watch?v=O_BxDF9anm8
LACUL DRACULUI
Cand ajungeti la lacul Dracului, incinsi de la drumul
anevoios, va poate cuprinde o stare euforica insa, oricat de
ademenitoare ar arata apa lacului, nu va lasati dusi de mrejele ei. Te cheama inauntrul ei .
http://www.youtube.com/watch?v=BLUmleDn0Sw
Se zice că demult, într-o primăvară, un moş a ieşit cu caprele la
mugur, mai jos de Poiana Meliugului. Caprele şi iezii se urcau pe
cleanţuri pentru a mânca lăstarii tineri, înmuguriţi. Moşul mergea pe
lângă matca râului, strigând caprele pe nume, ca să nu se depărteze.
Vorbea mai ales cu iezii care se jucau întruna, de parcă erau copii. Dar nici caprele, nici iezii nu-l ascultau şi îşi vedeau fiecare mai
departe de treaba lor. Mai arunca din când în când câte o piatră în apă, pentru a alunga iezii de lângă râu. Ii era frică să nu cadă vreunul în
apă. Soarele trecuse peste Pânza Albinii şi începuse să sufle un vânt
rece şi tăios. Moşul căută nişte uscături şi se aşeză aproape de gura
unei peşteri ca să facă un foc. De aici admira frumuseţea unui lac
ascuns parcă de ochii omului între stânci. Apa împrumuta culori felurite de la razele soarelui, ce străbăteau printre crengile copacilor şi
printre nori. Lacul se afla cu vreo zece metri mai jos, cuibărit între
cleanţuri şi îţi trezea fiori când te apropiai de el. Deodată auzi un
zgomot şi iezii fugiră spre moş. De pe un cleanţ căzuse un ţap care se
zbătea acum între viaţă şi moarte. Moşul nu stătu mult pe gânduri,
scoase o sâmcea (un cuţit mic) şi înjunghie animalul. Îşi făcea însă fel de fel de planuri, cum să-l ducă până la sălaş; că drumul era departe
şi anevoios, ţapul greu şi moşul bătrân. Numaidecât apare ca din senin
un omuleţ cu un peşte mare în mână şi se apropie de moş, care sta pe
gânduri lângă foc. -Bună vreme, moşule! -Bună! -De ce stai aşa
îngândurat, că doar nu ţi s-au rătăcit caprele? -Nu, dar mi-a căzut un
ţap de pe o stâncă şi a murit; acum mă gândesc cum să-l duc până la
sălaş, că e cam greu. -Dacă faci o prinsoare cu mine, te învăţ eu cum
să-l duci. Moşul chibzui ceva timp, apoi se învoi, deşi nu prea avea
încredere în pocitania asta de om. -Şi ce prinsoare vrei, măi piticule?
-Păi, fiecare să-i îndeplinească o dorinţă celuilalt, iar cel care nu
poate a pierdut prinsoarea. După ce mai vorbiră ei pe lângă foc o bucată de timp, omuleţul i-a cerut moşului să-i frigă peştele la foc, dar, în
aşa fel, să nu i se strâmbe coada. Moşul îi ceru omuleţului să-i frigă
şi el la foc capul ţapului, dar în aşa fel, încât să nu i se vadă
dinţii. Zis şi făcut. Moşul a tăiat o creangă de corn, a ascuţit-o la un capăt, a înfipt-o prin gura peştelui până la coadă şi a început să-l
frigă la foc moale. Omuleţul a cojit tulpina unui tei şi cu coaja care
semăna cu o cureluşă a cusut gura ţapului şi a început să-i frigă capul. In timp ce peştele se frigea bine şi drept, aşa cum era prinsoarea,
coaja de tei s-a uscat şi a început să ardă slăbind buzele şi lăsând
dinţii ţapului să se vadă. De ciudă, omuleţul s-a înnegrit la faţă şi a
sărit în apa lacului unde a dispărut. După câteva clipe de nedumerire,
moşul s-a trezit parcă dintr-un vis. Şi-a dat seama că nu a fost vis, ci realitate, pentru că lângă foc se găsea şi peştele şi capul ţapului. Îi treceau prin inimă fiori, iar o sudoare rece îi udă cămaşa în spate.
