Adevarul trebuie spus.....
----- Original Message -----
From: Ionut Piturescu
To: adi pop ; liviusn@yahoo.com
Sent: Tuesday, March 02, 2010 2:28 PM
Subject: Re: Adevarul trebuie spus.....
Dragi prieteni,
Vă dorim un început de primăvară minunat şi “La mulţi ani” de Mărţişor! Ca şi cadou de început de primăvară, vă invităm la o conferinţă cu domnul doctor Iosif Niculescu. Aceasta va avea loc joi, 4 martie ora 18:30 la sediul fundaţiei. Cei care nu cunosc viaţa neobositului nostru cercetator pot accesa site-ul fundaţiei, click aici.
"În anul 1947 îşi dă primariatul, fără să primească post şi are nişte realizări medicale deosebite:
o Efectuează prima operaţie pe cord deschis din România.
o Descoperă metoda de tratare a cancerului ganglionar (maladia Hodgkin) tratând cu succes mai mulţi pacienţi, dar a fost forţat să renunţe la cercetări pentru că nu era membru de partid.
Faptul că nu a renunţat la credinţa în Dumnezeu, dar a refuzat categoric să devină membru de partid, îi vor marca puternic destinul profesional, fiind marginalizat şi hăituit de aserviţi ai regimului comunist."
În pustia Carantaniei
„Dumnezeu a făcut totul pentru mântuirea noastră, aceasta neînsemnând ca noi să ne dedăm lenei, pentru că a făcut Dumnezeu totul din partea Sa, anume: S-a micşorat pe Sine şi S-a făcut om adevărat, întru totul asemănându-se nouă, afară de păcat, ca să ne arate cărarea cu lucrul şi cu persoana Sa. Deci, cei ce vrem să ne mântuim, avem a merge şi noi toţi aceeaşi cale, toată. Din buze mulţi Îl urmează pe Domnul, dar când să treacă prin moartea de pe cruce - desăvârşita lepădare de sine - mulţi se dau înapoi. Toţi aceştia întârzie pe cale. Rămaşi în urmă de frică sunt destui în toate veacurile şi vremile, dar mai ales în vremile noastre, temându-se ca nu cumva din cauza credinţei să-şi primejduiască viaţa aceasta. Noi însă să zicem: unde e fericirea aceea, să cădem şi noi în primejdia în care a căzut Dumnezeu; iar de nu ne primejduim pentru Dumnezeu e semn că nu suntem vrednici. E bine de observat că Iisus Hristos, întrupat în om adevărat, a biruit pe diavolul ca om, iar nu ca Dumnezeu; căci cu puterea de Dumnezeu, ca fulgerul l-a aruncat din Ceruri. Iisus a venit să se lupte cu diavolul, ca om adevărat, întrucât numai aşa ne putea împinge la toată îndrăzneala câtă trebuie. Cu biruinţa Sa, Mântuitorul ne-a învăţat şi pe noi meşteşugul războirii, ne-a dat cunoştinţa şi ne-a dat puterea. El este modelul de luptă cât ţine cărarea. Mântuitorul de aceea a venit, ca să sfărâme lucrurile satanei şi să surpe stăpânirea lui în care ţinea pe oameni. Astfel, când L-a ispitit, în Pustia Carantaniei, ca să facă din pietre pâini, căci flămânzise, El, l-a bătut cu Scriptura zicând: "Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt a lui Dumnezeu"! Dar diavolul n-a renunţat la luptă, ci L-a ispitit iarăşi cu strălucirea tuturor împărăţiilor pământului – cu slava puterii politice - zicând Domnului: "Ţie îţi voi da toată puterea şi strălucirea ei, căci mie-mi este dată şi o dau cui vreau. Deci, dacă Tu te vei închina mie, (toată puterea şi strălucirea ei) toată ţi-o dau Ţie". Ci răspunzând Iisus, l-a bătut grăind din Scriptură: "Scris este, Domnului Dumnezeului tău să I te închini şi numai pe El să-l slujeşti". Când s-a văzut diavolul bătut din Scripturi, a luat şi el Scriptura, însă diavoleşte, deoarece mintea lui fiind nebună, strâmbă înţelesul oricărui cuvânt, de vreme ce el nu stă în adevăr, ci în minciună. Aşa, Îl duse pe Iisus pe aripa templului din Ierusalim, zicându-I: "Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te în râpă, căci este scris că Îngerilor Săi va porunci pentru Tine, ca să Te păzească şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să Te izbeşti cu piciorul de vreo piatră". Atunci Iisus i-a tăiat scurt ispita aceasta, răspunzândui: "Scris e în lege să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău". Şi după ce sfârşi toată ispita, diavolul se duse de la El până la o vreme. Semn că a mai venit şi sub altă formă.”
Cu prietenie,
Adresa: Str. Barbu Delavrancea Nr. 3, Et. 1, Ap. 2
Sector 1, Bucureşti
Telefon: 021.223.24.96; 0724.029.150
E-mail: birou@fundatiaarsenieboca.ro
Web: www.fundatiaarsenieboca.ro
Subject: Sa il ajutam in continuare pe SORIN http://www.soringologan.com/
Dragi prieteni,
Starea lui SORIN, prietenul nostru care va implini de Ziua MAMEI 14 ani, nu este mai buna!Dimpotriva , ceasul bate in defavoarea lui.Intre chimioterapia de la spital si patul de acasa, Sorin asteapta MINUNEA care sa-l duca in Franta si sa-i salveze viata.Aici il puteti vedea pe Sorin, mama lui si sora Cristina, la Stirile PRO TV.http://stirileprotv.ro/bin/tv/?media_id=60406786
Am facut si un site unde postam ultimele noutati legate de starea lui Sorin si de cat de mult din drumul de 100.000 de euro pe care il avem de parcurs. WWW.SORINGOLGAN.COM.Avem de asemena si bannere de diferite dimensiuni pe care sa le postati pe site-ul sau blogurile voastre si un cont de Pay Pal.Mai multe gasiti pe site.
Faceti vocea lui auzita, tare , tare si donati, spuneti o rugaciune, pentru ca numai impreuna si cu dragostea noastra il vom salva pe SORIN.
In numele lor, Sorin si familiei lui, va multumim din suflet!
--- On Tue, 3/2/10, adi pop <adipop> wrote:
From: adi pop <adipop>
Subject: Adevarul trebuie spus.....
To: "Liviu NUTEANU" <liviusn>, "Vlad Teodorescu" <biotron>, dungureanu@rdscv.ro, nicolaenacioiu@yahoo.com, apatrutz@yahoo.com, "Virgiliu Stroescu" <virgiliu>, talk2nicu@yahoo.com, michaelschmidt@clicknet.ro, "eugen sbora" <sboraeugen>, "Eugen Pavel" <eugen>, gelu_stefanescu@yahoo.com, ipiturescu@yahoo.com, paulcitroenc8@yahoo.com, lenuta_onofras@yahoo.com, "Radu-Gherghe Budei" <radubudei>, dan_dana2005@yahoo.com, contact@alea.ro, "Hopartean Corneliu" <eco_c_d_ro>, "Gabriel Vladut" <office>, mihaifirica@yahoo.com, research@popservice.ro, flori@popservice.ro, cdonoaica@7lcp.com, asii.romani@yahoo.com, Marchidan21@yahoo.com, "adrian scheul" <adrian>, ccraiova14@yahoo.com, scoalaignat@yahoo.com, sarbatoare@hotmail.com, adi_cruceanu@yahoo.com, iliebezna@yahoo.co.uk, crisstina.mirela@yahoo.com, florin@complexity.ro, "Lucian Iordanescu" <kunyla>, viacob@yahoo.com, "SANDU OPREA" <oprea_sandu>, gigeapetre@yahoo.com, enciudoru@yahoo.com, bussinespartener@yahoo.com, "sabin gutan" <sabin_gutan>, "Cristian Anghelina" <satraiti2000>, "Ioana Alex" <ioanaalex68>, "Pavel madalina" <sarmizegetusa_om>, eu_sunt9910@yahoo.com, "Cornul Abundentei" <administrator>, revansa1@yahoo.com, "Cristina Stroe" <cristina_ruris>, "Tatomir Vasile" <tatomirvasile47>, "sanda romosan" <sanda_romosan>, "Petre Savescu" <psavescu>, "D.nul Adi Pop" <zalmoxa_adipop>, "Adrian Pintea" <adrianpintea1>, Radu_necea@yahoo.com, "naidin cornel" <naidincornel>, goionutgo@yahoo.com, "Florin Mihai Fluturel" <fmflorin>, "herrilmar vonbartosh" <herrvonbartosh>, mery@bucura.ro, godeanuemil@yahoo.com, davidescu_al@yahoo.com, cvshfest@yahoo.com, mironovalexandru@gmail.com, rpopa@pdx.edu, "dan slavila" <danslavila>
Date: Tuesday, March 2, 2010, 5:40 AM
Buna Dimineata Domnule doctor,
Stiu.
Adevarul spus in CLAR acum trei ani, era sa ma omoare.....Din acest motiv, peretele inimii a crapat de doua ori, la cateva zile dupa care a aparut si atacul ala dezastruos de glaucom. Durerile care au aparut brusc la inima, erau aproape de nesuportat. Totusi acest Adevar, asa cum i-am invatat pe Tinerii crescuti de mine, trebuie spus cu toate consecintele care apar.
Si ce nu te omoara, te intareste.
Poate ca modul de a-L scoate in evidenta, trebuie analizat.....
De la tatal meu am mostenit unul din cele mai mari DARURI ale Vietii. Demnitatea.
Cele bune,
Adrian Pop
----- Original Message -----
From: Liviu NUTEANU
To: adi pop
Sent: Tuesday, March 02, 2010 1:41 AM
Subject: Re: Discutii la nivel inalt
Buna seara,
Stiti povestea cu imparatul gol.
Din pacate lumea tine minte ca a fost istet (oare ?) cel care a strigat ca imparatul este gol. Ei uita ce s-a intamplat cu cel care a strigat. Sau nu au citit toata povestea.
Si mie imi place adevarul si difuzarea cunostiintelor, a informatiei. Dar intotdeauna ma gandesc la consecinte. Uneori, afirmarea adevarului in gura mare poate face extrem de rau.
Va marturisesc insa ca si eu sunt convins ca adevarul si deschiderea sunt extrem de importante. Tatal meu era asa. Cand mintea cineva, imi spunea foarte linistit ca "nu conteaza ce zice, conteaza ce este, adevarul".
Cu bine,
Dr. Liviu Nuteanu
--------------------------------------------------------------------------------
From: adi pop <adipop>
To: Liviu NUTEANU <liviusn>; enciudoru@yahoo.com; dan_dana2005@yahoo.com; bussinespartener@yahoo.com; sabin gutan <sabin_gutan>; Cristian Anghelina <satraiti2000>; Ioana Alex <ioanaalex68>; Pavel madalina <sarmizegetusa_om>; eu_sunt9910@yahoo.com; Cornul Abundentei <administrator>; revansa1@yahoo.com; Cristina Stroe <cristina_ruris>; Tatomir Vasile <tatomirvasile47>; sanda romosan <sanda_romosan>; Petre Savescu <psavescu>; D.nul Adi Pop <zalmoxa_adipop>; Adrian Pintea <adrianpintea1>; Radu_necea@yahoo.com
Sent: Sun, February 28, 2010 11:21:02 PM
Subject: Re: Discutii la nivel inalt
Buna seara,
Nu apucai sa termin mesajul anterior, ca am fost la Sebi acasa.
Eu mizez pe faptul ca il simt ca este Roman. Pe-asta mizez. Cat despre fenomenele PSI, le stie si Domnia sa.
Sper sa nu ajungem la la acest nivel.
Am vazut.....
Pentru ca stiinta Romaneasca sa fie recunoscuta la cel mai inalt nivel in lume, ar trebui sa ajute....Ce sa le spunem, ca nu este Adevarat ? dar, ce ei nu stiu ?
Repet, ei stiu....
Oamenii aceia de langa ei, care au capacitati PSI mari, nu se plimba inutil prin preajma lor.
Clinton, cand ne-a vizitat, avea trei astfel de oameni in jurul lui. Le simti capacitatile iesite din comun, imediat.
Domnule docror, eu, de atatea ori am avut curajul sa spun cum este. Daca asa vad eu Adevarul. Nu sa ies in fata doresc sa spun, dar mi-am asumat dreptul de-a spune Adevarul. Exact ca acel concept pe care l-am spus, arhaic, cu Inconstientul. O sa fac tot ce-mi sta in putinta, sa caut explicatiile stiintifice la acele afirmatii si observatii profunde ale mele. Daca asa este, cum sa spun ca nu. Chiar daca exista riscul de-a cadea in derizoriu.
Stiu atat de bine, incat nimic nu ma poate intoarce. Dar, bineinteles ca este spus la un grup rastrans de Oameni.
Ca treaba aia cu Presedintele Cosntantinescu. Daca am constatat asta, ce sa fi facut ?
Am notat-o ca atare....Atat.
Acest lucru l-am spus si eu, cum a fost in state cu Bush. Aia care au venit din Anglia, aveau ordin sa nu vina spre Oltenia....
Cand am fost la vot, l-am simtit....forta...dar era prea mica...
NU vreau sa fiu lipsit de modstie, dar eu cred ca avem capacitati peste ale lor. Astfel cum i-as simti tot Timpul. Le vad si culorile campurilor pe unde sunt....pe pamant. Numai ca noi suntem pasinici, pt ca asa ne este Neamul, cu bun simt.
Pai, cine accepta compromisuri.....?
Nu toti sunt de vanzare....
Erau unele femei care au facut praf o echipa de profesioniste de la noi din tara. Erau din America. Cand au fost anihilate fortele lor, m-am trezit cu sefi de-i lor la Craiova...dar si cu ceilalti..ai celorlalti....
Si...cum au venit au plecat....
Seful serviciilor lui Tito, Batranul Misa, i-a parut rau...ca stia bine ca tin la el, si mi-a spus .....
Nu cred ca Domnul Mironov, ne stopeaza. Si nici profesionistii nostri...cu siguranta nu. Sa protejeze tara si locuitorii , asta au ei de facut. S-o faca cu demnitate....
Intereant ce spuneti de cutremure. Nu m-am gandit pana cum niciodata la asa ceva....
Oana, chiar imi scrisa in seara asta ca la ea sunt cutremure aproape zilnic. In Italia.
Imi spune ea de 6 luni asta...si ca este ingrozita. Copilasul ei, Edo, nici nu le mai baga in seama
Vlad are aparatura cu care vede cand apare cutremur si unde...
O sa-i spun lui Florin. Defapt le-am spus la amandoi de Dumneavotra...sa fie atenti...si sa colaboram deschis unii cu altii.
Sper s-o faca.
O sa va spun eu peste multi ani, de ce ma rog eu de altii si insist atata sa colaboram, incercand sa ma fac ca nu vad ...faptul ca ei sunt secretosi si inchisi...Treaba fiecaruia. Numai ca eu stiu ce se intampla in acest caz....
Cele bune si Multumsc mult pentru seara aceasta,
Adrian Pop
----- Original Message -----
From: Liviu NUTEANU
To: adi pop
Sent: Sunday, February 28, 2010 10:42 PM
Subject: Discutii la nivel inalt
Buna seara,
Cred ca ar fi mai bine sa nu discutati cu persoane pe care nu le cunoasteti si care nu stiti ca sunt interesate de psi si sau/bioenergie, indiferent de functie. Daca Primul Ministru nu agreeaza aceste metode, s-ar putea sa reactioneze negativ. Si numai de asta nu avem nevoie.
Indiferent de situatie, sa nu uitam ce a aparut in presa referitor la "flacara violet" si sa ne gandim foarte bine ca si daca dansii agreeaza aceste metode, s-ar putea ca in conjunctura actuala sa reactioneze negativ fata de noi.
V-am scris, eu respect toate personalitatile, indiferent de culoarea politica, a flacarii sau altceva, dar sa nu uitam ca si dansii reactioneaza in functie de foarte multi factori, uneori altfel decat ar dori.
Trebuie sa fim foarte prudenti. Cu noi si cu altii.
Sa vedem lucrurile asa cum sunt.
Sa incercam sa gandim clar, tinand seama de realitati, chiar daca uneori par sau chiar sunt strambe.
Daca apare intr-un film la Londra, cu oameni cunoscuti si apreciati, nimeni nu o sa zica nimic. Daca apelam la cineva pe care nu cunoastem, s-ar putea sa gandeasca ceva de genul "asta ne mai lipsea, dupa flacara violet, experiente de bioenergie" cu urmari negative greu de imaginat.
Cand Russel Targ a participat la Star Gate, chiar daca au mai aparut critici prin presa, au aparut si laude si mai peste tot s-a scris ca a fost platit (extrem, inimaginabil de bine, direct de catre guvernul SUA).
La noi, cu "flacara violet", ne-au luat in bascalie atat in presa noastra cat si in cateva publicatii internationale care au scris de asta. Atentie, nu numai pe cei care au lansat ideea, ci toata clasa politica.
Cand am fost in SUA s-au interesat foarte mult ce parere am de politica in general si daca as fi fost interesat sa-l ajut pe Bush sa castige alegerile prezidentiale (!). Stiti ca a castigat in final, in statul unde era favorit contracandidatul sau si a fost un mare scandal, caci dupa vot foarte multi au declarat ca au vrut sa-l voteze pe celalat si ca nu se stie daca au fost facute gresit buletinele de vot, sau ce s-a intamplat.
Desi departamentul lor zero (nu stiu cum se numeste, dar cred ca tine de CIA; stiu ca exista in toate tarile) lucreaza febril la fiecare alegeri, in presa lor nu scrie nimic. Despre noi imediat ...
In psi se merge din aproape in aproape, cum spuneti pas cu pas si numai prin persoane cunoscute, de la care se asteapta o reactie pozitiva. De obicei se apeleaza la cei care lucreaza in domeniu, nu cer ei sa lucreze. Eu am observat aceasta stare de lucruri si de aceea renuntasem la cele doua domenii.
Daca dumneavoastra sau cineva apropiat cunoaste unul din inaltii demnitari mentionati si se intereseaza discret ce parere are, stiind dinainte ca ii va raspunde sincer si indiferent de opinie nu va lua masuri impotriva lui, mergem si pe linia aceasta. Atentie, daca un inalt demnitar, ministrul pe care il cunoasteti sau oricare altul va spune ceva de genul "sa nu cumva sa faceti asa ceva", va trebui sa ma preveniti si voi renunta. Pot prezenta la Londra numai partea de medicina clasica. Sigur ca ar fi pacat, deoarece Printul Charles este in foarte bune relatii cu familia respectat international a lordului respectiv, care a fost redactor sef la Times. Si, mai mult, Printul Charles are cateva fundatii de medicina alternativa, fiind foarte interesat de acest subiect. Mi s-a spus ca in viitor ar dori sa vorbeasca cu mine, dar pana acum nu s-a intamplat.
Tot asa, discret, le puteti spune sa nu bage spaima in populatie, ca in Romania nu va fi cutremur. Fara alte comentarii. Si dupa Haiti si dupa Chile, am fost intrebat (de cunostiinte) ce parere am de Romania. Le-am spus ca in Romania sigur nu va fi. Fara alte comentarii. Cine nu ma crede n-are decat. M-ar interesa sa colaborez pe aceasta tema cu Florin sau altcineva interesat, sa gasim o solutie sa opresc activitatea seismica pe o perioada de cel putin cateva sute de ani, sa nu mai fie cutremure nici dupa ce nu voi mai fi eu. Deocamdata actionez la fiecare 6 luni.
Cu bine,
Dr. Liviu Nuteanu
--------------------------------------------------------------------------------
From: adi pop <adipop>
To: Liviu NUTEANU <liviusn>; sanda romosan <sanda_romosan>; Petre Savescu <psavescu>; D.nul Adi Pop <zalmoxa_adipop>; Adrian Pintea <adrianpintea1>; Vlad Teodorescu <biotron>; dungureanu@rdscv.ro; Florin Mihai Fluturel <fmflorin>; nicolaenacioiu@yahoo.com; apatrutz@yahoo.com; Virgiliu Stroescu <virgiliu>; talk2nicu@yahoo.com; michaelschmidt@clicknet.ro; Ioana Alex <ioanaalex68>; Pavel madalina <sarmizegetusa_om>; eu_sunt9910@yahoo.com; Cornul Abundentei <administrator>; revansa1@yahoo.com; Cristina Stroe <cristina_ruris>; Tatomir Vasile <tatomirvasile47>; eugen sbora <sboraeugen>; Eugen Pavel <eugen>; gelu_stefanescu@yahoo.com; ipiturescu@yahoo.com; goionutgo@yahoo.com; paulcitroenc8@yahoo.com; lenuta_onofras@yahoo.com; Radu-Gherghe Budei <radubudei>; dan_dana2005@yahoo.com; contact@alea.ro; Hopartean Corneliu <eco_c_d_ro>; Gabriel Vladut <office>; mihaifirica@yahoo.com; research@popservice.ro; flori@popservice.ro; cdonoaica@7lcp.com; asii.romani@yahoo.com; Marchidan21@yahoo.com; adrian scheul <adrian>; ccraiova14@yahoo.com; scoalaignat@yahoo.com; Radu_necea@yahoo.com; sarbatoare@hotmail.com; adi_cruceanu@yahoo.com; iliebezna@yahoo.co.uk; crisstina.mirela@yahoo.com; florin@complexity.ro; Lucian Iordanescu <kunyla>; viacob@yahoo.com; SANDU OPREA <oprea_sandu>; gigeapetre@yahoo.com; enciudoru@yahoo.com; bussinespartener@yahoo.com; sabin gutan <sabin_gutan>; Cristian Anghelina <satraiti2000>
Sent: Sun, February 28, 2010 8:25:52 PM
Subject: Re: As dori sa ma consult cu Dumneavostra domnule Minsitru !!!
Buna seara,
Cum asa....Suntem in echipa....
Este normal sa facem fiecare dintre noi, tot ceea ce putem ca institutul nostru sa fie respectat, in Timp.
In seara aceasta, am vorbit cu Corneliu, cu Vlad, cu Petre si cu Andrei pentru a gasi laboratorul de care avem nevoie. Doresc sa discut maine cu Prim-ministru Romaniei. Fac eu rost de datele Domniei sale. Si cu Presedintele Tarii as fi in stare sa discut direct, pentru rezolvara problemei cu cercetarile acestea, pentru ca eu sunt convins ca ele pot schimba complet datele Medicinii clasice.
Dar, in seara aceasta am avut marea sansa sa dicut cu o Mare Doamna.
Cercetatorul stiintific Mioara Godeanu.
A fost o incantare sa discut la un nivel de Noblete, cum rar am intalnit in Viata. O deschidere uluitoare, o finete a vorbei, o dorinta de-a ne ajuta cu tot ce poate, ca sa dezvoltam mai departe cercetarile noastre. Mi-a pomenit ce Tineri a modelat, pe unde sunt imprastitati prin toata lumea, ducand mai departe cercetarile incepute in Romania.
Mi-a ramas la Suflet, Marea Doamna Mioara Godeanu.
Maine o s-o luam de la capat, sa cautam ce avem nevoie pentru a completa imaginea cercetarilor Dumneavostra anterioare in domeniul PSI si al bioenergie, cu poze, cu filme, cu date stiintifice recente.
O seara placuta,
Adrian Pop
----- Original Message -----
From: Liviu NUTEANU
To: adi pop
Sent: Sunday, February 28, 2010 7:10 PM
Subject: Re: As dori sa ma consult cu Dumneavostra domnule Minsitru !!!
Multumesc.
--------------------------------------------------------------------------------
From: adi pop <adipop>
To: mironovalexandru@gmail.com; LiviusN@mail.com; liviusn@yahoo.com; D.nul Adi Pop <zalmoxa_adipop>
Sent: Sun, February 28, 2010 4:48:52 PM
Subject: As dori sa ma consult cu Dumneavostra domnule Minsitru !!!
Buna ziua,
Ne stim amandoi de cand, elev fiind la liceul energetic Craiova, v-am pus niste intrebari " aparte " atunci cand ne-ati tinut o prelegere in aula liceului. Poate ca si din acest motiv, am intrat in domeniul explorarilor stiintifice. Ulterior ne-am intalnit la Izvor Mures, unde s-a facut un experiment. Exact cum v-am spus acum cateva zile la Craiova, la zilele consacrate marelui scriitor Marin Sorescu, din cei 50 de tineri, toti scoliti la Izvor timp de o luna de zile, au firme proprii. Trei dintre ei sunt cotati printre primele 300 firme din tara.
Eu am continuat experimentul acela la Craiova, infiintand in acest sens SC Zalmoxa SRL, cu rolul de-a ma ocupa in exclusivitate de Tineri.
Sunt in discutii cu Domnul doctor Liviu Nutescu, de infiintare a unui Institut de cercetare a stiintelor de frontiera - Dr. Liviu Nutescu.
Acest Institut ce cercetare neconventionala, ii va purta numele acestui mare doctor neurochirurg Roman.
Acetea sunt dalete problemei.
Prof. Dr. C. Ionescu-Tîrgovişte - prefata
Bioenergia şi Medicina Integrativă - Dr. Liviu Nuţeanu
http://zalmoxa.11.forumer.com/viewtopic.php?t=1659
Cartea propriu-zisa.
http://zalmoxa.11.forumer.com/viewtopic.php?t=1664
Comnuic mult cu Domnul doctor. Ore bune pe zi. Dorim sa infiintam acest Institut privart si ne propunem sa punem bazele unui studiu profund a fenomenelor PSI.
Ne-am cunoscut cu ocazia sedintelor de bioenergie de la distanta - pe baza unei poze trimisa pe net, facute acum 2 luni de Domnia sa, la rugamintea mea, pentru ca glaucomul biocular al meu a distrus foarte mult din nervii optici. Domnia sa este la specializare in Spania de un an si jumatate.
Vreau sa va mentionez ca din cele 8 sedinte, a doua a reusit sa ma ajute sa vad incomparabil mai bine, incomparabil mai luminos.
Stiu ca sunteti un bun Roman si mai stiu bine ca sunteti dschis total la tot ce este NOU.
Va cer sprijinul, pentru ca acum am primit un mesaj de la Domnul doctor, prin care-mi spune asa :
Buna ziua,
Sunt invitat la Londra pentru un interviu referitor la creier care o sa apara intr-un film. Daca se poate sa demonstram in laborator in urmatoarele 2 saptamaini distrugerea de celule tumorale "la distanta", si face poze la microscop eventual pot fi introduse in film. Nu stiu unde va fi difuzat filmul, dar nu este exclus sa apara (eventual fragmente) pe posturi precum BBC, Discovery etc. Atentie ! Nu este un film despre bioenergie sau psi. Asta ar urma sa discut cu regizorul acolo. Daca ii arat si poze cu celulele distruse si cele din lotul martor, s-ar putea sa-l conving. Evident, echipa din Romania care efectueaza munca de laborator, va fi mentionata. Ulterior putem si publica.
Atentie ! Aceasta ar fi prima demonstratie din lume de distrugere de celule canceroase cu bioenergie "la distanta". Prin actiune directa s-a demonstrat deja (tot eu). Aveti lucrarea completa.
Cu bine,
Dr. Liviu Nuteanu
--------------------------------
Fiind Timpul foarte scurt, am nevoie de sprijin, sa fiu indrumat unde sa ajung, cu cine sa discut sa facem o astfel de experiente.
O seara Frumoasa,
ing. Adrian Pop
--------------------------------------------------------------------------------
No virus found in this incoming message.
Checked by AVG - www.avg.com
Version: 8.5.435 / Virus Database: 271.1.1/2714 - Release Date: 02/28/10 07:34:00
--------------------------------------------------------------------------------
No virus found in this incoming message.
Checked by AVG - www.avg.com
Version: 8.5.435 / Virus Database: 271.1.1/2714 - Release Date: 02/28/10 07:34:00
--------------------------------------------------------------------------------
No virus found in this incoming message.
Checked by AVG - www.avg.com
Version: 8.5.435 / Virus Database: 271.1.1/2715 - Release Date: 02/28/10 19:34:00
--------------------------------------------------------------------------------
No virus found in this incoming message.
Checked by AVG - www.avg.com
Version: 8.5.435 / Virus Database: 271.1.1/2718 - Release Date: 03/02/10 07:34:00
Tue Mar 02, 2010 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
Adrian Pop
Joined: 03 Sep 2009
Posts: 10559
Location: Craiova
Reply with quote
Post
ADEVĂRATA CREDINŢĂ A ROMÂNILOR
January 9th, 2011 admin Posted in Religie şi mitologie | 10 views
Există o serie de contradicţii importante în ceea ce se afirmă despre poporul român. Dăm ca exemplu două afirmaţii contradictorii tipice. Prima spune că poporul român este un popor vechi care a existat de mii de ani pe teritoriul României. Cea de-a doua afirmaţie spune că poporul român s-ar fi născut creştin. Religia creştină, se ştie bine, a apărut în secolul I e.n. Cum se poate ca un popor vechi cu o istorie milenară precreştină să se fi născut în secolul I al erei creştine? Este evident că aceste două afirmaţii se contrazic una pe alta şi că nu pot amândouă să fie adevărate. Dacă prima este adevărată, a doua este falsă.
Aceeaşi contradicţie stridentă este valabilă nu numai din punct de vedere al etnogenezei poporului român dar şi din cel al culturii şi religiei române. Dacă poporul român a avut o cultură şi religie atât de vechi, binestabilite şi avansate, cum şi de ce a putut trece imediat, fără împotrivire şi total la o cultură şi religie străină? O schimbare atât de abruptă şi totală de la cultura şi religia precreştină autohtonă la cea creştină introdusă din afară presupune nu numai o lipsă de cultură şi religie proprie, dar şi o lipsă de caracter greu de imaginat la un popor civilizat.
A treia problemă este problema tradiţionalismului românesc. Pe de o parte se afirmă că poporul român a fost foarte tradiţionalist. Într-adevăr, fără un sens accentuat al tradiţiei nu ar fi putut să-şi menţină identitatea intactă timp de mii de ani. În acelaşi timp, însă, se susţine ca şi-ar fi abandonat această tradiţie practic peste noapte. Încă o dată, asta este o contradicţie inadmisibilă.
Observăm în paranteză că mai există şi anumite aspecte psihologice importante ale problemei: de exemplu, de unde provine acest complex al inferiorităţii care îi îndeamnă pe români să se mândrească de cultura lor milenară dar în acelaşi timp îi face să se mândrească şi mai mult de creştinizarea lor totală care contrazice, respinge, neagă, şi suprimează sistematic această cultură precreştină?
O altă problemă strâns legată de cea de mai sus este problema rasismului antiromân. O teorie conform căreia poporul român se află într-o stare permanentă de înapoiere şi infantilism psihic şi spiritual, având nevoie de alte popoare pentru a-l ghida şi a-l duce la lumină şi la adevărata religie, este o teorie fundamental rasistă şi un relict ruşinos al imperialismului străin pe care poporul român l-a cunoscut bine de la Imperiul roman până la comunism. Însuşirea unui astfel de mod de gândire de către români nu este altceva decât un rasism inversat în care rasa proprie este considerată inferioară rasei acelor popoare care sunt imaginate ca fiind pe o treaptă mai înaltă a evoluţiei spirituale, sau ca fiind „alese în mod special de Dumnezeu”. Pe scurt, se tratează de un mod de gândire care nu mai este admisibil în secolul XXI. Lăsăm aceste aspecte pentru o discuţie viitoare şi trecem la problema următoare.
Cea dea patra problemă este problema probelor empirice. Se spune că românii ar fi fost creştinizaţi de apostolii Andrei şi Pavel „din primele decade ale creştinismului” sau chiar „din primii ani de creştinism”. Mai precis, se spune că în urma sinodului apostolic de la Ierusalim, din anul 50 e.n., apostolul Andrei a fost trimis să creştineze Sciţia, din care făcea parte şi Dacia. Se susţine, după scriptele ecleziastice, că el a fost primit „de o mulţime uriaşă, care s-a înflăcărat de cuvintele sale” (Cueşdean, Româna, Limba Vechii Europe, pp. 144-5). Se mai susţine, după patriarhul Constantinopolului, Ioan Gură de Aur (399 e.n.), că „tracii au tradus scripturile în limba lor tradiţională” (ibidem).
Începem cu o afirmaţie a aceluiaşi autor după care „Apostolii au apărut în Palestina, dar cuvântul este daco-moez, născut la primul contact al rumânilor cu discipolii lui Cristos” (ibidem, p. 155). Probele lingvistice (vezi Problema creştinismului) arată că cuvântul „apostol” exista deja în limba greacă în secolul V î.e.n. şi că a fost folosit înainte de Cristos în traducerea grecească a Vechiului Testament (Septuaginta). Reiese că nu a putut să se nască „la primul contact al rumânilor cu discipolii lui Cristos”, adică în secolul I e.n. Dacă apostolul Andrei vorbea limba sciţilor, cu siguranţă că vorbea şi limba greacă aşa cum o vorbeau mai toţi oamenii culţi din acea epocă. Prin urmare el însuşi a putut să introducă acest cuvânt (şi altele) la sciţi sau daco-moezi şi anume, din limba greacă, cum era şi firesc având în vedere că însuşi scripturile creştine erau scrise în greceşte şi că aceasta era o limbă înţeleasă de mulţi traci îndeosebi de cei din oraşele elenizate unde misionarii creştini şi-au început întotdeauna activităţile.
Din păcate însă, nu există dovadă concretă nici că apostolul Andrei a existat, nici că românii s-ar fi creştinat atât de devreme cum se pretinde. Desigur că teoretic scripturi creştine în limba tracilor pot să fi existat. Nu se ştie însă ce fel de scripturi au fost, nici când şi cum au fost traduse. Observăm că din scrierile lui Ireneu (Adversus Haereses, cca. 180 e.n.) precum şi din descoperirile de la Nag Hammadi reiese că existau numeroase „scripturi”, circulând în acel timp din Orientul Mijlociu până în Franţa, numărul scripturilor „adevărate” fiind stabilit abia de Ireneu ca exact patru, şi anume pe baza unor argumente numerologice fantaziste (op. cit., 3.11.Cool. După cum recunoaşte Ireneu în aceeaşi lucrare, majoritatea creştinilor nu erau capabili de a distinge între învăţăturile adevărate şi cele eretice, din care cauză el însuşi s-a simţit obligat să compună o operă masivă în cinci volume pentru a-i învăţa pe creştini care este adevărata credinţă (ibidem, 3.16.8; Praefatio, 2).
În orice caz, trebuie să subliniem faptul că existenţa scripturilor la traci nu înseamnă că toţi tracii erau creştini. După specialiştii în istoria creştină timpurie, ca Prof. Robert Wilken, numărul total de creştini în Imperiul roman la începutul secolului II a fost mai puţin de cincizeci de mii, adică un număr infim la o populaţie de şaizeci de milioane (1984, p. 31). În alţi termeni, chiar dacă am admite prin absurd că întreaga creştinătate ar fi fost concentrată exclusiv în Tracia şi Dacia, acestea nu au putut să fie provincii creştine, având o populaţie totală mult mai mare decât numărul de creştini disponibili la acea dată.
La rândul său, istoricul Prof. Keith Hopkins subliniază faptul că la sfârşitul secolului al II-lea populaţia creştină care crescuse la două sute de mii era „răspândită în câteva sute de oraşe” ale imperiului (deci nu concentrată în Dacia!) şi a egalat „0.3 la sută din populaţia totală a Imperiului roman …. dimensiunea minusculă a creştinătăţii timpurii în raport cu populaţia imperiului, ne ajută să explicăm de ce guvernul central roman a ignorat mult timp pericolul potenţial pus de creştinism religiilor civice păgâne şi sistemului politic sprijinit de acestea” (A World full of Gods, pp. 84-5).
Prin urmare, ipoteza că Dacia romană ar fi fost o ţară creştină este de-a dreptul absurdă. Se ştie bine că Dacia a fost provincie romană din anul 106 până în anul 275. Nu există nici un document roman care arată că populaţia Daciei ar fi fost creştină în această perioadă. De fapt, datorită caracterului lui subversiv, creştinismul a fost interzis (religio ilicita) şi creştinii o minoritate persecutată până în 313. Observăm că până şi împăratul Constantin, născut în Dacia în jurul anului 274, nu a fost creştin la origine ci s-a convertit în străinătate mult mai târziu, după unii istorici abia pe patul de moarte (anul 337). După alţii el ar fi fost nu un convertit ci un simpatizant din motive politice.
De asemenea lipsa totală a evidenţei arheologice în sprijinul ipotezei unui popor român „creştin de la naştere” indică că această ipoteză este lipsită de bază istorică şi că aparţine mai degrabă de ideologia protocronistă a bisericii ale cărei interese, se vede bine, nu coincid întotdeauna cu cele ale poporului român sau ale adevărului istoric şi spiritual.
Academicianul Prof. Dr. Emilian Popescu constată că „anul 257 (după alţii 253 sau 264) ar reprezenta momentul cel mai timpuriu al pătrunderii creştinismului la nordul Dunării asupra căruia există o ştire literară precisă …. Se poate spune, deci, că în Dacia au existat creştini din secolul III (după istoricul Vasile Pârvan, înainte de anul 270), dar prezenţa acestor creştini nu trebuie înţeleasă decât ca nişte nuclee destul de restrânse …. Se poate afirma că în cursul secolului IV, ea [Biserica Ortodoxă] a reuşit să câştigemajoritatea populaţiei romanice la noua religie” (Ortodoxia Românească, Bucureşti, 1992, pp. 85-99, accentuarea noastră).
Deducem din rândurile de mai sus că alături de majoritatea creştinizată a existat şi o minoritate necreştinizată. Şi dacă la această minoritate a populaţiei romanice adăugăm populaţia neromanică, adică dacii care nu au fost ocupaţi de romani, atunci obţinem o populaţie totală necreştinizată de proporţii considerabile, prezentă în spaţiul carpato-danubian în secolul IV.
Practic, aceasta înseamnă că Dacia a urmat în linii mari acelaşi şablon după care procesul creştinizării a decurs la mai toate popoarele europene, inclusiv romanii. Astfel, ca şi la Roma, în secolul III, adică în epoca Daciei romane, creştinii în Dacia erau încă o minoritate şi majoritatea populaţiei a fost convertită cel mai devreme în secolul IV. Deci, nici vorbă că „rumânii sunt creştini din primii ani de creştinism” cum se susţine de către Dr. Cueşdean (p. 156) şi alţii. Într-adevăr, biserica creştină nu a reuşit să infiltreze masiv aparatul politic şi administrativ al Imperiului roman decât pe vremea împăratului Constantin. Chiar şi după Constantin, religia păgână era încă suficient de răspândită pentru ca împăratul Iulian (361-363) să o restabilească oficial.
Adevărul istoric este că primul popor declarat oficial „creştin” nu a fost Dacia, ci Armenia, sub regele Tiridates III, la începutul secolului IV (anii 301/314). Însă şi atunci, rezistenţa armenilor păgâni contra creştinismului s-a menţinut cel puţin o sută de ani după această dată. În Europa, ca şi în Armenia, creştinismul nu a fost acceptat fără luptă. Observăm că creştinismul a fost proclamat religie de stat la romani abia în anul 381 şi religia păgână interzisă în anul 391, de către împăratul Teodosie I. În faţa persecuţiei şi pogromurilor antipăgâne, împăratul Eugeniu a condus o insurecţie armată împotriva regimului creştin de la Roma între anii 392-394, fiind însă înfrânt în cele din urmă. Practic, deci, rezistenţa anti-creştină nu a fost înfrântă decât în ultimii ani ai domniei lui Teodosie I (379-395), adică, la sfârşitul secolului IV.
Revenind la situaţia din Dacia, trebuie să notăm că după Vasile de Cezarea (Epistola 164), preotul Eutihie a predicat creştinismul la daci în a doua jumătate a secolului IV. De asemenea, Enciclopedia Catolică ne spune că misionarul Niceta de Remesiana, numit „episcopul dacilor”, a predicat creştinismul la daci în limba latină, la sfârşitul secolului IV şi începutul secolului V.
Dacă dacii ar fi fost deja un popor creştin la această dată, atunci nu ar fi avut nevoie să li se predice creştinismul şi, pe deasupra, biserica (ortodoxă sau catolică) ar avea ştiri precise asupra primului rege creştin la daci, aşa cum are asupra lui Tiridates III, Teodosie I şi alţii. Reiese că dacii nu au fost un popor creştin anterior secolului V. Ţinând cont că procesul creştinizării trebuie să fi durat cel puţin o sută de ani de la Niceta, putem presupune că acest proces nu s-a finalizat până în secolul VI.
Acest lucru ne duce la alt fapt important pe care partizanii bisericii îl trec cu vederea, şi anume, că popoarele convertite la creştinism nu rămân în mod automat convertite. După Enciclopedia Catolică creştinismul în România (adică Dacia) şi Bulgaria a dispărut aproape complet în perioada popoarelor migratoare (vol. 12, p.330; vol. 2, p. 679). Constatăm în această privinţă că slavii care s-au aşezat pe teritoriul României în secolele VI-VII şi care au exercitat cea mai mare influenţă asupra dacilor după romani, nu erau creştini. Dispariţia creştinismului în primele secole ale stabilirii slavilor în Dacia este confirmată de lipsa de urme arheologice creştine (cu câteva excepţii) din această perioadă.
Alte popoare care s-au aşezat pe teritoriul Daciei au fost şi ele păgâne, de exemplu, bulgarii. Aceştia din urmă s-au convertit sub ţarul (hanul) Boris I în anul 863. Limba slavonă a fost impusă în Muntenia (Valahia) şi Moldova în secolul X (ceea ce explică bineînţeles de ce aceasta a devenit limba de cult şi de cancelarie în România). Alfabetul chirilic al scripturilor creştine ar fi fost inventat la începutul secolului X şi putem presupune că a fost introdus la români în acelaşi secol.
Devine evident din aceste consideraţii că procesul creştinizării la români a fost mult mai complex şi mai îndelungat decât se pretinde. Putem presupune în mod rezonabil că o parte a populaţiei a fost deja creştină în secolul IX-X când s-a impus slavona (şi probabil, alfabetul chirilic). În lipsa unor date arheologice mai precise nu putem spune însă care ar fi fost procentajul de creştini la populaţia României anterior acestei date. Existenţa unor urme arheologice izolate (câteva biserici rupestre, etc.) şi a unor legende despre „viaţa sfinţilor” nu ne permite să extrapolăm o populaţie creştinizată total. Defapt, o populaţie exclusiv creştină trebuie exclusă deja datorită prezenţei masive a slavilor păgâni.
