Subiect: Sebastian Victor Stroe,nepotelul meu de 12 ani - ii explic doar ce poate sa inteleaga

[22:56, 26.06.2021] Adrian Pop: https://www.youtube.com/watch?v=1Qq7aY58s8E&t=4869s
[23:08, 26.06.2021] Adrian Pop: L-am rugat pe Sebisor sa asculte de cat mai multe ori ......din aceste sfaturi ale Sfantului Arsenie Boca, ca sa i se deschida adevarata cale a autopregatirii pentru ca doar asa afla ce a promis in fata lui DUMNEZEU ca are de facut pe pamant. In acest fel procentul de 34 % poate sa fie atins integral, alaturi de o parte din cei 33 % ai nativului si alta parte din cei 33 % ai mediului in care-si desfasoara activitatea cotidiana si astfel isi acorda prin resurse proprii sansa de a depasi linia de demarcare a mediocritatii ( 51 % ).

Don Miguel Ruiz spune în cartea sa, ”CELE 4 LEGĂMINTE”:
”Fii impecabil(ă) în tot ceea ce spui, vorbește deschis, integru, exprimând doar ceea ce gândești cu adevărat. Spune întotdeauna adevărul și ferește-te să folosești cuvintele pentru a bârfi, a defăima sau a-i bârfi pe ceilalți. Nu vorbi urât cu tine însuți/însăți și nu folosi cuvinte depreciative împotriva propriei persoane. Fă astfel încât acel cuvânt pe care îl folosești să servească adevărului și iubirii. Evită minciunile, promisiunile deșarte, bârfele. Chiar și fără să conștientizezi, ele pot produce rău celorlalți. Cuvintele au putere. Involuntar sau nu, ele pot răni. Sînt multe persoane care nici nu realizează ce forță negativă degajă atunci când vorbesc agresiv, nechibzuit, fără să gândească. “Cuvântul nostru este magie pură, iar folosirea lui greșită este magie neagră”. Spune-i unei persoane că este incapabilă să iubească. Spune-i acest lucru în mod repetat. Va ajunge să creadă că este incapabilă să iubească. Cuvintele tale pot produce rezonanțe în ceilalți, determinându-i să cadă la învoială cu ei înșiși. Cuvintele negative duc la legăminte negative cu sine însuși/însăși sau cu ceilalți. Sau din contra. Spune-i unei persoane că poate, că este perfect capabil(ă) să iubească. Spune-i acest lucru cu cea mai mare sinceritate, crezând în ceea ce spui, fără să urmărești un scop anume. Spune-i în mod repetat, iar probabilitatea de a crede în capacitatea sa de a iubi va crește considerabil. Cuvintele, trebuie să fie utilizate în sensul bunelor intenții și al eticii. Pune accent asupra pozitivității cuvântului, nu asupra negativității sau iritabilității pe care le poate exprima.
Nu considera nimic ca fiind personal. Pentru a înțelege acest legământ, trebuie să înțelegi că oamenii nu sînt decât o reflexie a lor înșiși, a comportamentului lor. Ceea ce fac și spun cei din jurul nostru, reprezintă o proiecție a propriilor realități. Ceea ce fac și spun alții nu este din cauza ta. Fiecare dintre noi are o modalitate unică de a privi lumea, fiecare dintre noi îi privește pe ceilalți prin prisma propriilor prejudecăți. Ferește-te să crezi că acțiunile tale sînt cele care determină întotdeauna comportamentul celorlalți. Nu lua în considerare feedback-ul negativ pe care îl primești de la ceilalți în legătură cu propria persoană. Nici o opinie nu este exlusiv obiectivă. Nu considera opiniile și judecățile pe care ceilalți le emit despre tine și comportamentul tău ca fiind cele mai corecte și juste. Te expui voluntar suferinței. Există lucruri care țin de noi și sîntem responsabili pentru ele și lucruri care nu țin de noi, pentru care nu sîntem