Măi, să ştii că acesta a fost dracul! De atunci lacul cu pricina se
numeşte Lacul Dracului. El este un lac de origine carstică având forma
ovoidă de aproximativ 33/18 m, şi este încremenit la 10 – 12 metri mai
jos decât stâncile care îl înconjoară. Nivelul apei zătocite este la
nivelul râului Nera, iar o parte din lac parcă se ascunde în peştera de
la Lacul Dracului.
OCHIUL BEIULUI
http://www.youtube.com/watch?v=6Mi_H4w4yFU
Lacul Ochiul Beiului se afla in Parcul National Cheile Nerei Beusnita si este protejat de muntii Aninei si Locvei. Nu se ajunge usor, deoarece drumul este anevoios insa, efortul da roade cand, calatorul ajunge in fata ochiului plin de
vraja care anima padurile si indeamna turistii la o stare de visare si
contemplare. In acele momente ai vrea sa fii o fiinta supranaturala ca
sa te poti scufunda in albastrul infinit al lacului si sa-i afli povestea.
Lacul este un blestem al unei fete deosebit de frumoase care a fost siluita de un bei ce o dorea de nevasta dar aceasta a fugit si padure de unde nu s-a mai intors.In locul unde ar fi trebuit sa fie s-au gasit niste haine si acest lac care ca si Lacul Dracului te ademeneste in albastrul lui sau te face sa ramai ore in sir nemiscat si hipnotizat.
Lacul are o suprafata de 284 mp si o adancime de 3.6 m. Ochiul Beiului are provenienta carstica si are forma de cuva. Datorita izvorului care il alimenteaza, acest lac nu ingheata iarna. De altfel, iarna, datorita temperaturii apei, poposesc pasari migratoare precum starci cenusii si rate salbatice.
Lacul Ochiul Beiului este poziţionat aproape de cele 3 cascade ale râului Beuşniţa, rezervaţia naturală cu aceleaşi nume,
împrejurimile sălbatice ca şi ruinele cetăţii medievale Ilidia din
apropiere, constituie unul din cele mai frumoase puncte turistice din
Banat. Pe raza satului Sasca Română după vărsarea Beiului în Nera se termină frumoasele Chei ale Nerei – rezervaţie naturală, unde trecerea călătorului se face prin tunele săpate în stânca abruptă a malului drept.Lacul Ochiul Beiului este fermecat si datorita faptului ca localnicii inca alimenteaza povestea ielelor. Ei povestesc ca aici se aduna ielele in noaptea de Sanziene, se imbaiaza si danseaza pana in zori de zi dupa care te lasa schilodit sau te ineaca.
Informatii utile: *** Lacul Dracului si Ochiul Beiului, se afla in localitatea Sasca Montana, judetul Caras – Severin. *** Distante:- Moldova Noua – 25 km – Sasca Montana
- Timisoara – 105 km – Resita – 53 km – Oravita – 24 km – Sasca Montana (total~182 km)
- Drobeta Turnu Severin – 29 km – Orsova – 103 km – Moldova Noua – 25 km – Sasca Montana (total ~ 157 km)
- Baile Herculane – 109 km – Oravita – 24 km – Sasca Montana (total~133 km)
- Hateg – 70 km – Caransebes – 43 km – Resita – 53 km – Oravita – 24 km – Sasca Montana (total~190 km)
- Targu Jiu – 42km – Baia de Arama – 59 km – Baile Herculane – 23 km – Orsova – 103 km – Moldova Noua – 25 km – Sasca Montana (total~252)
-Bucuresti – 120 km – Pitesti – 70 km – Slatina – 51
km – Craiova – 35 km – Filiasi – 76 km – Drobeta Turnu Severin – 29 km – Orsova – 103 km – Moldova Noua – 25 km – Sasca Montana (total ~509 km)
SFINXUL BANATEAN -SFINXUL DE LA TOPLET
Poate fi el rezultatul capriciilor vremii? E indoielnic, având in vedere perfectiunea formelor.
Privit dintr-un anumit unghi, constatam ca avem de-a face cu o reprezentare antropomorfa. E destul de dificil sa-ti imaginezi ca vântul si ploile s-au straduit sa
daltuiasca o stânca care sa reprezinte un cap omenesc. Si nu orice fel
de cap. Ci unul impunator, misterios, degajând o forta si autoritate greu de obtinut si de catre un sculptor
http://romaniamegalitica.blogspot.ro...la-toplet.html
Spatiul liber din jurul acestui simulacru, te duce cu gândul la un amplasament anume ales. Stânca pare sa vegheze ca un adevarat "Pazitor al pragurilor".