De asemenea nu se ştie precis din ce surse şi de la ce dată provine vocabularul creştin de origine sau influenţă latină, „candelă”, „cruce”, „lumânare”, etc. Acest vocabular poate proveni în parte din activităţile lui Niceta de Remesiana şi în parte din limbajul unei ramuri a bisericii care utiliza limba latină, stabilită de exemplu în Transilvania de unde după unele legende ar fi provenit primii întemeietori ai Munteniei şi Moldovei (vezi legendele lui „Alb împărat”, Dragoş Vodă şi Negru Vodă, Mitologie Română, pp. 272-7). Ştim că în urma convertirii maghiarilor şi stabilirii diocezei romano-catolice cu sediul la Alba Iulia în secolul XI, românii au restabilit legături lingvistice şi culturale cu Roma şi, prin aceasta, cu Italia. Nu putem ignora complet influenţa misionarilor italieni asupra vocabularului creştin, care influenţă a continuat de-a lungul evului mediu până în epoca modernă.
O a treia posibilitate pe care logica ne obligă să o considerăm este că creştinismul a fost reintrodus la români, cel puţin parţial, odată cu impunerea limbii slavone de către bulgari şi anume, în limba română, metoda obişnuită a bisericii fiind a misiona în limba autohtonă indiferent de limba oficială a scripturilor şi a cultului. La bulgari, de exemplu, scripturile şi limba de cult au fost iniţial în limba greacă, lingua franca a Imperiului bizantin, însă creştinismul a fost predicat în limba slavă, cum a fost şi firesc, slava fiind limba pe care o înţelegea tot poporul, inclusiv bulgarii şi tracii slavizaţi. Prin analogie, putem presupune un proces asemănător la români în care s-a misionat în româneşte în timp ce liturgia s-a ţinut în slavonă. Cert este că influenţa bulgară a fost destul de mare cum se vede din titlurile slave ale primilor domnitori sau guvernatori români („cneaz”, „vlad”, „voievod”, „vodă”), din terminologia creştină de origine slavonă, de exemplu, „Sfântul Duh” (svjętŭ duhŭ), „Maica Precista” (majka prečista), „a răstigni” (rastengnonti), „a (se) spovedi” (ispovedati), „a (se) mirui” (mirovati), precum şi din arhitectura bisericească din secolele IX-X.
Pe lângă vocabularul creştin de origine sau influenţă latină şi slavonă, mai există şi termeni care sunt defapt de origine greacă, „Isus Cristos”, „apostol”, „dascăl”, „diacon”, „icoană”, „psalm”, „tămâie”, etc., ceea ce indică o pătrundere a creştinismului în România pe căi şi la date diverse (vezi şi lista de cuvinte greceşti, Problema creştinismului). Insistenţa evident selectivă şi neîntemeiată asupra originii exclusiv latine a creştinismului la români ne obligă să suspectăm motive ulterioare. Ştim doar că până şi numele de „români” nu este numele original al poporului, însă ţara noastră a ajuns totuşi să se numească „România”, ceea ce nu este decât un latinism şi un relict al imperialismului roman.
Amintim cititorului în această privinţă că, în primul rând, nu toţi dacii au fost ocupaţi de romani şi că nu toţi s-au numit „romani”. Prin urmare, chiar dacă am susţine că unii daci au continuat să se numească „romani” din vremea ocupaţiei romane până în evul mediu, nu se poate spune acelaşi lucru despre întreaga populaţie a Daciei. În alţi termeni, dacii liberi nu se pot numi „romani” decât în mod arbitrar şi lipsit de bază istorică.
În al doilea rând, deşi este adevărat că după unele surse medievale locuitorii ţărilor româneşti se numeau „romei”, „rumeni”, etc. (v. Francesco della Valle, 1532 şi alţii), nu trebuie să uităm că mai toţi cetăţenii Imperiului bizantin se considerau şi ei „romani”, ce numim astăzi „Imperiul bizantin” numindu-se în realitate „Imperiul Roman (de la Răsărit)”, adică „Basileia ton Romaion” sau, pe scurt, „Romania”. Într-adevăr, dacă românii sunt îndreptăţiţi a-şi numi ţara „România” din motivul că aceasta a fost provincie romană, atunci toate popoarele ocupate de romani au acelaşi drept, îndeosebi bizantinii care au moştenit puterea politică, militară şi religioasă a Romei. De aceea aşa-numiţii „bizantini” s-au numit în mod firesc „romani” sau „romei” (gr. romaioi) până în epoca modernă şi Imperiul lor, dacă nu s-ar fi destrămat datorită invaziilor musulmane, s-ar mai numi şi azi „Romania”!
În al treilea rând, trebuie să reţinem că numele autentic folosit de popor a fost „muntean”, „moldovean”, „ardelean” (original, „codrean”?), etc., iar Dacia, inclusiv Dacia romană, se numea totuşi Dacia şi nu Romania. Cronicarii latini şi bizantini din secolele XI-XV (Kekaumenos, Chalkokondylas, etc.) încă se referă la români ca „daci” (printre altele, pentru a-i distinge pe aceştia din urmă de alte popoare, de exemplu grecii, care se numeau şi ei „romani”).
Faptul că ţările româneşti au ajuns să fie botezate „România” şi nu Dacia, trădează un proces de latinizare impus de anumite elemente politice şi culturale reprezentând interese care nu se potrivesc întotdeauna cu cele ale poporului. Această atitudine romanofilă (sau romanomană) şi dacofobă se mai poate observa, din păcate, şi astăzi la anumiţi intelectuali şi politicieni români care practic insistă că noi trebuie să ne lepădăm de identitatea noastră autentică şi să devenim o copie exactă a „latinilor”, adică a francezilor sau a italienilor. Pentru ei poporul dac, adevăratul popor român, nu a existat şi nu există decât cel mult ca piesă de muzeu.
În orice caz, vedem bine că analiza obiectivă a datelor istoriografice, arheologice şi lingvistice nu ne permite să acceptăm istoria oficială a creştinismului fără critică. În special, nu putem trece cu vederea datele care indică existenţa la români a unei culturi şi credinţe populare esenţial precreştine. Dacă un vocabular creştin de dată nedeterminată este invocat în sprijinul existenţei timpurii a creştinismului la români, atunci vocabularul necreştin („Sfântul Soare”, „Sfânta Lună”, „Ileana Cosânzeana”, „zâne”, „zmei”, „moroi”, etc., etc.), adică vocabularul poporului autohton şi nu al unei biserici care reprezintă un corp străin, poate fi adus şi mai bine ca dovadă pentru existenţa unei credinţe române necreştine.
Dăm mai jos cronologia care se impune în urma unei examinări critice şi obiective a datelor relevante.
• 106-275 e.n.: dacii sunt un popor păgân sub ocupaţie romană, romanii fiind şi ei păgâni; în această perioadă se formează religia poporului dac romanizat.
• 275: creştinismul pătrunde la nordul Dunării, însă rămâne o minoritate negligibilă până în secolul următor.
• 300: goţii, un popor păgân de rasă germanică, încep să se aşeze în Transilvania şi Muntenia.
• 340: episcopul Ulfila predică creştinismul la goţi în limba gotică.
• 350: preotul Eutihie predică creştinismul la daci.
• 400: Niceta de Remesiana (Romatiana) predică creştinismul la daci în limba latină.
• 450: o parte a populaţiei (majoritatea?) este creştină.
• 500: slavii, un popor păgân indo-european foarte numeros, încep să se aşeze pe teritoriul Daciei; biserica se retrage şi autohtonii se întorc la religia precreştină care se consolidează până în anii 800-900.
• 566: avarii, un popor păgân (probabil de rasă turcică), se aşează în Transilvania.
• 600: slavii trec Dunărea şi ocupă partea de nord a Imperiul bizantin, de la Dunăre la Tesalonic, după care pătrund până în Grecia peninsulară, ocupând astfel aproape întreaga Peninsulă Balcanică.
• 681: bulgarii (mongoli păgâni din regiunea Mării Azov) sub hanul Asparuh cuceresc Dobrogea, Muntenia de sud şi Moesia, formând primul Imperiu bulgar.
• 700: apar primele voievodate româneşti, cu populaţie daco-slavă.
• 800: invazia maghiarilor (numiţi „turci” în izvoarele bizantine).
• 850: începe creştinizarea slavilor din Grecia şi Bulgaria de către bizantini; misionarii bizantini apar şi în Dacia.
• 863: ţarul Boris I al Imperiului bulgar este convertit la creştinism.
• 900: Imperiul bulgar cuprinde partea de nord a Imperiului bizantin şi o mare parte a Daciei, a cărei populaţie biserica bulgară începe să o convertească.
• 1000: biserica romano-catolică se stabileşte în Transilvania; maghiarii sunt convertiţi la creştinism; pecenegii, un popor războinic de rasă turcică, apar în spaţiul carpato-dunărean.
• 1050: cumanii, un popor înrudit cu pecenegii, se aşează în Moldova şi Muntenia.
• 1150: întemeierea principatului Transilvaniei sub stăpânire maghiară.
• 1241: invazia Hoardei de Aur a mongolilor.
• 1300: întemeierea principatului Ţării Româneşti.
• 1359: întemeierea principatului Moldovei.
Deşi creştinismul este religie de stat în toate trei principatele, este de notat că multe sate mai mici şi izolate nu au avut biserici şi preoţi, din care motiv populaţia a rămas în mare măsură sub influenţa religiei şi culturii tradiţionale. Prin urmare, credinţa populară s-a păstrat mult timp în sate, îndeosebi în regiunile muntoase, un fenomen care a fost observat şi la alte popoare europene, de exemplu, la scoţieni, germani, slavi şi popoarele baltice (v. A History of Pagan Europe, 1995).
Acesta a fost şi motivul original pentru care cei care şi-au păstrat credinţa strămoşească au fost numiţi „păgâni”, adică ţărani, din latinescul paganus, „rustic”, „ţăran”, orăşenii dezrădăcinaţi şi dezorientaţi cultural şi spiritual fiind primii care şi-au trădat legea străbună şi s-au supus religiei străine impusă din afară. Denumirea intenţionat peiorativă de „păgâni” dată poporului de către orăşenii creştinizaţi demonstrează caracterul străin, antipopular şi antinaţional al religiei creştine.
În ce priveşte presupusa identitate creştină a poporului român, trebuie să subliniem faptul că ce îi deosebeşte pe români de alte popoare nu este religia creştină, căci aceasta nu diferenţiază ci egalizează şi uniformizează popoarele, ci cultura autohtonă precreştină. Obiectivul patriotismului şi naţionalismului român nu poate să fie pierderea totală a identităţii naţionale în creştinism, ci o întoarcere voluntară şi conştientă la cultura originală care a deosebit poporul român de alte popoare din tot timpul şi din care s-a născut identitatea lui unică şi autentică.
Problema care se pune, aşadar, este, de ce se uită faptul că limba slavonă a fost impusă tocmai de biserica creştină şi că aceeaşi biserică „română” (în realitate bulgaro-bizantină!) a insistat asupra uzului slavonei în mod inexplicabil până în anii 1860?
Dacă se recunoaşte că slavona este o limbă străină şi se insistă asupra păstrării unei unicităţi lingvistice a românilor „pierduţi într-o mare de slavi”, de ce nu se insistă şi asupra păstrării unicităţii lor culturale şi religioase care este prin definiţie precreştină? De ce se amputează cultura şi religia autentică a poporului şi se înlocuieşte cu o proteză artificială fabricată în Palestina?
Dacă religia creştină ordodoxă este mai spirituală decât cea catolică, aceasta este tocmai pentru că ea s-a dezvoltat la acele popoare ale vechii Europe, grecii, tracii şi dacii, care au avut o spiritualitate precreştină avansată.
După cum au arătat numeroşi cercetători arheologi români şi străini, poporul român nu a avut numai o cultură dar şi o religie avansată. Din ce se cunoaşte despre religia dacă reiese că el a fost şi un popor foarte spiritual. Or această spiritualitate se recunoaşte în primul rând în cultura populară, în legendele, baladele, basmele mitice, doinele, colindele, datinile şi tradiţiile poporului păstrate cu grijă din vremea strămoşilor.
Intelectualii de azi uită că înaintaşii lor de la Nicolae Densuşianu la Mihai Eminescu şi Mircea Eliade nu au avut decât admiraţie pentru cultura poporului român. Până şi străinii, ca renumita arheologă lituaniană Marija Gimbutas, au recunoscut şi apreciat importanţa unică a culturii române precreştine.
În schimb, învăţaţii români de azi lipsiţi de cultură adevărată nu au studiat religia şi cultura precreştină, dar cred în propaganda bisericească după care omul a devenit om numai sub influenţa învăţăturilor personajului mitic numit „Isus Cristos”. Ei s-au lăsat convinşi în mod naiv, nechibzuit şi cât se poate de neintelectual că cristolatria este culmea evoluţiei umane. De aceea ei nu cunosc şi nu înţeleg tradiţia populară străveche şi se grăbesc s-o îngroape de vie sub un morman de pseudo-civilizaţie biblică artificială fabricată la Ierusalim, ambalată şi aprobată la Constantinopol şi trimisă în România pentru uzul „patrioţilor” şi „iubitorilor de ţară” ignoranţi atât de cultura cât şi de istoria poporului român, şi inconştienţi de faptul că ei sunt părtaşi la un genocid cultural şi spiritual al propriului lor popor.
După cum a spus filozoful şi criticul literar Vasile Lovinescu, „basmele române oferă cercetătorului un câmp de studii de o importanţă şi de o vechime puţin obişnuite. Acest câmp este atât de vast că ar trebui multe volume pentru a rezuma şi a interpreta basmele şi legendele existente” (Dacia Hiperboreană, p. 50). Împotriva acestui fapt indiscutabil, intelectualii de azi vorbesc de religia creştină de parcă românii nu ar fi avut niciodată o datină proprie, dar nu ştiu şi nu se întreabă de unde vine credinţa românilor în zâne, feţi frumoşi şi ursitoare, sau de ce spune poporul „sfântul Soare”.
În alţi termeni, materialul folcloric necreştin este în mod indiscutabil de o complexitate şi o amploare extraordinară. Acest fapt impune următoarea problemă: de unde şi cum a apărut acest material într-un mediu cultural creştin? Logic vorbind, el ori a fost inventat de popor, ori provine dintr-un substrat cultural precreştin. Nu putem susţine că ar fi fost inventat, pentru că în acest caz nu putem explica nici de ce a fost inventat tocmai în forma pe care o are, nici de unde provin asemănările lui cu materiale din cultura altor popoare, latinii, grecii, slavii şi, în special, autohtonii, adică populaţia traco-geto-dacă. Rămâne o singură posibilitate logică şi anume, că acest material provine din substratul cultural şi spiritual autohton, precreştin, care reprezintă cultura şi spiritualitatea autentică a românilor.
Să examinăm deci opinia celor care cunosc istoria şi cultura poporului mai bine. În studiul său comparativ al religiilor, Prof. Mircea Eliade scrie că „realităţile religioase autohtone au supravieţuit, mai mult sau mai puţin transformate, nu numai procesului romanizării dar şi al creştinizării. Avem suficiente dovezi ale supravieţuirii tradiţiei ‚păgâne’, adică geto-dacă şi daco-romană, la români …. este suficient să ne gândim la cultul morţilor şi la mitologia funerară, la rituri agrare, la cutume sezoniere, la credinţe magice, etc., care, după cum se ştie, persistă, puţin schimbate, de la o religie la alta, de-a lungul mileniilor …. Un exemplu al continuităţii, evident până şi în vocabular, este cel a zeiţei Diana …. nu încape îndoială că sub numele roman de Diana se ascunde o zeiţă aboriginală. Cultul acestei zeiţe a supravieţuit după romanizarea Daciei, şi numele Diana se regăseşte în cuvântul românesc ‚zână’. Diana Sancta de la Sarmisegetuza a devenit Sânziana (
Cum am arătat mai sus, această continuitate religioasă a fost asigurată şi de faptul că dacii au fost convertiţi la creştinism abia în secolul IV-V şi că în perioada popoarelor migratoare (secolele VI-IX) urmaşii lor au revenit la credinţa tradiţională, fiind recreştinizaţi în timpul Imperiului bulgar (secolele IX-X). Aşa se explică faptul că găsim simboluri tradiţionale precreştine, soarele, luna, capul de bour cu steaua între coarne, pe stemele principatelor româneşti. După cum a remarcat antropologul Romulus Vulcănescu, figurarea heraldică şi sigiliografică a soarelui, lunii şi stelei, se poate urmări „până la protoromâni, apoi la dacoromani şi prin aceştia până la daci” (Mitologie Română, p. 384).
Putem nota în paranteză că bourul apare şi în heraldica lituaniană, de exemplu ca emblemă a oraşului Kaunas (din 1400), lituanienii fiind precum se ştie un popor creştinizat târziu.
Importanţa evidentă a acestor simboluri în heraldica ţărilor româneşti demonstrează două fapte importante: primul, că poporul român şi-a format identitatea naţională nu pe baza creştinismului ci be baza tradiţiei autohtone strămoşeşti şi al doilea, că creştinizarea la români a fost mai superficială decât se crede.
Cu toate acestea, problema care se pune este următoarea, de ce s-au lăsat românii să fie creştinizaţi? Această problemă nu poate fi rezolvată decât dacă ţinem cont de anumite fapte esenţiale. În primul rând, românii au fost creştinizaţi într-o fază a istoriei când poporul nu a fost suficient de puternic să se opună unui imperialism religious sistematic şi bine organizat ca cel al bisericii creştine, care la acea dată era cea mai puternică şi mai bine-finanţată organizaţie politică, religioasă şi militară din lume.
În al doilea rând, poporul nu a înţeles care a fost adevărata natură şi intenţie a bisericii şi anume, din două motive principale: 1) pentru a-i înşela pe autohtoni, biserica a construit şi proiectat divinitatea creştină, Cristos, ca divinitate solară, adică similară sau identică cu divinitatea autohtonă precum se vede din reprezentarea iconografică a lui Cristos din primele secole ale creştinismului ca Zeu Cioban sau ca Zeul Soare într-un car tras de cai, din suprapunerea sărbătorilor creştine asupra celor autohtone, în special „naşterea lui Cristos” asupra sărbătorii soltiţiului de iarnă şi „învierea lui Cristos” asupra sărbătorii echinocţiului de primăvară, etc.; şi 2) ca şi celelalte naţii păgâne, românii erau un popor simplu şi cinstit care nu şi-a dat seama că religia creştină era o religie falsă, născocită din motive politice şi economice de către anumite interese din Palestina romană şi, ulterior, din Roma, Constantinopol şi Bulgaria.
În al treilea rând, este important să înţelegem că românii „creştinizaţi” nu şi-au uitat niciodată religia străbună. Când mergeau la biserică, ei credeau în „Isus Cristos” şi în „Maica Precista”. Acasă însă, ei credeau în Cerul Tată, Sfântul Soare şi Pământul Mumă. Cum a remarcat cât se poate de corect Mircea Eliade, „în folclorul religios românesc creştinismul nu este cel al bisericii. Una din caracteristicile creştinismului ţărănesc al românilor şi al Europei orientale este prezenţa a numeroase elemente religioase, păgâne, arhaice, câteodată abia creştinizate” (De Zalmoxis a Gengis-Khan, p. 241).
Creştinismul însuşi, în primele secole ale creştinizării a fost supus de către români unui process de păgânizare în care zeul bisericii, Cristos, a trebuit să fie asimilat zeului autohton, Sfântul Soare, cum se vede de exemplu din colinde unde se spune: „Astăzi s-a născut Christos, Soarele cel luminos”, etc. (Sabin Drăgoi, Colinde, p. 231; vezi şi Mitologie Română, p. 367).
Putem afirma, deci, că românii au fost mai întâi români şi după aceea creştini. Altfel nici nu a putut să fie având în vedere că, precum arată cât se poate de clar folclorul ţărănesc, credinţa străbună nu s-a şters niciodată din memoria colectivă a poporului. În cele din urmă, în timp ce Cristos, dumnezeul bisericii, se vede mai rar, Cerul, Soarele, Luna şi Pământul rămân realităţi incontestabile ale vieţii ţărăneşti de toate zilele. Adevărul istoric este că românul nu şi-a uitat niciodată credinţa. Abandonarea credinţei străbune este un fenomen recent care reprezintă un simptom al degenerării culturale şi spirituale a omului cauzată de materialismul devenit religie universală a Europei occidentale, un fenomen din timpul revoluţiei industriale care a dat naştere mai întâi capitalismului şi, ulterior, ca reacţie împotriva acestuia din urmă, comunismului, socialismului, liberalismului şi altor patologii binecunoscute ale civilizaţiei iudeo-creştine.
Revenind la epoca Imperiului bulgar, românii, sau mai degrabă conducătorii lor, dintre care unii după numele şi titlul lor („voievod”, „cneaz”, etc.) pot să fi fost chiar slavi sau bulgari, au acceptat creştinismul, probabil din motive politice şi militare având în vedere că acceptarea acestei religii aducea cu sine legături importante cu puterile regionale din perioada respectivă (Imperiul bizantin şi cel bulgar), însă fără ca poporul să-şi părăsească imediat credinţa autohtonă. Într-adevăr, observăm că la toate popoarele care au acceptat creştinismul fără luptă, aceasta a fost din motive practice şi nu religioase.
De asemenea, introducerea limbii slavone la români nu se poate explica logic decât pe baza unor motive politice şi strategice. Dacă reflectăm puţin asupra problemei, nu vom putea evita concluzia că în timp ce pentru bulgari (bulgarii slavizaţi) răspândirea slavonei însemna extinderea influenţei Imperiului lor, pentru români aceasta reprezenta o ocazie de a forma alianţe militare cu bulgarii împotriva maghiarilor şi altor popoare invadatoare. Şi, aşa cum în ciuda slavonei poporul a continuat să vorbească limba română, tot aşa, în ciuda creştinismului oficial poporul şi-a păstrat credinţa proprie şi adevărată.
Amintim aici cititorului că prin „adevărata credinţă” a românilor nu înţelegem religia dacilor exact cum a existat înaintea erei noastre (de aceea nu o denumim nici „zalmoxianism” nici „neozalmoxianism” după presupusul zeu al dacilor), ci o formă a acesteia prezentând unele modificări, aşa cum ea se formase în perioada ocupaţiei romane şi cum s-a consolidat ulterior în secolele VI-VIII.
Numim această credinţă „adevărată” din mai multe motive legitime. În primul rând, pentru că ea se bazează în mod indiscutabil pe religia dacă, adică religia milenară a poporului român, acesta fiind unul şi acelaşi cu poporul dac. Trebuie subliniat faptul că materialul primar al etnogenezei poporului român a fost civilizaţia traco-geto-dacă, cu influenţe ulterioare (sec. VII î.e.n – IV e.n.) din spaţiul cultural elen şi roman. În al doilea rând, numim credinţa populară adevărată pentru că ea nu este o religie născocită ca cea creştină, ci o religie bazată pe revelaţie divină, dăruită poporului nostru de Zeul străbun încă din adâncul preistoriei şi care s-a dezvoltat de-a lungul secolelor pe baza unei experienţe religioase şi spirituale proprie poporului nostru şi, prin urmare,autentică. Credinţa populară, deci, este religia cea dreaptă şi adevărată a românilor. Ea este adevărata religie ortodoxă (din gr. orthos, drept şi doxa, credinţă) şi cei care cred în ea sunt adevăraţii ortodocşi sau drept-credincioşi.
Influenţele externe care s-au impus în perioada ocupaţiei romane şi cea a popoarelor migratoare nu au făcut decât să consolideze această credinţă autentică a românilor pentru simplul motiv că aceste influenţe au provenit din tradiţii religioase înrudite cu credinţa autohtonă. Observăm că sub împăratul Aurelian (anii 270-275), adică în ultimii ani de ocupaţie romană a Daciei, Soarele devenise Zeul Suprem al Imperiului roman, inclusiv al Daciei şi aceasta a rămas religia oficială a Imperiului până la moartea împăratului Iulian, în anul 363. Or cultul Soarelui la romani fusese preluat de la greci care la rândul lor îl luaseră de la traci. Cum relatează poetul Pindar, după ce Zeul Soare Apollo a clădit Troia, numită şi Ilion („Cetatea întemeiată de Apollo/Helios”), s-a întors în ţara sa de pe Istru (Dunărea inferioară), adică Tracia. Ca şi zeul dac Zalmoxis, Apollo se numea „hiperboreanul”, adică nordicul, nordul geografic şi spiritual pentru eleni fiind Tracia.
Observăm mai departe că slavii care s-au aşezat ulterior pe ambele maluri ale Dunării precum şi în Ucraina, venerau şi ei Soarele (macedonenii încă mai au Soarele ca stemă naţională). Prin urmare, aceste influenţe externe nu au alterat religia autohtonă în sensul negativ al cuvântului, ci mai degrabă, au îmbogăţit-o şi întărit-o, ajutând-o astfel să facă faţă imperialismului creştin.
Defapt, până şi introducerea slavonei ca limbă a cultului creştin, aceasta fiind o limbă pe care poporul nu o înţelegea, a avut efectul de a întârzia mai mult decât a accelera procesul creştinizării. Din aceste cauze, adevărata credinţă a românilor a putut să se menţină mult timp în sate şi cătune departe de focarele creştine urbane, unde influenţa bisericii a pătruns cu greutate. Aşa se face că religia autohtonă s-a menţinut până în secolele XVIII-XIX şi că poporul a continuat să spună „sfântul Soare” până în prezent, un fenomen aproape unic în Europa modernă.
Referitor la importanţa Soarelui la români, Romulus Vulcănescu constată că „Din relatările mitografilor antici, greci şi latini, despre daci şi daco-romani, ca şi din descoperirile arheologilor români reiese că acest cult al soarelui s-a format pe teritoriul Daciei preistorice, înainte de etnogeneza dacă, şi s-a dezvoltat după această etnogeneză la daci şi mai apoi la daco-romani, pentru a se menţine la protoromâni …. Autohtonii au ajuns la forme evoluate şi sofisticate de cult solar, care în unele aspecte ale lui s-a ridicat până la interpretarea metafizică a soarelui. Acest fapt a dus la începutul erei noastre la un proces de solarizare a creştinismului primitiv, local, în care Dumnezeu Fiul a trebuit să fie asimilat cu Soarele sfânt …. solarismul este o dominantă mitică, proprie spiritualităţii pre-, proto- şi române. Poporul român interpretează soarele şi rosturile lui cosmice, terestre şi lumeşti, ca fiind esenţiale pentru concepţia şi viziunea lui terestră despre viaţă şi lume” (Mitologie Română, pp.367-Cool.
Trebuie observat că o interpretare metafizică a Soarelui se găseşte şi la marii filozofi ai grecilor ca Socrate şi Platon precum şi în Upanişadele hinduşilor, adică tradiţii filozofice care nu se pot descrie ca „primitive”. După Platon, „Ce Binele (Binele Suprem, Divinitatea Cea mai Înaltă) este în lumea inteligenţei pure, Soarele este în lumea vizibilă. Soarele este creaţia Binelui, zămislit după chipul Lui” (Republica 508 b-c).
Această interpretare metafizică a Soarelui se găseşte mai recent la Goethe şi, în particular, la renumitul psiholog elveţian, Dr. Carl G. Jung. Goethe spune: „Dacă sunt întrebat dacă se potriveşte cu firea mea să ador Soarele, atunci spun încă o dată, ‚Cu desăvârşire!’. Pentru că, el este o revelaţie a Celui Prea Înalt, şi de fapt cea mai puternică care ne-a fost dat nouă muritorilor să percepem” (John Oxenford, Conversations of Goethe with Johann Peter Eckermann, Vol. IV: 441-42, New York, 1998).
După Jung, care la rândul său a propus o identificare mistică a Sinelui cu Zeul Soare, „Soarele este în realitate singura reprezentare logică a lui Dumnezeu …. Nimic nu este atât de bine-adaptat ca Soarele pentru a reprezenta Divinitatea vizibilă a lumii noastre …. Soarele este sursa energiei şi vieţii noastre” şi „Cel care are pe Dumnezeu, Soarele, în el însuşi, este nemuritor ca Soarele” (Wandlungen und Symbole der Libido, 1912).
Nu credem că ar mai fi necesar să enumerăm toate poeziile, sculpturile, picturile şi alte opere de artă şi literare legate direct sau indirect de Soare şi produse din evul mediu până în prima jumătate a secolului XX, adică până la cel de-al doilea război mondial care, precum se ştie, s-a sfârşit prin dominaţia lumii de către forţele sinistre ale materialismului capitalist şi celui marxist-leninist. După cum a remarcat marele filolog german Prof. Friedrich Max Mueller, importanţa Soarelui în cultura indo-europeană se desprinde până şi din limba noastră de toate zilele. De exemplu, când spunem „bună dimineaţa” nu ne referim la nimic altceva decât la lumina Soarelui (India: What Can It Teach Us?, 1883).
Continuitatea spirituală, filozofică, artistică şi literară, de la Socrate şi Platon până la Jung, aparent necunoscută anumitor intelectuali români de azi, a fost posibilă numai datorită culturii vechii Europe şi celei clasice, precreştine (greco-romane, tracice, celtice, germanice), în care Soarele a deţinut un rol principal. Aceeaşi cultură precreştină şi extra-biblică a constituit baza întregii Renaşteri europene, a marii mişcări culturale din secolele XIV-XVII, care a reprezentat un moment de importanţă şi amploare extraordinară în istoria Europei şi a lumii, o veritabilă revoluţie socială, politică şi culturală care a pus capăt monopolului exclusiv deţinut de biserica creştină asupra vieţii sociale, culturale şi spirituale a popoarelor europene, schimbând cursul istoriei pentru totdeauna şi dând naştere epocii moderne post-creştine.
Cum recunoaşte poetul Heinrich Heine, „Primii romantici [ai germanilor] au fost defapt mişcaţi de un instinct panteist …. Veneraţia şi afecţiunea lor pentru tradiţiile evului mediu, pentru credinţele populare din trecut – toate acestea au fost o predilecţie redeşteptată brusc pentru panteismul vechilor germani şi pasiunea lor a fost în realitate religia precreştină a strămoşilor lor” („La revolution philosophique, Kant, Fichte et Schelling”, Revue des Deux Mondes, 1834). Acelaşi impuls cultural a inspirat toate mişcările neo-romantice şi naţionaliste din cea dea doua jumătate a secolului XIX şi primele decade ale secolului XX din Germania, Austria şi Elveţia până în Bulgaria, România şi Rusia, având ca ţel eliberarea popoarelor europene de sub dominaţia iudeo-creştină şi restaurarea vechii religii indo-europene.
În orice caz, se vede bine că fără lumina binefăcătoare a Soarelui divin, a Zeului culturii, ştiinţei, muzicii, artelor şi filozofiei, nu am fi avut un Copernic, un Galilei, un Goethe, un Haşdeu, un Coşbuc, un Eminescu sau un Brâncuşi şi am fi şi acum prizonieri în bezna evului mediu cu războaiele lui religioase, cu inchiziţia, tortura, arderea pe rug şi alte patologii ale civilizaţiei iudeo-creştine şi am avea încă plăcerea unei liturgii bolborosite în slavonă.
Biserica creştină care ne-a impus nu numai o religie dar şi o limbă de cult străină, susţine că tocmai „Isus Cristos” din Palestina ar fi fost adevăratul Dumnezeu şi că el s-ar fi sacrificat pentru păcatele noastre şi că de aceea, trebuie să ne supunem bisericii creştine care domneşte pe pământ în numele lui. Pe lângă faptul că nu există nici o dovadă că acest „Isus” ar fi existat, se pune întrebarea, „Ce păcate aveam noi oamenii de astăzi, acum două mii de ani?” Cum se poate accepta o religie care insistă că suntem păcătoşi de la naştere şi chiar dinainte de naştere? Iar dacă prin moartea lui „Isus” ni s-au iertat deja dinainte toate păcatele, de ce mai este nevoie de biserică şi de religia creştină?
În schimb, nimeni nu poate să susţină că Soarele nu există sau că el nu are o importanţă deosebită pentru om. Cum a spus marele platonician italian Marsilio Ficino (1433-1499), „Nimic nu arată natura Binelui mai mult decât lumina …. În primul rând, lumina este cel mai pur şi mai deosebit dintre obiectele perceptibile …. lumina aduce căldura dădătoare de viaţă care îngrijeşte, crează şi mişcă totul …. Prin urmare, ca să spunem astfel, Soarele poate să însemne Dumnezeu. Şi cine ar îndrăzni să spună că Soarele nu există?” (citat în Die Sonne, p.188). Sau, putem adăuga, cine ar îndrăzni să spună că Soarele nu este izvorul vieţii noastre pe pământ? Ce ar fi omenirea şi unde ar fi biserica, fără Soarele din cer? Noi credem că dacă am lăsa Soarele să intre puţin prin biserici, acestea ar fi mai puţin întunecate şi creştinimea ar vedea mai bine de unde vine adevărata lumină.
După cum spune Copernic, „Unii numesc Soarele cât se poate de potrivit ‚Lampa Lumii’, alţii ‚Călăuza’ lor. Trismegist (îl numeşte) ‚Dumnezeul vizibil’, Electra lui Sofocle ‚Cel Atotvăzător’. Şi, cu adevărat, stând ca pe un tron divin, Soarele cârmuieşte familia astrelor active împrejurul lui” (ibidem, pp. 188-9). După Galilei, „Putem obţine (din Vechiul Testament) o confirmare a faptului că acest duh dădător de viaţă şi această lumină (a lui Dumnezeu), care pătrund universul, se unesc şi se întăresc în Soare. De aceea, Soarele este situat în centrul universului” (ibidem, p. 190).
Într-adevăr, trebuie să notăm că până şi Biblia (Psalmii 84.11) spune că „Domnul Dumnezeu este Soarele” sau „Domnul este Zeul Soare” (în versiunea ebraică literar „Iahve Elohim Şemeş”). De asemenea se spune că El răsare, străluceşte, etc. în termeni tradiţional utilizaţi cu referinţă la Soare (a se vedea Deuteronomul, etc.). Dumnezeul biblic este descris mai departe ca Soarele înaripat al Dreptăţii care topeşte munţii şi arde răufăcătorii ca cuptorul (Maleahi 4.1-2). După Iezechiel 43.2-5 acest Dumnezeu a intrat în templul din Ierusalim prin poarta dinspre răsărit şi l-a umplut cu lumina Lui, adică, întocmai cum Soarele intra în templele egiptenilor, cananiţilor şi altor popoare adoratoare a Soarelui. Nu este coincidenţă că sinagogile mozaice au avut intrarea înspre răsărit, adică înspre Soare şi, ulterior, bisericile creştine au avut şi ele altare în aceeaşi direcţie.
Adevărul este că dacă nu am fi îndoctrinaţi şi dacă am citi Vechiul Testament cu atenţie şi în mod obiectiv, mai ales în originalul ebraic, nu am putea decât să constatăm fără nici o îndoială că Domnul Iahve Elohim Şemeş al Bibliei este identic cu Zeul Soare Şamaş (Šamaš) al babilonienilor şi că acelaşi Domn Iahve numit Elion în ebraică nu este altul decit Zeul Soare Ilion (Helios) al grecilor şi Ilion sau Alion al românilor! După cum a arătat Nicolae Densuşeanu pe baza colindelor tradiţionale, în folclorul român Bunul Dumnezeu este identificat cu divinitatea solară Ilion, adică Helios sau Apollo (Dacia Preistorică, cap. 6). De asemenea, Vasile Lovinescu spune că „Bunul Dumnezeu, Ilion, Alion este Apollo” (Dacia Hiperboreană, p. 19, vezi şiColinda).
Identitatea dumnezeului vechitestamentar cu Zeul Soare prebiblic este confirmată de Daniel 7.9 unde Dumnezeu este descris ca un adevărat zeu olimpic care stă pe un tron cu roţi, adică un car (evident tras de cai), iar Psalmi 68.17 spune că el locuieşte într-un munte sfânt între douăzeci de mii de care (de război) şi mii de îngeri sau zei (în varianta ebraică, literar „elohim”).
Acesta fiind cazul, trebuie să observăm că evreii şi creştinii care refuză să creadă în acest zeu solar, nu cred în dumnezeul biblic, ci în unul imaginar, închipuit de ei sub influenţa autorităţilor religioase şi politice.
Dacă se afirmă că dumnezeul biblic nu este numai zeul Soarelui dar şi al Cerului ş.a.m.d., atunci noi răspundem că tot aşa este şi dumnezeul poporului la autohtoni (a se vedea Cerul Tată, Sfântul Cer, etc.). Cu alte cuvinte, Dumnezeu în credinţa populară română este o divinitate nevăzută a Cerului, dar şi una văzută, a Soarelui (Soarele Sfânt, Mitologie Română, pp. 367-90, etc.).
Cei care susţin că Soarele nu este divin, sunt contrazişi de Vechiul Testament (Psalmii 33.6) care spune că Dumnezeu a făcut prin duhul său astrele cereşti, care devin astfel fiinţe divine: „Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului, şi toată oştirea lor [adică Soarele, Luna, Stelele şi zeii sau îngerii] prin suflarea gurii lui”. Este clar că ce este făcut din suflarea sau duhul lui Dumnezeu este, prin definiţie, fiinţă vie şi divină.
Credinţa sau mai bine zis superstiţia după care Soarele făcut de Dumnezeu este diabolic şi necurat şi că a adora Soarele ar fi un păcat şi o crimă este, deci, inadmisibilă. Dacă închinându-ne la icoane făcute de om ne închinăm la Dumnezeu, atunci închinându-ne la Soare care este creaţia lui Dumnezeu, tot la acelaşi Dumnezeu ne închinăm, şi chiar mai bine, Soarele făcut de Dumnezeu fiind în mod necesar mai adevărat decât icoanele născocite de om. Pe scurt, cei care adoră Soarele, adoră lumina lui Dumnezeu şi prin aceasta pe Dumnezeu însuşi.
Divinitatea Soarelui este dealtfel confirmată şi de candelabrul sacru cu şapte braţe al religiei evreeşti (menora), a cărui lampă centrală este numită şi azi Şemeş, adică Soare (original, desigur, Soarele sfânt). Aceasta lampă centrală, numită şi Lampa lui Dumnezeu, Ner Elohim, a fost tradiţional folosită pentru a aprinde celelalte şase lămpi, simbolizând astfel faptul că Soarele, adică Lumina lui Dumnezeu, luminează planetele şi tot cosmosul. În plus, dacă ţinem seamă de faptul că cele şapte lămpi ale menorei sunt descrise în Zaharia 4.2-10 ca „ochii lui Dumnezeu” şi reprezintă cele şase planete împreună cu Soarele care domneşte peste ele şi de la care ele primesc lumina, atunci obţinem o imagine completă şi cât se poate de clară a unui autentic cult solar* (C. Adler şi J. D. Eisenstein, „Menorah”; E. G. Hirsch şi W. Nowack, „Candlestick”,Enciclopedia Evrească).
Prin urmare, se poate afirma că deşi Dumnezeu este unul, nevăzut, ş.a.m.d., El se manifestă vizibil prin creaţia Lui, inclusiv astrele cereşti dintre care Soarele sfânt este cel mai luminos şi mai vădit. După cum spune Psalmul 19.1, „Cerurile vorbesc de slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vestesc lucrarea Lui”. Iar în scriptura Sefer ha’Zohar, Expunere asupra Tainelor Biblice 8b-9a, se recunoaşte de către rabinii evrei că „Cerul în care sunt Soarele şi Luna, Stelele şi Constelaţiile, este adevărata Carte a lui Dumnezeu”.
Reiese în concluzie că intelectualii români nu au motiv să se jeneze de credinţele populare autohtone sau să-şi imagineze că religia biblică este mai presus de cea română stabilită din strămoşi.
De asemenea trebuie să observăm că poporul român a existat timp de mii de ani fără biserica creştină. Se înţelege de la sine că acest popor milenar nu depinde pentru existenţa lui de biserică, ci biserica de el. Prin urmare, nu poporul trebuie să se aplece voinţei bisericii, ci biserica voinţei poporului. Iar voinţa poporului nu este ca credinţa strămoşească să se uite şi să se piardă, ci să se păstreze cu toată cinstea care i se cuvine, căci ea este adevărata credinţă a românilor.
_____________________
* Deosebit de interesante sunt şi datele arheologice arătând mozaicuri cu zeul Helios într-un car tras de patru cai (cvadrigă) în centrul unui cerc compus de cele douăsprezece semne ale zodiacului, găsite în sinagogi ca aceea din Hammat Tiberias (sec. III-IV e.n.) şi Bet Alfa (cca. 518-578 e.n.). Mozaicul sinagogii din Sepphoris (Zippori), capitala Galileii, secolul V e.n., arată aceeaşi temă cu singura deosebire că îl reprezintă pe Helios nu sub forma lui antropomorfă, ci astrală (însă tot în car tras de cai).
În articolul său „Mosaics of Sepphoris: Jewels of the Galilee”, specialistul în arheologia Israelului, Dr. Mark W. Merrony, constată că „tema decorativă” a Zeului Soare a fost comună în vechile sinagogi din Israelul de nord, adăugând că semnificaţia ei este subiectul unor discuţii aprinse la arheologi şi istorici ai artelor (publicat în revista britanică de artă antică şi arheologie Minerva, noi./dec. 2005, pp. 43-46; a se vedea şi Z. Weiss, The Sepphoris Synagogue. Deciphering an Ancient Message through its Archaeological and Socio-Historical Contexts, 2005).
Faptul este că în contextul sinagogilor, în special când ea apare împreună cu menora şi alte simboluri binestabilite ale religiei evreeşti, tema zeului Soare nu poate fi pur decorativă, ci trebuie să fi avut totuşi un înţeles religios sau filozofic. Care ar fi acest înţeles se desprinde clar din consideraţiile de mai sus, îndeosebi dacă notăm că după cum recunoaşte Vechiul Testament, timp de sute de ani, regii lui Iuda „slujiseră Soarelui, Lunii, Zodiilor şi întregii oştiri a cerurilor şi ţinuseră cai şi care dedicate Zeului Soare Şemeş la intrarea templului din Ierusalim” (IV Regi/2 Împăraţi 23.5, 23.11). Având în vedere că acest templu fusese ridicat de către Solomon însuşi, marele rege al evreilor şi fiu al lui Dumnezeu, care şi el „slujise altor dumnezei” (III Regi/ 1 Împăraţi 11.5) acesta a fost probabil la origine un templu politeist, precum a fost şi religia evreilor, în care Soarele avea în mod firesc o funcţiune importantă, ca la mai toate popoarele din antichitate, inclusiv dacii şi urmaşii lor românii.