responsabili. Autoimunizarea împotriva negativității celorlalți nu este imposibilă. Nu lua personal ceea ce spun și fac ceilalți dacă aceste acțiuni sau cuvinte îți produc nefericire inutilă. Nu sînt despre tine, sînt despre ei înșiși. “Atunci când îi privești pe ceilalți oameni exact așa cum sînt, fără a interpreta nimic la modul personal, este imposibil să fii rănit(ă) de ceea ce spun sau fac ei.” “Dacă vei respecta acest legământ, vei putea călători în jurul lumii cu inima complet deschisă și nimeni nu te va putea răni. Vei putea spune: „Te iubesc” fără frica de a fi ridiculizat(ă) sau respins(ă). Vei putea cere ceea ce ai nevoie”.
Nu face presupuneri inutile. Aplicarea celui de-al treilea legământ te poate ajuta, într-un mod simplu și necomplicat, să-ți transformi viața. Comunică clar cu ceilalți, exprimă ceea ce vrei cu adevărat, fă-ți curaj pentru a adresa întrebări, dar nu te lăsa pradă presupunerilor inutile. Presupunerile pot da naștere neînțelegerilor, conflictelor, sentimentelor de tristețe, și chiar și suferinței. Presupunerile creează drama într-un mod inutil. Nu presupune că știi ceea ce gândesc ceilalți fără a verifica în prealabil. Nu trage concluzii greșite privitoare la comportamentul și actiunile celorlalți. În spatele comportamentului și opiniilor lor se pot afla motive diferite. Dacă partenerul/partenera tău/ta este irascibil(ă) și mânios/mânioasă și se întâmplă ca privirea lui/ei să cadă asupra ta nu înseamnă că este mânios/mânioasă pe tine. “Calea de a înceta să mai faci presupuneri constă în a pune întrebări, în a comunica. Noi trebuie să fim siguri că felul în care comunicăm este clar. Dacă nu înțelegi ceva, întreabă. Ai curajul să pui întrebări până când te clarifici complet, iar ulterior nu presupune că știi totul despre o anumită situație dată. Odata ce auzi răspunsul, nu va mai trebui să faci presupuneri, deoarece vei ști adevărul.
Fă întotdeauna ceea ce îți stă în putere, indiferent de circumstanțe, fă întotdeauna ceea ce îți stă în putință. Nimeni nu își dorește regrete, păreri de rău, un “cum ar fi fost dacă”, “oare aș fi putut face mai mult” așa că fă pur și simplu tot ceea ce ține de tine. ACȚIONEAZĂ! Fă ceea ce poți ca să îți poți spune mai târziu: “am făcut tot ceea ce am putut”. Vei împiedica astfel apariția proceselor de conștiință și autojudecare. Remușcările vor fi disipate înainte de a se forma. Este adevărat că potențialul nostru maxim nu este întotdeauna constant. Randamentul nostru maxim variază în funcție de dispoziție, de o serie de factori exteriori, de starea de sănătate, etc. Când ești sănătos/sănătoasă spre exemplu, poți acționa la potențialul tău maxim. Nu se va întampla același lucru și când ești bolnav(ă). Se întamplă ca azi să nu fii în aceeași formă maximă ca ieri. Este un lucru absolut normal. Nu ai cum să fii întotdeauna în forma ta maximă. Circumstanțe necontrolabile intervin în planurile tale. Lucrurile se întâmplă pur și simplu în jurul nostru. Decât să te confrunți cu păreri de rău mai târziu pentru că nu ai făcut ceea ce puteai, depune un efort cinstit pentru lucrurile care contează. “Acțiunea înseamnă să trăiești plenar. Inactivitatea este practic o contestare a vieții. Inactivitatea înseamnă să stai în fața televizorului în fiecare zi, ani și ani la rând, deoarece te temi să fii viu/vie și să-ți asumi riscul de a exprima ceea ce ești cu adevărat. Exprimarea de sine înseamnă a acționa.”