Daca "Sfinxul" a fost inaltat de oameni, oare când s-a produs acest
lucru si cine erau acesti oameni? Cât de departe putem sa ne lasam
purtati de imaginatie pentru a afla din ce motive acei oameni l-au
creat?
Ce mesaj ne transmit peste milenii aceste stanci uriase cu forme ciudate din Carpati? Reprezinta ele figuri uitate de ZEI si de EROI daltuite in piatra? ...
Nimeni nu stie cu exactitate...
Povestile care mai circula si astazi aici, isi poarta eroii
catre izvoarele Cernei... pe care grecii o numeau Ternessos, romanii
Dierna sau Lerna iar populatiile autohtone Zernes.
De la gara din Baile Herculane se merge pe drumul european DN 70 spre Orsova,
Vazut aici din sens opus, cum mergi spre Orsova, Bucuresti. Pare a fi ...
o pasare uriasa, un chip uman ... extraterestru. ) unde ajungem la al doilea pod de beton peste riul Cerna . La capatul
podului, gasim un drum de tara (baltit, plin de gunoaie si gropi), care
trece pe linga gradinile oamenilor . O luam pe acest drum ... circa 3 km si ajungem la Sfinx .
Sfinxul reprezinta figura dacica (???!!!) a unui cap de om, cu un coif
dacic orientat cu fata spre vest . Nici pina in momentul de fata nu se
stie cum a fost posibila o sculptura a naturii (???!!!) atit de perfecta
Stinca are o inältime de 16 m si o latime de 8 m, putind fi usor observata de la distanta - inaintea aparitiei vegetatiei inalte - de pe drumul european E 70 Bucuresti - Timisoara . Din pacate, indicatoarele E.Udrea, 3D sau clasice, nu au ajuns pana
aici! Milioane de oameni au trecut in zeci/sute de ani "pe langa", fara
a-si da seama ca pe dreapta, cum mergi spre TIMISOARA, peste apa CERNEI,
P.S. ATENTIE! In zona sunt vipere!
Vipere cu corn!
Muscatura este mortala!
COMPLEXUL MULINOLOGIC EFTIMIE MURGU(RUDARIA)
http://www.descopera.ro/descopera-in...-macina-timpul
Tinutul Morilor de Apa (Eftimie Murgu / Rudaria)
Judet: Caras Severin Localitate: Eftimie Murgu
La câţiva kilometri de Bozovici, se află comuna Eftimie Murgu, cunoscută după vechea denumire ca Rudăria.
Cum se ajunge la Rudăria
Valea Almăjului din judeţul
Caraş-Severin este înconjurată de munţi: spre nord şi nord-vest, o
închid Munţii Aninei şi Munţii Semenicului, la sud o ţin în braţe Munţii Almăjului, iar în sud-vest o păzesc vârfurile joase ale Munţilor
Locvei. Estul văii se desface în Culoarul Timiş-Cerna, dincolo de care
se ridică înălţimile semeţe ale Munţilor Ţarcului şi Cernei. Cu această
tovărăşie a naturii montane, nu este de mirare că depresiunea îi aduce
călătorului o pitorească imagine cu păduri şi poieni acoperind culmi
arcuite, cu râuri străpungând chei înguste şi stâncoase, cu ogoare
peticite şi cu o atmosferă de vacanţă nesfârşită.
De pe şoseaua dintre Anina şi DN 6 (E
70), ce taie Valea Almăjului pe direcţia NV-SE, un drum comunal iese la
mijloc şi însoţeşte în amonte râul Rudăria, spre sălbăticia Munţilor
Almăjului. Comuna, care în trecut purta numele râului pe malurile căruia îşi făcuse vatra, a căpătat nu demult denumirea de Eftimie Murgu, aşa
că indicatoarele pe aceasta o ţin. Dar mulţi dintre vizitatori vin în
localitate nu pentru că aici s-a născut profesorul şi revoluţionarul
paşoptist Eftimie Murgu, ci fiindcă au ocazia să vadă cel mai mare
complex de mori de apă din sudul Europei: Parcul Mulinologic Rudăria,
recent restaurat sub patronajul Muzeului "Astra" din Sibiu.