Surse:
Cueşdean, Lucian Iosif. Româna, limba vechii Europe, 2006.
Densuşianu, Nicolae. Dacia Preistorică, 1913. Retipărit, 2002.
Eliade, Mircea. De Zalmoxis a Gengis-Khan: Etudes Comparatives sur les Religions et le Folklore de la Dacie et de L’Europe Orientale, 1970.
Enciclopedia Evrească ( Jewish Encyclopedia), 1906.
Enciclopedia Catolică (New Catholic Encyclopedia), 2nd. ed., 2003.
Hildebrandt, Dieter. Die Sonne. Biographie unseres Sterns. Muenchen, 2008.
Hopkins, Keith. A World full of Gods: Pagans, Jews and Christians in the Roman Empire, 1999.
Jones, P.; Pennick, N. A History of Pagan Europe, London, 1995.
Lovinescu, Vasile. Dacia Hiperboreană (publicat în limba franceză cu titlulLa Dacie Hyperboreene, 1936-7), trad. rom. R. Cristian şi F. Mihăescu, Bucureşti şi Chişinău, 1993.
Merrony, Mark W. „Mosaics of Sepphoris: Jewels of the Galilee”, Minerva,The International Review of Ancient Art & Archaeology, vol. 16, Nov/Dec, 2005.
Oxenford, John. Conversations of Goethe with Johann Peter Eckermann, 1998.
Platon. Republica.
Popescu, Emilian. Ortodoxia Românească, 1992.
Vulcănescu, Romulus. Mitologie Română, 1987.
credrom.org
Mon Jan 10, 2011 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
Adrian Pop
Joined: 03 Sep 2009
Posts: 10559
Location: Craiova
Reply with quote
Post
PRIMUL RĂZBOI MONDIAL - PREŢUL PALESTINA, AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL- EUROPA URMA SĂ FIE SAU CREŞTINĂ SAU COMUNISTĂ; GERMANII ŞI EVREII ŞI-AU ÎNCRUCIŞAT SĂBIILE ÎNTR-UN RĂZBOI CARE AVEA SĂ DECIDĂ ODATĂ PENTRU TOTDEAUNA CINE VA SUPRAVIEŢUI ŞI CINE VA PIERI.CE PUTEM FACE NOI, AZI, ÎN PRAGUL CELUI DE-AL TREILEA RĂZBOI MONDIAL?
January 4th, 2011 admin Posted in Filozofie şi istorie (1) | 180 views
CRISTEA COSTACHE
Benjamin H. Freedman, evreul care a spus adevarul, dezvaluind adevaratele intrigi si motive ale Al Doilea Razboi Mondial .
Interesant, nu ?
Discurs ţinut de Benjamin H.Freedman, consilierul preşedintelui W. Wilson în 1961. Aici, în Statele Unite, sioniştii şi coreligionarii lor deţin un control total asupra guvernului nostru. Din foarte multe motive (prea multe şi prea complexe pentru a le analiza acum), sioniştii şi coreligionarii lor conduc aceste State Unite, precum nişte monarhi absoluţi ai acestei ţări.
Veţi putea, evident, considera că este o afirmaţie foarte vagă, dar permiteţi-mi să vă descriu ce s-a petrecut în timp ce noi dormeam.
Ce s-a petrecut? Întâi s-a petrecut primul război mondial, care a izbucnit în 1914. Mai sunt puţini oameni de vârsta mea care-şi amintesc lucrul acesta. Acest război a fost purtat într-o tabără de către Marea Britanie, Franţa şi Rusia, şi, în cealaltă tabără, de către Germania, Austro-Ungaria şi Turcia. În doar doi ani, Germania practic câştigase acel război: nu doar „de iure”, ci chiar „de facto”. Submarinele germane, care au fost o surpriză pentru întreaga lume, nimiciseră toate convoaiele din Atlantic. Marea Britanie rămăsese fără muniţii pentru soldaţii ei, cu alimente doar pentru o săptămână, după care a urmat foametea.
În aceeaşi perioadă, armata franceză era zguduită de rebeliuni. Francezii pierduseră 600 mii de tineri pe Somme, în timpul defensivei de la Verdun. Armata rusească înregistra dezertări masive, oamenii îşi luau jucăriile şi plecau acasă; ruşii nu-1 iubeau pe Ţar. Armata italiană era şi ea pe cale de a se prăbuşi. Nu se trăsese un singur foc pe teritoriul Germaniei. Niciun singur soldat inamic nu trecuse frontiera în Germania. Şi, cu toate acestea, Germania era cea care oferea Angliei condiţiile păcii. Germania oferea Angliei o pace negociabilă pe care juriştii o numesc „status quo ante basis”. Aceasta înseamnă „să dăm războiul deoparte şi să considerăm totul aşa cum a fost înainte ca războiul să înceapă”. Deci Anglia, în vara lui 1916, începuse să analizeze aceste propuneri şi încă în mod serios. Nici nu prea avea de ales. Era una din două: să accepte o pace negociabilă, pe care Germania o oferea cu generozitate, sau să continue un război inutil până la nimicirea totală.
În timp ce aceste evenimente aveau loc, sioniştii din Germania (care-i reprezentau de fapt pe sioniştii din estul Europei) au mers la Ministerul de război britanic şi – aici voi fi foarte laconic pentru că povestea este lungă, dar am toate documentele care dovedesc afirmaţiile mele – au spus: „Uitaţi cum stau lucrurile: încă mai puteţi câştiga acest război. Nu trebuie să vă predaţi. Veţi putea câştiga acest război, dacă Statele Unite ar deveni aliaţii voştri”. La vremea respectivă Statele Unite nu erau implicate în război. Eram proaspeţi, eram tineri, eram bogaţi, eram puternici. Sioniştii au spus Angliei: „Vă garantăm că vom aduce Statele Unite în acest război ca aliat al vostru, să lupte de partea voastră, cu condiţia să ne promiteţi Palestina pentru după victorie”.
Cu alte cuvinte, ei făcuseră următorul târg: „Vom aduce SUA în război ca aliat al vostru. Preţul pe care trebuie să-l plătiţi este Palestina, după ce anihilaţi Germania, Austro-Ungaria şi Turcia”. Anglia avea tot atâta drept să promită cuiva Palestina, aşa cum SUA ar fi avut dreptul să promită, de exemplu, Japonia Irlandei, pentru vreun motiv oarecare. Este absolut absurd ca Marea Britanie, care nu a avut niciodată vreo legătură sau vreun interes sau vreun drept asupra a ceea ce se numea Palestina, să folosească această ţară precum moneda de schimb oferită sioniştilor pentru serviciul lor de a aduce SUA în război. Cu toate acestea Marea Britanie a făcut această promisiune sioniştilor, în octombrie 1916.
Şi, la puţin timp după acest moment – şi nu ştiu câţi dintre dumneavoastră îşi mai amintesc – Statele Unite, care erau în cvasi-totalitate pro-germane, au intrat în război împotriva Germaniei, de partea Marii Britanii. Am afirmat că SUA erau în cvasi-totalitate pro-germane, deoarece ziarele americane erau controlate de evrei, bancherii americani erau evrei şi, în general, mass-media americană aparţinea evreilor; iar ei, aceşti evrei, erau pro-germani. Erau pro-germani, deoarece foarte mulţi dintre ei proveneau din Germania şi doreau să vadă o Germanie care-1 va distruge pe Ţar. Evreii nu-1 iubeau pe Ţar şi nu doreau să vadă Rusia câştigând războiul.
Aceşti bancheri evrei-germani, precum Kuhn Loeb şi alte bănci celebre americane refuzaseră să finanţeze Anglia sau Franţa, chiar şi cu un dolar. Ei au stat deoparte spunând: „Câtă vreme vedem Franţa şi Anglia aliate cu Rusia – nici un cent!” În schimb, aceşti bancheri au pompat bani în Germania, luptând în acest mod alături de Germania, în speranţa de a vedea Rusia îngenunchiată şi Ţarul anihilat. Acum, aceiaşi evrei, când au văzut nesperata posibilitate de a obţine Palestina, au mers în Anglia şi au făcut acest târg. Şi, la vremea respectivă, aceasta a dus o schimbare totală de atitudine, exact ca un semafor care trece de pe roşu pe verde.
După ce toate ziarele americane fuseseră pro-germane, explicând despre dificultăţile întâmpinate de către Germania în războiul dus împotriva Angliei, deodată, pentru aceleaşi ziare, germanii nu mai erau buni. Germanii erau ticăloşi. Germanii erau numiţi „huni”. Germanii executau surori ale Crucii Roşii. Germanii tăiau mâinile bebeluşilor. La puţin timp după acest moment, Woodrow Wilson a declarat război Germaniei. Sioniştii din Londra au telegrafiat în SUA judecătorului Louis Bradeis (de la Curtea Supremă de Justiţie), spunându-i. „Du-te acum şi fă presiuni asupra preşedintelui Wilson. Noi obţinem de la Anglia ce dorim. Acum e rândul tău să faci presiuni asupra preşedintelui Wilson să aducă în război Statele Unite”.
Iată cum au intrat în război Statele Unite ale Americii. America nu avea niciun interes în acel război. America avea la fel de mult interes în acel război ca cineva care ar trebui să fie pe lună în această seară, în loc să fie în patul lui. Pentru contextul Primului Război Mondial, nu a existat niciun sens ca America să fie implicată în acel război.
După ce noi, americanii, am intrat în război, sioniştii au mers în Marea Britanie şi au spus: „Ei bine, noi ne-am îndeplinit obligaţiile din acord. Hai acum să vedem ceva scris care să ne arate că veţi respecta târgul şi că ne veţi da Palestina după război”. Ei atunci nu ştiau dacă războiul va mai dura un an sau zece ani. Aşa că s-au gândit să conceapă „o chitanţă”. Iar „chitanţa” a luat forma unei scrisori, care a fost însă redactată într-un limbaj foarte criptic, astfel încât lumea să nu-şi poată da seama despre ce e vorba. Această scrisoare a fost denumită Declaraţia Balfour.
Declaraţia Balfour nu era deci decât promisiunea Marii Britanii de a plăti sioniştilor preţul efortului lor de a aduce SUA în război. Deci această celebră Declaraţie Balfour, despre care tot auzim vorbindu-se, este la fel de falsă ca o bancnotă de trei dolari. Şi nu cred că aş fi putut demonstra acest lucru mai mult decât am facut-o.
De aici au început necazurile. Statele Unite au intrat în război. Statele Unite au strivit Germania. Când războiul a luat sfârşit şi germanii au mers la Paris pentru Conferinţa de Pace, acolo se aflau 117 evrei: era delegaţia condusă de către Bernard Baruch. Eu am fost acolo: e normal deci că ştiu. Ce s-a întâmplat apoi? Evreii, în cadrul Conferinţei de Pace, în timp ce tăiau în felii Germania şi împărţeau bucăţi Europa naţiunilor care aveau şi ele pretenţii, au spus: „Ce-ar fi să ni se dea nouă Palestina?” După care au scos în public, în faţa germanilor (care nu ştiau nimic), Declaraţia Balfour. Şi, în acea clipă, germanii au înţeles că fuseseră învinşi şi obligaţi să plătească înspăimântătoarele reparaţii de război, numai din cauza faptului că sioniştii doriseră Palestina şi fuseseră decişi să o obţină, prin orice mijloace.
Evenimentele acestea ne conduc la un alt punct interesant al istoriei. Când germanii au realizat ce se petrece, au fost evident indignaţi. Trebuie precizat că, până în acel moment, în nicio ţară a lumii, evreii nu erau mai confortabil instalaţi decât în Germania. Era acolo domnul Rathenau – un personaj la fel de important în finanţele şi industria Germaniei cum era Bernard Baruch la noi. Era domnul Balin, care deţinea două mari linii maritime – North German Lloyd’s şi Hamburg-American Lines. Era domnul Bleichroder, bancherul familiei Hohenzollern. În Hamburg era familia de evrei Warburg, deţinători ai celor mai mari bănci comerciale ale lumii. Evreii trăiau foarte bine în Germania, fără îndoială. Deci germanii au avut tot dreptul să gândească: „Iată, într-adevăr, trădare!”.
A fost o trădare care poate fi comparată cu următoarea situaţie ipotetică. Să presupunem că SUA ar fi în război cu URSS. Şi că noi învingem. Şi că le spunem ruşilor: „Ştiţi ceva, hai să uităm toată tărăşenia. Vă oferim o pace negociabilă”. Şi deodată China comunistă ar intra în război, ca aliată a URSS. Iar implicarea Chinei ar duce la înfrângerea noastră. O înfrângere dureroasă, cu un cortegiu de reparaţii pe care imaginaţia unui om nu le poate concepe. Apoi imaginaţi-vă că, după înfrângerea noastră, am afla că tocmai chinezii de la noi ne-au trădat. Că e vorba de propriii noştri chinezi. Că ei ne-au trădat şi că, prin ei, China comunistă a fost ademenită în război împotriva noastră. Care ar fi atunci atitudinea noastră, a americanilor faţă de cetăţenii noştri de origine chineză? Probabil niciun chinez nu şi-ar mai arăta faţa pe străzile Americii. Şi nu ar fi destui stâlpi de iluminat şi copaci, pentru a ne ocupa de ei. Imaginaţi-vă deci, cum v-aţi simţi…
Ei bine, asta au simţit germanii faţă de evrei. Fuseseră aşa de drăguţi cu ei: din 1905 încoace, după ce prima revoluţie comunistă eşuase în Rusia şi evreii trebuiseră să fugă de acolo, toţi luaseră calea Germaniei. Iar germanii le oferiseră azil. Germanii i-au tratat cu respect. Şi acum evreii vânduseră Germania, doar pentru motivul că doreau Palestina, pentru a crea acolo „un stat evreu”.
Nahum Sokolov, precum şi toate marile personalităţi de care ştiţi că sunt legate azi de sionism, în 1919, 1920, 1921, 1922 şi 1923, au scris în toate articolele lor (şi presa era plină de afirmaţiile lor) că sentimentul antievreiesc din Germania a apărut numai după ce poporul german a aflat de intervenţiile evreieşti în scopul aducerii în război a Statelor Unite, înşişi evreii au recunoscut acest lucru.
Antievreismul german nu a apărut din cauză că germanii, în 1919, au descoperit că un pahar cu sânge de evreu e mai gustos decât Coca-Cola sau berea müncheneză. Nu era, în plus, nici vorbă de un resentiment religios. Era ceva totalmente politic. Era ceva totalmente economic. Orice, dar nu religios.
Nimănui nu-i păsa, în Germania de atunci, de faptul că evreul merge acasă, trage storurile şi spune „Shema’Israel” în loc de „Tatăl Nostru”. Resentimentele evreieşti mereu crescânde în Germania interbelică nu s-au datorat decât unui lucru: germanii îi considerau pe evrei răspunzători de înspăimântătoarea lor înfrângere militară. Iar primul război mondial a fost pornit împotriva Germaniei fără niciun motiv de care Germania să fie responsabilă. Germanii nu aveau nicio vină decât una: vina de a avea succes. Germanii creaseră o flotă puternică, germanii creaseră comerţul mondial.
Nu trebuie să uităm că, pe vremea Revoluţiei Franceze, Germania era constituită din 300 de oraşe-stat, principate, ducate şi aşa mai departe. 300 de entităţi politice separate. Iar aceste entităţi, pe timpul lui Napoleon şi Bismarck, au fost reunite într-un stat unic. Pentru ca, în următorii 50 de ani, Germania să devină una dintre marile puteri ale lumii. Marina germană rivaliza cu cea a Marii Britanii; comerţul şi afacerile germane erau de talie mondială; Germania surclasa pe oricine; Germania producea produsele cele mai bune.
Şi care a fost rezultatul acestor lucruri? O conspiraţie între Anglia, Franţa şi Rusia, pentru a o demola. Nu există un singur istoric pe lumea aceasta care să găsească motivul plauzibil pentru care aceste trei state au decis să şteargă Germania de pe hartă, din punct de vedere politic.
Să revenim la situaţia de după primul război mondial. După ce descoperiseră că evreii purtau vina înfrângerii ţării lor, resentimente puternice s-au dezvoltat în germani. Dar niciun fir de păr de pe capul vreunui evreu nu a fost atins. Profesorul Tansill de la Universitatea Georgetown (care a avut acces la multe documente de la Departamentul de Stat) citează un raport semnat Hugo Schonfedt, un evreu trimis de către Cordell Huli, în 1933, în Germania, ca să inspecteze aşa-zisele lagăre de deţinuţi în perfectă stare de sănătate şi pline de comunişti. E drept, mulţi dintre ei erau evrei, dar aceasta pentru că, întâmplător, la vremea respectivă, circa 98% din comuniştii Europei erau evrei. Tot în acele lagăre se mai aflau şi preoţi, şi miniştri, şi masoni, toţi bănuiţi de afiliaţii internaţionale.
Acum, nişte rapeluri istorice necesare: în 1918-1919, comuniştii au preluat puterea în Bavaria, pentru câteva zile. Rosa Luxemburg şi Karl Liebknecht şi alţi evrei au reuşit să preia puterea guvernamentală pentru trei zile. De fapt Kaiserul, când a încheiat războiul, a fugit în Olanda, deoarece bănuia că cei ce vor prelua puterea în Germania vor fi comuniştii şi că el va fi executat, aşa cum păţise Ţarul. Aşa că şi-a căutat refugiu în Olanda.
Apoi însă, după ce ameninţarea comunistă în Germania a fost anihilată, evreii au încercat să reintre în vechile posturi, iar germanii au început să lupte împotriva lor în toate modurile, dar fără să se atingă de vreun fir de păr al vreunui evreu german. Lupta de atunci a germanilor împotriva evreilor era similară cu lupta noastră împotriva delincvenţilor de pe vremea Prohibiţiei. Nu era deci o luptă cu pistoale.
Şi, nu uitaţi, la acea vreme existau între 80 şi 90 milioane de germani contra a numai 460 mii evrei. Numai 0,5% din populaţia Germaniei era evreiască. Şi, cu toate acestea, evreii erau cei care controlau presa, precum şi cea mai mare parte a economiei germane (acţionaseră în momentul prăbuşirii mărcii şi practic cumpăraseră tot ce se putea cumpăra).
Evreii au încercat să ascundă acest lucru: trădarea poporului german şi adevărata cauză a resentimentelor germanilor. Germanii au demarat acţiuni împotriva evreilor, organizând o discriminare globală. Practic evreii au fost îndepărtaţi din structurile nivelurilor sociale, aşa cum noi americanii i-am îndepărta, de îndată, pe chinezi sau negri sau catolici sau pe oricine care s-ar afla în ţară şi care ne-ar fi trădat inamicului nostru, aducându-ne în faţa unei înfrângeri umilitoare.
După o vreme, evreii lumii au organizat o conferinţă la Amsterdam. În iulie 1933, evrei din toate colţurile lumii s-au reunit în acest oraş. Şi acei evrei au spus Germaniei: „Îl concediaţi pe Hitler şi instalaţi fiecare evreu în postul pe care-l deţinea, fie el comunist sau nu. Nu ne puteţi trata aşa. Noi, evreii lumii, lansăm aici acest ultimatum împotriva voastră!” Vă puteţi imagina ce au răspuns germanii…
Ce au făcut în această situaţie evreii? După ce Germania refuzase să se predea ultimatumului evreimii mondiale, lucrările Conferinţei de la Amsterdam au fost întrerupte şi Samuel Untermeyer, şeful delegaţiei americane şi preşedinte al conferinţei, a revenit în SUA! Aici el a mers de pe vapor direct la studiourile de radio CBS, de unde a rostit următoarele cuvinte: „Evreii lumii declară azi război sfânt împotriva Germaniei. Ne aflăm din această clipă angajaţi într-un conflict sacru împotriva germanilor. Şi îi vom înfometa până se vor preda. Vom organiza un boicot mondial împotriva lor. Şi aceasta îi va distruge, deoarece ei depind de comerţul mondial în cadrul afacerilor de export”. Era o realitate: două treimi din alimentele necesare Germania trebuia să le importe, pe baza a ceea ce Germania exporta. Implicit deci, fără export două treimi din germani ar fi pierit de foame.
În această declaraţie, tipărită în New York Times, pe 7 august 1933, Untermeyer mai declara, cu îndrăzneală: „Acest boicot va fi autoapărarea noastră. Chiar preşedintele Roosevelt ne-a recomandat această metodă, în cadrul lui National Recovery Administration”. Vă reamintesc că aceasta era entitatea aparţinând de programul New Deal şi care putea declara, în context juridic, un stat apt de a fi boicotat economic.
Imediat s-a instalat boicotul economic mondial al Germaniei, un boicot atât de asiduu, încât pe niciun raft de magazin al lumii nu mai puteai găsi un produs având inscripţionat Made in Germany. Un membru al conducerii reţelei de magazine Woolworth mi-a mărturisit că, atunci, au trebuit să arunce în râu farfurii şi ceramică germană în valoare de milioane de dolari. Magazinele cu marfă germană erau, la rândul, lor boicotate şi cetăţenii pichetau cu pancarte pe care scria „Hitleriştii!” sau „Asasinii!” – aşa cum se face uneori în Sud.
Într-un magazin Macy (reţea condusă, paradoxal, de familia evreiască Strauss), o femeie a găsit o pereche de ciorapi vechi de 20 ani, cu eticheta Made in Germany. Imediat magazinul a fost boicotat şi pichetat de sute de cetăţeni cu pancarte antihitleriste.
În timp ce acestea se petreceau în lume, repet, în Germania nimeni nu se atinsese de un fir de păr al vreunui evreu. Nu exista suferinţă în rândul evreilor. Nu exista foamete. Nu erau crime. Nimic.
Evident, germanii au spus: „Cine sunt aceste persoane care declară boicot împotriva noastră şi ne aduc oamenii în şomaj şi ne fac să ne îngheţe industria?! Cine sunt ei, ca să ne facă aşa ceva?!”. Erau evident indignaţi. Unii au început să picteze zvastici pe magazinele evreilor. Lucru normal. De ce s-ar fi dus un german să-şi dea banii unui proprietar de magazin din aceeaşi etnie cu cei care îi înfometau ţara prin embargoul mondial, pentru a face Germania să îngenuncheze şi apoi să vină să-i dicteze cine să fie premierul sau cancelarul? Era ridicol. Boicotul mondial a mai continuat ceva timp.
Dar, de-abia în 1938, când un tânăr evreu polonez a împuşcat un diplomat german în ambasada Germaniei din Paris, germanii au devenit într-adevăr duri cu evreii din Germania. Astfel au apărut vitrinele sparte şi luptele de stradă şi tot ce cunoaştem.
Acum, cu toate că nu-mi place cuvântul «antisemitism» (pe care-1 consider un nonsens), dar dumneavoastră vă spune ceva, îl voi utiliza în continuare. După cum vedem, supremul motiv pentru care în Germania a explodat antisemitismul şi resentimentele împotriva evreilor era responsabilitatea lor pentru izbucnirea primului război mondial şi boicotarea mondială a Germaniei. Şi, în final, se vede că ei deveneau autorii celui de-al doilea război mondial, pentru că deja lucrurile nu mai puteau fi controlate şi era absolut necesar ca germanii şi evreii să-şi încrucişeze săbiile într-un război care avea să decidă odată pentru totdeauna cine va supravieţui şi cine va pieri.
În acea perioadă, trăiam în Germania şi ştiam că germanii deciseseră că Europa urma să fie sau creştină sau comunistă; nu exista cale de mijloc. Şi germanii se deciseseră: aveau să încerce să menţină o Europă creştină, pe cât posibil. Şi au început reînarmarea.
În noiembrie 1933, SUA au recunoscut oficial Uniunea Sovietică. URSS devenea foarte puternică, iar Germania şi-a dat seama că, „dacă nu suntem puternici, curând vine şi rândul nostru”.
Aşa cum azi, în America, spunem „dacă nu suntem puternici, curând vine şi rândul nostru”. Iar guvernul nostru cheltuieşte 84 miliarde de dolari pentru apărare. Şi apărare împotriva cui? Apărare împotriva a 40 000 de mici evrei care au luat puterea la Moscova, după care, prin varii metode, au obţinut comanda în atâtea ţări ale lumii.
Ce putem face noi, azi, în pragul celui de-al treilea război mondial? Dacă acţionăm rapid, poate salvăm nişte vieţi care ar putea fi ale fiilor noştri. Fiii dvs. ar putea fi chiar în seara aceasta chemaţi sub arme şi dvs. nu ştiţi, aşa cum englezii nu au ştiut în 1916, în Londra, că sioniştii făceau un târg cu cabinetul de război britanic, pentru a le trimite cei mai buni copii să moară într-un război absurd ca toate războaiele. Dar cine a ştiut de asta în SUA, la vremea respectivă? Nimeni.
Nimănui în SUA nu i se permitea să ştie asta. Dar cine a ştiut sigur? Preşedintele Wilson a ştiut. Colonelul House a ştiut. Alţi oameni din interior au ştiut. Mă întrebaţi dacă eu am ştiut? Ceva idei aveam, pentru că eram omul de legătură al lui Henry Morgenthau Sr., în 1912, în timpul campaniei în care Wilson a fost ales, şi circulau zvonuri prin birouri la vremea aceea. Eram omul de încredere al lui Morgenthau, care era preşedintele Comitetului de finanţare, eram omul de legătură între el şi Rollo Wells, trezorierul.
Deci am asistat la şedinţele lor, cu preşedintele Wilson în capul mesei. Toţi ceilalţi erau acolo şi îi auzeam cum îl bombardează pe preşedinte cu chestiunea impozitelor şi a situaţiei grave a lui Federal Reserve Bank şi îi auzeam cum îl îndoctrinează pe preşedintele nostru cu teorii sioniste. Judecătorul Brandeis şi preşedintele erau acolo şi vorbeau, îi văd şi acum, aproape unul de altul, la fel de lipiţi ca degetele unei mâini. Preşedintele Wilson, când venise la discuţii să afle despre ce este vorba, era la fel de neştiutor ca un nou-născut.
Aşa am fost noi, americanii, atraşi în primul război mondial, în timp ce dormeam cu toţii. Ne-am trimis copiii în Europa, pentru a fi măcelăriţi! Dumneavoastră ştiţi ce fac evreii de Ziua Iertării, care credeţi că este aşa de sacră pentru ei? Eu ştiu, pentru că am fost unul din ei. Ceea ce spun nu este din auzite. Sunt aici să vă prezint fapte.
În Ziua Iertării, ca evreu, intri în sinagogă şi rosteşti o rugă, singura rugă care te obligă să rămâi în picioare. Această rugă scurtă se repetă de trei ori: ea se numeşte Kol Nidre. Ruga se referă la un acord pe care-1 faci în clipa aceea cu Atotputernicul Dumnezeu, în sensul că orice promisiune, declaraţie sau jurământ pe care-1 vei face în următoarele 12 luni să fie nul şi neavenit. Jurământul nu va fi jurământ; promisiunea nu va fi promisiune. Acestea nu vor avea nicio valoare.
Cu atât mai mult, Talmudul reaminteşte evreului că ori de câte ori face o promisiune sau un jurământ, să nu uite că legământul făcut sub Kol Nidre, de Ziua Iertării, îl scuteşte de respectarea lor.
Deci, cât de mult ne putem noi baza pe loialitatea evreilor? Ne putem baza pe loialitatea lor la fel de mult cât s-au bazat germanii pe loialitatea lor, în 1916. Şi, fără îndoială, noi, americanii, vom avea aceeaşi soartă pe care au avut-o germanii, şi din aceleaşi motive.
Benjamin H. Freedman
Benjamin H. Freedman a fost una dintre cele mai uimitoare, dar şi contradictorii personalităţi ale secolului trecut. Născut în 1890, acesta a fost un om de afaceri evreu de succes în New York City, fiind principalul acţionar al companiei Woodbury Soap. După cel de-al doilea război mondial, a întrerupt contactul cu organizaţiile evreieşti şi şi-a petrecut restul vieţii cheltuind o mare parte din averea sa evaluată la cel puţin 2,5 milioane dolari, pentru a prezenta opiniei publice structurile de putere ale evreilor care dominau Statele Unite. De aceea mărturiile sale sunt extrem de valoroase, deoarece provin chiar din interiorul celor mai înalte nivele ale organizaţiilor evreieşti şi maşinaţiunilor acestora puse la cale pentru a-şi câştiga şi menţine puterea asupra naţiunii americane. Freedman a lucrat alături de Bernard Baruch, Samuel Untermeyer, Woodrow Wilson, Franklin Roosevelt, Joseph Kennedy, John F. Kennedy şi multe alte personalităţi de vază ale societăţii americane. Discursul pe care l-am redat cititorilor noştri a fost ţinut în 1961, la Hotelul Willard din Washington DC, şi publicat la acea vreme de Commori Sense.
Despre actualitatea mesajului său nu e cazul să vă convingem.
Sursa: MCP Press Agency, Cristea Costache
Articol preluat din revista Lumea nr. 7/2010
Mon Jan 10, 2011 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
Adrian Pop
Joined: 03 Sep 2009
Posts: 10559
Location: Craiova
Reply with quote
Post
Mai apartine România românilor?
Mai apartine România românilor?
Pe 10 octombrie 2007, la trei luni după ce a devenit preşedinte al statului Israel, Shimon Peres producea o afirmaţie năucitoare, la Hotelul Hilton din Tel-Aviv, în faţă a sute de reprezentanţi ai cercurilor diplomatice evreieşti: „Israel cumpără Manhattan, cumpără Ungaria, cumpără România, cumpără Polonia…”.
La mai bine de doi ani putem constată că Ungaria,România şi Polonia sunt subjugate concernelor financiare israeliene, cele care au şi produs criză financiară internaţională. În ceea ce priveşte România,băncile sunt toate privatizate,cedate către structuri conduse de oligarhia evreiască, iar ţara noastră are cea mai mare datorie către FMI şi Uniunea Europeană, ce se ridica la aproape 70 de miliarde de euro, dintre care numai 19,95 de miliarde se vor totaliza în urmă ultimului acord stand-by. În sondajele de opinie, românii se consideră o naţiune ce se află în faţă unei crize economice şi politice fără ieşire, cu o datorie ce îi va atinge pe durată a zeci de ani,majoritatea crezând că ne-am întors în urmă cu 20 de ani. O parte dintre intervievaţi declară că pe vremea lui Ceauşescu era mai bine decât în următorii ani ce vor veni, începând cu 2010.
Să mai menţionam că România, Ungaria şi Polonia au fost ţări în care populaţia de origine evreiască era într-un număr mare, iar în perioadă comunistă aceştia au migrat masiv către nou înfiinţatul stat Israel. Numai în perioadă lui Ceauşescu aproximativ 300.000 de evrei au părăsit România, aproape 30.000 de familii fiind vândute contra a 30-40.000 de dolari fiecare,de către regimul comunist.
Practic, prin Bancă Mondială şi prin FMI se poate spune că ceea ce afirmă Peres la Hilton în urmă cu trei ani s-a adeverit. Cu toate acestea, vânzarea României bucată cu bucată către firmele conduse de afaceriştii mondiali de origine evreiască a început cu mult înainte, în 2007, Peres având doar certitudinea că declaraţiile sale vor deveni realitate. Publicăm în cele ce urmează o notă informativă întocmită în 2008 de câţiva ofiţeri din SRI care au fost daţi afară pentru că semnalaseră amploarea pe care o luaseră afacerile evreieşti în România. Aceştia au transmis ulterior o notă, sub formă unui „Armaghedon”, către principalele publicaţii româneşti. La acea vreme niciuna nu a redat textul, cu toate că jurnaliştii ştiau că afacerile sunt adevărate, unele semnalând, în limită posibilităţilor, ingineriile evreieşti în România. Conducerile trusturilor de presă, însă, cu rădăcini în zonă evreiască, au interzis materialul pe care-l redam în continuare. Multe dintre acele manevre şi algoritme de implementare mai sunt valabile şi azi. Lor li s-au adăugat altele, între care – cea mai importantă – provocarea crizei economice mondiale şi, implicit, cea româneşti, secondată de o criză politică:
Analiză datelor şi informaţiilor obţinute evidenţiază faptul că, după 1990, pe teritoriul României au început să acţioneze, în mod evident, foarte mulţi afacerişti, în marea lor majoritate de etnie evreiască, favorizaţi de sprijinul consistent primit din partea unor factori de decizie interni.
Personaje politice autohtone aflate în linia întâi a deciziei economice şi politice, începând cu Ion Iliescu, Petre Roman, Emil Constantinescu, Zoe Petre,Adrian Năstase,Mircea Geoană, Mugur Isărescu, Adrian Severin, Viorel Hrebenciuc, s.a., au mizat pe lobby-ul evreiesc pentru a accede şi a se menţine la Putere. Pentru acest fapt au făcut orice compromis posibil, mergând de la culpabilizarea şi desfiinţarea Serviciilor Secrete româneşti, până la vânzarea economiei naţionale. Pe acest fond, cadre specializate ale Serviciilor Secrete israeliene au penetrat puternic decizia românească, reuşind să promoveze interesele evreieşti în detrimentul celor româneşti.”Daţi-mi controlul asupra unei monede naţionale şi mi-e indiferent cine face legile!”, spunea pe la 1800 întemeietorul clanului Rothschild, Amschel Mayer Rothschild. Este cât se poate de adevărat, iar ce se petrece astăzi cu monedă naţională a României demonstrează acest fapt.
Dorinţă evreilor de a pune mână pe finanţele lumii se regăseşte în ambiţia de a conduce finanţele fiecărei ţări în parte,astfel încât să se constituie într-o oligarhie dominantă, într-o aristocraţie a banului.Este un fapt cunoscut că Bancă Federală a Statelor Unite ale Americii, care are rolul de bancă de emisie a monedei naţionale – dolarul american – este formată din bănci evreieşti, precum Băncile Rothschild, din Londra şi Paris. Respectivă bancă,numită Federal Reserve System din S.U.A. (bancă centrală privată a S.U.A.),este legată la apariţia ei de omnipotentul bancher evreu J. P. Morgan, care şi-a pus la dispoziţie în acest scop,în 1913, proprietatea particulară din statul Georgia.Clanul bancherilor Morgan este implicat în tutelarea organismelor mondialiste, precum Comisia Trilaterala şi Council on Foreign Relations (S.U.A.), că şi The Round Table. Acesta completează sau suplineşte,după caz,activitatea mondială a clanurilor evreieşti Rothschild şi Rockefeller.
În acest context trebuie privită şi aducerea lui Mugur Isărescu în fruntea Băncii Naţionale a României,care nu a fost deloc întâmplătoare şi, mai ales, nu s-a datorat vreunei pregătiri sau experienţe profesionale de excepţie, căci până la momentul respectiv acesta nu avusese nimic în comun cu sistemul bancar. Din 1990, el a fost aproape fără întrerupere guvernator al Băncii Naţionale a României. Despre el s-a afirmat în mai multe rânduri că are legătură cu comenzile ocultei financiare internaţionale. Mugur Isărescu ar fi fost recrutat de către Council on Foreign Relations(C.F.R.) în 1990, la New York. Recrutarea s-ar fi produs la Institutul pentru Studiul Economiei Mondiale din New York, pe când Isărescu se află la post. Conducerea C.F.R. (organizaţie controlată de familiile bancherilor evrei Rockefeller şi Rothschild, susţinuţi de J.P. Morgan) a recrutat un număr semnificativ de specialişti, potenţiali înlocuitori ai celor care guvernau la vremea respectivă în ţările est-europene.
Controlul din start al pieţelor est-europene era un scop bine determinat, în funcţie de indicaţiile specialiştilor C.F.R. Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, pe tot parcursul anilor 1990-1992 s-a purtat un intens război mediatic de dezinformare, în toate misiunile economice subliniindu-se greşeală făcută de România prin plată datoriei externe şi exemplificându-se prin ţări care aveau mari împrumuturi, dar un nivel de trăi mai crescut şi sugerându-se că o ţara se poate dezvoltă doar prin împrumuturi înrobitoare. De altfel, principală formă de control al unei ţări este cea financiară – specialitatea C.F.R. Potrivit surselor, Mugur Isărescu ar fi fost pregătit în vederea accederii la fotoliul de premier. De aceea,”soluţia Mugur Isărescu” a fost înaintată ori de câte ori a fost situaţia unei crize majore. Pasul cel mai important făcut de Mugur Isărescu,în conformitate cu dispoziţiile C.F.R., a fost devalorizarea masivă a monedei naţionale,că politică monetară, şi o rată derizorie a tuturor creanţelor României (ex.: Egipt, Irak),pas susţinut şi de prim-ministrul impus de mass-media,de fapt de ocultă financiară,Theodor Stolojan,răsplătit ulterior cu un post la Bancă Mondială. Pentru îndepărtarea eventualilor investitori necontrolaţi de C.F.R., în 1991 Th. Stolojan a naţionalizat valută aflată în bănci, ceea ce a dus la un adevărat recul pentru investiţiile străine scăpate de sub controlul şi manipularea ocultei de la New York. Un alt aspect demn de menţionat îl constituie jocurile interbancare, „permise şi încurajate” de Mugur Isărescu, derulate prin băncile aflate sub tutelă C.F.R. (Chase Manhattan Ro, ING Barings, ABN AMRO), prin intermediul cărora importante fonduri valutare au părăsit România. Deşi B.N.R. are o Direcţie de Supraveghere şi Control Valutar, nu a luat măsuri pentru repatrierea valutei, care, obţinută în urmă tranzacţiilor externe, nu a mai intrat în ţara (cazul firmelor Pepsi, Qudrant, Coca-Cola, NAPPA,afacerile cu tutun,bumbac şi din industria uşoară). Faptul că Isărescu ar fi fost recrutat de C.F.R. poate fi susţinut de argumentul că niciodată, indiferent de forţă politică ajunsă la Putere, el nu a putut fi schimbat, cu toate incidentele penale ale afacerilor familiei sale cu cetăţeanul Heinrich Schorsch, bănuit a fi agent dublu, inclusiv F.M.I. şi Bancă Mondială jucând cu „asul” Isărescu în mâneca şi ameninţând cu sistarea oricărei creditări în cazul schimbării acestuia.
Unul dintre cei doi evrei americani care monitorizeaza şi dirijează România de la cel mai înalt nivel este Mark Meyer. Evreu american de origine romană, acesta este preşedinte al firmei de avocatură (evreiască) de pe Wall Street(New York),Herzfeld & Rubin. Această a fost implicată în derularea a numeroase privatizări din România. Personajul a fost consilierul lui Ion Iliescu, dar şi al lui Emil Constantinescu. Pe vremea acestuia din urmă, uşă palatului prezidenţial era permanent deschisă evreilor Tom Lantos şi Alfred Moses. A fost sesizat,de asemenea,în compania lui Adrian Năstase,Mircea Geoană, Ilie Sârbu, Dan Nica, Şerban Mihăilescu şi Viorel Hrebenciuc, fiind lobby-ist pentru mai toate regimurile de la Bucureşti şi, totodată, consilier al preşedintelui moldovean,Vladimir Voronin. Este un personaj care a intrat în cercurile Puterii, indiferent de culoarea acestora. Până de curând, pe site-ul firmei era trecută la loc de cinste Dana Barb,soră lui Adrian Năstase, considerată”o persoană deosebit de capabilă la nivel de lobby intern”.
În 2005,când preşedintele Traian Băsescu a efectuat prima să vizită la Washington, Mark A. Meyer a fost invitatul special al şefului statului la o întâlnire particulară. Această a avut loc într-o încăpere a Ambasadei României,în timp ce româno-americanii erau invitaţi la o recepţie. Rubin Meyer Doru & Trandafir afirmă de avocatură constituită de Meyer în România – este cea care a obţinut pentru Dominic de Habsburg şi familia acestuia retrocedarea Castelului Bran. Mark Meyer este şi preşedintele Camerei de Comerţ Româno-Americane din New York, în fapt o agenţie sub acoperire a C.I.A. pentru promovarea intereselor evreilor americani şi interfaţă a afacerilor S.U.A. în România.
Organizaţia a fost creaţă la Bucureşti în 1993, chiar cu sprijinul lui Ion Iliescu, alături de Meyer avându-l la conducere pe evreul Elias Wexler, originar tot din România, acelaşi care deţine postul de televiziune din New York, Romanian Voice, şi care, plătit tot de români, retransmite programe ale Televiziunii Române, beneficiind de un contract extrem de benefic semnat cu TVR-ul încă din al doilea mandat de preşedinte al lui Ion Iliescu. Postul de televiziune a fost subiectul unui mare scandal de presă, după ce a reuşit să obţină finanţarea de la Bucureşti pentru retransmiterea programelor TVR Internaţional pe continentul nord-american. Mark Meyer este şi vicepreşedinte al Congresului Românilor Americani (CORA). Meyer este, alături de alţi evrei, şi în spatele afacerii cunoscute că „Invest România Forum”. Deşi principal iniţiator al acţiunii, prin firmă Hertzfeld & Rubin, este Meyer, pentru publicul românesc iniţiativă aparţine unui grup mai larg, chipurile chiar autorităţilor române, în căutare de investitori americani. Forumul, organizat în 1997 în S.U.A., sub genericul „Economia românească: Afaceri de ocazie pentru Oamenii de Afaceri Americani” (Romanian Economy: Emerging Deals for American Business People), trimisese invitaţii companiilor americane evreieşti, şi nu numai, să profite din plin de ocazia de a cumpără ieftin întreprinderile româneşti. Organizatorii secreţi (Herzfield & Rubin, adică Mark Meyer, şi USAID Midinvest Bussines Center, adică C.I.A.), al căror plan de preluare a economiei româneşti necesită fonduri,pentru a fi convingători, s-au gândit să expună, că garanţi,responsabilii economici din România, aşa că au fost plimbaţi de la Bucureşti la Chicago reprezentanţi ai Guvernului român, preşedinţi şi directori executivi ai celor mai influenţe bănci şi fonduri mutuale din România,directori din toată economia românească.