Fizica cuantica.....

constiienta - sau super constiinta

prin rugaciuni sau meditatii se ajunge la Constienta sau super constinta

https://www.youtube.com/watch?v=RllIqEtyofQ

La cei 85 de ani, marele FLORIN PIERSIC TRAGE O DUREROASĂ CONCLUZIE! ... este pentru prima oară când am înțeles ce-a vrut să spună J.F. Kenedy cu vorbele sale ... "Nu te întreba ce poate face țara pentru tine, ci ce trebuie tu să faci pentru țara ta.”
Acum întreb eu românii mei mult iubiți ...
Ce-ai făcut tu, române?
Îți spun eu: ți-ai furat căciula singur! Nu te-ai limitat la căciulă, ai furat o bucată de traversă să o vinzi la fier vechi și acum te plângi că faci cu trenul 10 ore în loc de 3, ai furat componente din sistemul de irigații și apoi te-ai plâns că îți omoară seceta culturile, ți-ai tăiat bucata de pădure și apoi ai țipat, ca din gură de șarpe, când casa ți-a luat-o la vale, ți-ai păcălit la cântar clientul intrat la tine în magazin și, apoi, ai dat din colț în colț că nu mai ai vânzare, ți-ai vândut pământul ca să-ți cumperi BMW și apoi ai jelit că n-ai ce mânca, ți-ai aruncat gunoaiele în râuri, lacuri, pe stradă, în parc, și apoi ai fost indignat că este mizerie, ți-ai deschis firma și ți-ai bătut joc de angajați, apoi te-ai văitat că ai dat faliment.
Să-ți mai spun?
Ba, ți-ai învățat și copilul că necinstea și lipsa de respect te fac „șmecher” și plin de bani.
Să amintim și despre corupție!
Măi române, câți ai corupt tu când n-aveai răbdare să stai la coadă, la un ghișeu, când vroiai niște facilități care nu ți se cuveneau, când nu doreai să mai plătești taxe ca să te dai mare cu excursii pe la dracul în praznic?
Vrei educație?
Păi de unde? Ai uitat când reclamai profesorul că ți-a tras de urechi odrasla pentru că era obraznică? Când l-ai mutat la o alta școală, vezi doamne că aceea e mai "cu moț", ajungând sa îți ruinezi copilul și școala? Când îți agasai propriul copil cu meditații peste meditații pentru a demonstra că mutarea lui la altă școală este benefică? Doar sufletul lui de copil știe cât suferă și, nu, nu îți va recunoaște niciodată cât îl doare și cât este de obosit, de frica să nu te supere. Când ai mulțumit ultima dată unui profesor care, poate cu trudă și în condiții precare, ți-a făcut copilul "om"? Te-ai întrebat cât ai contribuit tu la educația copilului tău? Te-ai întrebat dacă tu, în locul acelor profesori, ai fi fost mai bun? Te-ai întrebat, măcar o singura data, cât de bine i-ai făcut copilului tău? Lui sau ție? Ai uitat când, fără urmă de considerație, ți-ai vorbit de rău părinți, copii, profesori, vecini...? Ce faci tu pentru țara și pământul tău natal?
Ești mândru?
Când ai luat atitudine că cineva ascultă tare muzică, în autobuz, sau că cineva face scandal într-un loc public? Când ai vorbit ultima oară fără (CPM)bip-uri?
Ce-ai făcut tu, ca cetățean de rând, române ? Nimic! Ai contribuit cu vârf și îndesat ori prin tăcere ori prin participare. N-ai vrut să știi de solidaritate, n-ai vrut să auzi de cinste, ai vrut doar vila și mașina bengoasă, chiar dacă rahatul de la vila ta polua lacul din vecinătate și pentru pământul pe care ți-ai construit-o ai dat șpagă la primar, să-l treacă în intravilan.
Datorită celor ca tine au avut de suferit cei onești, cei cu bunul simț la purtător, cei care au știut că bunăstarea nu este o consecință a șmecheriei, mitocăniei, arivismului și lipsei de scrupule. Din cauza ta au ajuns ceilalți pribegi, mulțumindu-se cu resturile de la masa altora, pentru că tu nu te-ai implicat, pentru că ție nu ți-a păsat, pentru tu ai aplaudat nedreptățile de care te foloseai să-ți fie bine trăgând după tine și o gloată de buimaci care spera că totul va fi roz, din secunda doi, dacă te urmează.
Nu mai arăta cu degetul spre alții! Arată spre tine!
De-aia n-ai o țară ca afară! Pentru că te doare în bască de lege, de țară (pe care o înjuri pe unde te duci), pentru că te doare în flecul de la pantof de toți și toate, chiar și de mamă-ta, de copilul tău și pentru că, oricât ai primi tot ți se pare prea puțin cât timp vine altul și-ți promite mai mult.
Ai cerut, dar n-ai dat nimic în schimb! Nici măcar un „bună ziua” îngrijitoarei care spăla scara blocului sau măcar... un pet în lada de gunoi!...