Şoseaua nou asfaltată intră în sat pe partea stângă a râului şi se
înghesuie printre casele şi livezile de pe maluri. Din maşină, mare
lucru nu izbuteşti să vezi, decât verdeaţă multă, case îngrijite şi, din când în când, firul apei. Dacă ţii drumul dincolo de ultima grădină,
vei vedea că el trece pe dreapta şi şerpuieşte câţiva kilometri prin
Cheile Rudăriei, strâmtorate şi frumos trecute pe sub stânci şi prin
pădurea răcoroasă. Este mai bine ca de la capătul satului să o iei pe
jos, ca să te bucuri de această vale şi de izvoarele ce izbucnesc din
marginile ei. Oricum, şoseaua se va pierde la un moment dat în drumul
forestier din munţi. Dacă ai ales plimbarea la pas de la capătul comunei în susul cheilor, lasă-te prins în vraja peisajului: castanii,
carpenii, fagii, salcâmii umbresc malul jos al râului, tufişurile se
caţără printre stâncile cenuşii, florile sălbatice înmiresmează aerul
proaspăt de lângă apă. Dar nu sta mult cu ochii ridicaţi spre pereţii
cheilor, căci după vreo 15-20 de minute de mers o să apară un fel de
lărgire a văii şi un povârniş de piatră aruncat peste râu. Sub el se
ascunde prima moară de apă şi este timpul să te pregăteşti pentru
întoarcere, dacă te-ai hotărât să vizitezi doar întregul complex
mulinologic (întins pe 3 kilometri, în sat şi în afara lui), nu şi
Cheile Rudăriei.
Morile de apă
Pe malul râului Rudăria (din slavă: rudă - minereu, reka - râu), 22 de mori de apă sunt prinse ici-colo, stânga-dreapta, ca
nişte mărgele pe o salbă, cum le place localnicilor să le descrie. Deşi
localitatea este atestată documentar din 1241 şi primele 8 mori sunt
consemnate oficial în 1722, folosirea acestor sisteme hidraulice primare a fost introdusă în această zonă încă din secolele II-III. În 1874,
erau 51 de mori funcţionale, însă câteva inundaţii succesive au redus
numărul lor la jumătate. Rudărenii nu-şi mai amintesc de când au grijă
de morile lor de apă, ştiu doar că fac parte din viaţa lor. Le folosesc
la măcinat, dar şi ca loc de întâlnire, de stat la taclale, de
împărtăşit momente importante din viaţă. Numele morilor sunt luate după
numele străbunicilor şi din imaginaţia creatoare a localnicilor: Moara
de la Tunel, Moara Trăiloanea, Moara Firiz, Moara Roşoanea, Moara
Îndărătnica dintre Râuri, Moara Prundulea, Moara Popeasca, Moara
Maxinoanea, Moara Hămbăroanea...
Cum am spus, prima moară se ascunde mult în jos, pe mal, în verdele
decorului. Coborând spre ea, poţi să vezi cum o potecă pietruită
întâmpină căsuţa din lemn de pe râu, urcată pe o platformă. Puţin mai
sus, Rudăria are o treaptă ce aduce apa mai cu putere spre mecanismul
morii. Construcţia este simplă: sub moară, un jgheab lung prinde apa
râului şi o duce spre o roată metalică orizontală, cu mici palete (de
unde vine şi denumirea de "moară cu ciutură"). Roata stă pe un braţ lung orizontal (furcă), prins de o bară cu vârful intrat în podeaua casei
morii şi ţinut de un mâner numit "ridicător". Învârtit, el ridică sau
coboară sistemul hidraulic exterior. Apoi, rotirea paletelor cu ajutorul apei mişcă un fus (un ax vertical) care urcă în moara propriu-zisă din
căsuţă. Aici, pietrele mari îşi îndeplinesc rolul ancestral: macină
încet, ritmic, grăunţele din coş şi separă, prin sită, pulberea de
tărâţe. Făina se adună, în final, în lada mare, nu înainte ca
particulele foarte fine să pudreze, jucăuş, lemnul morii.
O asemenea moară, care macină 130-140 kg de boabe în 24 de ore, este gospodărită de câte 15-25 de familii
(rândaşi) din sat. La buna înţelegere, acestea îşi împart rândul, adică
cele 12-24 de ore de folosinţă a morii. Localnicii se mândresc cu făina
ieşită din morile lor: se pare că ea are un gust deosebit, pentru că
roţile mişcate de apă macină încet, spre deosebire de cele acţionate
electric, a căror viteză este mai mare.