Mesajul transmis a fost următorul:economia României este de vânzare,puteţi să va exercitaţi dreptul în consecinţă, putem aranjă privatizările. Cel mai convingător s-a străduit să fie Mircea Geoană,ambasador al României în S.U.A. la acea data. Geoană a făcut parte dintre studenţii privilegiaţi de înalţii ofiţeri ai fostei Securităţi. Astfel,generalul Pacepa,pe vremea când era şef adjunct al spionajului românesc (D.I.E.)a avizat favorabil numele lui Mircea Geoană,fiu al generalului Geoană, pentru a plecă la studii în S.U.A. în rândurile „ambasadorilor prieteniei” româno-americane. După ce a dezertat,Pacepa a trecut în soldă C.I.A., iar după 1990 a reluat legăturile cu mai tânărul Mircea Geoană. Desfăşurat la Hotelul Hilton &Towers din Chicago, în perioadă 29.09 – 3.10.1997,”Forumul” scotea, practic, economia României la mezat în faţă unor mari bănci americane evreieşti: Chase Manhattan Bank, Smith Barney Europe, First Chicago Bank, Mercantile Stock Exchange, Global Securities UŞĂ Inc, Executives Club of Chicago, bănci care se află în spatele firmelor „investitoare”. În perioadă 30.03 – 3.04.1998, în S.U.A., acţiunea („Forumul”) s-a repetat spre a fi oferite afaceri în România la „peste 200 de mari companii americane” în domeniul bancar şi în cel al pieţei de capital, industrie uşoară, agricultura şi industrie alimentară, industrie constructoare de maşini, metalurgica, chimică şi petrochimica, materiale de construcţii, electronică, telecomunicaţii, infrastructura etc.. De această data, organizatorul anunţat era chiar de la vârful finanţelor americane evreieşti, Amroinvest Inc (baronii finanţelor mondiale,familia evreilor Rothschild), dar în „comitetul de iniţiativă” mai găsim, la calibru apropiat, şi Citibank, reprezentată de preşedinte şi vicepreşedinte, evreii David Garner şi Janet Heckman, dar şi pe Dana Barb, soră lui Adrian Năstase, că manager general pentru România al firmei Herzfeld & Rubin, deci Mark Meyer.
Un alt evreu celebru pentru afacerile pe care le derulează în România, cu largul concurs al autorităţilor, este Alexandru Bittner.”Omul de afaceri”,agent israelian cu penetrare la toate nivelurile instituţiilor esenţiale ale Statului Român, a fost semnalat încă de la începutul anilor ‘90 cu o strânsă legătură în familia Adrian Năstase. Această prietenie s-a materializat într-o serie de afaceri derulate de către acesta din urmă şi intermediate de Dana Năstase şi de Sorin Ţesu,omul de încredere al familiei Năstase. Ocupaţia,la vedere, în România a lui Bittner este aceea de director al Hotelului Minerva din Bucureşti, deţinut de firmă israeliană E.W.T.R.(agenţie de turism internaţional). La parterul hotelului se află un renumit restaurant chinezesc, această fiind specialitatea soţiei afaceristului evreu, chinezoaică de cetăţenie americană, Sherr Bittner.
Pe aceeaşi lista se află Ronald Lauder, magnat evreu american, moştenitorul unei averi clădite pe „parfumuri” (celebrele parfumuri Estee -Lauder), fost ambasador al SUA în Austria, preşedinte al Consiliului Organizaţiilor Evreieşti Americane, al „Comitetului Public Internaţional” al Organizaţiei Mondiale a Restituţiei Evreieşti şi trezorier al Congresului Mondial Evreiesc. Susţinut în „investiţiile” din România de senatorul evreu american Tom Lantos, care i-a făcut lobby pe lângă cele mai înalte autorităţi române,Lauder deţine, indirect,trustul Media Pro, respectiv posturile de televiziune Protv şi Acasă din România, postul de radio Profm şi câteva ziare. Ambiţia să este că prin postul Protv, transformat într-o rafinată „maşină de propagandă”, să controleze şi să direcţioneze opinia publică românească potrivit liniei sionisto-americane. Trustul de presă Media Pro a acumulat de-a lungul anilor datorii imense faţă de bugetul Statului Român (peste 45 milioane de dolari), toţi guvernanţii români tratând cu maximă obedienţă acţionariatul evreu al firmei. Numirea şi menţinerea lui Adrian Sârbu în fruntea afacerii din România nu au fost întâmplătoare: căsătoria să cu ex-modelul Janine a fost năşiţă de Mircea Geoană,iar cumnatul acestuia din urmă, Ionuţ Costea, a funcţionat că secretar de Stat la Ministerului de Finanţe în intervalul 1997-2000. Înclinaţia evreilor pentru posturi de televiziune româneşti este dovedită şi de cazurile posturilor (fost) Tele 7 ABC (al evreului Fredy Robinson),PrimaTV (al evreilor Alex Bittner şi Dan Fischer) sau B1 (unde co-acţionar este evreul Elan Schwartzenberg). Despre televiziunea B1, publicul crede că ea aparţine integral fraţilor magnaţi Păunescu. Există însă susţineri despre apartenenţă lui George Păunescu la B’nai Brith. Concret, el a fost cooptat drept informator oficial al Anti Defamation League din România, dar Anti Defamation League este un Serviciu secret sionist, în slujbă B’nai Brith. Şi alte televiziuni româneşti sunt penetrate de agenţi mondialişti sau sionişti, în general evrei, inclusiv postul naţional oficial de televiziune.
Mark Rich este un nume care aproape nu mai are nevoie de prezentare. Magnat evreu cu cetăţenie americană şi israeliană, escroc şi evazionist de talie mondială, face parte din cartelul ocult Rothschild-Soros şi este colaborator apropiat al servicului israelian de spionaj, Mossad. El s-a aflat în spatele firmei „canadiene” Gold Corporation, companie cu 80% acţionariat pestriţ, pe care îl controlează însă Rich şi care a preluat unul dintre cele mai mari zăcăminte de aur şi argint din lume, cel de la Roşia Montană, în Transilvania (cel mai mare din Europa: peste 800 de tone de aur pur şi peste 2.000 de tone de argint pur). Că urmare, zăcământul de la Roşia Montană urmează a fi epuizat de către Glod Corporation Ltd în numai 15 ani, Statului Român revenindu-i din această exploatare doar 2%. Creierul afacerilor lui Mark Rich în România este considerat a fi Stephan Lowy, evreu polonez născut la Lemberg, în Galiţia, membru al mafiei evreieşti canadiano-americane, Koscher, având vechi legături cu România. Stabilit din 1970 în Elveţia, după scandalul fraudării bursei canadiene, s-a unit în anii ‘90 cu Mark Rich. Din anii ‘70 demarează afaceri petroliere prin firmă să Atlas Oil Comp. Ltd.,cu sediul la Londra,încălcând embargoul internaţional asupra Israelului şi alimentându-l cu petrol. Dinspre partea romană,Lowy a reuşit să-şi asigure şi complicitatea naivă a fratelui lui Nicolae Ceauşescu,Marin Ceauşescu,care locuia în Austria şi era şeful misiunii comerciale româneşti la Viena, dar adevăratul mânuitor de la Bucureşti era tot un evreu,Hugo Weinstein, alias Rebstein, poreclit Bebe,fost colonel de Securitate, care conducea întreprinderea de comerţ exterior Chimică, şi care, la rândul ei,avea o sucursală în cunoscută întreprindere românească a Securităţii,I.C.E. Dunărea. Acest Hugo Weinstein apărea în multe poziţii-cheie, că reprezentant al României: reprezentant al Camerei de Comerţ din România socialistă (mai precis, al Oficiului de reprezentare şi comisioane al Camerei, celebrul Oficiu Argus), sau reprezentant al Uzinexportimport, ce deţinea monopolul exportului şi importului României în domeniul construcţiilor de maşini. Este celebru răspunsul fostului avocat al Ambasadei Austriei la Bucureşti, C. Visinescu, audiat că martor, la Viena, în mai 1990, în procesul penal privind afacerea „Lucona”. Întrebat de preşedintele instanţei dacă, după părerea lui, Weinstein este român, Visinescu a dat un răspuns care a uimit instanţă:”Este greu de spus. El este evreu.”
Yoav Stern,israelian, face parte şi el din grupul oamenilor din România ai magnatului evreu Mark Rich, preocupat de petrolul românesc. A fost arestat în anul 2002 pentru acte grave de corupţie, evaziune fiscală şi eliberat la presiuni uriaşe din partea Ambasadei SUA la Bucureşti, dar şi a lui Viorel Hrebenciuc. Un alt personaj este Motti Zisser, care controlează, alături de firmă Control Centers, consorţiul Europa – Israel Group, companie israeliană importantă la proprietatea căreia participă din anul 2002 şi bancă Leumi Le – Ţel Aviv (cu 10%), implicată în privatizările din România. Europa-Israel Group controlează firmă Elbit Medical Imaging. Odată cu preluarea firmei Elbit Medical Imaging acum câţiva ani, Motti Zisser a preluat şi subsidiara acesteia, firmă israeliană Elscint, căreia i-a oprit activitatea, vânzându-i toate bunurile şi mijloacele de producţie (mai puţin secţia ce avea comenzi ferme contractual cu General Electric) şi a orientat fondurile acesteia către preluarea ieftină de hoteluri în Europa răsăriteana (şi frauduloasă, precum Hotelul Bucureşti), pe care să le renoveze, pentru a le spori valoarea. Totodată, ridica mall-uri, cum este cel de la Timişoara, unde a preluat ieftin terenul necesar de la o firmă de stat românească, după care a revândut foarte scump o parte din suprafaţa chiar Primăriei oraşului. Eli Papouchado, cetăţean israelian, este partener de afaceri tradiţional, în Israel, al lui Motti Zisser şi deţine proprietăţi hoteliere operate de lanţul hotelier Park Platza. În 1998, a dorit să preia privatizarea Hotelului Bucureşti (din Bucureşti). În Capitală, la un moment dat, Papouchado construia două „mari centre comerciale”, finanţat de Bancă Internaţională a Religiilor, fiind şi director al unei sucursale a Leumi Le Bank. Tonya Halpern, născută la 29.06.1948, în Bucureşti, în prezent cetăţeană israeliană, cu domiciliul în Ţel Aviv, este unic distribuitor în România al produselor Kodak, prin firmă să M.ŢIL.ROM, cu sediul la SITRACO CENTER, Piaţă Unirii, administrată de partenerul ei în afaceri, israelianul Eliahu Rasin, cu care mai deţine Hotelurile Operă şi Central din Bucureşti. O leagă o foarte mare prietenie de Alex Bittner, pe care al consideră că pe un adevărat „frate”.
Tonya Halpern rezideaza în România cu mulţi ani înainte de 1989, locuind la apartamentele Hotelului Bucureşti (pentru privatizarea căruia s-a şi implicat direct, alături de Alex Bittner),iar soţul sau, Moshe, specialist în tehnică aviatica, este apropiat de firmă israeliană Elbit System Ltd.. Numele complet al firmei evreo-americane pe care o reprezintă în România este Eastman Kodak, firmă care, alături de Standard Oil, Xerox, U.S. Steel, IBM şi mai multe bănci evreieşti americane, susţine şi activează pentru organizaţia mondialistă Council on Foreing Relations (C.F.R.).Eliahu Rasin, născut la 24.10.1947 la Ţel Aviv, în Israel (potrivit datelor din paşaportul sau, fiind înregistrat la Registrul Comerţului din România că om de afaceri), domiciliat în prezent în localitatea Rishon Le-Zion din Israel,a dezvoltat în România o afacere piramidala, a cărei bază o reprezintă o cutie poştală cipriotă, respectiv off-shore-ul Monilen Enterprises Ltd, înfiinţat în august 1997,cu care controlează mai multe firme din România: Hotelurile Operă şi Central din Bucureşti, firmă Sitraco, firmă Nil Conimpex SRL, EuroConstruct & Development SRL şi Rom Integrated Computers Technologies SRL. Deţine totodată Hotelul Sinaia din Sinaia, pe care l-a încredinţat spre administrare lui Marian Schwartz, ofiţer în rezervă din Serviciile Speciale israeliene, născut la 3 iulie 1954 în Bucureşti. Tatăl acestui Rasin a fondat împreună cu Bernard Shraer (asociaţi iniţiali) renumită bancă Leumi Le din Ţel Aviv. La bancă Leumi Le, sucursală din Londra,în contul firmei lui Rasin,MONILEN ENTREPRISES LTD,a fost vărsată sumă de 2,92 milioane de dolari americani,comision pentru privatizarea Hotelului Bucureşti. Că preşedinte la Sitraco Center şi la Sitraco Gemenii (este vorba de mai multe blocuri moderne, pe care a pus mână în centrul Capitalei, mai ales în zonă Unirea, şi pe care le-a transformat în „Business Center”), Eliahu Rasin a avut drept clienţi firme şi instituţii precum Ardaf, Iberna, Pepsi Cola Internaţional, Gelsor, Elite România, Sharrom-Sharp, El Al, Deltă, Ambasada Israelului, Ambasada Norvegiei, Metropol S.A.,Kodak,U.S.A.I.D. (agenţie a S.U.A. subordonată C.I.A.).
Bernard Shraer, evreu de origine maghiară, fondator al băncii israeliene Leumi Le – Tel Aviv, după 1989 a început să îşi dezvolte afacerile preponderent în Ungaria, îndeosebi prin compania Danubius Hotels Ind. Spa. Co., cu sediul în Budapesta, lanţ hotelier intrat repede în topul revistei de specialitate „Hotels”. În 1995 deţinea 9 hoteluri, în 1996 a 23 (din care 3 pe Insulă Margaretă),iar în prezent posedă peste 50 de hoteluri. Pentru a-şi extinde afacerile în România,interesat îndeosebi de staţiunile din Transilvania,a apelat şi la consultanţă lui Rudos Erna (fost ambasador ungar la Bucureşti, cadru de informaţii dovedit).În cazul privatizării ilegale a Staţiunii Sovată, a reieşit că în spatele SRL-ului din Râmnicu Vâlcea,cu care a licitat,se află firmă să din Ungaria. În aceeaşi situaţie se află şi alte staţiuni din Transilvania. Când în 1999-2000 a dorit să preia Hotelul Bucureşti,a invitat la Budapesta şi a cazat o delegaţie sindicală din turismul românesc, că şi pe unii directori. Din documentele existenţe la F.P.S. rezultă că Radu Sârbu în persoană i-a cerut câştigătorului legal al licitaţiei să cedeze contractul către Danubius Hotels, unde era implicat şi Dan Fischer.. Acest Shraer, că şi Rudos Erna, nu este străin de încercarea de preluare a Băncii Comerciale Române de către Bancă Ungariei. Privatizarea B.C.R. fusese însă impusă României de către Bancă Mondială pentru anul 2003. Rudos Erna,cetăţean cu dublă cetăţenie, maghiară şi britanică, fost ambasador al Ungariei, face afaceri preponderent în România. Surse din sistemele de informaţii apreciază că originea să reală este evreiască. Înainte de a fi acreditat ambasador la Bucureşti,se apreciază că a lucrat pentru spionajul maghiar cât timp a fost student în România. Deţine o reşedinţa la Londra,iar numele a ieşit la suprafaţa în public de abia în anul 2002, când fiul sau a fost arestat la Constanţa pentru deţinere şi consum de droguri, împreună cu câţiva tineri români. Una dintre aceste mari afaceri a fost cea cu Bell Helicopters – S.U.A., în tandem cu Elbit System -Israel, care, dacă s-ar fi materializat, ar fi adus evreilor miliarde de dolari de la bugetul României. Afacerea nu s-a putut realiză din cauza opoziţiei ministrului de Finanţe liberal de la acea data, Daniel Dăianu. Mandler intervine şi PNL îi retrage sprijinul politic ministrului Dăianu, forţând înlocuirea să cu alt candidat liberal, în de 23.09.1998. aceeaşi zi, la ştirile de la postul 1, senatorul PNŢCD a declarat ştia „de marţi despre destituire, deoarece contractul cu Bell trebuie semnat Decebal Traian Remeş, noul ministru de finanţe, acest contract”.
Fredy Robinson este evreu originar din Bacău,unde s-a născut, în 1946. A emigrat în Israel, transformându-se în om de afaceri şi beneficiind de comenzi din partea statului (prin bunăvoinţă lui Ariel Sharon), fapt ce l-a ajutat să se îmbogăţească. Datorită inclusiv succesului sau în afacerile din România, în Israel a fost declarat Omul anului 2001. Ofiţer israelian în retragere,din cadrul forţelor speciale, este proprietar al trustului financiar Milomor Rezidă, care stă în spatele afacerilor sale. A fost desemnat reprezentant al Statului Român (al F.P.S.)în Israel pentru privatizarea întreprinderilor româneşti în favoarea capitaliştilor evrei. Proprietar al Eurom Bank (fostă Bancă Dacia Felix) şi al mai multor cazinouri, printre care Cazinoul Vernescu şi Cazinoul din Constanţa (are deschis un cazinou şi la Chişinău), a deţinut şi postul de televiziune Tele 7 ABC. În lucrarea „Francmasoneria şi clasă politică” se afirmă că cedarea sediului Uniunii Scriitorilor din România,Casă Vernescu, către afacerişti străini a intervenit după vizită în S.U.A. a lui Laurenţiu Ulici (preşedinte al Uniunii la vremea respectivă), la 19 octombrie 1993, cu prilejul sesiunii Supremului Consiliu, grad 33, de la Templul de Rit Scoţian al Districtului Columbia, ,,când avea să se reconsacre Supremul Consiliu Masonic din România. Oricum, după această data, în Bucureşti cazinourile au apărut că ciupercile după ploaie…”. Cele 8 cazinouri importante din Bucureşti au proprietari israelieni şi sunt suspectate de spălare de bani. Aşa cum se cunoaşte, poliţia israeliană a fost sesizată şi a demarat anchetă penală privind obţinerea de fonduri electorale frauduloase de către Ariel Sharon, în cuantum de 1,5 milioane de dolari, concomitent cu operaţiuni de spălare de bani. Principalii anchetaţi au fost cei doi fii ai acestuia,Omri şi Ghilad Sharon. Mamă acestora (Lili) era evreică originară din România, de la Braşov. Ghilad Sharon este,totodată, un cunoscut om de afaceri.
Există mai multe informaţii, unele publicate şi în presă, din care rezultă că activităţile desfăşurate în România îi aduc venituri considerabile, existând indicii serioase că unele dintre fondurile ilicite folosite la scrutinul din 1999, precum şi în campania de la începutul anului 2002 a partidului Likud,provin din România. Afacerile din ţara noastră ale fiului premierului Sharon s-au învârtit în anturajul lui Fredy Robinson, fiind asociat cu unii dintre coacţionarii fostei Bănci Dacia Felix (EuromBank), precum Avital Benesch (preşedinte al băncii), Fredy Robinson (proprietar principal al băncii) şi Liviu Mandler (fost preşedinte al băncii, asociat). Sorin Beraru, pe numele sau adevărat Shmuel Bergovici, s-a consacrat public în România prin mega-ecscrocheria CICO S.A.. Israelianul Sorin Beraru este unul dintre cei mai mari infractori evrei care au „operat” în ţara noastră. Inculpat în mai multe dosare penale, în anul 2002 Beraru a încercat mituirea procurorilor români cu sumă de 600.000 de dolari. Aceştia au organizat un flagrant, în urmă căruia a fost arestat emisarul sau israelian. La interogatoriu, acesta a declarat că o parte din bani trebuiau să ajungă la Adrian Năstase, primul-ministru de la acea data. Dat în urmărire generală internaţională, Beraru rezideaza în Israel, stat care nu face nici un efort pentru a-i identifică „ascunzătoarea” şi a-l extrăda în România. Mai mult, la vizită oficială din 2001 în Israel a primului-ministru Adrian Năstase, la întâlnirea oficială cu oamenii de afaceri israelieni organizată de gazde, a fost prezent şi inculpatul Beraru, pentru a-l certă pe premierul român că procurorii din România îi tulbură „gheşefturile”. Moshe Pesach, de asemenea cetăţean israelian, este partenerul de afaceri în România al lui Sorin Beraru.
Shimon Nahor este evreu originar din Galaţi, în momentul emigrării în Israel purtând numele de Herscovici. Este cunoscut de către Serviciile Speciale române că traficant israelian de arme, ce a acţionat pe teritoriul României cu începere din 1992 până în 2001. La un moment dat, a fost viceamiral al armatei israeliene. Afacerile sale ilegale l-au adus în atenţia Procuraturii româneşti, fiind arestat şi inculpat în cadrul unui proces penal. Mituind judecătorii, avocată evreică a lui Nahor, Lidia Peţer, a obţinut eliberarea acestuia („judecarea în stare de libertate”). Shimon Nahor, odată eliberat, a încălcat interdicţia de a părăsi România, fugind peste graniţă, ascuns într-un covor făcut sul. Avocată Lidia Peţer a fost arestată în Bulgaria şi extrădată în România.
Sammy Ofer, cetăţean israelian şi britanic, evreu de origine romană,este reprezentant al familiei magnaţilor israelieni Ofer, cunoscuţi drept fraţii Ofer (David, Sămi şi Iuli). Tatăl fraţilor Ofer a fost evreu originar din România, emigrând din oraşul Constanţa, unde avea numele de Josef Herscovici (acelaşi nume de familie cu Shimon Nahor, Herscovici din Galaţi). Averea fraţilor Ofer se ridica la 1,5 miliarde de dolari, plasată în afaceri. Dintre cei trei fraţi, David a fost şeful unui Serviciu Secret israelian, Iuli a avut înclinaţie spre funcţiile publice, deţinând mult timp, deşi israelian, şi funcţia de consul al României la Ţel Aviv, iar Sammy, un personaj retras, de culise, s-a concentrat asupra afacerilor. El locuieşte cu precădere la Londra, fie la reşedinţa să, fie pe un yaht de lux. Fraţii Ofer deţin împreună o bancă israeliană de rangul doi, Bank Mizrahi. Afacerile din România au fost demarate în ultimii ani de către octogenarul Sammy Ofer, iar în prezent sunt conduse de fiul sau, Eyal Ofer. Familia Ofer este co-proprietară, alături de familiile (evreieşti) Pritzker din S.U.A. şi Wilhelmsen din Norvegia, a uneia dintre cele mai bine cotate agenţii de turism din lume, Royal Caribbean Cruises Ltd. (active de 2,2 miliarde de dolari, venituri inuale de 1,2 miliarde de dolari), ce oferă croaziere în toată lumea cu peste 50 de itinerarii şi peste 140 de destinaţii în Caraibe, Bermude, Bahamas, Mexic, Panama, Alaska, Hawai etc., etc.. Flotă are 14 nave moderne de agrement, cu o capacitate de peste 24.000 de călători. Cea mai importantă afacere: familia Ofer deţine compania Zodiac Maritime Agendes, companie de transport naval comercial, cu vase de până la 164.800 tdw. Această companie administrează şi vasele altor firme evreieşti, precum flotă Rosemont, Trans Union Corp. sau cele 10 vase ale O&P Holding Ltd.. Navele sunt operate prin contracte de la câteva zile până la câţiva ani. În prezent, familia Ofer deţine numeroase proprietăţi în România, care nu pot fi însă identificate cu uşurinţă, deoarece foloseşte în preluarea întreprinderilor româneşti firme off-shore cu acţionariat secret, create în paradisuri financiare, precum Cipru. Se bănuieşte prezenţa să masivă, deşi invizibilă, în proprietăţile din oraşul Constanţa (mai ales în Port), unde presă nu poate scrie decât ceea ce vrea el. La conducerea Magazinului Tomis din Constanţa (proprietatea să) a numit-o pe Daiana Voicu, fiică unui magistrat Marin Voicu. Eyal Ofer, împreună cu Jay Pritzker, l-a mandatat în 1997 pe evreul Phillip Bloom să le procure Hotelul Bucureşti. Afacerea a eşuat într-un scandal privind manipularea privatizării. De multe ori, datorită poziţiei sale, Eyal Ofer este mandatat de oficialităţi să reprezinte România în faţă forurilor internaţionale, astfel încât el cunoaşte politică de culise a guvernului român mai bine decât Serviciile Secrete româneşti.
Dan Fischer, de cetăţenie romană şi israeliană, s-a numit şi Frâncu, nume sub care a fost cunoscut că sportiv al clubului Ministerului de Interne, Dinamo (echipă de polo). S-a făcut remarcat prin implicarea să în recuperarea creanţelor României de la diverse state. Rolul lui Fischer se rezumă la a intermedia vânzarea acestor creanţe, pentru numai 40% din valoarea reală, către una din Băncile Rotschild şi la a-şi încasă comisionul. Totodată, Fischer a intermediat obţinerea de credite, pentru România, de la altă bancă evreiască americană, Credit Swiss First Boston, fiind apropiat în afaceri de fostul secretar de Stat de la Ministerul Finanţelor, Ionuţ Costea, cumnatul lui Mircea Geoană. Legat de relaţiile sale cu serviciul de spionaj românesc, sunt semnificative acuzele aduse, în octombrie 2000, de fostul şef al Serviciului Român de Informaţii, Radu Timofte. Concret, fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe, Cătălin Harnagea, ar fi cerut de la ofiţerii din subordine dosarele a 19 personalităţi politice, pentru a le discredita sau şantaja. În acest context, atunci când ”un om de afaceri nu cotizează la Fischer sau la AVAB, i se face imediat dosar penal”, susţinea Radu Timofte, arătând şi că Harnagea se folosea de ofiţerii acestui Serviciu în interes personal, pentru a răspunde anumitor comenzi politice, lucru valabil şi astăzi la Traian Băsescu. Conform relatărilor lui Timofte, folosindu-se acest procedeu, România a recuperat 40 de milioane de dolari din Kuweit, însă banii nu au ajuns nici la bugetul de stat, nici la S.I.E., ci au luat căi numai de Harnagea ştiute.
Notă redacţiei – Raportul foştilor ofiţeri ai SRI este mult mai amplu, cuprinzând ample analize asupra privatizărilor la vârf, toate conducând către firme evreieşti, că şi lucrări date de statul român altor firme din acelaşi circuit, cum ar fi Bechtel. Am redat doar o parte a acestei analize, ne-am oprit mai mult asupra societăţilor care au fost penetrate de cetăţeni israelieni, mulţi dintre aceştia având şi dosare penale la Parchetul general, dar care au fost muşamalizate de Puterile care s-au succedat în România…
Material preluat de la
Agenţia de Investigaţii Media
Mon Jan 10, 2011 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
Adrian Pop
Joined: 03 Sep 2009
Posts: 10559
Location: Craiova
Reply with quote
Post
Cititi si va minunati!Unele pete albe
Holocaustul (genocidul) evreilor ?mpotriva rom?nilor
Gheorghe Gavril? Copil
Cerem desp?gubiri de 200 (doua sute) miliarde euro
Revolutia bolsevic? din Rusia au f?cut-o evreii. In Consiliul Comisarilor erau 17 evrei, din 22 membri(77%), la Comisariatul R?zboiului 33 evrei, din 43 membri(77%), la Afaceri Str?ine 13 evrei, din 16 membri(81%), la Justitie 20 evrei, din 21 membri(95%), la Instructie Public? 6 evrei, din 6 membri(100%), la Munc? 7 evrei, din 8 membri(87%), la Ministerul Provinciilor 21 evrei, din 23 membri(91%), la Pres? 4 evrei, din 4 membri(100%), ?n misiunile Crucii Rosii, de fapt misiunea propagandei ?n t?rile str?ine 8 evrei, din 8 membri(100%). In total 129 evrei, din 151 de conduc?tori ai Rusiei bolsevice.
Pe 12 aprilie 1919, M.Cohan scria ?n ziarul Le Comuniste, din Harkov: "Putem f?r? ezitare s? afirm?m c? Marea Revolutie Rus? a fost ?nf?ptuit? de m?inile evreiesti'Noi am fost si numai noi cei ce am condus Proletariatul Rus spre aurora international? si chiar ast?zi Cauza bolsevismului st? ?n m?inile noastre tari'Simbolul iudaismului, steaua cu cinci raze, este acum adoptat? de bolsevism'si ?n acest semn va fi exterminat? burghezimea".
Politica extermin?rii totale a clasei conduc?toare a ?nceput ?n Rusia, cu Revolutia din 1917, iar ?n Rom?nia a avut loc ?ntre 1940-1964 (cu ?ntrerupere ?ntre 1941-1944).
In 1918 poporul rom?n si-a re?ntregit tara, constituindu-si statul national unitar rom?n. Dar acum, ?mpotriva acestui ideal sf?nt, ?mplinit, al tuturor rom?nilor, de a tr?i ?ntr-o singur? tar?, a ?nceput terorismul ?n Rom?nia, prin evreul Max Goldstein, care a pus o bomb? ?n Parlamentul Rom?niei, atentat soldat cu morti si r?niti.
In 1921 ?n Rom?nia s-a ?nfiintat Partidul Comunist din Rom?nia, numit si Partidul Comunist Rom?n. Acesta a actionat ?mpotriva integrit?tii teritoriale a Rom?niei, dintr-un motiv c?t se poate de clar, pentru c? Rom?nia se opunea cu succes avans?rii bolsevismului pe teritoriul s?u. Bolsevicii avuseser? un deosebit succes ?n Germania. In Ungaria, ?n 1919,preiau puterea. Guvernul Sovietelor din Ungaria a fost r?sturnat de armata rom?n?, ?n 1919,care,dup? ce a intrat ?n Budapesta, s-a retras, revenind ?n interiorul granitelor Rom?niei. Comunistii din Rom?nia hot?r?sc s? ?mpart? Ungariei, Bulgariei si Rusiei Sovietice, o mare parte din Rom?nia, ?nc?t Rom?nia s? nu mai poat? desp?rti Uniunea Sovietic? de Ungaria si nici de Bulgaria. In felul acesta Uniunea Sovietic? ar fi urmat s? debordeze ?n Balcani, Mediterana si ?n ?ntreaga Europ? Occidental?. Acest plan de expansiune teritorial? imperial? a Rusiei bolsevice a fost dejucat de Rom?nia ?n toti anii de dup? Revolutia din 1917,p?n? spre sf?rsitul celui de al doilea r?zboi mondial.
In 1939 si 1940, Partidul Comunist din Rom?nia continu? s? sustin? cu fermitate desfiintarea Rom?niei ,,imperialiste", prin dislocarea din trupul ei a Basarabiei, Bucovinei, Dobrogei, Transilvaniei si a Banatului.
In 1940,conform Pactului Ribbentrop-Molotov, URSS anexeaz? partea de r?s?rit a Rom?niei (Basarabia, Tinutul Herta, nordul Bucovinei). Cei ce au hot?r?t si au executat genocidul(holocaustul) ?mpotriva rom?nilor de aici, au fost evreii, ca voint? politic? decizional? comunist?. Genocidul a fost ?ndreptat at?t ?mpotriva clasei conduc?toare ,c?t si a poporului de r?nd, fiind vorba si de o epurare etnic?, de aducere ?n locul rom?nilor, a unor cet?teni sovietici, din alte p?rti ale URSS. Ca s? nu existe nici o ?ndoial? si nici o posibilitate de sustragere a evreilor comunisti, ca f?ptuitori ai holocaustului ?mpotriva rom?nilor, iat?-i, ?n 1940, pe fiecare dup? mumele s?u.
Tabelul nr.1 cu membri Partidului Comunist din Rom?nia, basarabeni si bucovineni, recomandati de CC al PCR pentru a li se acorda calitatea de membri ai Partidului Comunist al bolsevicilor din toat? Rusia:
1. Bruhis (Kofman) Srul Pinhusovici 2. Faierstein Raia 3.Kofman Iakov 4. Djureak Dmitri Mihailovici (Vladimirovici) 5. Morgherstern Izrail Markovici 6.Zighelbaun Srul 7. Burlacenko Serghei Danilvici 8 . Luca Leaslo 9. Korotkov Iuri Aleksandrovici 1o. Scvortov Mihail Iakovlevici: Leibovici Srul Abramovici 11.Oighenstein Lev Nikolaevici 12.Goldforb Abram Isaakovici 13. Petrov Piotr Ivanovici (Guzun) 14. Roitman Fanea Isaakovna 15. Tarandas Malea 16. Korotkova Natalia Isaakovna 17. Satovskaia Roza 18. Rabinovici Fanea Iakovlevna 19. Revici Iakov Moiseevici 20. Visecautan Polea Efimovna 21. Budestskaia Ester 22. Cioklo Mordko 23. Kolpakci Iakov Aronovici 24. Steinberg Froim 25. Boguslavskaia Polea Iakovlevna 26. Romanenko Nikolai Nikolaevici 27. Pastir Zasea Leibov 28. Gudis Lev Smulevici 29.Rabinovici Soil Oiezero vici 30. Orlih Mark Semionovici 31. Boguslavski Iakov Tovici 32. Zighelbaum Abram 33. Voloh Abram 34. Limon Srul Gresovici 35. Grinman Isaak Iosifovici 36. Bujor Iosif Aronovici 37. Weisman Sara Iosifovna(Seindel).Tabelul nr. 2 cu membri Partidului Comunist din Rom?nia, basarabeni si bucovineni, a c?ror apartenent? de partid este necesar s? fie ?nregistrat? la locul actual de munc?.
Judetul Chisin?u: 1. Safran Raisa Semionovna 2. Leib Nahman (Noiman Leibovici) 3. Diner Eti Iakovlevna 4. Protodiakonov Vsevolod Mihailovici 5. Malerp Maria Kisilevna 6. Voinberg Niuka Markovici 7. Sor Lev Ilici 8. Zaru Ivan Ilici 9. Oirik Avram Moiseevici 10. Derevicii Ippolit Gheorghevici 11. Sandrovskaia Ita Beniaminovna 12. Goldfarb Zeilik Borisovici 13. Kuperman Isaak Moiseevici 14. Svartman 15. Konstantinov Konstantin Stepanovici 16. Glikman Gitlea 17. Sinitivker Fritz 18. Grinberg Ida Izrailevna 19. Sehter Roza Borisovna 20. Zislis Vonver Lvovici 21. Izu Fruhtman 22. Lupan Andrei Pavlovici 23. Bravar Liuba S. 24. Svetskaia 25. Makler Ciaka Isakovna 26. Avramescu Ida 27. Hresonskaia Etea Iosifovna 28. Rubinstein Aleksander 29.Geboveter Riva Simonovna 30. Gofman Mordko Iakovlevici 31. Silvestrov Ivan Antonovici 32. Kemelmaher Bliuma Naumovna 33. Goldstein Iosif Pinkusovici 34. Gherenburg Roza 35. Ihilovici Maier 36. Sikorski Gheorghi 37. Iancu Janetta 38. Tukerman Mark Borisovici 39 Tudoraki Lena Aronovna. Judetul Soroca: 40. Cemortanu Matvei Grigorevici 41. Soimu Ivan Samuilovici 42. Kolokolnikov Evgheni 43. Pavlov Mihail 44. Gutul Constantin 45. Leahovski Mihail 46. Gutu Pavel 47. Gruzin Aleksandr 48. Zaidman Leib 49. Zelter Rahil Ihilovna 50. Golovatii Ivan 51. Ghersman Srul Beirelovici 52. Dolear Malea Ihilovna 53. Akkerman Leib Iankelevici 54. Harmi Eva Iankelevna 55. Soimu Samuil 56. Livsitz Haim 57. Klimov Ivan Ivanovici 58. Mer Leib 59. Doktorovici Anna (Enea) 60. Abramovici Abram 61. Cehover (Tarasov) Oba Rahimilovici. Judetul B?lti: 62.Reidenboim Rahil Isaakovna 63. Masisi Moisei Iosifovici 64. Erji Leibil Nahmanovici 65. Voitman Berko Iakovlevici 66. Reidel Rahil 67. Palaria Riva Davidovna 68. Rab Eva Isaakovna 69. Rab Ivan 70. Oighenstein Niunea Iakovlevna 71. Goldman Bela Abramovna 72. Goldman (Baciu) Ida Mironovna 73. Iampolski Buka 74. Oighenstein Mihail 75. Kotlear Lev. Judetul Bender: 76. Simkov Ivan Fiodorovici 77. Sisimov Mendel 78. Reveneal? Serghei 79. Reddenboim Smil 80. Dikler Ester 81. Dvoiritz Aron Matveevici. Judetul Orhei: 82. Ciornaia Natasa (Burlacenko). 83.Krasnopolski Monea Iakovlevici 84. Malcik Riva Favelevna 85. Averbuh Jena Livovna 86. Vainstoc Nuhin Rubinovici 87. Munder Lev Abramovici 88. Kojusneanu Abram Iakovlevici. Judetul Hotin: 89. Kusnir Semion Ilici 90. Kovalciuk Vasili Mihailovici 91. Botosanski Avram Itkovici. Judetul Ismail: 92. Gherskovici Silea 93. Gherscovici Jenea (dup? sot Georgescu) 94.Sabin Anrei. Judetul Cern?uti: 95. Finkel Evghenia (Vais Anna) 96. Kurtman Mozes 97. Vittner Eva 98. Vittner Norbert Leonovici 99. Kraizler Naftalii Userovici 100. Slomiuc Reia Aronovna 101. Gheigher Artur Irevici 102. Gadiak Anton Iakovlevici 103. Rainer Racella Natalovna 104. Magkovski Vasilii Onufrievici 105. Srefiuk Evghen-Lev . Tabelul nr. 3 cu membri Partidului Comunist din Rom?nia care trebuie s? fie l?sati cu dreptul de membri ai partidelor comuniste fr?testi si s? fie obtinute informatii suplimentare despre activitatea lor ?n Partidul Comunist din Rom?nia.
Orasul Chisin?u: 1. Spektor Ester Peisovna 2. Berstein Simha Pinkusovici 3. Gherstein Haim Srulevici 4.Mirza Evghenia Borisovna 5. Feldman Riva Isakovna 6. Steiberg Etea 7. Goldberg Iosif Davidovici 8. Bubis Isaak Markovici 9.Bubis Isaak Markovici 10. Smulevici Liza Aronovna 11. Beloterkovici V.S. 12.Torban Iosif Iakovlevici 13. Grekov Stepan Danilovici 14. Kaselnik Ivan Ivanovici 15. Lazar Izabela Iosiifovna 16.Vinberg Isaak Leizerovici 17. Barenboim Iose Iankelevici 18. Bukur Ghenea Miniminovna 19. Ohstat Ghenea 20. Blekher Lev Meerovici 21. Reider Moisei Lvovici 22. Sprinten Fanea Lipovna 23. Rubinstein Berta Vladimirovna 24. Lifsitz Efimovici 25. Ghilman Froim Moiseevici 26. Bleher Iakov Moiseevici 27. Solomovici Fanea 28. Vasilenko Vladiimir Sergheevici 29. Nisenblat Vitea Naumovna 30. Abraham Sonea Grigorevna 31. Kaufman Fanea Isidorovna. Orasul si judetul Soroca: 32. Oleinik Maxim Stepanovici 33.Timofei Grigorii Mihailovici 34. Melisen Ivan Nicolaevici 35. Navrotkaia Anna Panteleevna 36. Navrotki Mihail Iosifovici 37. Misisin Alexander Antonovici 38. Navrotki Andrei Iosifovici 39. Navrotki Piotr Filippovici 40.Mesisen Vladimir Mihailovici 41. Mesisen Nikolai Grigorevici 42. Kordebanovski Frantz Iosifovici 43.Boiko Ivan Makarovici 44. Mocindcea Vasilii Markovici 45. Resednik Dionisii Ignat 46. Boredeniuk Mihail Vasilevici 47. Bihovski Vasilii Abramovici 48. Takii Diordii Fiodorovici 49. Tokmeak Ivan Vasilevici 50. Saragov Semen Fiodorovici 51.Weisberg Isaak 52. Oleinik Petr Feodoseevici 53. Kolesnik Afanasii Ivanovici 54. Ghebedniuk Timofei Fiodorovici 55. Morgun Pantelei Fedotovici 56.Tisminetki Buzea 57.Sarogradski David Sesomov 58. Goldenberg Abram 59. Buhman Lazar Abramovici 60. Ciumak Mihail 61. Roitman Iakov 62. Stolear Hana Srulevna 63. Cerkbz Vsevolod Arkadievici 64. Goldstern Sismon 65. Dumbrav? Anatolii 66. Bilkis Ilia Isaakovici 67. Steinbuk Smil 68.Faierstein Iancu Aronovici 69. Goresnik Itik Meerovici 70. Sulman Froiim 71. Magazinik Riva Leibovna 72. Magazinik Ghers Leibovici 73. Milman Moise 74. Makogon Sonea 75. Kotler Hanakii Iankelevici 76. Kotlear Mendeii Iankelevici 77. Kotlear Smerl Itkovici 78.Palii Vasilii 79. Balan Isake 80. Ghilas Haralambie 81. Staris Silvestr 82. Gogu Profirii 83. Kofteneak Vladimir 84. Deaur Dimitri 85.Harkovei Afanasii 86. Lefter Dionisii 87. Tihotki Valentin 88.Kolker Boruh 89.Kravtov Ivan 90. Naumov Alexei 91. Ghersenzon Sulea Moiseevici 92. Trahtman Idel 93. Pastusenko Grigorii 94. Derkautan Aizik 95. Sehtman Talik 96. Gluhovski Petr 97.Karpis Ivan 98. Lisov Ivan Antonovici 99. Soltuz Nikolai 100. Gologorski David 101. Kriger Ianik 102. Davidovici Lubov 103. P?nzaru Ivan 104. P?nzaru Pavel Vasilevici 105. Kazak Demian Stepanovici 106. Tivnik 107. Tomak Gheorghii Pavlovici 108. Iasinski Vasilii Ivanovici 109. Kalmatui Stefan 110. Kozman Timku 111.Haralamb Buhor 112. Ciporneak Vanea 113.Ciporneak Haralamb 114.Zelter Zolea 115. Postolake Vasilii 116. Bezbeda 117. Maceak Ivan 118.Eriomenko Grigorii Fiodorovici 119.Svet Dmitrii Mihailovici 120. Politiuk Sisma 121. Strahov Kalinik 122. Samanaki Alexandr Ivanovici 123. Ciobanu Marcu 124. Gutu Dimitrii 125. Kvatkovski 126. Strahman Sunea 127. Bruma Semion 128.Halkin Sima 129. Buris Sima 130. Nedelea Ambrozis 131. Smunis Itik 132. Revulet Grigorii 133. Spivak Slik 134. Tentis Pavel 135. Drobnika Fedor 136.Savka Efim Dmitrevici 137. Kaplan Mioka 138. Hoiut Iosif 139. Sosna Haim 140. Kaplan Avoris 141. T?mbaliuk Kuzma 142. Ciumak Semion. Judetul Orhei: 143. Sakara Evghenia Vasilevna 144. Brizma Cearma Aronovna 145. Snir Ghenea Livovna 146. Lener Frima Iakovlevna 147. Lefter Roza Avseevna 148. Lerner Opsip Kipelovici 149. Saparina Pelagheia Isakovna 150. Zamislovskaia Peloaghelia Moiseevna 151. Saposnik Izrail Rubinovici 152. Lerner Venea Markovna 153. Rakul Constantin Gheorghievici 154. Tartovski Solomon Moiseevici 155. Ghelman Riva Haskova 156. Rezingof Sara Haimovna 157. Dizingof Naum Haimovici 158.Malis Motel Abramovici 159. Cebotari Peisih Haimovici 160. Grivokopatel Haim Iosifovici 161. Vaiser Haia Iosifovna 162. Moitlis Moisei Sumovici 163. Ciobotaru Sara Iosifovna 164. Iaruga Isaak Abramovici 165. Goldman Polina Pavlovna 166. Goldman Isaak Pavlovici 167. Fisman Rahil Davidovna 168. Fisman Estera Davidovna 169. Gers Dafa Davidovna 170. Daici Ghitlea Slemovna 171. Brezman Ecaterina Aronovna 172. Popusku Mira Mendelevna 173. Berekovici Adela Isaakovna 174. Jesan Vasilii Ivanovici 175. Zisler Iankel Talikovici 176. Smukler Leib Borisovici 177. Kogan Beleamia Moiseevici 178. Tarlev Hana Ioaakovna 179. Ghinzburg Lipa Tudicovici 180. Averbuh Basea Livovna. Judetul Bender:181. Ertberg Amika 182. Burlak Fiodor 183. Slipakov Nikolai 184. Tabanov Elifer 185. Gabdzea Feodosii 186. Bazarov Dmitrii 187. Taran Iakov 188. Kovtunenko Ivan 189. Bicikov Victor 190. Bicikov Boris 191. Zavada Victor 192. Grinberg Hava 193. Kofman Zelma 194. Kofman Fanea 195. Mozes Evghenii 196. Sisman Frida 197. Goldstein Iakov Smulevici 198. Haikim Idel Gherskovici 199. Zelter Zaiveid Leibovici 200.Rosko Rahman Davidovici 201. K?sa Hristofor Ivanovici 202. Kelmenciuk Zinovii Ivanovici 203. Borisova Zinaida Ivanovna 204.Slapakov Nikolai Abramovici 205. Pronoza Evghenii Ilici 206. Brodskaia Dora Zaharovna 207. Koroli Boris Iakovlevici 208. Brodskaia Janna Zaharovna 209. Leah Ivan Zaharovici 210. Dmitrieva Seifa Iosifovna 211. Prokopet Moisei Iosifovici. Judetul B?lti: 212. Kolker Moisei Mihailovici 213. Birinboim Zolea Nutoviei 214. Barenboi Abram 215. Lerner Lona Idelovna 216. Rabenko Alexandr Israilevici 217.Rapaport Beeno Boris 218. Kusnir Semion Aronovici 219. Goldis Abram Isaakovici 220. Garber Sioma Ovsi Iankelevici 221. Weisman Toivi Saevici 222. Rozenblat Moise Lipov 223.Roll Valter Livovici 224. Kusnir Haia Eftimovna 225. Brinboim Monea Nutuvici 226. Kat Oscar Gers-Berovici 227. Kevilevin Ihil Moskovici 228. Kiseleva Seiva Zisileva 229. Bujor Tatiana Iakovlevna 230. Ghelman-Vaitraub Fanea Pinkrovna 231. Roizman Nlemi Borisovna 232. Harak Polea Zelmovna 233. Grinberg Misa 234. Ghelman Ivte Itkovici 235. Serman Moise Beilovici 236. Fux Naftul Abramovici 237. R?lskii Grigorii Afanas 238.Haot Niusin Ghersovicii 239. Jukovskii Boris Iosifovici 240. Tuprik Aizea Davidovici 241. Rudima Anton Gheorghevici 242. Kleiman Moise Isaakovici 243. Pogorelovskii Mihail Samuilovici 244. Babinetki Ivan Pavlov 245. Zernovoi Ivan Ivanovici 246. Reaboi Andrei Anufrievici 247. Stratiiciuk Iakov Stepan 248. Gomeniuc Ivan Eliseevici 249. Grinberg Haia Solomonovna 250. Grinberg Fira Izrailevna 251. Leabis Tatiana Isidorovna 252.Vikinskii Fiodor Ivanovici 253.Gavriliuk Petr Petrovici 254. Golik Ivan Andronovici 255. Glinberg Moise Grigorevici.