Fascinanta viață și spectaculoasa moarte a lui Pitagora


Pitagora s-a născut prin anul 580 î.Hr. în insula Samos. Încă de tânăr a călătorit mult, vizitând Orientul Apropiat până în India. Când s-a întors în Samos, a dat peste Polycrates care a fost tiran al Samosului în perioada 538-522 î.Hr. Pitagora, el însuși un mic dictator, s-a mutat la Crotona, azi Crotone în Italia, unde a întemeiat cel mai „totalitar” colegiu posibil.
Puteau intra în el și bărbații și femeile, dar trebuiau să depună înainte un jurământ de castitate și să se oblige la un regim alimentar care excludea vinul, carnea, ouăle și bobul. Ce-a avut el cu bobul, nimeni nu a înțeles. Toți trebuiau să se îmbrace cât mai simplu și decent. Râsul era interzis și la sfârșitul fiecărui an de școală, toți elevii erau obligați să-și facă public autocritica.
Seminariștii erau împărțiți în externi, cei care după cursuri se întorceau acasă și interni, cei ce rămâneau noaptea în această „mănăstire”. Pe cei dintâi îi încredința în grija unor asistenți și doar de ceilalți, esotericii, care constituiau cercul restrâns al adevăraților inițiați, se ocupa personal. Chiar și aceștia îl vedeau pe Pitagora doar după patru ani de ucenicie. În acea perioadă el le trimitea cursurile scrise și autentificate cu formula „authos epha”, adică ”el însuși a spus-o”. Abia după această așteptare, Pitagora binevoia să-și facă apariția în fața discipolilor.
Începea cu matematica. Dar nu așa cum o înțelegeau grosolanii și interesații egipteni, care o inventaseră doar din scopuri practice. Pitagora vedea matematica ca o teorie abstractă, dedicată antrenării minții cu deducții logice, cu exactitatea proporțiilor și cu demonstrațiile.
Doar după ce îi aducea la un astfel de nivel pe elevi trecea la geometrie care pentru el se compunea din elemente clasice: axioma, teorema și demonstrația. Fără să-l cunoască pe Thales din Milet, a stabilit o serie de teoreme: suma unghiurilor dintr-un triunghi este egală cu două unghiuri drepte și pătratul ipotenuzei într-un triunghi dreptunghic este egal cu suma pătratelor celorlalte două laturi. Poate ar mai fi spus și alte adevăruri, dar el disprețuia astfel de ”aplicații”, considerându-le prea mici pentru geniul său.
Apollodor povestește că atunci când a descoperit teorema cu ipotenuza, Pitagora a sacrificat 100 de animale ca să le mulțumească zeilor. Știrea trebuie să fie falsă deoarece Pitagora s-a mândrit cu faptul că nu făcea rău animalelor, impunându-le același lucru și discipolilor. Singurul exercițiu care îi aducea bucurie nu era formularea în sine a teoremelor, ci speculațiile înalte și abstracte ale teoriei.