În micul muzeu deschis în localitate, o
moară este desfăcută în bucăţi, aşa încât înţelegerea funcţionării ei să fie cât mai bună. Dar până acolo, să ne întoarcem pe drum, la prima
dintre ele, şi să ne îndreptăm spre sat, pe lângă râu.
De pe şosea, priveşte cu atenţie malul apei şi vei observa câte un
acoperiş din lemn ori un gard scund pe lângă o potecă. Asta înseamnă că
ai dat de o nouă moară. Alteori trebuie să cauţi mai bine, pe partea
opusă, silueta unei alte căsuţe cenuşii aşezate pe râu. Unele sunt bine
prinse în desiş, de parcă ar juca de-a v-aţi ascunselea cu tine şi cu
lumea întreagă.
Atestată documentar încă din anul 1470, aşezarea îţi oferă prima
surpriză încă din momentul în care afli că această comună are în
componenţă o singură localitate, cea amintită mai sus. Vechiul nume vine
de la râul Rudărica, ce traversează satul, şi care în traducere slavonă
ar însemna „râul de fier”, denumire primită probabil ca urmare a
uriaşelor zăcăminte care se găsesc în munţii din împrejurimi. Populaţia
numără aproape două mii de suflete, dintre care doar vreo 30 lucrează la
oraş. Restul se ocupă cu agricultura şi creşterea animalelor.
Localitatea este cunoscută, în primul rând, pentru numărul mare de mori
de pe „Rudărica”, dar şi pentru că aici e locul unde s-a născut şi a
copilărit Eftimie Murgu.
Aici, pe râul Rudărica, se mai păstrează încă 22 de mori pe apă,
proprietatea oamenilor. Spectacolul cascadelor îmbinat cu zgomotul
roţilor de moară este fascinant. E greu să descrii în cuvinte rusticul
acestor locuri. În trecut, existau 35 de mori, însă multe au fost luate
de apă la inundaţiile din 1955. Au mai rămas 22, dar oamenii au avut
grijă de ele, şi au construit tot felul de canale pe care e direcţionată
apa către roţile morilor. Datorită acestora, ele funcţionează şi vara,
când râul este scăzut. Toate morile sunt protejate de câte o stâncă
masivă şi sunt funcţionale. La una, pentru a se redirecţiona apa, s-a
săpat un tunel prin munte, înalt de vreo doi metri, lat de unu şi
jumătate şi lung de aproape 30. Întreaga muncă s-a făcut numai cu dalta
şi ciocanul. Morile sunt ale oamenilor, însă au fost introduse şi în
patrimoniul naţional şi se află sub atenta supraveghere a Muzeului
„Astra” din Sibiu, care a ajutat şi la restaurări.
Cele două izvoare ale Rudaricii îşi au originea în Munţii Svinecea. Dupa
unirea celor două izvoare, Rudarica Mare şi rudarica Mică, râul
parcurge 10 km printr-o vale splendidă (Valea Rudaricii) şi intră în
localitatea care până nu demult îi purta numele. Albia râului este
presarată cu un şirag de mori de apă, începand cu Moara de la Tunel şi
sfârşind cu Moara din Ţarină, mori care până în 1910 însumau un numar de
51, dar potopul din acea primavară a luat 28 dintre ele, dar doi oameni
au plătit şi ei cu viaţa în aceea noapte de coşmar. Înspre Prisacina,
afluent al Rudaricii, se deschide o potecă străjuită de păduri de carpen
şi fag. Înainte de a intra în sat, râul străbate faimoasele sale chei,
împodobite de o parte şi de alta de păduricii de liliac sălbatic pe care
primavara îl face să-ţi topească simţul olfactiv. Cheile sunt dominate
de stânci uriaşe şi abrupte, două dintre ele având înfaţisare omenească,
iar localnicii le-au numit Adam şi Eva. În această porţiune de 2 km,
valea este vestită prin morile sale de apă vie, mori ce formează cel mai
mare complex mulinologic din Europa
CANIONUL VALEA REA
http://anaciobanu.wordpress.com/2012...-cheile-nerei/
La 35 km de Oravița, sunt cele mai lungi (peste 19 km) și
cu siguranță unele dintre cele mai frumoase chei din Romania.
Formează o rezervație complexă ce cuprinde comori naturale
caracterizate prin salbaticie și pitoresc și oferă turistului o
odihnitoare izolare și nenumarate surprize.