Tabelul nr. 4 cu membri Partidului Comunist din Rom?nia, basarabeni si bucovineni, sositi ?n URSS, ?n calitate de emigranti politici (fosti voluntari ai Armatei Republicane ?n Spania s.a.), pe care CC al PCR ?i recomand? pentru a fi transferati ?n Partidul Comunist al bolsevicilor din toat? Rusia: 1. Tismenetki Leon Moiseevici 2. Telmer Elias 3. Kleiman Moisei Solomonovici 4. Vihrev Abram Naumovici.
Din partea de r?s?rit a Rom?niei, armata rom?n? se retr?sese f?r? lupt?, deci nu existau nici un fel de consecinte dureroase pricinuite rom?nilor sau evreilor de aici, datorit? ?nclest?rilor armate. Si cu toate acestea, ?n 1940, ?mpotriva armatei rom?ne ?n retragere, evrei ?narmati au umilit si au lichidat, prin ?mpuscare, ofiteri si soldati rom?ni. Armata rom?n? primise ordin s? nu r?spund? la provoc?ri. Este evident c? acesti evrei se coalizaser?, cu arma ?n m?n?, cu armata de invazie a URSS, ?mpotriva propriei t?ri, Rom?nia, ?ncadr?ndu-se astfel ?n programul si activitatea comunistilor evrei de p?n? acum, ?mpotriva statului rom?n. Singurul rom?n care a fost ?n fruntea Partidului Comunist, p?n? dup? al doilea r?zboi mondial, a fost ?ndep?rtat din functie ?n 1924, pentru c? ?ncepuse s? regrete si s? nu mai accepte aceste programe de desfiintare a Rom?niei.
Asupra familiilor de rom?ni care se refugiau din calea ocupantului rus, evreii s-au dedat la jafuri si omoruri.
Din Basarabia, Tinutul Herta si nordul Bucovinei, trenurile mortii pornesc spre Siberia, ?ncep?nd cu anul 1940 si din 1944,p?n? ?n anii de dup? 1950. Morti pe drum, ?n vagoane de vite, din lips? de aer si ap?. Moartea secer? ?n lag?rele de exterminare. Adev?rate stafii, schelete umane. Sute de mii de civili rom?ni. Putinii supravietuitori au avut parte numai de persecutii, p?n? la moarte. Toate acestea ?n r?s?ritul Rom?niei c?zut sub ocupatia bolsevic?. Dar ?n Rom?nia (?ntre granitele Rom?niei de azi), ce s-a ?nt?mplat ?ntre 1944 - 1964 ? In 1948 comunistii preluaser? ?ntreaga putere politic? ?n Rom?nia. Are loc lichidarea total? a clasei conduc?toare din Rom?nia, a tuturor elitelor si a multor altor rom?ni, din poporul de r?nd. In ?ntreaga Rom?nie, din 1921 p?n? ?n timpul celui de al doilea r?zboi mondial, erau aproximativ 1000 (o mie) de comunisti, ?n mare majoritate alogeni, conducerea apartin?nd evreilor. Din 1948 p?n? ?n 1964, ?n Rom?nia au fost ?ntemnitati peste dou? milioane de rom?ni si peste dou? sute de mii au fost lichidati ?n pusc?rii si lag?re. Singura fort? politic? decizionl?, ?n Rom?nia, o formau comunistii. Secretariatul Comitetului Central al Partidului Comunist Rom?n din anul 1948: Gheorghe Gheorghiu-Dej - Secretar general, Ana Pauker- Secretar, evreic?, Vasile Luca- Secretar, evreu, Teohari Georgescu- Secretar, evreu, Lothar R?d?ceanu- Secretar, evreu. Se impune precizarea c? ministrul de interne al noii or?nduiri comuniste din Rom?nia a fost tot evreu, Teohari Georgescu. Si altii, sefi ai securit?tii. In acest context se poate ?ntelege mai bine, de ce colonelul Alexandru Nicolski, evreu, este exemplul tipic de ofiter de securitate vinovat de genocid ?mpotriva rom?nilor. Apare un fenomen demn de retinut. In viata public?, evreii din Comitetul Central al Partidului Comunist Rom?n ,dup? preluarea puterii, (a se vedea, spre exemplu, anul 1948), apar cu nume rom?nesti- cu o exceptie, sau dou?. Evreii comunisti din 1940 au numele lor evreiesc.
Fenomenul rom?niz?rii numelor, dup? r?zboi si ?n timpul comunismului, se r?sp?ndeste si ?n r?ndul altor categorii de evrei, ?nc?t, ?n aparent?, dup? nume, o parte din evrei au disp?rut. Nu ?nseamn? c? nu au mai existat si evrei cu nume evreiesti. N-au avut nici un fel de dificult?ti pentru afirmare social?, politic?, profesional?, nici unii, nici altii. Dimpotriv?, evreilor, majorit?tii zdrobitoare, li s-a asigurat, ?n viata Rom?niei, locuri de sefi. D?m ?n continuare o list? de evrei care au format conducerea Rom?niei ?n primii ani de domnie a comunismului, datele fiind extrase din The Plot Against the Church, de Maurice Pinay, de la p.73-77 (Cf. Traian Golea, Cum se regizeaz? condamnarea unui popor, Romanian Historical Studies, 1996, ed. II ,p. 7-9 ). Evrei ?n Guvernul Rom?niei:
1.Ana Pauker, alias Anna Rabinsohn , Ministru de Externe si agenta nr.1 a Moscovei la Bucuresti.
2. Ilka Wassermann, reala directoare a Ministerului de Externe.
3.Iosif Chisinevschi, alias Jakob Broitman, vicepresedinte al Consiliului de Ministri si membru al Comitetului Central.
4. Teohari Georgescu, alias Burah Tescovich, Ministru de Interne.
5. Avram Bunaciu, alias Abraham Gutman, Secretar General al Adun?rii Nationale, realul conduc?tor al Adun?rii.
6. Lothar R?d?ceanu, alias Lothar Wuertzel, ministru.
7. Miron Constantinescu, alias Mehr Kohn, originar din Galati, Ministru al Minelor si membru al Comitetului Central.
8. Moises Haupt, general, comandant militar al Capitalei.
9. Laurian Zamfir, alias Laurian Rechler, general, sef al Securit?tii, originar din Br?ila.
10. Heinz Gutman, sef al Serviciului Secret Civil.
11. William Suder, alias Wilman Suder , sef al Contra Spionajului.
12. Colonel Roman, alias Roman Walter, tat?l lui Petre Roman, sef al Serviciului de Educatie, Cultur? si Propagand? al Armatei.
13. Alexander Moghioros, Ministru al Nationalit?tilor, evreu din Ungaria.
14. Alexandru Badan, alias Alexander Braunstein, sef al Comisiei de Control al Str?inilor.
15. Maior Lewin, evreu, fost ofiter ?n Armata Rosie, sef al Cenzurei pentru pres?.
16. Colonel Holban, alias Moscovich, sef al Securit?tii pe Bucuresti.
17. George Silviu, alias Gersch Gollinger, secretar general ?n Ministerul de Interne.
18. Erwin Voiculescu, alias Erwin Weinberg, sef al Departamentului pentru pasapoarte ?n Ministerul de Externe.
19. Gheorghe Apostol, alias Gerschwin, presedinte al Sindicatului Muncitoresc
20. Stupineanu, alias Stappnau, sef al Spionajului Economic.
21. Emmerick Stoffel, evreu din Ungaria, ambasador al Rom?niei ?n Elvetia.
22. Harry Fainaru, alias Hersch Feiner, sef de legatie ?n Ambasada din Statele Unite.
23. Ida Szillagy, evreic?, prieten? a Anei Pauker. Reala conduc?toare a Ambasadei din Londra.
24. N. L?z?rescu, alias Burach Lazarovich, ?ns?rcinat de afaceri a Rom?niei la Paris.
25. Simon Oieru, alias Schaeffer, subsecretar de stat.
26. Aurel Baranga, alias Ariel Leibovich, inspector general ?n Departamentul Artelor.
27. Liuba Chisinevschi, alias Liuba Broitman, presedint? a Femeilor Rom?ne Antifasciste.
28. Lew Zeiger, evreu, director general ?n Ministerul Economiei.
29. Doctor Zeider, jurisconsult al Ministerului de Externe.
30. Marcel Breslasu, alias Mark Breslau, director general al Departamentului Artelor.
31. Silviu Brucan, alias Bruekker, redactor sef al Sc?nteii, conducea ?ntreaga campanie care viza dezam?girea poporului ?n ce privea domnia comunismului. In acelasi timp conducea si ?nscenata campanie antisemit? din Rom?nia.
32. Samoila, alias Samuel Rubenstein, director guvernator al Sc?nteii.
33. Horea Liman, alias Lehman, redactor secund al Sc?nteii.
34. Inginerul Schnapp, evreu, director guvernator al ziarului Rom?nia Liber?.
35. Jehan Mihai, alias Jakob Michael, sef al industriei cinematografice rom?ne.
36. Alexandru Graur, alias Alter Brauer, director general al Societ?tii Radiofonice Rom?ne.
37. Mihai Roller, evreu, necunoscut ?nainte de venirea sa ?n Rom?nia, din Uniunea Sovietic?, Presedinte al Academiei Rom?ne, autorul istoriei falsificate a Rom?nilor.
38. Profesorul Weigel, tiranul Universit?tii din Bucuresti. Conducea operatia de epurare a studentilor anti comunisti.
39. Profesorul Lewin Bercovich, un alt tiran al Universit?tii din Bucuresti, care controla corpul profesoral, venit din Rusia.
40. Silviu Iosifescu, alias Samson Iosifovich, cel care i-a cenzurat pe Eminescu, Alecsandri, Vlahut?, de continutul care nu se armoniza cu comunismul.
41. Joan Vinter, alias Jakob Winter, al doilea critic literar marxist al Rom?niei.
42. Trei predecesori secretari generali ai Ligii Generale a Muncii au fost evrei, Alexander Sencovich, Misha Levin si Sam Asriel (Serban).
Extremistii de st?nga si atrocit?tile comise nu pot sc?pa de verdictul: holocaust, genocid, crim? la adresa umanit?tii.
Consider?m c? poporului rom?n trebuie s? i se ofere din partea organismelor internationale evreiesti, din partea evreilor de pretutindeni si din partea statului Israel, pentru Holocaustul s?v?rsit de evreii comunisti ?mpotriva rom?nilor, suma de 2oo (dou? sute) miliarde euro.
II
Matatias Carp, evreu din Rom?nia, ?n Cartea Neagr?, Bucuresti, 1946, vol. 1, p. 48, scrie "presupun?nd sau pretext?nd injurii sau ofense ce s-ar fi adus acestei armate de c?tre evrei, cu prilejul retragerii din teritoriile cedate ?n 1940, Armata Rom?n?, recucerind aceste teritorii ?n 1941'"
Deci, dup? Matatias Carp, evreii, ?n 1940, nu s-au manifestat ?n nici un fel ?mpotriva militarilor rom?ni ( presupun?nd sau pretext?nd injurii sau ofense ce s-ar fi adus..) .
?n 1944, desi armata rom?n? ?ncetase orice lupt? cu URSS, rom?nii fiind angajati ?n b?t?lii ?mpotriva Armatei germane, sovieticii deporteaz? ?n URSS pe cei 180 000 de militari rom?ni, de pe linia frontului. Acestia nu mai tr?seser? nici un foc de arm? ?mpotriva militarilor sovietici. Nu erau prizonieri ?n urma unor lupte. Foarte multi ?si dorm somnul de veci ?n p?m?ntul lag?relor de exterminare. Teroarea comunist? cuprinde ?ntreaga Rom?nie. Evreii comunisti preiau, progresiv, puterea sub protectia Armatei URSS, ?nc?t ?n 1948 sunt st?p?nii absoluti ai Rom?niei. Nimeni nu ?ndr?znea s? aib? o alt? p?rere despre holocaustul (genocidul) ?mpotriva rom?nilor, din 1940 si din prima jum?tate a anului 1941, din teritoriile rom?nesti anexate de URSS si din anii de dup? r?zboi, din Rom?nia cu granitele de azi, f?r? riscul de a fi condamnat la pusc?rie pe viat?, sau lichidat. Apar documente contraf?cute, m?rturii si declaratii sub santaj, amenint?ri si tortur?.
Istoricul american Nicholas M. Nagy-Talavera, evreu n?scut ?n Rom?nia, ?n The Green Shirts and the Others, Hoover Institutions Press, Standfort, California, 1970, p. 305, ?n editia ?n limba englez?, din Rom?nia, din 2001, p.427 si ?n editia ?n limba rom?n?, din Rom?nia, cu titlul Fascismul ?n Ungaria si Rom?nia (Subtitlul din englez?, Fascism in Hungary and Romania, devine titlu), din 1996, la p.414, scrie: "Rusii au cerut cedarea Basarabiei si a Bucovinei de nord. Ultimatumul a fost lapidar si lipsit de orice echivoc. ?n haosul ?n care a urmat, generat de o retragere rom?neasc? dezordonat?, s-au petrecut multe lucruri care nu ar fi trebuit s? se ?nt?mple. Populatia evreiasc? si cea ucrainian?, ?n entuziasmul generat de plecarea autorit?tilor rom?ne, care f?cuser? din aceast? provincie, cea mai prost administrat? parte a t?rii, i-au tratat pe rom?nii ?n retragere ?ntr-un fel care avea s?-i coste scump un an mai t?rziu."
Trecuse un sfert de secol ?ntre lucrarea lui Matatias Carp si cea a lui Nagy -Talavera. Erau alte vremuri. Nagy-Talavera n-a mai avut curajul, ca predecesorul s?u, s? nege atrocit?tile s?v?rsite de evrei ?n 1940.
Deci "s-au petrecut multe lucruri ce n-ar fi trebuit s? se ?nt?mple. Populatia evreiasc? si ucrainian?'i-a tratat pe rom?nii aflati ?n retragere ?ntr-un mod care avea s?-i coste scump un an mai t?rziu."
Este evident, ?n citatul de mai sus este vorba de fapte cutremur?toare, s?v?rsite de evrei ?mpotriva rom?nilor, ?n 1940, altfel autorul nu le-ar fi considerat drept cauz? a ceea ce a urmat mai t?rziu, ?n 1941. De asemenea recunoaste c? s-a actionat at?t asupra armatei rom?ne, c?t si asupra rom?nilor civili. Din text mai reiese c? de vin? este populatia evreiasc?, nu numai evreii comunisti. Numai c? si Nagy -Talavera face tot ce poate, ca aceste doar c?teva r?nduri despre genocidul evreilor (holocaustul), din 1940, ?mpotriva rom?nilor, s? se piard? ?n sutele de pagini ale lucr?rii. Si nepreciz?nd ,,lucrurile ce n-ar fi trebuit s? se ?nt?mple", cititorul trece si peste aceste doar c?teva cuvinte, ca si cum evreii n-ar fi de vin? de crime la adresa umanit?tii. C? este asa si nu altfel, reiese f?r? echivoc, chiar din titlul capitolului ?n care chiar si cititorul versat descoper? cu greu aceste c?teva r?nduri: The Legion against Carolist Romania - Legiunea ?mpotriva Rom?niei carliste. Cu alte cuvinte, legionarii ?mpotriva Rom?niei carliste. Numai c? citatul pe care l-am reprodus ?nseamn? Evreii ?mpotriva Rom?niei - o adev?rat? ,,carte neagr?" a genocidului evreiesc ?mpotriva rom?nilor.
Dac? ?n prima parte a acestui material destinat mass-mediei, am evitat s? reproducem unele documente, pentru a nu aduce la lumina zilei r?nile ad?nci, deschise ?n fiinta poporului rom?n, totusi ne vedem siliti s? retinem c?teva. Toate se g?sesc ?n arhiva Ministerului Ap?r?rii Nationale si ?n unele c?rti de specialitate. Spre exemplu, vezi Alex.- Mihai Stoenescu, Armata, maresalul si evreii, RAO International Publishing Company, 1998:
,,La Chisin?u, 400-500 evrei comunisti constituiti ?n band?, ?narmati unii cu pusti si revolvere, iar altii cu pietre si bastoane, au cerut directorului Ionet, medicul spitalului de copii, ca imediat cl?direa acestuia s? fie predat?. La ?ncercarea medicului de a calma spiritele, l-au ?mpuscat, dup? care au n?v?lit ?n spital, devast?ndu-l complet, iar pe copiii aflati internati, omor?ndu-i si arunc?ndu-i afar? pe geamuri."
"Populatia evreiasc? de pretutindeni a avut o atitudine ostil? si de sfidare, batjocorind pe functionari, asasin?nd pe unii dintre ei, fur?nd tezaurul institutiilor statului, etc."
"?n judetul Cetatea Alb? bande comuniste evreiesti au schingiuit preoti, le-au ars b?rbile cu tig?ri, au devastat bisericile."
"Populatia si ?n special evreii s-au ?narmat cu armament luat de la unit?tile noastre. Evreii din Basarabia continuau s? atace fractiuni izolate, la ad?postul trupelor rusesti ."
"Populatia evreiasc? a ajutat la dezarmare."
"Exodul populatiei rom?ne constituie o dram? de nedescris. Locuitorii evrei organizeaz? pretutindeni-p?n? si ?n Galati- o adev?rat? rebeliune cu jafuri si omoruri."
"Ciocniri ?ntre trupele rom?ne si populatia evreiasc? ce voia s? sechestreze trenurile de evacuare au avut loc si la Ungheni, soldate cu morti si r?niti."
"La ?ndemnul trupelor sovietice, unii militari minoritari din cadrul Armatei a 4 - a si a 3-a rom?ne au dezertat cu armamentul si munitia din dotare. Ulterior acestia au fost organizati ?n bande ?narmate si au actionat ?mpotriva fostelor unit?ti."
La 6 iulie 1940, pierderile Armatei rom?ne (primise ordin, pentru a evita r?zboiul, s? nu r?spund? la provoc?ri) au fost urm?toarele: ucisi, r?niti, dati disp?ruti - 356 cadre si 42.876 soldati si gradati.
"La Bolgrad, comunistii circulau pe str?zi av?nd ca semn distinctiv steaua evreiasc? cu 6 colturi si o panglic? rosie."
"Evreii din Chisin?u au arborat drapele rosii, manifest?nd pe strad? si bar?nd str?zile spre gar? pentru a nu permite retragerea functionarilor rom?ni; au ocupat de asemenea localurile institutiilor, comisarii Pascal Nicolae, Mateescu Constantin, Severin si Stol au fost executati de evrei ?n strad?."
"?n toate satele s-au arborat steaguri rosii si ?n special evreii..."
Documentatia e bogat?, dar ?ntr-un articol de pres?, putine documente pot fi reproduse. Unele, care evidentiaz? sadismul evreilor, din timpul rebeliunii iudaice din 1940, ?mpotriva rom?nilor, au fost evitate, dar niciodat? nu e prea t?rziu. Cuvintele lui Nicolae Iorga sunt edificatoare ?n sensul acesta:
"Se adun? si cresc v?z?nd cu ochii documentele si materialele, acte oficiale si declaratiile luate sub jur?m?nt. ?nalti magistrati si bravi ofiteri, care si-au riscat viata ca s? apere cu puterile lor retragerea si exodul rom?nilor, au v?zut cu ochii lor nenum?rate acte de s?lb?ticie, uciderea nevinovatilor, lovituri cu pietre si huiduieli. Toate aceste gesturi infame si criminale au fost comise de evreimea furioas?, ale c?rei valuri de ur? s-au desl?ntuit ca sub o comand? nev?zut? (s.n.).
De ce at?ta ur??
Asa ni se r?spl?teste bun?vointa si toleranta noastr??
Am acceptat acapararea si st?p?nirea iudaic? multe decenii si evreimea se r?sbun? ?n ceasurile grele pe care le tr?im. Si de nic?ieri o dezavuare, o rupere vehement? si public? de ispr?vile bandelor ucigase de sectanti sangvinari. Nebunia organizat? ?mpotriva noastr? a cuprins t?rguri, orase si sate (s.n.). Fratii nostri ?si p?r?sesc copii bolnavi, p?rinti b?tr?ni, averi agonisite cu trud?. ?n nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuv?nt bun, m?car de o f?r?m? de mil?. Sprijin cald si un cuv?nt ?nteleg?tor, fie si numai sentimental, ar fi primit cu recunostint?. Li s-au servit gloante, au fost sf?rtecati cu topoare, destui dintre ei si-au dat sufletul. Li s-au smuls hainele si li s-au furat ce aveau cu d?nsii, ca apoi s? fie supusi tratamentului hain si vandalic(s.n.). Rom?nimea aceasta, de o bun?tate prosteasc? fat? de musafiri si jecm?nitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii care se l?uda p?n? mai ieri c? are sentimente calde si fr?testi fat? de neamul nostru ?n nenorocire." (De ce at?ta ur??, ?n Neamul Rom?nesc, din 6 iulie 1940).
P?n? si avocati evrei, chemati prin profesie s? apere pe cei nedrept?titi, au participat la genocidul ?mpotriva rom?nilor, au fost lideri de grup de evrei criminali, au ?ntocmit liste pentru asasinate:
"?n Soroca bande de comunisti evrei conduse de avocatul Michael Flexer dup? ce au ocupat cl?direa prim?riei si a politiei au asasinat ?n fata statuii generalului Poetas pe comisarul Murafa si ajutorul s?u Eustatiu Gabriel."
"?n Chisin?u listele de executii au fost ?ntocmite de intelectuali comunisti evrei, avocatul Carol Steinberbg, avocata Etea Dinar si dr. Derevich."
"Ast?zi a fost ultima zi a evacu?rii si a fost hot?r?t? zi de doliu national. Evreii si comunistii s-au purtat oribil. Asasinatele si molest?rile....."
Cititorul ?nsusi poate completa lista cu ororile s?v?rsite de evrei. Asa, din Paul Goma, S?pt?m?na Rosie, 28 iunie - 3 iulie 1940, sau Basarabia si evreii, Editura Vremea XXI, 2004:
,,Nu putini erau ?narmati si agitau liste negre, amenint?nd pedepsirea celor figur?nd acolo."
La Cern?uti ,, Evreii l-au ?mpuscat pe preotul bisericii catolice, pe c?tiva gardieni. Evreii tineri (15 - 16 ani) au dezarmat soldati, i - au pus s? se dezbrace, apoi i-au ?njunghiat cu propriile baionete."
,,Imediat dup? plecarea soldatilor rom?ni, evreii, ?n num?r de c?teva zeci de mii, ?n afar? de faptul c? au comis tot felul de delicte, au deschis portile ?nchisorilor, ?narm?nd pe detinuti, au ?nceput cu furie s? masacreze pe rom?nii aflati pe str?zi, au jefuit b?ncile, casele particulare, au incendiat bisericile si palatele." Iat? nume de evrei din Cern?uti, c?petenii ai bandelor de evrei asasini, din timpul genocidului antirom?nesc: Marek Ficher, Filip Beer, Max Weissman, Bruell, dr. Zuflucht, dr. Kehr, dr. Sasa Pimensohn. Sau de tineri evrei asasini: Aufleger Feibis, Fisher, Abacumov, Eisinger, Sigi Bainer (Sigismund Brainer, sau Bayner, Beiner - ?l g?sim apoi, ?n regimul comunist, la Cluj, la securitate, adev?rat tortionar, loctiitor al sefului serviciului anchete la Directia Regional? a Securit?tii). Si ?n Cern?uti, evreii preiau puterea lucal?: Salo Brül - comisar, Glaubah - primar, Hitzig - ajutor de primar, Meer (Beer) - prefect. Deci se cunosc sefii progromului antirom?nesc, prin asasinate la fata locului si prin ?nc?rcarea trenurilor de vite, cu rom?ni, spre Siberia. La fel s-a ?nt?mplat si ?n alte localit?ti. La Chisin?u, avocatul Steinberg - conduc?torul sovietului comunal. La Chilia Nou?, dr. Robinovici, medic primar al orasului, seful comitetului local. La Soroca, Leizer Ghinsberg - conduc?torul actiunii teroriste. Lista poate continua cu alti evrei, cu sutele de evrei din conducerea comunist?, factori politici, de decizie, ?mpreun? responsabili de genocidul ?mpotriva rom?nilor.
,,?nsisi copiii evrei, dintre care unii chiar str?jeri, asteptau ?n g?ri trenurile refugiatilor, pentru a-i ?njura si a le arunca cu pietre si orice obiecte care c?deau la ?ndem?n?, cre?nd o impresie oribil?."
,,Preotul Bujakovski din Tighina a fost ?mpuscat de teroristii evrei."
Spre o documentare mai larg?, cititorul poate apela si la Gheorghe Buzatu, Asa a ?nceput holocaustul ?mpotriva Rom?nilor, Bucuresti, Editura Majadahonda, 1995:
,,Incidentele, mai ales cu populatia evreiasc?, au avut loc pretutindeni. Din aceast? cauz? evacu?rile ?n multe locuri au fost imposibile. S-au ?mpuscat functionari, s-au atacat chiar unit?ti militare."
Cititorul, dac? doreste, are la dispozitie o carte alc?tuit? doar din documente (128 la num?r), reproduse dup? originalele din arhive - Locotenent - colonel Alesandru Dutu, dr. Constantin Botoran, Situatia evreilor din Rom?nia,1939-1941,Editura Tara Noastr?, Uniunea Vatra Rom?neasc?, Bucuresti, 2003 (Carte interzis? si trimis? la topit): ,, ?n toate orasele basarabene si nord bucovinene...s-au format grupuri de evrei ?narmati, ?n majoritate tineri de ambele sexe, care numaidec?t au ?nceput actiunea terorist?. Au fost ?mpuscati cu predilectie functionarii judec?toresti, cei politienesti, slujitorii altarului, precum si functionarii financiari, acestia din urm? cu ocazia devaliz?rii diferitelor casierii ale Statului... Au fost cazuri c?nd executiile au luat aspectul unei sinistre v?n?tori de oameni, ?n care tot ce putea constitui un element reprezentativ rom?nesc stimula activitatea s?ngeroas? a tinerilor teroristi evrei."
Dup? ultima zi a evacu?rii Basarabiei, a nordului Bucovinei si a Tinutului Herta, de c?tre Armata rom?n? si unele familii de rom?ni, evreii au continuat o alt? evacuare, umpl?nd trenurile pentru animale, cu rom?ni pentru lag?rele de exterminare din Siberia. Epurare etnic? prin holocaust ?n proportie de mas?. ?n Rom?nia, din 1948, umplu pusc?riile cu milioane de rom?ni, dintre care, sute de mii, vor fi lichidati.
Se impune cu necesitate ?nfiintarea unei comisii pentru studierea holocaustului (genocidului) evreilor ?mpotriva rom?nilor si publicarea lucr?rilor rezultate din aceste cercet?ri.
Societatea Cultural? Bucuresti - Chisin?u
Gheorghe Gavril? Copil Tel.021-7456782
presedinte
Mon Jan 10, 2011 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
Adrian Pop
Joined: 03 Sep 2009
Posts: 10559
Location: Craiova
Reply with quote
Post
ROMÂNIA EXPORTĂ ROMÂNI iar EVREII ocupă ŢARA
marți, 2 noiembrie 2010
Aşa-zisul guvern al României, duce o politică de de-românizare bazată pe 3 puncte:
1. Încurajarea emigrării românilor înafara ţării prin măsurile aberante luate (taxe de autor acum ??), lipsa de verticalitate în faţa organismelor străine (UE/FMI/NATO), lipsa dorinţei de a redresa ţara cu adevărat şi nu în ultimul rand, prin tolerarea corupţiei. Decât să îndure batjocură şi foame, oamenii pleacă. Că îşi fac rău pe termen lung atât lor cât şi ţării e altceva, dar rezultatul concret este de-popularea României de români.
2. Încurajarea românilor din diasporă să rămână acolo unde sunt, cu condiţia să continue să trimită banii cu care guvernul marionetă s-a obişnuit, pentru a mai balanţa cât-de-cât, deficitul de cont al ţării. De parcă oamenii s-ar întoarce înapoi ca să cerşească – ce rusine!
3. Demararea în trombă a unui program de aducere în ţară a străinilor, având ca rezultat doar anul acesta, încetăţenirea a peste 53.000 de indivizi din Orientul Mijlociu.
Toate sunt îngrijorătoare căci puse laolaltă, dovedesc o agendă de depopulare a României, una aplicată prin cele mai insidioase mijloace. Dacă-ar fi vorba numai de absorbirea a 50,000 + de străini ce nu au absolut nimic de-a face cu neamul, credinţa, valorile şi tradiţiile noastre, anual şi încă ar fi rău destul. Se pare însă că prin amploarea activităţii, e vorba de ceva cu mult mai grav de atât:
Ce-ar fi dacă-am afla că membrii unei anumite etnii, primesc câteva sute de mii de euro fiecare, doar pentru a se stabili în România? Mai vin ei ca şi contributori in societatea românească, sau ca şi stăpâni de-a gata ? Aparţin ei în casa noastră ?
E deci românul bun numai pentru a-i alege pe “conducătorii” ăştia, pentru a trimite bani şi pentru a se supune celor ce vor să ne insclăvească IARĂŞI, sau mai avem noi un cuvânt de spus în ţara noastră? A cui e România pân’ la urmă domnilor guvernanţi, ei ?
E timpul deci să aflăm care sunt planurile de colonizare a României, de când există ele şi mai ales cine sunt şi care va fi numărul coloniştilor-viitori-stăpâni (sau poate prezenţi după cum se laudă?)- ai noştri; Nu îi putem blama că jinduiesc să pună mâna pe România, căci o ţară atât de minunată, de-abia ne merită pe noi se vede, dar dacă vrem să mai avem ce lăsa copiilor noştri, înafara unor acte de îndatorare către bănci, e obligatoriu să deschidem ochii, apoi să acţionăm:
În ultimii 20 de ani, românul doritor să se simtă în largul său ca român se împiedică cel mai tare în ideea că părinţii săi au fost capabili de cea mai abjectă crimă: genocidul. Ca o confirmare a re-instalării cominterniştilor la guvernarea României în decembrie 1989, după 1990 s-a lansat şi apoi a fost oficial însușită, inclusiv la nivelul manualelor şcolare, teza că din ordinul mareşalului Ion Antonescu şi în conformitate cu legile emanate de guvernarea acestuia, românii au ucis aproape 300 000 (trei sute de mii) de evrei.
Ne angajăm întreaga noastră credibilitate afirmând că niciun document serios nu probează acuzaţia de genocid și de holocaust adusă românilor. Nici măcar pentru un singur evreu nu se poate afirma că a fost ucis, conform legilor sau uzanţelor româneşti, pentru motivul că era evreu!
Dimpotrivă, când avem documente credibile, acestea dovedesc limpede că în România nu a fost niciodată vreun genocid, împotriva evreilor sau a altor etnii. Nici „măcar” un pogrom, două… Documentele serioase, autentice, dovedesc mereu ceea ce ştiam cu toţii până în 1990, anume că în România regimul mareşalului Ion Antonescu i-a salvat pe evrei, evrei pentru care România acelor ani a reprezentat „o oază de linişte” (apud istoricul evreu Braham Randolph), un „colac de salvare”(rabinul Moshe Carmilly Weinberger). O spectaculoasă confirmare ne-a oferit-o recent însuşi preşedintele evreu Shimon Peres, care le-a mulţumit românilor că i-am protejat pe evrei în timpul celui de al 2-lea război mondial, făcând astfel posibilă emigrarea a 400.000 de evrei, cu rol extrem de important în edificarea statului Israel. După cum se ştie, declarația lui Shimon Peres, atât de conformă adevărului, a stârnit reacţia unor oficiali ai minciunii despre Holocaustul din România… Ce să înţelegem din această neconcordanţă între preşedintele Israelului şi activiştii Holocaustului?
După părerea mea, Shimon Peres a vorbit din partea evreilor, tot mai mulți, care îşi dau seama că minciuna cu Holocaustul are zilele numărate şi că singura şansă a evreilor de a diminua consecinţele aflării adevărului este ca ei înşişi, evreii, să dea tonul! Aşa cum au făcut-o dezvăluind lumii că vestitul săpun evreiesc nu are nici urmă de ADN uman în el! („Dar cine susţine că evreii ar fi fiinţe umane?!”, se zice că ar fi exclamat un evreu mai hâtru, comentând dezvăluirea oficializată de Yad Vashem…)
Dacă în România s-a practicat vreodată genocidul, acela a fost un genocid anti-românesc! În propria lor ţară, adeseori românii, pentru că erau români, au fost persecutaţi, marginalizaţi ori chiar hăituiţi de către străini cotropitori şi de minoritari colaboraţionişti. Perioada cominternistă (1945-1960) a încercat să împingă antiromânismul spre genocid, dar nu a reuşit. Amintesc în acest sens unul din motivele pentru care Gheorghiu Dej a desfiinţat la vremea aceea vestita Regiune Autonomă Maghiară: deţinuţii politici proveniţi din această zonă a ţării erau numai etnici români. „Numai românii sunt duşmanii comunismului?” s-a mirat Gheorghiu-Dej. Pasămite, maghiarii aveau de-a face cu penitenciarele comuniste numai în calitate de gardieni, anchetatori, procurori etc…
După 1990, discret şi cu scheme mult mai subtile, insesizabile pentru omul de rând, pentru omul normal, odată cu revenirea cominterniştilor la guvernarea României s-a reluat genocidul antiromânesc… Aceste pagini sunt scrise cu amărăciunea şi revolta pe care mi le provoacă conştiinţa că avem de trăit într-o asemenea epocă, guvernaţi cu un astfel de program!… De ce? Cu ce am greşit şi în faţa cui?!
Încerc de aproape 20 de ani să înțeleg motivele pentru care suntem acuzați pe nedrept de holocaust, o crimă atât de urîtă, incalificabilă între oameni normali, crimă pentru care nu există în limbajul omenesc termenul potrivit… Aşa cum mă aşteptam, cercetarea acestui subiect m-a dus departe de evenimentele şi faptele din care este alcătuită istoria noastră, a românilor. La vremea respectivă i-am şi avertizat pe cei ce ne acuzau de Holocaust: ne obligați să ne apărăm, să găsim argumente în favoarea nevinovăţiei noastre. S-ar putea ca aceste argumente să sfârşească prin a vă incrimina pe voi, care ne acuzaţi într-o manieră atât de cinică şi de iresponsabilă.
În principiu, istoria din ultimii 170 de ani a României nu poate fi analizată şi înţeleasă fără a introduce în relatarea noastră tot cortegiul de evenimente pe care l-a produs apariția evreilor în număr mare pe meleagurile noastre. În prezentul rezumat al contenciosului româno-evreiesc, al confruntării dintre români şi evrei, al colaborării dintre noi şi evrei, vom orienta toată povestea în funcţie de o singură problemă, care i-a preocupat pe evrei dintotdeauna şi cu intensitate cea mai mare: problema unei patrii, a unui Israel în care să-şi făurească râvnitul cămin naţional, evreiesc. Vechimea acestei aspiraţii, a acestui vis, se pierde în negura secolelor care s-au scurs de la risipirea evreilor în lume.
Cert este că după Pacea de la Adrianopol, din 1829, se constată un interes tot mai mare al evreilor rătăcitori pentru ţinuturile româneşti, îndeosebi pentru Moldova şi Maramureş, unde vin să se aciueze într-un număr tot mai mare. Iar când spunem Moldova, în termeni mai expliciţi avem în vedere şi Basarabia, cu Bucovina toată.
Identificăm, din această perspectivă, trei secvențe, trei „momente”, trei etape istorice:
Prima: În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, majoritatea oraşelor şi târgurilor moldoveneşti se transformă în localităţi cu populaţie mixtă, jumătate evreiască. Evreii se instalează şi în sate, ca arendaşi sau cârciumari. Prin tehnici comerciale oneroase şi acţionând în mod evident „în haită”, după un program insidios, bazat pe tehnici de înşelăciune ingenioase, nemaicunoscute pe meleagurile patriarhale ale Moldovei, evreii ajung curând să acapareze şi să monopolizeze importante ramuri economice, comerciale şi financiare. Destul de repede a devenit limpede pentru liderii politici şi spirituali din România care era ţinta acestei invazii. Nu era vorba de o întâmplare, de simpla goană după câştig nemuncit, ci totul avea o explicaţie, din păcate extrem de gravă: se derula astfel proiectul de a instaura un stat evreiesc în Europa, la marginea imperiului rus, pe un teritoriu ce ar fi cuprins Galiţia, Maramureş şi Moldova.
Reacţia noastră de apărare, de legitimă apărare, nu a întârziat să apară, producând atitudini, idei, texte care vor deveni o bază teoretică a românismului. Puţini sunt intelectualii români de marcă şi politicienii cu suprafaţă care să nu fi luat atitudine critică faţă de invazia evreiască. Îi pomenim pe câţiva: Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Vasile Conta, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Nicolae Paulescu etc. Această reacţie ne-a atras însă ostilitatea presei internaţionale, atât de bine controlată de evrei. O ostilitate împinsă până la minciună, calomnie, denigrare, mistificare etc.
Menţionăm un detaliu edificator: când s-au stabilit primele relaţii diplomatice dintre România şi Statele Unite, de peste ocean ne-a venit ca reprezentant al intereselor americane, ca consul, însuşi şeful comunităţii mondiale a evreilor, Franklin Benjamin Peixoto, promotorul cel mai asiduu al proiectului Israel în Estul României. Ce căuta un personaj politic atât de impotant într-o funcţie diplomatică atât de măruntă, de consul?! Nu funcţia era vizată, ci spaţiul unde avea să se exercite acea funcţie: România, programată să devină, în partea ei de Est, noul Israel! Prezenţa lui Peixoto în România, funcţie mult sub pretenţiile unui lider mondial al evreimii, este o dovadă în plus şi indubitabilă, imposibil de interpretat altfel, a insistenţei evreieşti, a unor lideri evrei bezmetici, pentru realizarea acestui proiect paranoic: Israel în România!