Chiar și aritmetica el nu o vedea ca pe un instrument de contabilitate, ci ca pe un studiu al proporțiilor. Așa a descoperit legătura dintre număr și muzică. Trecând într-o zi prin fața atelierului unui fierar, a fost surprins de ritmicitatea loviturilor de ciocan pe nicovală. Întors acasă a început să facă experimente punând să vibreze corzi de aceeași grosime și la fel de tensionate, dar de lungimi diferite. A ajuns la concluzia că sunetele depind de numărul de vibrații. Le-a calculat și a stabilit că muzica nu este altceva decât o relație numerică între aceste vibrații, măsurată după intervalul dintre ele. Chiar și tăcerea spunea el nu este decât o muzică pe care urechea omenească nu o percepe, fiindcă e continuă, deci nu are intervale. Planetele, ca toate celelalte corpuri aflate în mișcare produc o ”muzică a sferelor”. Pământul este o sferă, afirma Pitagora cu 2000 de ani înaintea lui Copernic și Galilei și se învârte în jurul axei sale de la est la vest având cinci zone: arctică, antarctică, hibernală, estivală și ecuatorială. Împreună cu celelalte planete forma cosmosul.
O parte din ideile sale erau inspirate din filosofia Orientului. Astfel, sufletul, fiind nemuritor, migrează de la un corp la altul, părăsindu-l pe cel mort, purificându-se un timp în Hades apoi reîncarnându-se. Pitagora își amintea că fusese cândva o curtezană celebră, apoi eroul aheu Euforbiu din războiul troian. Ba chiar mergând odată la Argos, își recunoaște acolo o armă din timpul expediției. Toate aceste aspecte îl fac pe Pitagora un personaj aproape fantastic. Timon din Atena ni l-a înfățișat din punct de vedere intelectual ca pe un ”histrion (bufon) cu aere solemne care tot dându-și singur importanță a reușit să și-o capete”. Pitagora nu se mărginea să practice virtutea, ducând o viață castă, păstrând un regim alimentar riguros și având o purtare demnă și înțeleaptă, ci a făcut un instrument de publicitate pentru sine. Devenise o figură semi-divină: învățăceii așteptau patru ani până să-l vadă.
Închistat în orgoliul său de castă și tot mai convins că cercul pitagoricienilor constituie o grupare aleasă și predestinată de zei să pună ordine în rândul oamenilor, s-a hotărât să ia puterea în stat și să întemeieze la Crotona republica ideală, bazată pe filosofia elaborată de el însuși. Ca toate republicile ideale, ea urma să fie o ”tiranie luminată”. Pitagora dorea să interzică tuturor vinul, carnea, ouăle, bobul, amorul și râsul. La un moment dat crotonezii au constatat că toate demnitățile din stat erau deținute de adepții lui Pitagora, oameni austeri, foarte serioși, plicticoși, competenți și îngâmfați care doreau să facă din Crotona o închisoare-mănăstire.
Înainte de a fi prea târziu, au înconjurat seminarul, i-au scos pe chiriași și i-au ucis. Pitagora a apucat să fugă în chiloți, dar un destin răzbunător i-a condus pașii într-un lan cu bob. Din scârba pe care o avea față de această legumă a refuzat să se ascundă acolo. A fost prins și omorât cândva în jurul anului 495 î.Hr. Avea deja peste 80 de ani și își pusese la adăpost „Comentariile”, încredințându-le fiicei sale Damona, cea mai fidelă discipolă a sa, ca să le răspândească în lume.