Dacă vreti să mergeți într-un loc sălbatic, unde omul pare
ca nu prea a ajuns, atunci Rezervația Națională Cheile Nerei este
destinația voastră!
Intre localitățile Șopotul Nou și Sasca Română, pe o
porțiune de aproximativ 20 km, Nera străbate un defileu cu aspect de
chei, îngust, spectaculos și absolut sălbatic, formând cele mai lungi
chei din Romania.
Aici, unde pereții se înalță până la 200 de metri, apa
Nerei și a afluenților săi a săpat și a format în roca calcaroasă
lacuri, canioane, peșteri și cascade impresionante.
Amintim: Lacul Dracului ( cel mai mare lac carstic din
țară, adânc de 9,3 metri, format prin prăbușirea tavanului unei
peșteri), canionul Valea Rea, Lacul Ochiul Beiului, Cascadele Beușniței
ce se succed pe albia de tuf calcaros, Peștera Voinii, Peștera Mică,
Peștera Mare, etc.
Toate acestea fac parte din Rezervația naturală “Cheile
Nerei – Beușnița” , creată încă din anul 1943 , pentru a proteja flora,
fauna terestră și acvatică și obiectivele peisagistice, existente în
aceste locuri.
Climatul e relativ blând, prin urmare găsim o vegetație
luxuriantă cu multe plante interesante, care sunt rare în alte regiuni
ale țării.
Căile de acces spre Cheile Nerei sunt :
* în amonte: localitatea Șopotul Nou, pe șoseaua care face legatura dintre Anina și Bozovici– Orșova.
* în aval : - localitatea Sasca Româna, pentru acces pietonal, prin tunelele săpate în stânca în urmă cu mulți ani.
* satul Potoc (pe soseaua Oravița – Potoc – Cantonul Damian), pentru acces auto (ultima porțiune este drum forestier).
Aici o ,, cale '' sa ,,vizitati'' zona unde am copilarit si crescut eu.
Locurile sunt, in majoritate vizitate de mine fie in excursii ale copilariei cu scoalal, fie cu bunicul meu, locuri aproape de satul meu din copilarieMoceris(7 km.langa Bozovici)
http://semenic.exploratorii.ro/obt.php
DRUMETIE CU ,,MOCANITA'' DE MUNTE- DRUM ANINA -ORAVITA ( si date istorice)
http://www.youtube.com/watch?v=jzyUBG9RSXw
http://www.youtube.com/watch?v=cadzfjh12Bk
ANINA (CARAS-SEVERIN), orasul unde m-am nascut si facut scoala, eu
http://www.youtube.com/watch?v=nGq5pbk5lDg
PESTERILE CARASULUI
http://www.ciclism.ro/forums/index.p...-cheile-buhui/
LACURILE BUHUI SI MARGHITAS(ANINA) lacurile unde inotam vara de vara
http://banatulmontan.wordpress.com/2...itas-mai-2012/
STEIERDORF AURORA BANATULUI cu multi nemti si sasi si scoala unde am invatat cativa ani la generala din localitate
http://banatulmontan.wordpress.com/t...ierdorf-anina/
Steierdorf (Aurora Banatului) - „Încep acest capitol cu Aurora Banatului, nu atât pentru situaţia ei geografică centrală, dar - după cum o arată şi numele - este o staţiune fermecătoare asemenea unei aurore ce revarsă raze luminoase asupra regiunilor ce gravitează
concentric în jurul ei.
Depărtată de Anina la aproximativ 5 km, dispune de un admirabil loc de cură zis Sommerfrische, adică răcoare de vară.
Ca dată a întemeierii se ia anul 1773, când au sosit aci primii
colonişti austriaci aduşi din Steiermark pentru scopuri industriale.
Aşezată izolat, departe de sgomotul şi emoţiile vieţei de oraş, la o
altitudine de 780 m, cu un climat subalpin, cu un aer fără praf, foarte
bogat în ozon şi la adăpost de vânturi, această staţiune a devenit
foarte frecventată atât de persoanele ce suferă de plămâni, cât şi de
sezonişti intelectuali care sunt cu organismele obosite şi cu nervii
epuizaţi.
În general, oricine se recreează aci, simte din plin bucuria de a trăi în mijlocul naturii.
La aceasta contribue de sigur pitorescul staţiunii de un farmec
neîntrecut. Nişte păduri seculare de brazi şi fagi o înconjoară aproape
de jurîmprejur, dându-i un aspect asemănător localităţilor de cură de
înălţime din Elveţia, Steiermark sau Tirol, din care cauză se şi numeşte
Semmeringul Bănăţean.