Se impune o întrebare: în ce măsură evreii de rând din România cunoşteau acest proiect? Proiect care, ca să rămână secret şi neştiut de români, trebuia să rămână secret şi pentru majoritatea evreilor…
Se cuvine de asemenea pornită cercetarea asupra contingentului mare de evrei care în mod deliberat şi deschis au sabotat în fapt proiectul sionist şi şi-au afirmat loialitatea faţă de români şi disponibilitatea de a duce o viaţă normală, statornicită în acest spaţiu, evrei sincer deschişi ideii de normalitate în relaţiile dintre oameni şi popoare. Aceşti evrei şi-au luat şi numele de evrei pământeni, au avut şi un partid care a trimis reprezentanţi în Parlament. Au dispărut din păcate chiar şi din …manualele de istorie, sub presiunea sionistă din secolul următor, al 20-lea. Nimeni nu-i mai pomeneşte. Şi doar dintre aceşti evrei s-au ridicat majoritatea evreilor care îşi merită recunoştinţa noastră şi numele de români. Un Tudor Vianu, un Nicolae Steinhardt, un Edgar Papu, un Alexandru Graur…
Din păcate, printre aceşti evrei de treabă, oneşti şi loiali poporului român care le era gazdă, nu-i putem număra şi pe Lazăr Şăineanu şi Moses Gaster, pe care autorităţile româneşti i-au obligat să părăsească teritoriul Ţării. Fuseseră identificaţi ca agenţi ai proiectului Israel în România… Agenţi cu misiuni discrete şi subtile, pe măsura înzestrării lor intelectuale deosebite… Mare păcat!
Ce a rezultat din proiectul ISRAEL ÎN ROMÂNIA? A rezultat multă suferinţă pentru români, sub diverse forme. Multă energie consumată în van, de-o parte şi de alta! Multe resentimente adunate într-un secol şi ceva de confruntare între naţionalismul românesc şi paranoia sionistă! Istoricii români, prea grijulii să nu-şi compromită relaţiile sociale şi interesele personale, întârzie să facă un inventar riguros al suferinţelor noastre. Nu este timpul pierdut, dar deja s-a pierdut multă informaţie orală, deseori mai importantă decât toate arhivele.
Au suferit şi evreii din pricina acestui proiect nesăbuit, ca şi din cauza teroarei impuse de Cahal, de exclusivismul religios talmudic, atent să reprime orice tentativă de a se asimila a evreilor. În mod semnificativ, povestea junei Haia Sanis nu a scris-o un evreu, la fel cum nici piesa Take, Ianke şi Kadîr… Ca români, nu avem ce ne reproşa faţă de evrei. Dimpotrivă, avem a le cere socoteală pentru netrebnicul proiect. Cu atât mai mult cu cât, sub o formă nouă, vor unii să-l reia!!…
O variantă a acestui proiect a constituit-o intenţia de a declara Basarabia ca republică socialistă sovietică evreiască… Încercarea s-a produs în anul primei ocupaţii sovietice: iulie 1940-iunie 1941. Se convocase congresul „reprezentanţilor” poporului din Basarabia, s-a şi întrunit acesta, sub preşedinţia evreului Lazar Kaganovici, dar în ultima clipă acordul lui Stalin a fost retras… Păcat. Ar fi încheiat definitiv orice discuţie în contradictoriu, vădind pentru toată lumea esenţa tembelă şi criminală deopotrivă a proiectului (de tip) sionist!
Cărei instanţe evreieşti îi putem cere socoteală azi pentru proiectul ISRAEL ÎN ROMÂNIA? Căci avem tot dreptul s-o facem, nu neapărat pentru a pretinde reparaţii materiale, cât mai ales pentru a cere ridicarea embargoului mediatic asupra acestui subiect, recunoaşterea publică a vinovăţiei, retragerea acuzaţiilor iresponsabile la adresa românilor, deschiderea arhivelor şi tot ce se mai cuvine a dobândi în numele Adevărului!
Al doilea episod semnificativ al contenciosului româno-iudaic s-a consumat în timpul celui de al II-lea Război Mondial, şi include trei momente mereu invocate de evrei: (1) Pogromul de la București, din ianuarie 1941, din timpul Rebeliunii Legionare, (2) Pogromul de la Iași, din iunie 1941 și (3) Genocidul sau Holocaustul din Transnistria, din septembrie 1941-martie 1944.
În discuţia noastră lămuritoare, trebuie introdus un reper nou şi extrem de important, decisiv pentru istoria lumii (sic!): hotărîrea evreilor sionişti, luată la începutul secolului al XX-lea, de a-şi construi o ţară în Palestina, pe locul Israelului biblic. Trebuie spus şi subliniat că această decizie nu a tulburat cu nimic comunitatea internaţională. Dimpotrivă, e de remarcat, cu satisfacţie, faptul că întreaga comunitate internaţională a privit cu înţelegere şi spirit cooperant această doleanţă a evreilor, oferindu-le acestora, în completare, şi alte teritorii: Madagascar, Uganda sau Rhodesia, în diverse variante, cea mai tentantă fiind aceea a unui stat-metropolă Israel în Palestina şi un alt teritoriu, cu rang de colonie a primului, în Africa, pentru a putea aduna la un loc un număr cât mai mare de evrei.
Evident, acestea erau planuri pe „un petec de hârtie”. Când s-a trecut la realizarea Israelului, la colonizarea Palestinei cu evrei care să accepte voluntar să-şi părăsească casa şi ţara în care trăiseră până atunci, s-a constatat că evreii nu se prea înghesuiau. Reacţia lor la ciudatul proiect sionist nu a fost cea pe care au scontat sioniştii, era însă o reacţie cu totul normală: evreii au fost puşi să aleagă între viaţa pe care o duceau, uneori de câteva generaţii, într-un mediu social cunoscut, stabil, acceptat, resimţit ca propice pentru viitorul familiei, şi strămutarea în necunoscut, într-un climat străin, mai degrabă ostil, cu o mulţime de necunoscute, plin de primejdii. Era de aşteptat ca majoritatea evreilor să ezite, să nu se grăbească să alerge spre misiunea sfîntă, istorică, eroică bla-bla, bla-bla, la care erau invitaţi: refacerea Israelului… Pentru acest proiect evreii au fost gata să cotizeze şi au făcut-o cu generozitate, dar când a fost vorba să facă pasul, atât de şocant, de traumatizant, al emigrării, la care erau invitaţi, majoritatea au cerut timp de gândire şi de răzgândire… Se pare că primii care nu s-au grăbit să emigreze în Palestina au fost liderii sionişti, autorii proiectului!
Acesta este un moment extrem de important pentru istoria lumii, MOMENTUL CÂND EVREII SIONIŞTI CONSTATĂ CĂ PROIECTUL RECONSTITUIRII ISRAELULUI NU SE POATE REALIZA DEOARECE NU SE OFEREAU EVREII, CÂTEVA MILIOANE, CARE SĂ POPULEZE PALESTINA… Consecinţele acestui refuz au fost catastrofale pentru istoria lumii, a Europei în primul rând! Ca şi pentru oricare dintre cititorii acestor pagini!… Şi anume:
Nebunia sionistă nu a acceptat această situaţie, care însemna abandonarea proiectului Israel. Un proiect despre care se putea spune, între oameni normali, că se născuse mort… Evreii sionişti nu s-au împăcat însă cu evidenţa faptului că, în afară de câteva sute de tineri entuziaşti şi săraci, alţi evrei nu erau tentaţi să facă pasul riscant al unei schimbări atât de radicale în viaţa lor. Decât cel mult, pentru evreii în vârstă, Palestina era un loc tentant în care să vii să mori şi să fii acolo îngropat, în pămîntul străbun… În rest, în mod evident Palestina nu oferea nicio posibilitate de viaţă după parametrii evreieşti tradiţionali, îndătinaţi… Ci numai din pur idealism cineva se putea lansa într-o asemenea aventură! Dar de unde atâta idealism, la milioane de persoane?!…
Sioniştii nu au abandonat proiectul, ci au imaginat faza a doua a proiectului, soluţia de „avarie”: constrângerea evreilor de a-şi părăsi casa şi ţara pentru a se strămuta în Palestina, în Eretz Israel!
Conform principiului …moldav: dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau…
Cum puteau fi obligaţi milioane de evrei să ia calea pribegiei spre ţinutul inospitalier al Palestinei? Cu ce îi puteau constrânge evreii sionişti pe ceilalţi evrei? Cu nimic! În niciun chip! Singurii care îi puteau constrânge pe evrei erau …neevreii, autorităţile din ţările unde trăiau mulți evrei! Iar instrumentul care i-a şi constrâns pe evrei să plece au fost …două: holocaustul şi comunismul.
Ce au în comun cele două mari hecatombe? Un singur lucru: rolul benefic, decisiv, pe care l-au jucat în apariţia şi consolidarea statului Israel. Suferinţele evreieşti îndurate în al doilea război mondial, mediatizate bine, chiar în exces şi cu exagerări fără precedent, au sensibilizat lumea întreagă, cu osebire pe cea anglo-saxonă, astfel că ideea de a se constitui un stat nou, ţară şi cămin pentru evreii atât de urgisiţi, s-a impus aproape de la sine publicului şi guvernelor, fără eforturi deosebite. Efectul cel mai important al persecuţiilor anti-evreieşti din Germania şi ţările satelit ale acesteia a fost că un mare număr de evrei au ales să emigreze totuşi în Palestina, în viitorul Israel. În plus, după constituirea sa, statul Israel a început să beneficieze de sume impresionante percepute ca reparaţii pentru suferinţele evreilor loviţi de Holocaust.
Dar nici pe departe evreii astfel ajunşi în Palestina de teama naziştilor, deci până în 1945, nu erau suficient de mulţi pentru a asigura funcţionarea unui stat şi pentru a contra-balansa numărul relativ mare de palestinieni. Mai era nevoie de alţi evrei, mult mai mulţi. Aceştia au venit din ţările de curând intrate sub regim comunist. Evreii din aceste ţări au luat calea emigraţiei, în număr tot mai mare, pe măsură ce regimul comunist instalat se arăta tot mai nepotrivit cu starea de normalitate, mai abuziv, criminal propriu zis. În ţările obligate să treacă la comunism a crescut brusc numărul celor doritori să-ţi părăsească ţara din cauza noului regim. S-a creat o adevărată psihoză a plecării, bine întreţinută de propaganda occidentală. Dar o dată lăsată cortina de fier, s-a interzis dreptul de a-ți alege ţara în care să trăieşti, dreptul de a părăsi ţara în care te afli. Binefacerile comunismului deveniseră obligatorii. Cu o singură excepţie: numai evreii puteau părăsi raiul comunist! Evreii inventaseră comunismul şi, ca beneficiari ai brevetului, aveau dreptul numai ei să se lepede de comunism…
Paradoxul situaţiei se pretează la numeroase interpretări şi comentarii, inclusiv amuzante, sarcastice. Comentariul cel mai justificat însă este unul dramatic: aşadar, simplificând lucrurile, dar fără a le deforma propriu-zis, avem motive să credem că instaurarea comunismului de către evreii cominternişti în Europa de Est a avut drept scop să deterioreze condiţiile generale de viaţă, ale tuturor, în aşa măsură încât să-i determine pe evrei să emigreze în Palestina, în Israel.
Spune multe detaliul că, practic, numai evreii puteau părăsi legal regimul comunist. Pentru ne-evrei nu a existat niciun mijloc legal. Mulți ne-evrei, dorind să plece cu orice preț din lagărul comunist, au plătit cu viaţa sau cu libertatea această încercare. Ne-evreilor care au rămas în lagărul comunist nu le-a fost uşor. Desproprietăriţi şi pauperizaţi, foarte mulţi marginalizaţi ca indezirabili sau inadaptabili ideologici, mulţi arestaţi şi condamnaţi pe nedrept, se poate spune că pentru majoritatea locuitorilor din aceste ţări viaţa s-a schimbat radical în rău, devenind insuportabilă în multe privinţe. Niciodată nu am primit un răspuns logic la întrebarea de ce, cui a folosit experimentul comunist, falimentar dinainte de a se naşte? Întrebăm acum: în ce măsură este corectă ipoteza că toate aceste nenorociri care au afectat jumătate din Europa s-au petrecut pentru a-i determina pe evrei să părăsească aceste ţări în care trăiau de câteva generaţii şi să emigreze în Israel?
Nota bene: aceiaşi evrei, invitaţi să plece în Israel pe vremea când ţările respective nu erau încă comuniste, ci ţări „normale”, nu s-au arătat deloc dispuşi să le părăsească. Schimbarea de atitudine a evreilor faţă de ideea plecării în Israel a fost în mod clar cauzată de schimbarea regimului social-politic în ţara de baştină… În privinţa asta nu poate exista nicio îndoială! Cererea de plecare a evreilor din România a fost, sub comunişti, mult mai mare ca pe vremea lui Ion Antonescu… Comunismul a fost mai greu de suportat decât aşa zisul regim de exterminare!
Mi se pare evident că e mult adevăr în această ipoteză. Chiar dacă vom identifica şi alte cauze şi scopuri pentru experimentul comunist, ipoteza subordonării experimentului bolşevic la proiectul sionist de comasare în Israel a unui număr cât mai mare de evrei nu poate fi respinsă şi trebuie consacrată ca atare. Caz în care, în mod evident, avem datoria să ne întrebăm cine poartă răspunderea pentru imensele suferinţe pricinuite de instalarea comunismului în Europa de Est! Să nu ne sfiim să arătăm acuzator spre liderii sionismului! Nebunia sionistă a făcut şi face în continuare multe victime şi printre evrei! Cu atât mai mult avem dreptul să cerem liderilor şi organizaţiilor sioniste, înseşi ideii sioniste (sic!), să dea socoteală în faţa tuturor, evrei şi ne-evrei, pentru milioanele de vieţi distruse ori batjocorite! Zeci, sute de milioane de oameni care au suferit ca niciodată în istorie! O mai spun o dată: eu şi oricare dintre cititorii acestor rânduri am fi avut o viaţă mai uşoară, mai frumoasă, mai îndestulată dacă sioniştii nu ar fi conspirat şi acţionat pentru proiectul Israel în Palestina, prin care au stricat tihna şi normalitatea existenţei noastre ca români, ca europeni, ca oameni! În nebunia lor nu au avut niciun scrupul! Au recurs însă, cu viclenie, inclusiv la stratagema clasică a inversării rolurilor: noi, victimele, am devenit vinovaţi de crimele plănuite şi înfăptuite de ei, de sionişti şi de evreii cominternişti!…
…Acesta ar fi al treilea moment de tensiune – eufemistic vorbind, din istoria relațiilor dintre români și evrei. Momentul cel mai dureros…
*
Românul se ferește în ultima vreme să mai spună că „mai rău nu se poate”. A spus-o de atâtea ori înainte de 1990, pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, ca după aceea să constate, cu perplexitate și amărăciune, că se poate, „se poate și mai rău”!… Vorba asta se potrivește și pentru necazurile noastre cu evreii. Se pare că al treilea moment, cât va fi fost el de dureros, n-a fost totuși cel mai! Căci a urmat și al patrulea …moment, încă neîncheiat, în care trăim și evoluăm noi, cei de azi!…
Dacă în 1944, evreii comuniști, cominterniști, au ajuns să pună mâna pe guvernarea României și să-și facă de cap sub protecția ocupantului sovietic, după 1990 România a ajuns din nou sub controlul unor structuri evreiești (tot cominterniste?), fără ca acestea să se bucure de un sprijin extern brutal și prea evident. În mod semnficativ, principalii actori ai evenimentelor din decembrie 1989, adică Ion Iliescu, Petre Roman și Silviu Brucan, care au pretins a fi aduși de „valul revoluției”(!!!) în fruntea evenimentelor, aparțin fostelor structuri cominterniste. Ion Iliescu și Petre Roman ca urmașii cuminți ai unor cominterniști notorii, identificați sigur ca agenți sovietici, iar al treilea, Silviu Brucan, ca supraviețuitor al valului cominternist abătut asupra României după august 1944. Petre Roman și Silviu Brucan evrei cu acte în regulă, Ion Iliescu cu o naționalitate ceva mai …complexă, amestec de bulgar, evreu și, probabil, ceva român. Ion Iliescu nu a dat niciodată dovadă că ar simți românește. De ceilalți doi, ce să mai vorbim?!…
Mai mult, nici ceilalți doi președinți, Emil Constantinescu și Traian Băsescu, nu au o apartenență etnică cert românească și s-au ferit s-o lămurească. După știința mea, mama lui Emil Constantinescu este evreică și se trage dintr-o familie de evrei anarhiști, izgoniți din Elveția și pripășiți în Rusia înainte de 1918, în Basarabia mai exact. Despre Traian Băsescu circulă două variante: tată evreu, plecat în Israel, unde ar mai fi și azi în viață; mama evreică, tata evreu…
Circulă este un fel de a spune, căci subiectul este tabu pentru mass media. În mod semnificativ, nici una dintre aceste biete femei nu a apărut public să-și arate bucuria pentru ascensiunea fiului. Orice presă sau televiziune liberă, necontrolată din umbră, ar fi găsit interesant pentru noi, publicul, să ne facă cunoștință cu …muma lui Ștefan cel Mare a zilelor noastre. Am avut parte de trei președinți efectiv anormali, care se rușinează să spună cine le sunt părinții!… Se rușinează să apară în public cu propria lor mamă. Nici nu-și pomenesc părinții în CV-ul de pe internet! Ce au de ascuns?
Recomand celor care citesc aceste pagini să caute pe internet biografia celor trei președinți români de după 1990, și s-o compare cu biografia, tot oficială, a lui Nicholas Sarkozy, președintele Franței. Evreu, dar evreu normal, care nu uneltește împotriva celor ce l-au ales, Sarkozy nu-și ascunde ascendenții. Nu există nicio legătură între originea sa evreiască și politica pe care o duce ca președinte al Franței în folosul Franței, al francezilor!… Ceea ce nu putem spune și noi, despre președinții cu care ne-a pedepsit Dumnezeu după 1990. Niște…
Mă consider un om normal. Mă străduiesc să fiu, în orice caz. Nu resping nicicum ideea ca în fruntea statului sau guvernului român să ajungă un alogen. Am mai avut regi și domnitori străini. Toate popoarele europene au cunoscut această situație și nu o blamăm sau incriminăm în vreun fel. Dar în asemenea cazuri cred că starea de normalitate impune anumite restricții, anumite condiții, limite a căror depășire nu poate fi trecută cu vederea în numele toleranței și al combaterii gesturilor de discriminare etnică. Iată, pe această temă, câteva considerente și observații:
Persoana în cauză, adică alogenul ajuns în funcții publice înalte, se cuvine să nu-și ascundă originea etnică, ci s-o asume cu seninătate și ceva umor, dacă se poate. Exemplu de urmat, exemplu de normalitate, Varujan Vozganian, mândru de stirpea sa armenească.
Frecvența cu care apar alogenii în asemenea funcții trebuie să respecte oarecum „algoritmul” demografic. Regula nu poate fi decât una: în mod obișnuit, în asemenea funcții ajung cel mai des reprezentanți ai etniei majoritare! A avea un președinte cu origine românească incertă nu este în regulă. A avea trei președinți la rând numai pe jumătate români dă deja de gândit! Nu pare a fi o întâmplare! Iar când cealaltă jumătate este la toți trei aceeași, adică evreiască (sau patagoneză!, ar fi fost totuna), suspiciunea că ni se ascunde ceva este și mai îndreptățită. Ce ni se ascunde?
Dacă sub oblăduirea a trei președinți numai pe jumătate români, iar pe cealaltă parte evrei, Țara ar fi prosperat, dacă am fi progresat sau măcar am fi avut o evoluție obișnuită, în limitele normalității, atunci totul putea intra sub beneficiul coincidenței întâmplătoare, al aleatorului. Am fi consemnat această coincidență la rubrica de curiozități. Împrejurarea însă că în această perioadă de douăzeci de ani România a cunoscut cea mai rapidă și mai severă involuție din istoria sa, o veritabilă prăbușire!, ne obligă să căutăm o legătură între acest dezastru și componenta alogenă a etniei celor vinovați de acest dezastru și să ne întrebăm deschis: există vreun interes sau amestec evreiesc în decăderea României, în dezastrul din România? …Cu o asemenea întrebare nu facem propagandă anti-semită, cum vor exclama imbecilii, ci facem un gest de auto-apărare! Nimic mai mult!
Faptul că în trecut, un trecut nu prea îndepărtat, în anii 1944-64, România a suferit de pe urma unor alogeni evrei, care au activat fățiș în slujba unor puteri străine și vrăjmașe, întărește motivele pentru care să ni se pară nefirească, chiar suspectă evreitatea atât de excesivă, de debordantă statistic vorbind, a conducătorilor noștri de azi, a clasei politice.
Deja știm că ni se ascunde un fenomen demografic extrem de îngrijorător: numărul mare de evrei care au primit cetățenie română fără nicio problemă, sub acoperirea falsă că li se face un act de justiție. Conform unei teze nerușinate (vezi și raportul Tismăneanu), cum că românii i-au silit pe evrei să plece în Israel și că pierderea cetățeniei românești a fost un abuz al autorităților din România. În realitate, evreii care au plecat în Israel au făcut-o de bună voie, beneficiind de un privilegiu refuzat celorlalți cetățeni din România. Dacă evreii au fost în vreun fel obligați să plece din România și să renunțe la cetățenia română – și au fost obligați!, presiunea a venit din partea evreiască, sionistă. În urmă cu vreo 10 ani, erau circa o jumătate de milion de evrei care căpătaseră cetățenie română în mare secret, fără nici un semnal în presă. (E drept, în acest fel se mai dă o lovitură: cei în cauză căpătă astfel și cetățenie europeană…) Paralel cu acest “spor demografic” bine mascat de autorități, ni se vorbește mereu de o comunitate evreiască pe cale de a se stinge în România. Nu mai sunt decât vreo 5-6.000 de evrei! Să le plângi de milă!… (A se compara cu ritmul lent în care se acordă cetățenie română pentru românii basarabeni, într-adevăr îndreptățiți s-o obțină!…)
Alt secret de stat bine păzit este structura etnică a proprietății imobiliare. Prima grijă a lui Emil Constantinescu ajuns președinte al României a fost să legifereze dreptul străinilor de a deveni proprietari de terenuri de orice fel în România. Am motive să cred că și lui Ion Iliescu i s-a cerut (de unde, de către cine?) să legifereze această prevedere criminală față de viitorul României. Ion Iliescu însă, inclusiv partidul pe care îl conducea, nu a insistat prea tare și încercarea lor de a legifera acest proiect trădător de țară a eșuat. Propunerea lui Ion Iliescu înaintată Parlamentului a fost mai mult de formă. (Le dau nepoților mei dreptul de a se lăuda că eu, bunicul și unchiul lor, am declanșat în Parlament opoziția la proiectul de a acorda străinilor dreptul de a deveni deținători de terenuri în România.) Din păcate nu s-a mai putut face nimic atunci când la Cotroceni a venit Emil Constantinescu, președintele celor mai nenorocite privatizări, al celor mai păguboase tratate cu statele vecine. Individul a susținut cu toată autoritatea funcției sale ca, în ciuda prevederilor constituționale, să se legifereze posibilitatea pentru străini de a deveni proprietari funciari.
În 2003, odată cu impunerea noii constituții, s-a introdus și în Constituție dreptul străinilor de a deveni deținători de terenuri în România.
Nota bene: Am spus de mai multe ori, fără niciun ecou în mass media: la alegerile din 1996 Emil Constantinescu nu a obținut voturile necesare pentru a câștiga alegerile. Cu toate acestea a fost declarat câștigător și, deci, președinte al României. Președinte fraudulos, care a debutat prin susținerea unui proiect de lege care încălca Constituția. Dar nici proiectul de modificare a Constituției nu a primit votul poporului român. Guvernul Adrian Năstase s-a pretat la ilegalitățile cele mai flagrante pentru a declara constituția votată. Printre altele, caz unic, când a văzut că rezultatul referendului este de respingere a constituției, a prelungit cu 24 de ore votarea. Dacă Dumnezeu ne va ajuta să avem un guvern de oameni normali, de patrioți, trebuie declarate nule toate legile și efectele produse prin modificările operate în actuala Constituție: în fapt, Constituția din 2003 este, și azi, ne-legitimă. Mai grav este că întreaga clasă politică, mass media și autoritățile europene au acceptat frauda și abuzurile guvernului Năstase. Erau abuzuri prin care se ușura sarcina celor preocupați de distrugerea României…
Pe parcursul discuțiilor purtate în societatea românească pe marginea legiferării vînzării de teren către străini, s-a auzit cuvîntul palestinizare, ca un avertisment că prin modificarea promovată de Emil Constantinescu se creează cadrul legal pentru desfășurarea scenariului care în 1948 a adus Palestina, țară a palestinienilor, la situația de a putea fi declarată Israel, stat al evreilor: evreii, prin cumpărarea de terenuri în Palesina, au devenit la un moment dat proprietari pe cea mai întinsă suprafață din Palestina. Argument decisiv în constituirea statului Israel, deși nul în drept!… (În această ordine de idei apreciez că Ion Iliescu, față de Constantinescu și Băsescu, a fost mai reținut în a promova interesele Israelului în România. Poate că mă înșel…)
O confirmare că aceste suspiciuni sunt pe deplin îndreptățite ne-o aduce constatarea că în clasa politică numărul de evrei este disproporționat de mare în raport cu numărul etnicilor evrei din România, din structura demografică a României. În primul parlament al României, 1990-92, după un calcul pe care personal nu l-am putut verifica, dar mi-a fost oferit de un fost deputat FSN, etnicii români erau sub 50%. Evreii erau așa de mulți încât în 1992, când s-a ales al doilea parlament post decembrist, Comunitatea Evreiască, știind bine câți sunt parlamentarii evrei intrați pe listele de partid, s-a jenat să mai ceară un loc și pentru un reprezentant al ei, așa cum îi permitea noua Constituție. Avea deja câteva zeci de reprezentanți, pe puțin!… Un gest de bun simț, pe care nu l-au mai repetat în 1996… Un gest care confirmă însă că în Parlament era un număr nefiresc de mare de evrei. Situația nu s-a schimbat…
În toată această perioadă, de preșidenție iudeo-românească, principalul proces socio-economic și politic, petrecut în România democratică, a fost schimbarea radicală a regimului proprietății. Sub pretextul numit privatizare, care părea să însemne trecerea unor active din proprietatea de stat în proprietatea particulară a cetățenilor români, s-a produs un jaf colosal, o înstrăinare a avuției naționale, publice, în beneficiul mai ales al străinilor, al alogenilor, cu sau fără statut de cetățeni români. Așa zișii investitori străini!… Atât cât s-a făcut o investigare juridică sau gazetărească a cazurilor de mare corupție, s-a putut constata că etnia cea mai implicată în jaful și distrugerile din România este etnia evreiască, reprezentată prin etnici evrei nu numai din România, ci și din alte țări: Israel, Rusia, SUA, Austria etc. Această coincidență, faptul de a întâlni evrei la nivelul funcției supreme din stat, la nivelul primului ministru, al miniștrilor, al parlametarilor, dar și la nivelul marilor corupți, profitori de pe urma distrugerii și înstrăinării economiei românești, ne obligă să tragem o singură concluzie: România este azi o țară ocupată, iar majoritatea ocupanților sunt evrei! Suntem o țară care și-a pierdut independența și suveranitatea. Aceste atribute mai există numai în constituție, ca vorbe goale. Suveranitatea și independența românească sunt cuvinte fără nicio acoperire… A spus-o, într-un cadru mai intim, și Shimon Peres: România a fost cumpărată de evrei! De la cine au cumpărat-o? Cu ce drept? (Recomand în acest sens seria de documente și comentarii publicate în cărțile excepțional de bine informate ale domnului Dan Cornel Nicolae, privind Ofensiva iudaismului împotriva Ronmâniei.)
Lucrurile nu se opresc aici, la jaful din avuția Țării. Conform programului după care a guvernat Petre Roman și următorii prim miniștri, și împotriva oricărei rațiuni economice, inclusiv împotriva rațiunii profitului, industria românească chiar s-a transformat într-o grămadă de fier vechi, căci de cele mai multe ori noii proprietari au distrus utilajele și agregatele de producție, întreaga uzină sau fabrică a fost demontată și vîndută la fier vechi, inclusiv utilaje de ultimă generație. A fost astfel redus la jumătate potențialul economic al României, producția industrială și agrară a României, și au dispărut câteva milioane de locuri de muncă în producție, în cercetare, în domeniile economice care asigurau cândva exportul românesc. Plus alte ilegalități și mârșăvii ale clasei politice, ale guvernanților, fără egal în istoria României. Rezultatul, despre care credem că este și scopul urmărit de această politică economică aberantă: câteva milioane de români au luat calea emigrării, au plecat să muncească în alte țări, obligați s-o facă! Mulți dintre ei nu se vor mai întoarce. Iar cei mai mulți dintre ei sunt oameni capabili, cu pregătire superioară, buni meseriași, a căror eficiență profesională creează bunăstare națională pe alte meridiane. S-a produs astfel cea mai gravă depopulare a Țării din toată istoria noastră. În mod evident această depopulare a Țării prin emigrare este provocată de guvernanți prin politica economică promovată. La această emigrare se adaugă declinul demografic provocat de autorități prin propaganda contraceptivă efectuată îndeosebi la sate, prin măsurile care descurajează viața de familie, cu copii etc. La un loc, pentru tot ce ni s-a întâmplat după 1990, a apărut termenul, din nefericire întru totul exact, de-românizarea României… Toate nenorocirile de care avem parte după 1990, atât de absurde în sine, capătă imediat coerență și logică dacă le raportăm la rezultat: de-românizarea României este un proces riguros controlat, plănuit de multă vreme, nicidecum spontan sau întâmplător. Iar acest proces este parte din programul transformării României într-un Israel de rezervă!
Repet: România, un Israel de rezervă!
Desfășurarea acestui program ni se ascunde, ceea ce, din partea politicienilor trădători de Țară nu e de mirare. După 1990 cuvîntul transparență a dispărut din vocabularul clasei politice. Funcționarea democrației în România, a jocului de-a partidele politice, este riguros controlată. A fost din vreme pregătită în cele mai mici detalii. Nu e greu să-ți dai seama. Din păcate, oamenii de rând sunt împiedicați să priceapă ceea ce se întâmplă cu ei, cu Țara. Presa, radioul și mai ales televiziunea, cu zeci de posturi de emisie, unul mai nociv decât altul, mai mincinos, mai destrăbălat, manipulează în chip profesionist preocupările și gândurile alegătorilor, oferindu-le zilnic știri de senzație, de scandal etc., care se succed într-un ritm zăpăcitor pentru percepția omului cu o inteligență obișnuită. Apar în presă și la televiziune numai comentatori agreați de establishmentul instalat după 1990. Comentatori bine pregătiți în arta minciunii, a ocolirii adevărului și a problemelor importante, vitale. Din păcate, mulți dintre aceștia sunt foarte tineri… Toți au o singură preocupare: să nu vorbească nimic despre adevăratele probleme ale României, ale românilor.
*
Cele de mai sus ne obligă să punem o întrebare, pe care să n-o lăsăm fără răspuns:
de ce are nevoie evreimea mondială de un „Israel de rezervă”?
Îl rog pe cititorul acestor pagini să facă un exercițiu de imaginație și să se închipuie pentru câteva minute că ar trăi în Israel, ba chiar că ar fi un important lider sionist, eventual unul dintre cei șapte înțelepți ai Sionului, preocupat profund de soarta evreilor, a Israelului. Cu minime cunoștințe despre viața din Israel, îți dai totuși seama că acest stat nu are nici pe departe un viitor asigurat. Acest viitor este dependent aproape în totalitate de sprijinul SUA și, oarecum, al Europei Occidentale. Acest sprijin, ca orice lucru omenesc, nu are asigurată perenitatea. E mult mai sigură, mai sigur …perenă, adversitatea plină de resentimente a lumii arabe. În confruntările armate de până acum, Israelul a ieșit biruitor, ceea ce nu a fost fatal ori catastrofal pentru nici un stat arab. Dar ziua când a 7-a sau a 70-a confruntare militară se va încheia cu înfrângerea Israelului de către arabi, acea zi va fi fatală pentru Israel! Cu consecințe, foarte probabil, ireparabile…
Când am fost senator (1992-96), în comisia de politică externă din care făceam parte s-a dat avizul pentru un acord între statul român și statul israelit, prin care noi acceptam să găzduim, într-un caz de forță majoră, circa 300.000 de evrei, bătrâni, femei și copii. Ni s-a dat și explicația: 300.000 este capacitatea de găzduire a hotelurilor de pe litoral sau din România. A fost primul pas. Nu a fost mediatizat acest acord, dar eu nu am făcut din asta un secret. Precizez: în comisie eu am fost de acord cu acest aranjament, menționând că, de va fi cazul, aceeași să fie disponibilitatea noastră și pentru ceilalți beligeranți. Azi, dacă aș mai participa la o astfel de dezbatere, aș pune o condiție: statul evreu să-și ceară mai întâi scuze pentru minciunile referitoare la așa zisul holocaust din România! Și să aducă mulțumiri publice pentru politica lui Ion Antonescu față de evrei! După aceea, dar numai după aceea, mai vedem cum facem și cu acordul respectiv…
Așadar, încă de pe atunci se lua în calcul un scenariu catastrofic pentru Israel. Nu este decât firesc pentru niște guvernanți dedicați funcției lor să ia în calcul orice eventualitate.
Un alt motiv de îngrijorare pentru un voitor de bine al Israelului este, se pare, prognoza meteo – dacă o putem numi așa, pe următoarele decenii, secole chiar. Pare a fi îngrijorătoare pentru toată planeta. Condițiile climaterice de trai se vor deteriora grav, se vor reduce zonele în care, de bine, de rău, găsești cele necesare vieții. În Israel, în ciuda eforturilor, deșertul va câștiga bătălia cu inteligența și abnegația oamenilor și se va extinde. Se pare că România, deși va fi afectată și ea, va rămâne totuși una din puținele zone în care se va putea trăi în condiții dintre cele mai bune, privind îndestularea cu apă, cu ploi roditoare, cu o temperatură prielnică confortului etc. Prin politica de de-românizare a României este evident că se produce un vid demografic de care cineva de pe planetă va profita, mai devreme sau mai târziu. Cel mai logic este să profite de acest vid demografic cei care l-au creat… Adică evreii. Mai ales că nu ar fi prima dată când prezența masivă a evreilor în România se încearcă a fi explicată ca efect firesc al densității demografice din România, sub media mondială și europeană…
S-au produs alți pași mai departe, în aceeași direcție și în mare taină, printre care și încetățenirea a sute de mii de evrei. Aceștia, sute de mii de evrei, azi nu mai au nevoie de niciun acord bilateral ca să descindă în România și nici de cazarea oferită de guvernul român. Guvernul român le-a oferit acestor evrei posibilitatea să-și cumpere care un apartament, care o vilă, care mai multe… Unii zeci de hectare de teren, alții sute sau chiar mii de hectare… Ei sunt acasă aici, în România, fără ca noi să știm, fără să fim întrebați, fără să ni se ceară voie! Și mai ales fără să știm exact câți evrei sunt în România! În nicio țară numărul exact al evreilor nu este cunoscut. În România interbelică se vorbea de câteva sute de mii de evrei, dar se pare că erau două milioane, după aprecierea celui mai important evreu, Mihail Sebastian, și a românului cel mai important, Corneliu Zelea Codreanu.
Din informațiile mele, primite neoficial dintr-o sursă prezidențială, într-o primă etapă vor fi un milion de evrei, încetățeniți în România și Moldova. Iar dacă “facem ciocu’ mic”, drept răsplată vom fi lăsați să ne unim cu basarabenii și cu toții să le fim în eternitate recunoscători evreilor, autori ai unirii cu frații noștri de peste Prut… Ei, alde Petre Roman și Ion Iliescu, au împiedicat Unirea noastră în 1990-92, tot ei, o vor patrona ca stăpâni ai celor două state fost românești!…
Evident – vorba lui Nikita Hrușciov, evreii nu vor veni în România ca să muncească în mină sau la strung! Am aflat de la un evreu din Canada că evreii care acceptă să se întoarcă în România primesc câteva sute de mii de euro ca primă de instalare… Vor veni cu bani mulți ca să se poată face stăpâni!
Desigur, acelor un milion de evrei le va fi mai ușor să controleze și să domine viața din România dacă câteva milioane dintre cei mai activi români vor fi plecați din Țară pentru totdeauna! Și dacă clasa politică, cumpărată și șantajată, se va lăsa în continuare la remorca intereselor evreiești. Interese fals evreiești aș zice, cu gândul la eternitatea lumii, a neamurilor. Cum fals evreiești s-au arătat și interesele pentru care s-au comis atâtea nelegiuiri sioniste. Căci măsura în care evreii sioniști lucrează acum la proiectul România – stat rezervă pentru Israel este și măsura în care (se tem sau constată că) eșuează proiectul Israel în Palestina.
E timpul ca evreii normali să facă ce este de făcut! Și în primul rând să denunțe nebunia și minciunile sionismului! Să se dezică de schizofrenia acestora! Să se delimiteze de sionism! Și să prezinte scuze întregii omeniri!
Nu-mi dau seama care evrei, cei normali sau sioniștii, se află în spatele dezbaterilor din lumea evreiască pe tema diasporismului. Este o discuție despre care nu se spune nimic în România, deși ne privește în modul cel mai direct. Am aflat de ea dintr-un roman al lui Phillip Roth. Una peste alta, în ultimele trei-patru decenii lumea evreiască este preocupată de câteva întrebări care, la un loc, alcătuiesc o singură problemă. Se întreabă evreii ce este de făcut pentru a ajunge la un modus vivendi cu palestinienii. Situația actuală nu poate fi eternizată. Se pare că singura alternativă la dispariția statului Israel este acceptarea retragerii în interiorul granițelor din 1948… Și mulți evrei o consideră acceptabilă! Și corectă, aș adăuga eu.
În acest caz, un mare număr de evrei vor trebui să părăsească Israelul. Ipoteza diasporistă consideră că evreii cei mai apți, mai potriviți să rămână în Israel, sunt evreii proveniți din țările arabe, care cunosc mentalitatea arabă și știu să se suporte unii pe alții cu arabii! Ceilalți evrei, veniți cam toți din Europa de Est, la loc comanda! Să facă stânga împrejur și să se întoarcă de unde au venit ei sau părinții lor!… Pe scurt, în lumea evreiască de ceva vreme se discută și se fac planuri privitoare la revenirea evreilor în România, în Ungaria, în Polonia etc. Mari bogătași precum Estee Lauder își pun averea în slujba acestui proiect de …părăsire a Israelului. Sau – soluție inedită, dar deja pusă în aplicare, un mare număr de evrei urmează să capete a doua cetățenie în țările din Est Europa, de care să nu se folosească deocamdată prea mult. Până la noi ordine… Ale cui?
E timpul să conștientizăm acest pericol: evreii plecați în Israel vor să se întoarcă… Liderii evreimii mondiale au declanșat deja acest proiect, devenit deja proces în plină desfășurare. Totul se petrece însă cu mare discreție, propriu zis în secret, cu concursul trădător de țară al autorităților, al clasei politice în frunte cu președinții Țării de care am avut parte după 1990.
Minciuna cu holocaustul din România se pare că își află locul strategic în această acțiune: culpabilizați pentru crimele părinților, românii se vor simți fericiți că evreilor le trece supărarea pe noi și se întorc!… O mai spunem o dată: în România nu a fost nici urmă de holocaust sau de pogrom! Pentru cele întâmplate pe vremea guvernării mareșalului Ion Antonescu evreii au mari datorii de recunoștință față de români! Dacă nu și le recunosc, treaba lor! Dar este de-a dreptul un gest ordinar, de oameni fără niciun Dumnezeu, să-i acuzi de crimă pe cei care te-au salvat de la moarte! Între oameni – repet: normali, așa ceva este de neimaginat! De neconceput atâta lipsă de onoare!
*
Așadar, după 150 de ani de la declanșarea sa, planul ISRAEL ÎN ROMÂNIA este mai aproape ca oricând de realizare. Aproape că te umpli de admirație pentru abnegația, ingeniozitatea și stăruința autorilor. Și știu că se găsesc printre noi nătărăii capabili să privească lucrurile din acest unghi de vedere și să se minuneze de inteligența și perseverența sionistă… Nimeni nu a zis că Diavolul este lipsit de idei ori că ar fi un prostănac. Se pare că exact de aici vine nefericirea sa: are prea multe idei și nu toate-s bune!…
Or, dacă există, ca la toate popoarele, o componentă diabolică a evreimii, diferența față de alte popoare constă în faptul că evreii diabolici au reușit să se organizeze ca nimeni alții, transformând ideea de nație în organizație! S-au impus față de evreii normali sau chiar angelici și îi terorizează într-un mod greu de imaginat de noi, ROMÂNII (goimi pentru EVREI)! La niciun popor nu există o viață dublă atât de accentuată ca la evrei: una la vedere, pentru goimi, alta secretă, radical diferită de prima, organizată după reguli și canoane necunoscute în lumea ne-evreilor. Reguli și canoane care nici pe departe nu fac viața mai frumoasă și nici nu-l apropie pe individ mai mult de Dumnezeu! Dimpotrivă…
Firește, aceste pagini nu sunt scrise de grija evreilor. Nu insist în încercarea de a-i înțelege, deși manifestarea lor ca adversari îndârjiți ai intereselor noastre ne impune, ca reacție de răspuns, să ne cunoaștem mai bine adversarul pentru a-i putea contracara acțiunile. Pentru mine e prea târziu să încerc să-i înțeleg printr-un efort susținut și bine organizat. Las celor mai tineri dintre naționaliști să acopere acest punct din programul de salvare națională: avem nevoie de o bună cunoaștere a lumii evreiești, a sionismului, a dimensiunii secrete, oculte din modul lor de organizare, din mentalitatea autentic iudaică. Vom avea de învățat de la evrei și multe lucruri utile, plăcute și sub aspect moral. Și vom putea, probabil, contribui cât de cât la emanciparea evreilor. Repet: emanciparea evreilor față de structurile de putere și coerciție moștenite de evrei din negura vremurilor. Dacă există o problemă evreiască pentru lumea în care trăim ‒ și există!, această problemă nu se va rezolva decât prin emanciparea evreilor față de structurile medievale evreiești, de natură ocultă sau discretă, care îi țin sub oarbă ascultare pe evrei.