Este excepțional cum a putut să gândească acest om, cum a putut să decupeze cu precizie toate problemele lumii lui. Parcă nici nu au trecut mai bine de 2000 de ani. Tot ceea ce spune formează problemele noastre de zi cu zi, din contemporaneitatea noastră.




„Legi" ale moralei si ale politicii – Pitagora


- Viața cumpătată, în slujba binelui și a dreptății, trebuie să stea și la baza alcătuirii politice a unui stat.
- Nu încerca să vindeci un popor mare și corupt: cangrena nu se poate vindeca.
- Nu încerca să schimbi orânduirea unei mari națiuni. Un popor numeros e ca o dihanie hâdă; e ceva împotriva firii. Dintre toate soiurile de dobitoace cea mai rea e speța umană ce se cheamă „popor".
- Nu răspândiți vestea unei fapte rele! Faceți în așa fel încât să-i dispară cât mai curând și cele mai mici urme. Lăsați răul să moară!
- Să crezi doar pe jumătate pe cei ce vin să pârască fapte rele.
- Nu năzui la himera unei democrații pure; egalitatea perfectă există numai la morți.
- Legiuitorule! Nu lăsa oamenilor de stat timpul să se deprindă cu puterea și onorurile!
- Legiuitorule! Nu uni credința cu morala. Roadele acestei legături nepotrivite nu pot fi decât niște monștri.
- Legiuitorule, bagă de seamă să nu te înșeli!
- Drepturile omului nu sunt la fel cu ale popoarelor din cauză că oamenii deveniți „popor" încetează a mai fi oameni.
- Un Senat de 100 de capete e mult prea mult! Puțini legiuitori, dar înțelepți!
- Puțini războinici, dar viteji!
-Puțin „popor", dar mulți cetățeni!
- Dă legi poporului taur și boabe poporului bou.
- Supune-te legilor, chiar dacă sunt proaste! Nu te supune oamenilor, dacă nu sunt mai buni ca tine.
-Taie unghiile poporului, dar nu-i spăla capul cu propria-i urină; pedepsește-l, fără să îl înjosești.
- Nu chemați în magistraturi decât bărbați ce sunt în săptămâna mare a vieții lor.
- Magistrați! fiti precum în Sparta! La intrarea în tribunale: ridicați un altar al Fricii, frica de a fi pedepsit înspăimântă poporul și copiii.
- Magistratule! Legea îți e soție legitimă; desparte-te de ea mai bine decât să o faci să devină o femeie trândavă și care se învoiește cu orice.
- Magistrați ai poporului! Nu urmați pilda pescarilor de pe Nil care aruncă cu noroi în ochii crocodilului ca să-l poată stăpâni.
- Să nu fii legiuitorul ori magistratul unui popor care se lauda cu mintea sa luminată.
- Urmând pilda locuitorilor din Creta, la fiecare 9 ani, legile sa fie citite si îndreptate de un înțelept.
- Când magistratul vorbește, preotul să tacă!
- Scutiți-vă magistrații de jurământ atunci când intră în funcție, dar nu-i scutiți să dea socoteală când o părăsesc.
- Poporule ! Cântărește-ți legile! Numără-ți magistrații!
- Poporule! Dacă îți dorești o bună rânduială în ceea ce privește politica, ferește-te de o organizație fără vlagă, o administrație fără putere și de luxul ospețelor.
Acestea trei dau întotdeauna naștere vrajbei în viața civilă și în gospodării și au ca urmare năruirea statului și a familiei.
- Nu tulbura o apă stătătoare ori un popor în sclavie.
- Fugi de poporul căruia îi place eșafodul.
- Nu te aștepta să ți se mulțumească atunci când faci un bine poporului: dintre toate dobitoacele, el este cel mai nerecunoscător.
- Lucrul cel mai rușinos al unei stăpâniri este pândirea și iscodirea oamenilor.
- Nu urma pilda omizii: nu primi să te târăști la picioarele prințului sau în fața poporului pentru ca într-o zi să porți aripi.
- Toți suntem egali! Să nu credeți însă că neghiobul este egalul înțeleptului.
- În fiecare an să aveți o zi de sărbătoare numită "pacea familiei". In această zi, soțul și soția, la prânz, în mijlocul familiei, își vor da mâna și își vor ierta unul altuia greșelile făcute de-a lungul anului.
- Învață să vezi mai departe decât pot ajunge privirile tale.
- Lebăda tace toată viața ca să poată cânta desăvârșit o singură dată.
- Omule de geniu! Rămâi în umbră și păstrează tăcerea până în clipa în care vei putea să apari cu toată strălucirea unei faime pe care nimeni nu o mai poate tăgădui.
- Nu admira nimic! Zeii s-au născut din admirația oamenilor. Să nu ai alt Zeu în afară de propria conștiință.
- Fii cetățean al lumii întregi până când vei întâlni un popor înțelept și cu legi drepte.
- Trăiește-ți viața; nu există nimic înainte și nimic după ea.
- Să-ți placă să trăiești și să trăiești bine. Cel ce privește viața cu dezgust, fie are spiritul bolnav, fie inima putrezită.

Si-a ales TITLUL ! mai trebuie stabilite principiile de lucru...

Clubul ACE - dezvoltare personala


Vrea sa si-l faca singur, fara sprijinul meu, imi spuse Sebisor la tel acum.

Se vede ca eu l-am crescut !!!!



OK ! Sunt sigur ca te descurci !!!



DOAMNE AJUTA !

Sebisor, un OM este împlinit in Viața atunci când DUMNEZEU i-a oferit o Familie unita și Prieteni de Suflet din lumea văzută și cea nevazuta, cu care sa se consulte in fiecare clipa!