În partea de S.-E. ţi se prezintă o vedere ce se deschide departe,
cuprinzând în perspectiva sa râul Miniş şi şoseaua ce duce spre Bozovici.
În localitate se află numeroase vile ce se închiriază la sezonişti,
precum şi un sanatoriu special amenajat pentru tuberculoşi, constând din
3 vile mari cu 67 camere în total, aşezate într'o regiune romantică şi
cu un parc admirabil întreţinut.
Un mare restaurant serveşte şi ca loc de distracţie în timpul verii atât pentru sezonişti, cât şi pentru vizitatorii turişti.
Exploatarea staţiunii se face astăzi de Soc. „Aurora Banatului
Steierdorf", condusă de directorul loan Olliger, fost înainte singurul
proprietar al staţiunii.
Pentru turişti se recomandă a vizita împrejurimile: Fântâna lui Avram;
Gura Golumbului; Izvorul Coronini; peşterile Ponor, Plopa; lacul şi
peştera Bohui etc.
De asemenea se recomandă excursia pe jos sau cu auto la Marilla, o
staţiune climatică foarte preţuită altădată, dar care în prezent pare că
încă nu s'a deşteptat complet din somnul ce a cuprins-o dela războiul
mondial încoace.
În general, se poate spune fără exagerare că în această regiune natura a
tost foarte darnică, reunind aci toate elementele care pot da cea mai
mare atracţiune unui peisaj, Pare că aci s'au împrăştiat din belşug
toate frumuseţile naturale, pentru ca oamenii să se simtă ca şi într'un
paradis. Se spune chiar, de către turişti renumiţi, că Aurora Banatului
se aseamănă cu cele mai frumoase poziţii din lume, cum ar fi la
Heliopolis, oraşul-grădină din deşertul Egiptului, situat la vreo 180 km
departe de Luxor şi la Boche di Cattaro de pe coasta Dalmaţiei."
MOCERIS - DALBOSET satul copilatriei mele minunate
http://www.youtube.com/watch?v=GYgNyxQ4hTE
http://www.youtube.com/watch?v=3EvteGVOozk
http://www.youtube.com/watch?v=SOQ0Of-aeXc - PANORAMA DE PE MUNTII DIN MOCERIS
RESITA SI LACUL GOAZNA SAU VECHIUL VALIUG
http://www.hailabord.ro/2013/03/gozn...-vorbeste.html
Este in localitatea Resita
Sau Lacul Valiug, nu este cuprins in interiorul parcului dar se afla
la limita acestuia. Se gaseste in imediata apropiere a localitatii
Valiug.
A fost construit in 1953, are o lungime de peste 3
kilometri, o suprafata de 66,2 hectare si o capacitate de aproape 12
milioane de metri cubi.
Se pot practica sporturi nautice, existand debarcadere
dotate cu ambarcatiuni si pontoane, lacul reprezentand tot odata un loc
ideal pentru relaxare, distractie, baie si plaja.
OBIECTIV TURISTIC MRACONIA
http://www.turistik.ro/romania/mraconia/poze-mraconia
DUNAREA LA CAZANE
http://www.youtube.com/watch?v=4u85T_8Qf3E
IMAGINI ORSOVA
http://www.youtube.com/watch?v=wJyFNuL-Fv8
BAILE HERCULANE
http://www.youtube.com/watch?v=AsBrxTFgGeA
http://www.youtube.com/watch?v=AsBrx...C4797106BCB3CB
Nu am cuvinte sa descriu realitatea..Pozele si filmuletele redau o parte din ceea ce natura nu poate fi etalata si simtita decat sa o vezi asa cum este, sa o simti si sa o imbratisezi aevea caci nimic nu este mai frumos decat sa te contopesti cu ceea ce nici visul nu-ti poate oferi.
Toate aceste locuri mirifice cu un aer atit de pur, cu ape minunate si oameni blanzi, au fost leaganul copilariei mele, copilarie ca in povesti cu locuri care , in mare , au fost ,,vizitate '' de mine, locuri care ma chiama neincetat, chemare careia am sa-i dau curs sa astimper dorul de Banatul meu drag.
Sper sa va fie de folos.
Cu stima,Mirela Mincu
Răspunde cu citat
Marcaje