Evreii au fost pretutindeni în fruntea luptei pentru demolarea structurilor medievale „închistate”, a tradițiilor, a valorilor patriarhale etc., în numele modernizării cu orice chip. Dar în ascuns, valorile tradiției iudaice le-au păstrat cu o grijă habotnică, fără să supună nici una din aceste valori unui examen critic, deși sunt ca nimeni alții de pricepuți în a coborî orice și pe oricine în derizoriu. Au implantat comunismul în zeci de țări, dar s-au ferit s-o facă și în țara lor!
Evreii au făcut mult bine omenirii, mai exact spus: unii evrei. Dar evreii au făcut și mult rău omenirii. Mai exact spus: unii evrei! Și vor mai face! Soluția pentru ameliorarea acestui aport evreiesc la dulceața și frumusețea vieții pe pământ este una singură: emanciparea evreilor normali, sprijin internațional pentru transparență în lumea mozaismului, pentru abandonarea structurilor oculte, care practică tirania cea mai despotică, deseori paranoică, intimidând, descurajând și pedepsind neiertător orice tentativă a evreilor normali de a intra în rândul lumii, de a abandona practica standardelor duble, atât de răvășitoare pentru sănătatea sufletească.
Pe termen scurt însă, putem lăsa deoparte grija pentru evrei. Situația noastră, a românilor, este mult mai critică, mai periclitată azi ca oricând. Suntem în pragul unui colaps național care, dacă se va produce, va fi fără nicio șansă de redresare, deoarece forțe impresionante ale Răului planetar lucrează de vreme îndelungată la distrugerea Neamului și a Țării! Nu mai avem mult timp la dispoziție pentru a găsi soluția de redresare. Și chiar dacă vom afla soluția, vom avea puterea de a o pune în aplicare? sursa/http://nogovernment.wordpress.com/2010/09/11/exportam-romaniimportam-evrei-ca-mijloace-folosim-sisteme-politice-si-guverne-marioneta/13
Mon Jan 10, 2011 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
Adrian Pop
Joined: 03 Sep 2009
Posts: 10559
Location: Craiova
Reply with quote
Post
UNIUNEA EUROPEANĂ – CREAŢIE MASONICĂ (1,2)
January 5th, 2011 admin Posted in Opinii | 42 views
Teodor FILIP
ne-cenzurat.ro
ŞI TOTUŞI, DE CE ANTI-U.E.?
De nenumărate ori am afirmat că sunt anti-NATO. Pentru că NATO impune cu forţa armelor „democraţia emericană” peste tot în lume. Deoarece bombardează şi rade de pe suprafaţa pământului localităţi, ucigând copii, femei şi bătrâni -„victime colaterale” în limbajul „democraţiei americane”, de 7,8 ori, sau chiar de 10 ori mai numeroase decât victimele din rândul combatanţilor. Dacă în Irak, până în toamna anului 2008, ”coaliţia antiteroristă” a pierdut circa 4.500 de combatanţi, numărul „victimelor colaterale” se apropie îngrijorător de cifra de 2 milioane. Pentru că NATO lasă în urmă numai durere, jale şi tragedii umane de neînchipuit.
Pentru toate acestea am dreptul să mă declar anti-NATO! Acelaşi drept îl am să mă declar împotriva Uniunii Europene! Nimeni nu mă poate obliga să firu „pro”. Privesc spre Elveţia, Islanda şi Norvegia. Ţări care REFUZĂ să adere la U.E. Spre deosebire de celelalte naţiuni europene, guvernanţii acestora respectă voinţa supuşilor pe care îi păstoresc. Au conştientizat că indicaţiile, propunerile şi ordinele date de birocraţiide la Bruxelles nu sunt favoabuile popoarelor pe care le conduc.
Sunt anti-U.E. deoarece sondajele Eurostar indică stagnarea, sau chiar reculul economiilor ţărilor membre.
Aş fi curios să ştiu câţi români cunosc cum funcţionează instituţiile „democatice” ale U.E., câţi ştiu ce este Parlamentul European, Consiliul Europei, Europol, ”Soldatul european”. Cred că procentajul este undeva pe la 2%! Ce concluzie trag de aici? Că poporul român a fost manipulat cu promisiuni deşarte. Am avantajul că, la mai bine de trei ani de la aderare, mulţi români au simţit pe pielea lor avantajele „marii familii europene”. Iar cele ce vor fi prezentate în articolele despre UE nu sunt noutăţi. Din acest punct de vedere. Numai un rău-voitor nu-şi dă seama de toate acestea. Chiar oamenii politici, fomatorii de opinie şi analiştii formaţi cu burse care le-au cumpărat conştiinţele recunosc cu juma’ de gură marile „realizări”:
*nu se mai poate vorbi de o industrie românească;
*agricultura se îndreaptă în mod planificat spre faliment;
*hrana sănătoasă, tradiţională, ecologică este înlocuită cu Organismnele Modificate Genetic(OMG);
*România a devenit piaţă de desfacere pentru produsele europene, pentru toate „gunoaiele” Uniunii.
România nu mai este a românilor! Şi, lucrul cel mai important: U.E. este o instituţie de tip masonic, un super-stat cu o monedă uncă, un Guvern unic, o armată unică înglobată în Republica Universală Masonică (Noua Ordine Mondială). Mergând în direcţia indicată de U.E. în cel mult zece ani însăşi România contemporană va dispărea.
Înţelegerea şi combaterea U.E., a Ocidentului nu este la modă în România. Noi, cârcotaşii, suntem puşi la zid, taxaţi în fel şi chip, târâţi prin tribunale. Toate acestea ne pândesc pe după colţul integrării. Iar intelectualii şi membrii societăţii civile par să fi fost anesteziaţi, cu burse care de care mai pompoase, cu posturi cât mai călduţe şi bine renumerate. Sunt impregnaţi de recunoştinţă faţă de noii lor stăpâni, recunoştinţă pe care o exprimă în „Cântarea Uniunii”.
Scris de Teodor FILIP
HOMOSEXUALITATEA ESTE UN PĂCAT”
„Cine nu-şi cunoaşte istoria, riscă să o repete”. Pentru eurosceptici, actualitatea clasicului dicton este dureros de reală când privim similitudinile dintre mitul fondator al Europei Unite şi naşterea modernă a Uniunii Europene. Potrivit legendei, minciuna, seducţia şi violul au fost armele folosite de Zeus, travestit într-un taur alb, pentru a o seduce pe frumoasa prinţesă feniciană Europa. ”Astăzi, aceleaşi metode secretomania, dirijismul din umbră şi violul conştiinţelor, sunt utilizate de „arhitecţii” proiectului european pentru a ispiti un întreg continent să cadă în braţele celui care va fi echivalentul contemporan al tatălui păgân al zeilor antici”(1).
Caracterizat de liderii europeni ca cel mai „grandios” şi mai „democratic” proiect din istoria modernă a omenirii, Uniunea Europeană este în realitate opera unei elite oculte, care prin manipularea naţiunilor, prin conspiraţii ţesute în spatele uşilor închise,prin minciuni şi fraudă a construit din umbră, cu răbdare, actualul edificiu european,în care a fost forţată şi România să se integreze.
Toate etapele „Proiectului european”, atât la începuturi, cât şi pe parcursul derulării sale au fost ocultate cu grijă. Chiar şi în toamna lui 2010, sistemul de guvernare al U.E. este de o complexitate atât de întortocheată, încât din cei aproape cinci sute de milioane de cetăţeni comunitari doar foarte puţini cunosc felul cum a evoluat şi modul real în care mii de birocraţi fac să funcţionează imensul angrenaj care le conduce vieţile. Pentru a înţelege modul real de funcţionare al acestei puteri supranaţionale este necesar să îi cunoaştem istoria, să ştim care este adevărata faţă a „părinţilor” fondatori.
În toamna lui 2004, scena politică europeană avea să fie zguduită de un imens scandal. Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso avea să-l nominalizeze pe Rocco Buttiglione pentru funcţia de comisar al Justiţiei, Libertăţii şi Securităţii. În cadrul audierilor, acest catolic practicant a afirmat că „homosexualitatea este un păcat”. Atât le-a trebuit euro-parlamentarilor socialişti şi ecologişti dintr-una din comisiile Parlamentului European. Motivând că este mult prea conservator(!), i-au respins în unanimitate candidatura. Apoi majoritatea Parlamentului European a ameninţat cu un vot de blam la adresa întregii Comisii, moment în care Barroso i-a retras candidatura. Italia l-a nominalizat pe Franco Frattini.
Înainte de a părăsi Bruxelles Buttiglione a aruncat bomba: ”Sper ca audierile lui să meargă bine şi nimeni să nu-l întrebe dacă este francmason. Dacă va face aceasta nu va fi decât repetarea aceleaşi injustiţii care mi s-a făcut şi mie”(1). Se ştie că postul de comisar european pentru Justiţie,Libertate şi Securitate a fost ocupat de Frattini.
Întors în Italia, în cadrul unei conferinţe desfăşurate la Milano, acelaşi Buttiglione a afirmat că principiul după care funcţionează toate instituţiile europene este: ”Afară cu creştinii, înăuntru cu francmasonii”. Prin cele de mai sus, cititorul şi-a dat seama de ce în Constituţia U.E.,respinsă la referendumurile din Franţa şi Belgia, nu s-a făcut nici o referire la creştinism. Cum nu se face, de fapt, nici în Tratatul de la Lisabona.
MAREA „TAINĂ” A CONSTRUCŢIEI EUROPENE
Declaraţiile lui Buttiglione fac parte din categoria acelor secrete-realităţi pe care membrii elitelor politico-economico-financiare le cunosc, dar nimeni nu vorbeşte despre ele în public. Iar pentru mass-media oficială reprezintă un subiect tabu. Toţi marii formatori de opinie, analiştii şcoliţi şi formaţi cu diferite burse, care de care mai răsunătoare, cunosc marea „taină” a procesului de construcţie a Uniunii Europene: paternitatea sa masonică, ce a început încă de la mijlocul secolului al XIX-lea. Celebrul revoluţionar italian Giuseppe Mazzini, o importantă personalitate a francmasoneriei europene, după ce a luptat cu succes pentru unificarea Italiei, a înfiinţat societatea secretă „Giovine Europa”(„Tânăra Europă”) cu scopul declarat de a dărâma guvernele, reacţionare” şi dinastiile regale pentru a elibera şi unifica întreaga Europă.
„La începutul secolului XX, ideea unificării Europei a fost preluată de alţi importanţi masoni europeni. Aristide Briand(1862-1932), ministru de externe francez, susţinut de omologul său german, Gustav Stresemen (1878-1929), a propus, pentru prima dată în numele unui guvern, la 8 august 1929, crearea unei structuri federale europene în cadrul Societăţii Naţiunilor”. Acestora li s-a alăturat contele Richard von Coudenhove-Kalergi: în 1923 a publicat manifestul Pan-Europa, în care arată că: ”Problema Europei se reduce la două cuvinte: unificare sau prăbuşire”, urmat de trilogia „Lupta pentru Paneuropa”. Acest faimos mason de epocă a creat Mişcarea Pan-Europeană, încurajat şi finanţat de mai mulţi masoni americani dornici să creeze Statele Unite ale Europei, după modelul primului stat iudaizat. Puterea decizională de la nivelul statelor suverane şi independente la cel al unei entităţi supranaţionale se intensifică. Contele Kalergi împreună cu cei pomeniţi mai sus erau membri ai European Union Chain, o lojă francmasonică cu membri originari din Franţa, Belgia, Germania, Olanda şi Elveţia. La începutul anului 1947 se contura şi o Mişcare Socialistă pentru Statele Unite ale Europei, prezidată de Bob Edwards şi apoi de Michel Rasquin. După ce a devenit evident că marile guverne europene nu sunt dispuse să-şi vadă prerogativele diminuate, s-a apelat la mai multe stratageme pentru liniştirea naţiunilor.
În august 1946, este creată Uniunea Europeană a Federaliştilor, care se alătură ideilor promovate de Robert Schuman, Jean Monet, Etienne Hrisch, Paul Reuter şi Pierre Uri. Majoritatea erau afiliaţi Comitetului Internaţional de Coordonare pentru o Europă Unită, al cărui preşedinte a fost Duncan Sandys. Cea mai importantă misiune a Comitetului a fost de a pregăti Congresul Europei. Acesta s-a desfăşurat în mai 1948, sub preşedinţia lui Winston Churchill. ”16 foşti preşedinţi de Consilii de Miniştri, numeroşi miniştri, parlamentari, scriitori, intelectuali, ecleziaşti, industriaşi, economişti, aproape 800 de participanţi au susţinut proiecte federaliste dar şi confederative, au susţinut cu ardoarea dezbaterii doctrinare puncte de vedere foarte diverse. Era şi firesc, dacă le asociem celor existente în mişcarea europeană, şi ea foarte neomogenă doctrinar, tactic şi strategic. Câştigul Congresului a fost „mesajul europenilor”. Prin acest Act-rezoluţie s-a indus în opinia publică un semnal important, care a ajutat nemijlocit la crearea instituţiilor europene”(2).
( Va urma)
UNIUNEA EUROPEANĂ – CREAŢIE MASONICĂ (3,4)
January 6th, 2011 admin Posted in Opinii | 22 views
Teodor FILIP
„MANIFESTUL VENTOTENE”
După declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial în mica insulă italiană Ventotene,din Marea Tirenică,regimul fascist de la Roma i-a exilat pe militanţii comunişti şi protagoniştii luptei împotriva regimului fascist.Dintre aceştia s-a format un grup restrâns ce milita pentru crearea unei Federaţii Europene care să salveze civilizaţia occidentală.S-au remarcat Altiero Spinelli,Ernesto Rossi şi Eugenio Colorni,autorii „Manifestului pentru o Europă liberă şi unită”,care va fi cunoscut sub numele de „Manifestul Ventotone”.
Acest Manifest a reprezentat documentul fundamental al federalismului european,bazat pe două principii esenţiale:”primul susţine că Federaţia Europeană reprezintă un obiectiv politic ce trebuie realizat în cel mai scurt timp şi nu un simplu obiectiv ideal.Al doilea principiu subliniază faptul că lupta pentru unificarea Europei ar crea o nouă linie separatorie(ce ar trece printre însăşi partidele politice tradiţionale) printre cei ce ar fi luptat pentru a reduce suveranitatea absolută a Statelor(ce sta la originea tuturor războaielor) şi cei ce ar fi luptat pentru obţinerea unei puteri suprastatale”(1).
Deci,de data aceasta,se dorea o acţiune politică concretă ce ar fi opus pe partizanii severanităţii absolute şi pe doritorii(de fapt liderii europeni) creării unei puteri suprastatale.
La redactarea Manifestului au participat,prin discuţii şi subscriere,şi republicanii Giorgio Braccialarghe(unul dintre comandanţii brigăzilor internaţionale în timpul războiului civil din Spania),Arturo Buleghin şi Dino Roberto,Enrico Giussani-reprezentantul mişcării antifasciste „Dreptate şi Libertate” şi Ursula Hirschmann.Datorită activităţii sale antifasciste,cea din urmă a fost nevoită să fugă din Germania.S-a căsătorit cu Eugenio Colorni şi după moartea acestuia cu Altiero Spinelli.
Imediat după înlăturarea regimului fascist de la Roma exilaţii din insula Ventotene au fost eliberaţi.În august 1943,la Milano se formează Mişcarea Federalistă Europeană,o amplă mişcare ce şi-a propus să mobilizeze toate forţele din Statele Europene cu acelaşi obiectiv:Unitatea Continentului.
„Manifestul Ventotene” a început să fie difuzat printre exponenţii Rezistenţei Europene,devenind baza principalelor documente aprobate de către cele mai importante organizaţii pentru lupta clandestină,şi în mod deosebit pentru cea italiană şi franceză.Cei ce aderau la principiile Manifestului au format primele nuclee federaliste în majoritatea Ţărilor Europene,punând bazele actualei Uniuni Europene.El este considerat precursorul Constituţiei Europene.
În martie 1945,Altiero Spinelli şi Ursula Hirschman au organizat prima Conferinţă supranaţională federalistă(Paris),la care vor participa,printre alţii:scriitorul şi dramaturgul francez Albert Camus,sociologul şi urbanistul american Lewis Mumford,filozoful francez Emmanuel Mounier,scriitorul Goerge Orwell şi eroul Rezistenţei franceze Andre Philip.La această conferinţă s-au pus bazele primului comitet federalist supranaţional.
Aceasta este versiunea oficială privind bazele construcţiei europene,întâlnită în toate documentele,lucrările şi alte materiale de acest gen.
NEGOCIERI SECRETE PENTRU „PLANUL SCHUMAN”
În primăvara lui 1950 Robert Shuman,ministrul Afacerilor Externe al Franţei,primeşte însărcinarea,de la omologii săi din Marea Britanie şi SUA să creeze un plan care să ducă la reintegrarea Germaniei Federale în concertul european.Îngrijorarea Marilor Puteri era justificată.Cu un efort colosal din partea poporului german industria grea putea fi repusă pe picioare,de unde reînarmare,ceea ce ar fi creat o nouă ameninţare pentru pacea continentală,a lumii.Aceasta era versiunea oficială.În fond,Marea Britanie,SUA şi Franţa erau îngrijorate de apariţia unui rival serios.Germania nu trebuia lăsată complet independentă.Dacă nu i se putea impune un control unilateral asupra industriei sale grele,singura soluţie era integrarea ei într-o comunitate europeană puternic structurată.
I s-a încredinţat Franţei această misiune deoarece soluţia la această problemă era,ca relaţia dintre Franţa şi Germania să cunoască un nou început.Dacă între cele două ţări s-ar fi creat relaţii de înţelegere,amicale,relaţii de respect reciproc,atunci celelalte ţări libere din Europa ar fi fost interesate de un destin împreună.
Pentru ducerea la îndeplinire a însărcinării primite,Robert Schuman a apelat la Jean Monnet,o persoană necunoscută marelui public,dar cu o experienţă recunoscută în mediile politice,acumulată în urma unei îndelungate cariere internaţionale.Alături de colaboratorii săi acesta a întocmit mai multe variante ale proiectului,proiect care va bulversa toate schemele diplomatice clasice.Monnet nu s-a consultat cu nici un diplomat,cu nici un politician,nu s-a consultat cu ministerele competente.Întreaga echipă a lucrat în cel mai deplin secret şi,la 6 mai 1950 varianta a 9-a a fost considerată mulţumitoare(vezi Anexa 6).Ea a fost acceptată fără rezerve de Robert Schuman,care l-a prezentat omologilor săi în dimineaţa zilei de 9 mai.Un curier secret i-a înmânat,în aceeaşi zi,cancelarului german Konrad Adenauer proiectul.Acesta a fost mai mult decât entuziasmat.
Astfel că,în după-amiaza zilei de 9 mai 1950,la ora 16.00,proiectul a fost făcut public sub numele de „Declaraţia/Planul Schuman”.Tot atunci a fost lansată propunerea de înfiinţare a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului(C.E.C.O.).Până s-a ajuns la această propunere,în culisele centrelor de putere din Paris şi Bonn s-au purtat nenumărate negocieri secrete,pornite de la premisa „cine are puterea economică,deţine pârghiile puterii”.
Firul roşu,în jurul căruia a fost construită comunitatea europeană,viza plasarea producţiei franco-germane de cărbune şi oţel sub responsabilitatea unei autorităţi comune,independente,în cadrul unei organizaţii deschise participării şi altor state de pe bătrânul continent.”Originalitatea ideii lui Monnet consta în unirea oamenilor şi a naţiunilor prin propunerea unui obiectiv comun în care să îşi (re)găsească şi să vadă interesele şi să uite diferenţele sau divergenţele.Se declanşează,astfel,un proces cu totul nou în relaţiile internaţionale-de exercitare în comun a suveranităţii,în anumite domenii”(2).
Acesta a fost primul pas care făcea ca „Proiectul european” să înainteze pe linia sa economică.
„Primul transfer de putere către o instituţie supranaţională a fost marcat la 18 aprilie 1951,la Paris,când în Tratatul de constituire a C.E.C.O. s-a enunţat obiectivul final al autorilor organizaţiei:”pentru a avea pace trebuie să avem Europa”(3).Toate etapele succesive ale proiectului construcţiei europene au fost asistate discret de „ucenicii,meşteşugarii şi arhitecţii” edificiului care şi-a propus să unească,în final,nu doar economicul,ci şi politicul,morala şi viaţa spirituală a bătrânului continent.
Prieten cu Monnet,Paul-Henri Spaak,primul ministru al Belgiei a redactat aşa-numitul „Raport Spaak” care a dus la semnarea în 1957 a tratatului de la Roma care pune bazele Comunităţii economice europene.Toţi „părinţii” U.E. erau convinşi că,în prima etapă,modul cel mai eficient de a ascunde scopul politic al proiectului era acela de a-l deghiza sub masca cooperării economice-o piaţă comună.
Monnet a avut şi sprijinul comunistului Altiero Spinelli.
DIPLOMAŢIA OCULTĂ A FRANCMASONILOR
Uniunea Europeană-„Marea familie europeană”-a luat naştere în urma uneia dintre cele mai mari operaţiuni de manipularea colectivă din istoria omenirii.
Pe data de 25 martie 1957,reprezentanţii a şase state europene aveau să semneze,la Roma,cu mare fast,actul de întemeiere al Uniunii Europene.
În 2007,cu ocazia semicentenarului U.E. şi semnarea „Declaraţiei de la Berlin”,o mărturie explozivă avea să dea apă la moară euroscepticilor.”Pierre Pescatore,membru al delegaţiei luxemburgheze care a luat parte la etapele lansării Comunităţii Economice Europene,a destăinuit ziarului Sunday Telegraph că documentul iscălit de reprezentanţii Germaniei,Franţei,Italie,Belgiei,Olandei şi Luxemburgului nu conţinea decât titlul,tradus în patru limbi,şi pagina finală cu semnăturile.În rest,coperţile ascundeau un vraf voluminos de pagini albe menit să sugereze consistenţa şi seriozitatea tratatului.Caracterul pompos al ceremoniei a luat ochii participanţilor astfel că nimeni nu s-a mai uitat la cuprinsul documentului”(4).
Teatrul jucat de reprezentanţii celor şase state europene a fost demn de minţile diabolice ale „diplomaţiei oculte”,ale celor care conduc din umbră destinele omenirii.
Încă din 1954,gaulliştii şi comuniştii francezi respinseseră în Adunarea Naţională ideea Comunităţii europene a apărării.În 1957 era cunoscută rezerva generalului Charles de Gaulle,viitorul preşedinte al Franţei (1958-1969) faţă de orice instituţie europeană,considerată un organism supranaţional.Motivul pentru care semnarea Tratatului s-a făcut pe un „dosar gol” a fost teama că generalul ar fi fost ales în fruntea statului înainte de a se pune baza viitoarei Uniuni Europene.
Mărturia lui Pescatore a fost considerată explozivă,dar a fost puţin mediatizată de mass-media europeană.Graham Brady,ministrul Afacerilor Europene al cabinetului britanic,a spus:”Dezvăluirea că Tratatul de la Roma a fost semnat în alb este în totală consonanţă cu modul în care s-a dezvoltat UE de la data înfiinţării până în zilele noastre”(4).
În cartea „Masonii-Istoria celei mai puternice societăţi secrete”,apărută la editura Planeta,2005,prestigiosul istoric Cesar Vidal documentează rolul discret dar imens jucat de francmasoni în formarea U.E..El afirmă că „proiectul Constituţiei Europene a fost elaborat de un francmason,Valery Giscard d’Estaing”,că „masonii controlează Internaţionala Socialistă şi s-au infiltrat puternic în partidele de dreapta”,că aceştia exercită „o influenţă masivă în lumea comunicaţiilor şi în special în educaţie,justiţie şi forţele armate”.Cei care au lucrat la Constituţie U.E. au folosit o sintagmă masonică:”să zidim opera noastră comună”.
Parte din cele afirmate de istoricul spaniol sunt confirmate de mărturiile celebrului fost dizident sovietic,Vladimir Bukovsky.”Într-o alocuţiune rostită la Bruxelles,Bukovsky a dezvăluit că,în ianuarie 1989,o delegaţie a Comisiei Trilaterale,formată din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone,ex-preşedintele francez Valery Giscard d’Estaing,bancherul american David Rockefeller şi fostul secretar de stat al SUA,Henry Kissinger,s-a întâlnit cu Mihail Gorbaciov pentru a-l convinge că URSS trebuie să se integreze în marile instituţii financiare ale lumii,GATT,FMI şi Banca Mondială.Potrivit lui Bukovsky,la un moment dat Giscard d’Estaing a luat cuvântul şi i-a spus lui Gorbaciov:”Domnule preeşedinte,nu pot să vă spun exact când se va întâmpla-probabil într-un interval de 15 ani-dar Europa va fi un stat federal şi trebuie să vă pregătiţi pentru aceasta”(3).
Deci,aceasta se întâmpla în ianuarie 1989,când Tratatul de la Mastricht din 1992 nici măcar nu fusese schiţat.De unde ştia ex-preşedintele francez ce se va întâmpla peste 15 ani?Şi surpriza continuă.Cum de a de- venit autorul Constituţiei europene?Nu vă miroase a conspiraţie,stimaţi cititori?
Nu puţine au fost vocile care au criticat caracterul secretor şi nedemocratic al tuturor fazelor constituirii şi dezvoltării U.E.,caracter ce însoţeşte acest organism şi în zilele noastre.Imediat ce liderii celor 27 de state europene au semnat „Declaraţia de la Berlin”(25 martie 2007) prin care s-a fixat ca obiectiv adoptarea Constituţiei U.E. până la alegerile pentru Parlamentul European din 2009,cancelarul german Angela Merkel s-a grăbit să declare că proiectul Constituţiei va fi negociat/discutat în secret.Conducătorii de la Bruxelles şi Strasbourg nu mai doreau să se repete „palma” dată de naţiunile franceze şi olandeze când au respins ConstituţieU.E. în cadrul referendumurilor din 2005.La reproşurile liderului ceh,Vaclav Klaus,că se lucrează nedemocratic,cancelarul german a replicat tranşant:tratativele vor fi confidenţiale deoarece”proiectul constituţional este unul dintre subiectele care nu pot fi rezolvate în piaţa publică (subl.TF),iar negocierile cu uşile închise vor grăbi paşii,căci informaţiile nu vor mai ajunge în presă.Unele ţări membre emit pretenţii şi impun condiţii când află că şi alte state au cerut mai mult.Vrem să evităm ca de fiecare dată când avem o schiţă a documentului şi unul dintre cei 27 de membri are un amendament mic de adus,această schimbare să provoace o imensă dezbatere”..
Angela Merkel,considerată cel mai puternic lider european,a reînviat Constituţia U.E. la cel mai înalt nivel şi în spatele uşilor închise a primit o nouă denumire:Tratatul de la Lisabona.Dar nici aceasta nu va rezolva criza ci o va intensifica.Şi datorită faptului că U.E. s-a creat „de la vârf spre bază” şi nu invers precum era firesc.Nu a fost o necesitate la nivelul clasei de mijloc sau celei „de jos”.De abia din 2006 se încearcă o legitimare a instituţiilor europene,o apropiere a acestora faţă de cetăţenii comunitari.
Oamenii politici,analiştii şi formatorii de opinie din România,care nu contenesc să aducă laude caracterului democratic al acestei instituţii satanice,cunosc declaraţia Angelei Merkel?În mass-media românească nu am întâlnit acest lucru.Se cunoaşte că şi summit-ul de la Berlin a fost pregătit în secret?Că textul aniversar a fost întocmit fără consultarea celor 27 de lideri şi le-a fost pus la dispoziţie cu doar două zile înainte?Când era imposibil să mai fie aduse îmbunătăţiri.”Specialiştii” de la Cancelaria prezidenţială pot confirma acest lucru.Dezbaterile democratice au lipsit şi la întocmirea textului aniversar.
În revista lunară Mas Alla,din Spania,se poate citi interviul acordat de Ricardo de la Pierva,autorul unor studii şi cărţi despre masoni.La întrebarea reporterului:”Rolul masoneriei este relevant în procesul construcţiei Europei Unite?”,a răspuns:”Uniunea Europeană este un proces care datorează mult masonilor.Am fost pe punctul de a fi candidat al Parlamentului European,dar am abandonat în ultimul moment pentru că nu puteam călători.Parlamentul European al anului 1984 avea două treimi din membrii săi masoni(…)În prezent,chiar dacă nu ştiu cu exactitate,nu cred ca număril să fie mai mic de jumătate.Tot procesul Uniunii Europepene este un proces masonic.Asta nu înseamnă că este un lucru rău,pot exista şi lucruri foarte bune”
Şi „lucrul foarte bun” s-a întâmplat pe data de 8.04.08 când reprezentanţii masonilor europeni au fost primiţi oficial la Bruxelles de către copnducerea U.E.A fost o întâlnire în premieră pe care pagina oficială a lojei „Marele Orient din Lusitania”,prin glasul marelui maestru Antonio Reis,a calificat-o „plină de bunăvoinţă”.
„Masonii au cerut şefului Ciomisiei Europene explicaţii cu privire la discursul rostit în luna septembrie a anului trecut în cadrul celei de a treia reuniuni ecumenistă europeană din oraşul românesc Sibiu.În cadrul acestui forum Barroso a atras atenţia la rolul important pe care îl joacă religia în procesul de integrare europeană şi construcţia unei noi Europe”(5).
„PĂRINTELE” EUROPEI…COMERCIANT DE CONIAC
Cititorii trebuie să cunoască cine a fost în realitate Jean Monnet,numit astăzi părintele Europei.”Francez de origine şi comerciant de coniac el s-a făcut remarcat în timpul primului război mondial utilizându-şi experienţa de navigaţie în favoarea Aliaţilor.A ajuns la scurtă vreme să se ocupe de organizarea proviziilor acestora,şi nimeni nu mai ţinea cont că îşi dobândise experienţa făcând comerţ cu alcool în timpul prohibiţiei”(3).
În SUA a fost anchetat pentru evaziune fiscală,iar FBI-ul l-a suspectat de spălare de bani pentru nazişti.Avea însă un mare talent de a-şi face prieteni printre oamenii cei mai influenţi şi a ieşit mereu curăţat de toate păcatele.
În anii patruzeci,Monnet atinsese deja o poziţie suficient de influentă pentru a-şi pune în aplicare proiectul.Primul pas era să realizeze o uniune franco-britanică lucru aproape imposibil ţinând cont de rivalitatea istorică dintre cele două ţări.Pentru aceasta şi-a făcut prieteni la cel mai înalt nivel în cercurile franceze şi în cele britanice printre care Charles de Gaulle,vitorul preşedinte al Franţei şi Robert Vansittar,şeful ministerului de externe britanic.
În 1940 cucerirea Franţei de către armatele lui Hitler părea iminentă după bătălia de la Dunkrque.Consilierii lui Winston Churchill,primul ministru al Marii Britanii,au venit cu soluţia salvatoare-realizarea unei uniuni franco-britanice.Nu era vorba de o colaborare interstatală,ci de formarea unei noi naţiuni,care urma să aibă un guvern comun,o armată unică,cetăţenie comună şi o monedă comună.Această ideea a fost primită cu un entuziasm care l-a uimit şi pe Churchill şi a fost surprinzător de repede pusă în aplicare,ca şi cum era de multă vreme aşteptată.Cabinetul britanic nu a avut nici o obiecţie.În ziua următoare proiectul a fost semnat de toată lumea fiind respinsă doar partea privind moneda unică,iar generalul de Gaulle a obţinut imediat acordul părţii franceze întâlnind aceeaşi neaşteptată deschidere.
Dar…când politicienii hotărăsc peste capul maselor ies…proteste de stradă.Singurul politican care nu a fost de acord cu proiectul,Michel Petain,se temea ca Franţa să nu fie transformată într-un dominion britanic.Francezii au ieşi în masă pe stradă,în timpul amplelor manifestaţii strigând:”Preferăm să fim cuceriţi de Hitler,decât să fim sclavii Angliei”..Întregul proiect a căzut.
Nu trebuie să mire pe nimeni uriaşul entuziasm manifestat de oamenii politici şi chiar intelectualii de pe cele două maluri ale Canalului Mânecii.Monnet avusese îndelungi discuţii cu toate persoanele implicate atât din tabăra franceză,cât şi din cea britanică.Dar,nu a ţinut cont de voinţa maselor.
Pentru Monnet acest eşec a fost doar o bătălie pierdută într-un mare război şi de durată.
Teodor FILIP
CALENDARUL MODERN AL „UNIFICĂRII EUROPENE”
* 18 aprilie 1951:reprezentanţii „Celor 6”:Franţa, Germania, Belgia, Italia, Luxemburg şi Olanda semnează la Paris Tratatul privind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului(CECO), care intră în vigoare la 23 iulie 1952.
* 25 martie 1957:Semnarea Tratatului de la Roma, care instituie Comunitatea Economică Europeană (CEE sau Piaţa Comună) şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice(CEEA).Taxele vamale între cele şase state au fost eliminate în totalitate la data de 1 iulie 1968.
* 5 ianuarie 1958: intrarea în vigoare a Tratatului de la Roma şi crearea instituţiilor (Consiliul de Miniştri, Comisia, Adunarea Parlamentară Europeană).
* 1 ianuarie 1973:Marea Britanie, Danemarca şi Irlanda se alătură Comunităţii Europene.
* În iunie 1979 sunt organizate primele alegeri prin sufragiu direct pentru Parlamentul European. Aceste alegeri se organizează o dată la cinci ani.
* 1 ianuarie 1981rin aderarea Greciei numărul Statelor Membre devine zece.
* 1 ianuarie 1986: Spania şi Portugalie devin membre ale Comunităţii.
*” Recesiunea economică mondială de la începutul anilor 1980 a adus cu sine un val de „europesimism”. Cu toate acestea, speranţa a renăscut în 1985 când Comisia Europeană, sub preşedinţia lui Jacques Delors, a prezentat Cartea albă privind calendarul pentru realizarea pieţei unice europene până la 1 ianuarie 1993. Acest ţel ambiţios a fost inclus în Actul Unic European semnat în februarie 1986 şi intrat în vigoare la data de 1 iulie 1987”(1).
* 7 februarie 1992: semnarea Tratatului de la Maastricht, care prevede trecerea la moneda unică cel mai târziu la 1 ianuarie 1999. Moneda euro pentru tranzacţii financiare (sub altă formă decât numerar) a fost introdusă în 1999, în timp ce bancnotele şi monedele au fost emise trei ani mai târziu în cele 12 state ale spaţiului euro(cunoscut sub numele de zina euro). În prezent, euro este o monedă importantă pentru plăţi şi depozite la nivel mondial, alături de dolarul SUA.
* 1 noiembrie 1993: intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht. CEE devine Uniunea Europeană ( U.E.)
* 1 ianuarie 1995: Austria, Finlanda şi Suedia aderă la U.E..
* 26 martie 1995:intrarea în vigoare a Convenţiei de la Schengen, care desfiinţează controalele efectuate asupra persoanelor la graniţele ţărilor membre ale spaţiului Schengen şi prevede o mai mare cooperare între organele de justiţie şi de poliţie din aceste state.
* 2 octombrie 1997:semnarea Tratatului de la Amsterdam, menit să consolideze integrarea europeană.
* 11 decembrie 2000: semnarea Tratatului de la Nisa, care a deschis calea extinderii U.E.
* În martie 2000, U.E. a adoptat „Strategia de la Lisabona” în vederea modernizării economiei europene, astfel încât aceasta să devină competitivă pe piaţa mondială alături de alţi mari actori, precum SUA şi statele nou industrializate. Această strategia nu şi-a atins scopul nici în toamna lui 2010. Şomajul şi creşterea costurilor privind pensiile exercită presiuni asupra economiilor naţionale. Cetăţenii comunitari cer tot mai mult guvernelor lor să găsească soluţii practice la aceste probleme.
* 1 ianuarie 2002 : punerea în circulaţie a monedelor şi bancnotelor euro.
* 1 mai 2004: extinderea istorică a U.E., care trece de la 15 la 25 de membri, odată cu aderarea Poloniei, Ungariei, Cehiei, Slovaciei, Sloveniei, Lituaniei, Letoniei, Estoniei, Ciprului şi a Maltei.
* 29 octombrie 2004: semnarea Constituţiei Europene, la Roma. Spania este primul stat membru U.E. care ratifică prin referendum Constituţia Europeană (20 februarie 2005), ce va fi respinsă de Franţa (la 29 mai) şi Olanda (la 1 iulie 2005).
* 1 ianuarie 2007: Bulgaria şi România aderă la U.E., care numără deja 27 de State Membre.
* 13 octombrie 2007: semnarea Tratatului de la Lisabona (vechea Constituţie decedată în 2005, modificată prin unele părţi), care va fi ratificată de parlamentele celor 27 de state membre. S-a renunţat definitiv la referendumuri.
Doresc să fac o precizare. Actul oficial de constituie al U.E. îl reprezintă Tratatul de la Maastricht din 1992, nu „Comunitatea Europeană a cărbunelui şi oţelului” din 1952.
U.E. a devenit o uniune politică şi economică. Cine cunoaşte activitatea pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale, nu se poate să nu fi sesizat că etapele constituirii U.E. sunt, de fapt, paşi pentru realizarea unui sistem politic unic şi dictatorial, realizarea unei pieţi economice unice, în care concurenţa să fie înlăturată, iar cei săraci să se „înfrupte” din firimiturile de la masa bogaţilor. Ţările foarte bogate au devenit „tovarăşe” cu cele sărace care muncesc pentru ele. Bulgarii şi românii au ajuns să muncească pentru europenii cu blazon. Un grup de francmasoni şi-a impus voinţa asupra popoarelor Europei. Cetăţenii comunitari ar trebui să înţeleagă că U.E. reprezintă manifestarea europeană a globalismului şi a lichidării naţiunilor.
Mai mult, este o construcţie politico-financiară ale cărei instituţii, după ce au fost create prin înţelegeri
oculte, caută să se apropie de cetăţenii comunitari. Că oamenii circulă fără vize!? Este tot în folosul ţărilor bogate, în care locuitorii autohtoni nu s-ar preta la muncile pe care le execută „refugiaţii” economici. Adică, spus pe şleau, forţa de muncă este liberă să circule acum. Cea din fostele ţări socialiste se vinde mult mai ieftin decât proletarii autohtoni germani, francezi, britanici etc.
U.E. a apărut ca o organizaţie care prin nişte tratate economice să stăvilească ura dintre Germania şi Franţa.
Cetăţenii irlandezi, spanioli şi portughezi au aderat nesiliţi de nimeni la U.E.. Ei şi-au vândut libertatea în schimbul bunăstării de moment. Din bugetul Uniunii le-au fost repartizate miliarde de euro pentru ca agricultura lor ineficientă să le satisfacă cererile. Când au văzut sacii cu bani care le vin sub formă de subvenţii,şi-au zis: ”UE este de noi” .Acum au început să dea din colţ în colţ.
Liderii francezi şi-au împins ţara în U.E. din vocaţia lor birocratică. Prin structura sa de guvernare şi prin sistemul său de educaţie, Franţa produce cei mai mulţi, dar şi cei mai ambiţioşi birocraţi din lume. Birocraţia excesivă a caracterizat fiecare guvernare de după Al Doilea Război Mondial. Să ne aducem aminte că „părinţii” U.E. sunt francezi. Liderii francezi sunt conştienţi că puterile crescânde ale unui stat federal european li se potriveşte de minune. Vor să educe Europa.
Ceilalţi lideri europeni şi-au manipulat naţiunile pentru a adera la Uniune pretinzând că apartenenţa la U.E. înseamnă prosperitate economică. Dar cele mai prospere economii se înregistrează în ţări ca Norvegia şi Elveţia care nu sunt membre, ori în Suedia şi Marea Britanie care nu au adoptat moneda euro.
Tot ce se petrece la nivelul liderilor europeni şi a instituţiilor Uniunii sunt vise frumoase pentru o Europă Unită. Napoleon avea dreptate când a spus că „înţelepţii vorbesc de prezent şi nebunii de viitor”.
CONDIŢII PENTRU STATUTUL DE MEMBRU
În conformitate cu articolul 237 din Tratatul de la Roma, ”orice stat european poate solicita să devină membru al Comunităţii”. Articolul F din Tratatul de la Maastricht adaugă faptul că statele membre trebuie să aibă „sisteme de guvernare […] bazate pe principiile democraţiei”.
În urma cererilor formulate de fostele ţări de sub influenţa Moscovei de a adera la Uniune, Consiliul European a stabilit trei criterii care trebuie îndeplinite pentru ca un stat să devină membru:
-instituţii stabile ce garantează democraţia, statul de drept, drepturile omului şi respectarea şi protecţia minorităţilor;
-o economie de piaţă funcţională şi capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor pieţei din cadrul Uniunii;
-capacitatea de a prelua obligaţiile de membru, inclusiv sprijinirea obiectivelor Uniunii. Trebuie să aibă o administraţie publică capabilă să aplce şi să administreze în practică legislaţia U.E.
Rog cititorii să recitească cele trei condiţii, să facă o scurtă analiză a acestora în România şi, cu mâna pe inimă, fără idei preconcepute, fără nici un partizanat să spune dacă România le îndeplineşte sau nu. Atât la 1 ianuarie 2007,când a înscris o „pagină istorică”, cât şi în toamna lui 2010,după aproape patru ani de la aderare.
Negocierile de aderare se poartă între fiecare stat candidat (reprezentanţii acestuia) şi Comisia Europeană. După încheierea acestora, decizia de aderare se ia unanim de către statele membre în cadrul Consiliului. PE trebuie să dea avizul favorabil printr-un vot pozitiv cu majoritatea absolută a membrilor. Toate tratatele de aderare trebuie ratificate de către statele membre şi ţările candidate.
Nu este lipsit de interes să reamintesc că ţările candidate primesc ajutor financiar din partea Uniunii pentru proiecte structurale, astfel încât să-şi poată îndeplini obligaţiile de membru.
CÂT SE POATE EXTINDE UNIUNEA EUROPEANĂ?
Candidaţi la statutul de membru:
Turcia,membră NATO,a semnat un acord de asociere cu U.E. în 1987. Poziţia geografică şi istoria politică ale acesteia au condus la o ezitare îndelungată a U.E. înainte de a răspunde pozitiv. Totuşi, în octombrie 2005, Consiliul European a început negocierile de aderare cu Turcia. Însă populaţiile multor ţări europene se manifestă împotriva primirii acestui „stat islamic” în Uniune. În acelaşi timp a început negocierile şi cu Croaţia, un alt stat candidat. În cazul acestor două state nu s-a fixat încă o dată pentru intrarea în vigoare a unui eventual tratat de aderare la sfârşitul negocierilor.
Statele din Balcanii de Vest, dintre care majoritatea au făcut parte din fosta Jugoslavie, doresc să se integreze în U.E.. S-a acordat statutul de „ţară candidată” fostei Republici Jugoslave a Macedoniei în noiembrie 2005. Alţi potenţiali candidaţi sunt Albania, Bosnia şi Heţegovina, Muntenegru şi Serbia. Celei din urmă i s-a promis accelerarea procedeelor de aderare dacă va recunoaşte independenţa provinciei Kosovo.
„Dezbaterile referitoare la ratificarea Tratatului Constituţional al UE, care au avut loc în majoritatea ţărilor membre, au arătat că mulţi europeni îşi fac griji cu privire la graniţele finale ale Uniunii Europene şi chiar cu privire la identitatea acesteia. Nu există răspunsuri simple la aceste întrebări, mai ales având în vedere faptul că fiecare stat priveşte în mod diferit propriile interese geopolitice şi economice. Ţările baltica şi Polonia susţin obţinerea calităţii de membru de către Ucraina. O posibilă aderare a Turciei ar aduce în discuţie statutul unor ţări din Caucaz, precum Georgia şi Armenia”(1).
Situaţia politică din Belarus şi situaţia din Republica Moldova încă reprezintă probleme.
Să nu uităm că Islanda, Norvegia, Elveţia şi Liechtenstein îndeplinesc condiţiile pentru a deveni membre. Cu toate acestea, ele nu sunt membre ale U.E. deoarece opinia publică din aceste ţări se opune cu înverşunare aderării.
Mai este o problemă peste care nu se poate trece. Regulile privind calitatea de membru în prezent, aşa cum sunt definite în Tratatul de la Nisa din 2003, prevăd cadrul instituţional pentru o Uniune cu maximum 27 de membri. Depăşirea acestei cifre presupune automat un nou acord interguvernamental privind relaţiile între state membre în cadrul instituţiilor. Toate tratatele vor trebui revizuite, reexaminate în profunzime pentru a evita blocajul.
Problema folosirii limbilor oficiale este foarte sensibilă. Prin aderarea Bulgariei şi României numărul
acestora a ajuns la 23, ceea ce incubă costuri extraordinar de mari pentru traduceri. Faptul că limba fiecărui
stat membru devine limbă oficială este o perfidie. Se dă impresia cetăţenilor de rând că identitatea lor naţioanală şi regională nu dispar. Nu se standardizează nimic. Deja se lucrează pentru folosirea unei singure limbi oficiale.
După cum am văzut, U.E. nu se încurcă în geografie. Poartă tratative cu Turcia, a cărei principali vecini sunt Irakul, Siria şi Iranul, ţări cu o profundă „vocaţie” europeană încă de pe timpul lui Darius. Strămoşii noştri daci au simţit-o pe pielea lor. U.E. ar dori ca şi Israelul să fie înglodat în „marea familie europeană”. Nu mulţi cunosc că U.E. reprezintă o piaţă de miliarde pentru produsele agricole israeliene. Israelul are cu Bruxelles un tratat de asociere care îl transformă aproape într-un stat membru.
CONTINENTUL NEGRU RESPINGE U.E.
Încercarea U.E. de a se impune pe Continentul Negru se loveşte de refuzul ţărilor africane. În Comunicatul comun emis pe 13.12.2007, guvernele ţărilor africane au „deplâns presiunile enorme la care au fost supuse pentru a semna Acordul de Parteneriat Economic (EPA) cu UE”. Până la 31.12.2007 doar 35 de ţări, dintre cele 80 din Africa, Caraibe şi Pacific au semnat EPA, în condiţii limitate:doar exporturi de bunuri.
Profitând de rebeliunea din Ciad, Consiliul de Securitate al ONU a fost de acord cu iniţiativa Franţei de susţinere clară a guvernului preşedintelui cidian Idriss Deby Itno. În conformitate cu Rezoluţia 1778 a CS al ONU, U.E. şi-a constituit forţa Eufor Ciad-RCA, formată din 3.700 de militari europeni. Astfel,”Jandarmul Europei” îşi asumă o responsabilitate uriaşă într-o ţară în care nu este dorită. Rebeliunea ciadiană a emis un document în care arată că prezenţa acestei forţe militare constituie „un handicap major pentru pace şi instaurarea unui regim cu adevărat democratic”, a transmis Rompres. ”Francezii şi-au asumat o responsabilitate mare luând partea unui regim dictatorial, represiv, corupt, mafiot şi ilegal, manipulând Consiliul de Securitate pentru a-şi justifica intervenţia militară în Ciad”.
La această forţă participă şi 120 de militari români. Ce caută flăcăii noştri în Ciad, nu pot să-mi dau seama ? Mai grav mi s-au părut bâlbâielile protagoniştilor politici pe acastă temă: şeful statului, şeful diplomaţiei, premierul şi ministrul Apărării. Nu dezvolt ideea, ea fiind intens mediatizată. Dar întreb:totuşi, cine a decis angajarea României într-un război, nevalidat de Parlament? Deoarece în Ciad este război civil în toată regula.
Vor urma alte cheltuieli, poate şi victime umane. De ce toate acestea? Pentru că aşa vor muşchii preşedintelui Sarkozi? Nu este destul participarea la ocuparea Afganistanului şi Irakului? Dar încălcarea suveranităţii statului Kosovo?
Mon Jan 10, 2011 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
Adrian Pop
Joined: 03 Sep 2009
Posts: 10559
Location: Craiova
Reply with quote
Post
Cazul Noica şi şcoala de la Păltiniş (II)
Elena Ceauşescu se face vinovată de eşecul 'recuperării' lui Mircea Eliade în care fusese implicat şi Noica
Autor: GENERAL DE BRIGADĂ (R) AUREL ROGOJAN
12 ianuarie 2011
"Tovarăşa", cu patru clase primare la bază, îşi asumase decizia asupra instituţiilor şi oamenilor de ştiinţă
E bine de ştiut că atât Noica, cât şi alte mari personalităţi nu au respins nimic din ceea ce ei percepeau ca fiind constructiv, benefic şi necesar, potrivit convingerilor lor. Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu – mi-a relatat coordonatorul contras¬pionajului britanic din acea perioadă – şi-au sporit frecvenţa vizitelor la "Vila 23" când Noica le-a evidenţiat posibilităţile sale de a-i sprijini să obţină burse de studii în Occident. Lunar, la sfârşit de săptămână, îi duceau alimente, presa şi veşti. În mansarda rezervată filosofului său în plimbările prin împrejurimi, ascultau expozeurile lui Noica pe teme aparent întâmplătoare şi se legau dialo¬guri. Noica le punea probleme filosofice şi le evalua opiniile. Andrei Pleşu era discipolul ascultător şi sili¬tor. Gabriel Liiceanu era mai în¬drăz¬neţ, uneori chiar uşor impertinent, ceea ce isca contradicţii.
Desigur, se ridică întrebarea: "Prin cine şi cum a perfectat Noica obţinerea burselor şi nominalizarea celor doi discipoli?". Foarte ingenios, fără nici o implicare oficială, Noica a dat un semnal unor fundaţii germane din zona de ocupaţie britanică a RF Germania. Acestea, în numele interesului reciproc al dezvoltării bunelor relaţii româno-germane, au făcut toată treaba. Filiera nu au ştiut-o nici beneficiarii burselor.
În raporturile cu autorităţile, Noi¬ca era, cel puţin aparent, de un con¬for¬mism exemplar, întotdeauna re¬cep¬tiv şi săritor dacă putea să contri¬buie la progresul şi îmbunătăţirea per¬cepţiei Occidentului asupra ţării sale.
Îl vizita frecvent pe Aurel Cioran la Sibiu, care îl invita duminica la bi¬serică, apoi îl reţinea la masă. "Relu" Cioran menţinea legăturile fireşti cu fratele său, aflat la Paris, căruia i-a relatat despre prietenia legată cu Noica. Emil Cioran comunica, la rândul său, cu Mircea Eliade, George Pa¬lade şi cu alţi mari români de peste Ocean. Aşa a apărut contextul favo¬rabil unei "operaţiuni de recuperare" a filosofului Emil Cioran şi a celui mai mare istoric al religiilor, profesorul Mircea Eliade. Acesta din urmă dorea să revină în ţară, unde trăia respectabila sa mamă, înaintată în vârstă şi aflată în întreţinerea profeso¬rului. Şi Cioran, şi Eliade aveau re¬ţineri şi temeri. Noica, cu exemplul Şcolii de la Păltiniş, precum şi cu contactele sale "nestingherite" în lumea oc¬cidentală, le-a dat imbold în a da curs demersurilor regimului privind re¬venirea lor în ţară. Mai exista şi pre¬cedentul savantului Henri Coan¬dă.
Numai imixtiunea factorului politic şi obtuzitatea Elenei Ceau¬şes¬cu, în faţa căreia secretarul CC al PCR cu propaganda a ţinut să se auto¬evi¬denţieze cu "recuperarea", au fă¬cut ca aceasta să eşueze. Mircea Elia¬de a pus o condiţie de bun-simţ: "Do¬nez biblioteca mea Academiei Ro¬mâne, unde să fie amplasată în «Aula Mircea Eliade»". Elena Ceau¬şes¬cu nu a fost de acord. Apoi a făcut ocol ştirea lipsei de fair-play, a aceleiaşi Elena Ceauşescu, în cazul Fun¬daţiei Henri Coandă, care trebuia să fie constituită, după moartea sa¬vantului, cu sediul în Palatul Coan¬dă. Mai mult, s-a desfiinţat şi Institutul Naţional de Creaţie Ştiinţifică şi Teh¬nică, al cărui preşedinte fusese ma¬rele savant. Fap¬tul a pus sub semnul întrebării se¬riozitatea promisiunii că Eliade va avea o Catedră de Orientalistică la Uni¬versitatea din Bu¬cureşti.
Cu nume de cod "Nica Dan" despre Eliade
"În ziua de 29.05.1973 a fost contactat şi predat echipei de filaj de la Dir. IX numitul N.C. (Nica Dan, nu¬me¬le de cod în dosarul de urmărire informativă al lui Constantin Noica, n.red.). Discuţiile cu N.C. au fost purtate pe problemele pentru care permanent manifestă interes, prin¬tre care despre M.E. (iniţialele lui Mircea Eliade, n.red.), S.L. şi S.D., despre care N. anterior a făcut re¬latări şi în cadrul contactărilor sale de către conducerea ministerului nostru. În legătură cu M.E., N. a afirmat: «M. este omul care crede în viitorul culturii româneşti mai mult decât în viitorul culturii europene. El vede ceva deosebit în cultura ţă¬rii noastre. M.E. consideră că Ro¬mâ¬nia este ţara în care se întâlnesc toate marile curente spirituale ale lumii şi numai cultura românească poate mijloci legături trainice între cultura românească şi cea orientală. Am discutat anul trecut cu E. la Paris şi el este convins că noi, ro¬mânii, suntem chemaţi să pre¬gă¬tim dialogul Apusului cu Răsăritul îndepărtat. M.E. este necesar culturii româneşti. Regret că, deşi am făcut memoriu anul trecut la organele dvs. şi am mers şi la un tovarăş la Comitetul Central al PCR, recomandat fiind de P.A., până în prezent nu s-a rezolvat nimic în problema lui M.E. Încă nu este pu¬blicat şi operele lui E. de istorie a culturii tradiţionale nu sunt recunoscute la noi. Eu, ca şi M.E., continuu să cred că ţara noastră ar avea nevoie de colaborarea lui M.E., dar se constată încă rezerve din partea unor cercuri culturale din România. Eu am propus şi arătat că dorinţa lui E. este să se facă în România un mare institut de studii orientale, la care să se înveţe limbile vii, s-ar forma specialişti care să poată fi folosiţi pentru dialogul dintre Apus şi Răsărit. Se poate şi trebuie să se facă aşa ceva în România. Peste zece ani se va simţi nevoia pentru acest institut, dar va fi prea târziu. Vor dispărea posibilităţile existente în prezent. Mi-a scris M.E. că în iunie şi iulie vine la Paris, unde va putea fi găsit de un reprezentant al culturii româneşti şi unde se pot rezolva anumite probleme. Mi-a spus M.E. că a fost vizitat de tot felul de oameni din ţară, dar în ultimul timp i-a plăcut mai mult de M.C., M.Z. din Cluj, C.B. şi P.A. La M.E. ar putea fi trimis ca reprezentant al culturii româneşti P., conducătorul Societăţii de Orientalistică din ţara noastră. Ar mai putea merge Z.D.B., ar face şi ea o treabă bună, dar nu-i prea reuşesc acţiunile, nu este operativă. Dar tot mai bun este P. Îl cunoaşte bine pe M.E. În vara aceasta, la sfârşitul lunii iunie, începutul lui iulie, are loc în străinătate Congresul de Orientalistică la care cred că va pleca şi dr S.A.G., medic ORL ,dar specializat în filozofia orientală»"
(Fragment de raport reprodus de cercetătorii Carmen Chivu şi Mihai Albu în "Dosarele Securităţii. Studii de caz", Polirom, 2007)
Invitaţie la microfonul "Europei Libere"
"M.L. (Monica Lovinescu, n.red.) zice: Tu crezi că ai vreo activitate în ţară. Crezi că poţi face ceva în ţară? Poţi să publici. Nu vezi că abia publici câte o carte? Dar dacă ai sta aici, ai vorbi o dată pe săptămână întregii naţiuni române. Eu le-am spus că nu-i mai ascultă lumea. Că eu nu-i mai ascult de ani de zile, şi ştiţi de ce, nu pentru că-mi este greu.... Nu vă ascultă lumea aşa cum credeţi. Din când în când mai deschide omul radio, ia să vedem ce mai spun ăia, dar nu sunteţi chiar aşa de... Adică ea aşa credea că de acolo aş putea face treabă mai multă decât de aici. Eu le-am spus însă că chiar dacă nu mi se publică cărţile, suntem oameni de cultură, tendinţa noastră este frecvent să creăm o obligaţie, că intrarea mea în cultură a creat în specialitatea mea anumite obligaţii"
(Fragment din reproducerea discuţiei purtate de conducerea Securităţii cu Constantin Noica în 8 iulie 1972, reprodus de cercetătorii Carmen Chivu şi Mihai Albu în "Dosarele Securităţii. Studii de caz", Polirom, 2007)
Va urma
----------------------
Cazul Noica şi şcoala de la Păltiniş (III)
Legătura filozofului Constantin Noica cu oamenii serviciilor speciale ale Majestăţii Sale Regina Elisabeta a II-a
Autor: GENERAL DE BRIGADĂ (R) AUREL ROGOJAN
13 ianuarie 2011
Generalul de brigadă (r) Aurel Rogojan (dreapta) a fost în perioada 1977-1985 şeful de Cabinet al generalului-colonel Iulian Vlad (stânga)
Acum, firesc este să fiu interpelat în le¬gătură cu modalitatea în care Constantin Noi¬ca, izolat la Păltiniş, putea comunica în exterior – Legătura lui Noica cu oa¬menii serviciilor speciale ale Ma¬jestăţii Sale Regina Elisabeta a II-a a fost şi obiectul constatării flagrante. Ataşatul aero al Marii Britanii la Bucureşti obişnuia, asemenea altor membri ai Ataşaturii Mi¬litare sau ai ambasadei, să se deplaseze în zona Sibiului. În aceste deplasări, fie aveau "supraveghere discretă de protecţie", fie erau filaţi ostentativ, după cum era cazul, sau "pe bază de reciprocitate", raportat la tratamentul acordat diplomaţilor români în Marea Britanie. În acest mod, a fost identificat interesul ataşatului aero de a ajunge la Păltiniş, ca explorator singuratic, cu harta şi busola, pe versantul opus celui pe care se afla drumul de acces. Intuindu-i-se direcţia, a fost instituit un "post de filaj montan", care a documentat întâlnirea ataşatului militar britanic cu Noica la o stână. O întâlnire, pentru neavizaţi, în condiţiuni absolut în afara oricăror bănuieli. Baciul stânei i-a primit şi omenit, le-a cântat din fluier şi i-a vestit cu tulnicul, când au dat să plece, ca să ştie ajutoarele de pe coclauri să-i apere de câini şi lupi...
Legătura lui Noica cu serviciile spe¬ciale britanice era anterioară celui de-al doilea război mondial. Prima sa soţie, Wendy Mouston (fostă Miss Sinaia), s-a aflat la post în România, ca trimisă a Intelligence Service. Îm¬pre¬ună cu părinţii (Walter şi Carola, născută Ungarth, fiica unui hotelier sinaian) a locuit la Sinaia, aceştia aflându-se printre fondatorii Secţiei Alpine a Bucegilor, care reunea im¬por¬tante personaje din elita politică şi militară a României. Secţia era o continuatoare a Societăţii Carpatină Sinaia, fondată în anul 1893 de fostul stareţ al Mănăstirii Sinaia, arhimandritul Nifon, Take Ionescu şi prima sa soţie, cetăţeana britanică Bessie Richards. Fondarea unor ase¬me¬nea societăţi turistice, sportive, cul¬tural-ştiinţifice făcea parte din buna şi generoasa tradiţie a spionajului britanic.
Noica a fost inclus şi într-un celebru "lot al spionilor britanici în Ro¬mâ¬nia", cunoscut ca "reţeaua Toma¬ziu", după numele şefului ei, agent al spionajului englez în România, care a primit gradul de colonel şi o rentă viageră, drept recunoaştere a serviciilor aduse Coroanei Imperiului Britanic. Tomaziu a fost extras din România, intervenindu-se pe canale oficiale (Julien Amery – Emil Bodnăraş), pentru a i se aproba plecarea din ţară. Noica a fost un ilustru exemplu pentru export, în ceea ce priveşte to¬leranţa ideologică şi libertatea opiniilor, pe care regimul le asigura, cu deosebire în cazul foştilor condamnaţi pentru infracţiuni politice. Prima lui soţie, Wendy Mouston, era activă la Secţia Ro¬mână a BBC. Fiul său, Rafael Noica-Mouston, a ales calea creştinismului ortodox, ca şi cum ar fi ştiut că peste ani va reveni stareţ la o mănăstire din Transilvania. Familia Mouston era strâns legată de România de la începutul secolului trecut. Unii dintre "discipolii" lui Noica au fost deranjaţi de ceea ce maestrul a lăsat scris posterităţii despre ei. Aşa se face că atunci când au pus mâna pe "caiete" le-au publicat cenzurate. Apoi, în etapa ulterioară, au fost preo¬cu¬¬paţi de toaletarea redărilor din nu¬me¬roasele volume ale dosarului Noi¬ca ajunse la CNSAS (numai cele care nu prejudiciază interesele britanice apărate de Intelligence Service ).
File din istoria Secţiei Intelligence Service-ului în România
Mulţi alţi britanici au îndrăgit natura, limba, tradiţiile şi sufletele locuitorilor României, condiţie fără de care nu puteau să promoveze aici interesele politice şi cele economice ale Imperiului Britanic. Dacă i-am numi pe unii, i-am nedreptăţi pe alţii. Să riscăm totuşi...
Archibald Gibson şi May Hatley au condus Secţia Intelligence Service-ului în România, sub acoperirea de corespondenţi ai ziarului Times;
Desmond Dorand şi Gertie Gellender, sub acoperirea Secţiei Consulare, i-au succedat cuplului informativ Gibson-Hatley;
Sir Reginal Hoare, ministrul Marii Britanii la Bucureşti, a asigurat legătura cu agenţii de mare anvergură din familia Bibescu;
A.C. Gardine de Castelain a fost rezident al Intelligence Service, apoi al Serviciului Operaţiunilor Executive, sub acoperirea de director co¬mercial al Societăţii petroliere "Unirea" (1927-1940). Între 1940-1943 a activat la Secţia a III-a S.O.E. pentru România, de la Istanbul. În 1943 a fost paraşutat în România, într-un un grup de acţiune clandestină (cu Meţianu şi Ivor Porter). Până la 23 august 1944 au fost "prizonierii de lux" ai lui Eugen Cristescu, care i-a ascuns de serviciile germane;
Mac Larren a acţionat sub acoperirea Agenţiei de presă Reuter;
Colonelul E.C. Tom Masterson a fost director general la Societatea petrolieră "Unirea";
Colonelul Ted Masterson asigura, de la Cairo, legătura radio cu reţeaua clandestină din Partidul Naţional Ţărănesc, condusă de Iuliu Maniu; Alexander Miller şi Mary Vischer de la "Astra Română" conduceau operaţiunile de sabotaj;
Maiorul Ivor Porter acţiona sub acoperirea "British Council", ca lector de limba engleză la Universitatea din Bucureşti;
Profesorul Hugh Seaton-Watson, trimis de "British Council", îndepli¬nea misiuni informative itinerante. A sondat posibilităţile de înlăturare de la putere a Regelui Carol al II-lea; Denis Wrigt, viceconsul la Constanţa, susţinea logistic operaţiunile de sabotaj şi facilita intrarea clandestină în România a agenţilor S.O.E.;
Maiorul de geniu Davidson Houston, adjunct al ataşatului militar, s-a ocupat de sabotarea câm¬purilor petroliere;
Colonelul Bill Bailey, şeful Staţiei S.O.E. de la Istanbul, realiza incursiuni pe teritoriul României pentru diverse operaţiuni clandestine;
Julien Amery, locotenent în anii ’40, când, sub filajul S.S.I-ului, realiza misiuni de legătură cu agenţii din Ro¬mânia şi Balcani la Hotel Athene Pa¬lace din Bucureşti. Sir Julien Amery, în anii ’60-’70, când îl frecventa pe Emil Bodnăraş, pentru căutarea unei porţi deschise relaţiilor Marii Britanii cu China, iar după 1990, pe Iliescu, Nastase, Muşetescu ...
Sir Julien Amery a fost primit şi de Nicolae Ceauşescu, împreună cu o delegaţie a Camerei Lorzilor, pe care a condus-o. În timpul întâlnirii cu Ceauşescu, Amery trebuia să-i ridice liderului român o listă de 12 pro¬bleme. După schimbul amabilităţilor protocolare şi retragerea presei, după expozeul lui Ceauşescu, Amery a început să-i ridice problemele pe care le avea pregătite "de acasă".
Pe măsură ce Nicolae Ceauşescu răspundea, delegaţia Camerei Lor¬zi¬lor devenea tot mai surprinsă, ui¬mită şi admirativă, în acelaşi timp, de rapi¬ditatea şi profunzimea reac¬ţii¬lor li¬derului român. Avea răspunsuri im¬batabile la toate pro¬blemele ridicate.
După întrebarea a unsprezecea, lordul Amery nu a mai continuat.
Ceauşescu, după o pauză de aşteptare, intervine: "Cred că v-ar mai interesa şi următorul aspect...".
Şi Ceauşescu continua cu răspunsul la problema a douăsprezecea, pe care Amery nu o mai ridicase.
Lista problemelor delegaţiei brita¬nice s-a aflat în permanenţă într-o servietă elegantă, legată cu un lănţişor de mâna secretarului lordului Amery, de care acesta nu s-a despărţit o clipă...
Agenţi de nădejde au avut servi¬ciile britanice şi în lumea teatrului şi a cinematografiei, în rândul ideologilor de partid, pe care în de¬cembrie 1989 i-a distribuit în roluri-cheie, apoi le-a asigurat parcursul politic parlamentar ori guverna¬mental, în lumea afacerilor, la condu¬cerea băncilor, în staff-ul unor orga¬nisme interna¬ţionale. Cât de onorantă poate fi această consideraţie dacă n-au făcut nimic pentru stoparea degra¬dării ge¬neralizate a condiţiei poporului şi a patriei lor? Nu cumva, dimpotrivă...?
Nu aduc lista prea aproape de zilele noastre, dar nu trebuie totuşi să-i omitem pe Denis Deletant şi Jonathan Eyal... specializaţi în in¬telectualitatea românească şi a căror manieră temerară de a acţiona, începând din 1990, i-au impus atenţiei celor avizaţi şi nu numai...
Thu Jan 13, 2011 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
Adrian Pop
Joined: 03 Sep 2009
Posts: 10559
Location: Craiova
Reply with quote
Post
Sent: Thu, January 27, 2011 7:31:27 PM
Subject: Fwd: Ce are de-a face moartea unui înalt oficial american cu miile de păsări căzute din cer, în Arkansas
----------
Un raport socant pregatit pentru Primul Ministru al Rusiei Vladimir Putin, de catre Serviciile de Informatii ale Armatei Ruse (GRU), afirma ca unul dintre expertii americani de varf in arme chimice si biologice, a fost asasinat in mod brutal dupa ce a amenintat ca va expune un test cu gaze toxice al Armatei Americane, care a omorat sute de mii de pasari si alte animale saptamana trecuta in Arkansas.
Raportul spune ca John P.Wheeler III, Consultant Special al Secretarului Fortelor Aeriene in Washington D.C. intre 2005-2008, a fost gasit ucis atunci cand un camion de colectare a gunoiului menajer, si-a descarcat gramada, dupa cum raporteaza Fox News Service:
“Politia din Delaware investigheaza ceea ce pare sa fie crima unui fost oficial al administratiei Bush, omul-cheie pentru ridicarea monumentului memorial al soldatilor Americani ucisi in Vietnam, aflat in Washington D.C.”
Cariera militara a lui John Wheeler include elaborarea manualelor asupra eficacitatii armelor chimice si biologice, mult dupa ce el servise in Armata Americana luptand in Vietnam.
Expertiza lui a fost folosita de catre Mitre Corporation, unul dintre contractorii de armament de varf din Statele Unite, ale carui sisteme computerizate de comanda si control sunt folosite, spune GRU de catre US Air Force in flota sa de avioane “tanker” pentru spreierea agentilor chimico-bacteriologici.
Raportul GRU continua: aceste aeronave de spreiere sunt bazate la Baza Aeriana din Little Rock, Arkansas si au fost folosite in ultimele luni pentru testarea unor agenti de dispersie cu gaze otravitoare pentru teatrul de razboi din Afganistan, folosind stocuri de arme chimice obtinute din Irak ( ghici cine le vandusera Irakienilor acestea? ) si stocate la Arsenalul Pine Bluff, deasemenea din Arkansas.
Este important de observat ca Arsenalul Pine Bluff care se auto-intituleaza “Arsenalul Americii“, detine o cantitate estimata de 63,000 tone metrice ale gazului otravitor Fosgen, descris ca una dintre cele mai infricosatoare arme chimice folosite vre-odata, datorita abilitatilor sale de a cauza pur-si-simplu, explozia plamanilor si a sitemului respirator.
Arsenalul a fost acuzat in trecut de catre Rusia pentru ca nu ar fii dezvaluit pe deplin agentii chimici luati din Irak intre 2003-2008. Acuzele Rusiei din vara trecuta sustin deasemenea ca SUA nu ar fii distrus stocul de gaz Fosgen luat din Irak si ca Arsenalul Pine Bluff ar fii inceput un program accelerat de injectare a gazului in adancime, cauzand din nefericire peste 500 de cutremure minore care au alarmat populatia locala.
Mai ingrijoprator inca, este faptul ca precum sustine raportul GRU, Americanii au inceput trasnportul masiv al agentului otravitor Fosgen inspre Afganistan, unde atunci cand va fii folosit, ei vor putea sustine ca nu au nimic de a face cu asta, iar nimeni nu va putea dovedi contrariul. Se spune deasmenea ca nici o tara vestica, incluzand Statele Unite, nu mai poseda capabilitatea de a fabrica Fosgen, astfel ca valoarea stocului existent, sa fie incalculabila, in special in situatiile de razpoi precum cea din Afganistan, unde fortele inamice sunt stationate ferm in teren ostil.
Cat priveste motivul direct al asasinarii lui John Wheeler sustine raportul, acesta ar fii transportul de saptamana trecuta al Fosgenului provenit din Irak, la bordul unei aeronave KC-767 “tanker”, de la baza aeriana din Little Rock, in ruta spre Afganistan, care se spune ca ar fi experimentat o defectiune critica a sistemelor de spreiere aeriana, la scurta vreme dupa decolare, peste Arkansas, provocandcaderea din cer a mii de pasari negre cu aripile rosii, ( vizionati clipul din partea dreapta a paginii ), avand aparatul respirator complet distrus.
Conform unor rapoarte americane, aproximativ 5,000 de pasari au fost ucise dintr-o data, fiind indepartate imediat de catre Agentia de Mediu Americana, ai carei lucratori purtau costume protectoare HazMat ( Substante periculoase ), precum si masti de gaze. Cauza mortii acestor pasari a fost “trauma a tesutului pieptului, cu cheaguri de sange in cavitatea toracica si sangerare interna intensa”. Pasarile aratau ca si cum ar sii fost lovite cu ceva, dar raportul GRU sustine ca traumele prezentate coincid cu efectele expunerii la agentul chimic Fosgen.
Chiar mai infiorator decat acest incident e faptul ca acest raport GRU indica ca aceasta a fost a 2-a eliberare de Fosgen in doar doua zile, intaia rezultand in peste 100.000 de pesti morti, deasemena in Arkansas,chipurile tot ca urmare a unei “defectiuni critice”.
Ma intreb acum daca nu cumva serviciile ruse acopera oarecum pentru americani, in ceea ce ar putea fii extrem de probabil, un test al armelor cu unde scalare. Cat de probabila este coincidenta a doua accidente similare in doua zile si cata credibilitate putem acorda afirmatiei ca puterile vestice nu au capabilitatea de a fabrica Fosgen ? Daca o armata de mana a IV-a a fost capabila, tare ma indoiesc ca puterii care cheltuieste anual pentru “aparare” cat restul lumii la un loc, nu ii lipsesc mijloacele... – Eufrosin
Cand John Wheeler ar fii descoperit ce se intampla cu stocurile de Fosgen Irakian, el ar fii calatorit de la casa lui din statul Delaware, spre Washingotn D.C., unde a confruntat si amenintat pe fata ca va expune lumii oficialii responsabili ai Pentagonului si ai Casei Albe. Trist dar atat de conform cu practicile “democratiei” americane, cand Wheeler a declarat ca va da publicului ceea ce se intampla, el a fost desemnat sa fie ucis si ca avertizare pentru alti amatori care s-ar gandi sa expuna crimele regimului de ocupatie al Americii, corpul lui a fost aruncat intr-o groapa de gunoi, astfel incat intreaga lume sa vada.
Filmul inregistrat intr-o cladire de birouri aflata in Wilmington, Delaware cu o zi inainte ca el sa fie descoperit mort intr-o gramada de gunoi, arata un barbat confuz, umbland pe jumatate descult, cu celalat pantof in mana, evident drogat sau altfel grav afecat psihic. Tocmai in tara in care au fost dezvoltate tehnologiile de control mental, comportamentul subit deviat al unui cetatean al ei, nu trebuie sa ne surprinda.
Vizionati videoul aici.
Astfel, inca un alt bun American care a luptat pentru a-si salva tara de la distrugere, a fost asasinat.
Trist, dar moartea lui va trece ne-observata de catre un public gata indobitocit de catre mass-media care deja ii ia in deradere pe cei ce isi pun intrebari asupra versiunii oficiale care sustine ridicol ca pasarile ar fii fost traznite, sau doar asa, speriate de moarte de niste fenomene atmosferice aleatorii. Monstrii care au pus labele pe America, nu cunosc limite in pofta lor perversa de a conduce lumea.
Uitasem sa mentionez…John Wheeler era deasemena membru al CFR ( Council on Foreign Relations ), organizatie elitista de prim rang. Asta dovedeste ca stapanii din umbra ai masoneriei, nu pregeta sa isi sacrifice slugile atunci cand acestora le revine constiinta.
Marele revolutionar American Noah Webster, a spus odata: “Fiecare copil din America ar trebui sa isi cunoasca tara. El ar trebui sa citeasca carti care ii vor inspira idei folositoare lui, in viata si in practica. De indata ce isi deschide buzele, el ar trebuie sa repete istoria lui si a tarii sale.“
Majoritatea Americanilor care traiesc astazi, au esuat totalmente in ascultarea acestor invataturi, devenind maidegraba exact ceea ce stapanii lor au vrut ca ei sa devina…niste imbecili.
© January 4, 2011 Sursa WhatDoesItMean.Com.
Fri Jan 28, 2011 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
ZAMFIR_CATALIN
Joined: 02 Sep 2009
Posts: 2028
Reply with quote
Post
http://rdcn.tk/
http://casanoastra-romania-dacia.blogspot.com/
Wed Feb 02, 2011 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website MSN Messenger
Adrian Pop
Joined: 03 Sep 2009
Posts: 10559
Location: Craiova
Reply with quote
Post
De la KHANDAHAR la ROSIA MONTANA, intre SUA si RUSIA
Intre “CRIZA” SI “TERORISM”, ROMANIA si AFGANISTAN sunt singurele puteri ale lumii in domeniul materialelor strategice !
AMERICA nu are zacaminte de URANIU.
Tot asa cum RUSIA nu detine zacaminte deWOLFRAM.
Fara aceste doua elemente, SUA si RUSIA sunt ZERO! Sunt "nimeni" in materie de suprematie MILITARA.
Wolframul, un metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, este foarte necesar in industria militara si spatiala, iar uraniul in industria nucleara.
Primul se afla, in cantitati INEPUIZABILE si in starea cea mai pura (nemaifiind necesare procedee industriale costisitoare de “decantare” a lui) doar in ROMANIA. La ROSIA MONTANA !
Zbaterea de a pune gheara pe minele de “aur” de la Rosia Montana are acum o miza periculoasa, cu atat mai mult cu cat Exploziv-News si GIS-SSR o dezvaluie in premiera:
Zacaminte de wolfram, neexplorate niciodata, se gasesc insa, in cantitati uriase, si in muntii Retezat (zona Gugu – Sureanu, axa care le uneste trecand prin Varful Peleaga, ca punct de reper. Exact zona in care a cazut, in urma cu cateva luni, avionul militar israelian - posibil neintimplator in misiune in acea zona !) si, inainte de 1989, au fost pazite cu strasnicie, de catre DEPARTAMENTUL ZERO.
Cel care le-a detectat, extrasenzorial, era sa plateasca cu viata, in urma unui atentat psihotronic al rusilor, curajul de a dezvalui adevarul, in cadrul unor cursuri speciale, destinate profesionistilor din serviciile secrete militare ale Romaniei. Numele lui este Vasile RUDAN, cel care, dealtminteri, este si parintele legendarului Departament.
In aceeasi zi in care profesorul RUDAN era gasit aproape mort in apartamentul sau din Bucuresti (cu cateva zile inainte, el dezvaluise unor apropiati din SRI si DGIA ca fusese de doua ori amenintat cu moartea de un anume rus FONAREFF, fost ofiter KGB), generalul David H. Petraeus, comandantul fortelor americane din Afganistan, avea aproape aceeasi soarta cu a profesorului roman.
Generalului american i se intimpla asta deoarece, intr-o conferinta de presa, scapase un alt adevar: motivul prezentei NATO in AFGANISTAN nu erau “teroristii”. Ci uriasele zacaminte de URANIU pur!
In Muntii Khwaja Rawash, situati la nord de Kabul, dar si in Koh Mir Daoud, langa Herat si Kharkiz, in provincia Khandahar, exista cele mai mari zacaminte de uraniu din lume, la felcum, in materie de wolfram, Romania detine suprematia mondiala.
Fri Feb 04, 2011 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
Adrian Pop
Joined: 03 Sep 2009
Posts: 10559
Location: Craiova
Reply with quote
Post
2.Toowoomba Flood 2011.01.10
http://www.youtube.com/watch?v=kYUpkPTcqPY
3.Toti ne fura!!!
http://www.codrosu.ro/mega-image-si-...image-te-fura/
http://www.financiarul.ro/2011/01/23...e-la-kaufland/
4
Subject: Adevaruri care te ingrozesc
Dupa 21 de ani de la lovitura de stat, un colonel cere, din Moarte: Reinviati indicativul “Z”! Puneti tunurile pe Rusia! Recuperati arhivele UM 0110! Opriti asasinatele!
“Până la reînceperea din plin a activităţii UM 0110, cu ţinta pe Rusia, nu se va face curăţenie în ţara asta. Lucru care se poate face. Il voi face!” – sunt cuvintele unui Roman, cu o zi inainte sa moara asasinat de catre cei pe care, timp de un deceniu, inainte de lovitura de stat din decembrie ’89, ii urmarise. Numele lui este Ioan TECSA, gradul: colonel, locuri de munca inainte de ’89: UM 0110 si USLA, in ambele institutii ocupandu-se de Departamentul Anti-KGB. Nici macar Iulian VLAD, seful Securitatii in acea perioada, nu stia ca TECSA era cel mai important om al indicativului “Z”, el fiind comandantul conspirat al UM 0110. Tecşa a scăpat ca prin minune, la Revoluţie, de mânia sefului Directiei a IX-A a KGB, Dmitri FONAREFF, si de cea a lui Nicolae Militaru, dar a sfârşit într-un accident rutier cel puţin dubios la Tâmna - Mehedinţi, alături de el aflându-se şi ginerele ex-generalului Mihai Chiţac. CITESTE MAI MULT:
Înainte de Revoluţie, Ioan Tecşa a activat, oficial, la Unitatea Specială de Luptă Antitero (USLA), fiind unul dintre cei trei ofiţeri ai Departamentului Anti-KGB care l-au filat şi deconspirat pe Nicolae Militaru, probând că acesta este agent sovietic. Deplin conspirat, el a indeplinit insa functia de sef al temutei DIRECTII “Z”. Poet, prozator şi publicist, prieten cu celebrul colonel craiovean Nicolae Văduva, pe atunci şef al Poliţiei TF, Ioan Tecşa a scăpat ca prin minune, la Revoluţie, de mânia sefului Directiei a IX-A a KGB, Dmitri FONAREFF, si de cea a lui Nicolae Militaru, dar a sfârşit într-un accident rutier cel puţin dubios la Tâmna - Mehedinţi, alături de el aflându-se şi ginerele ex-generalului Mihai Chiţac. Nici în moarte n-a fost lăsat să stea departe de Nicolae Militaru (ex-ministru al Apărării Naţionale), la Cimitirul “Ghencea-Militar” fiind înmormântat pe aceeaşi alee cu Militaru, iar la câteva zile după ceremonialul religios, mormântul şi crucea i-au fost profanate. În momentul producerii evenimentului rutier, deţinea funcţia de şef al Grupului de Presă al ministrului Constantin Dudu Ionescu.
Iată, pe scurt, „filmul” morţii lui Ioan Tecşa, martor incomod al evenimentelor din decembrie '89, considerat o adevărată “bancă de date” despre cei ce aveau să vină la putere. Cu puţin timp înainte de a muri, fostul uslaş a scris o tulburătoare poezie premonitorie, pe care a şi publicat-o în revista “Pentru Patrie”. Pe 22 iunie 1999, în urma unei misiuni importante la Drobeta Turnu Severin, unde s-a întâlnit cu mai mulţi prieteni, dintre care îl amintim pe Gheorghe Simion (locotenent-colonel al Serviciului “Arme, Muniţii, Explozivi” din cadrul IJP Mehedinţi), Ioan Tecşa a vrut să se întoarcă la Bucureşti. Pe pasarela de cale ferată de la Tâmna, autoturismul BMW (B-17-VCW), la al cărui volan se afla Florea Râzniceanu (27 de ani, din Capitală), a intrat în coliziune cu autotirul bulgăresc (C-4027-TP), condus de Alexandrov Dimitrov (31 de ani), cauzele nefiind cunoscute nici până astăzi.
În urma impactului, Ioan Tecşa (47 de ani, colonel, şef al Grupului de Presă al MI), Florea Râzniceanu (27 de ani) şi Stelian Iordache (39 de ani), toţi din Bucureşti, pasageri ai autoturismului BMW, şi-au pierdut viaţa. Ca o ironie a sorţii, în aceeaşi zi, considerată „marţea neagră” a poliţiştilor, chiar maşina comandantului IJP Mehedinţi, Marian Tutilescu (viitor director general al Poliţiei Capitalei) a fost implicată într-un accident, în urma căruia o fetiţă s-a ales cu mai multe fracturi.
Tot pe 22 iunie 1999, la puţin timp după ce s-a despărţit de prietenul său Ioan Tecşa, locotenent-colonelul Gheorghe Simion, în timp ce se deplasa spre Orşova, la volanul autoturismului Dacia (MH-11-MSC), s-a tamponat frontal cu un ARO, cu numărul de înmatriculare DJ-03-RPW, condus de Ion Pătru, de 23 de ani, din comuna Ciupercenii Noi, judeţul Dolj. Şi Gheorghe Simion, ca şi Ioan Tecşa, şi-a pierdut viaţa.
Tot în aceeaşi zi, tot în urma unui accident rutier. În împrejurări stranii, care nu vor fi elucidate niciodată. Ofiţeri MI în rezervă, ce vor să-şi păstreze anonimatul, susţin că atât Gheorghe Simion, cât şi Ioan Tecşa, Florea Râzniceanu şi Stelian Iordache au servit, înaintea nenorocirii, masa la un local din Drobeta Turnu Severin, în cafeaua consumată fiind strecurată – spune raportul medico-legal - o substanţă cu efecte halucinogene...
După zece ani de la accidentele dubioase în care şi-au pierdut viaţa ofiţeri superiori ai Internelor, fostul colonel de poliţie doljean Văduva sparge tăcerea şi dezvăluie un adevăr tulburător: “Am fost cel mai bun prieten al lui Ionel (Tecşa, n.r.). În momentul accidentului, am ajuns primul la faţa locului şi am participat efectiv la inventarierea bunurilor găsite în autoturismul avariat. A fost un şoc şi pentru mine când am văzut ce s-a găsit în portbagaj. Sute de legitimaţii, unele cu însemne ale unor servicii secrete speciale române, toate pe numele prietenului meu. Plus buletine de identitate şi paşapoarte cu fotografia lui, dar cu alte date de identificare. S-a mai găsit o geantă diplomat, cu documente strict secrete. Am certitudinea – şi am avut-o şi atunci – că Ionel nu era un simplu lucrător, ca să zic aşa, al Internelor. Era cu mult mai mult, iar accidentul a fost un asasinat! Curios a fost şi faptul că şoferului bulgar vinovat nu numai că nu i s-a luat nicio declaraţie, dar a fost trimis rapid de la faţa locului. În plus, de anchetă, ca şi în cazul celuilalt accident rutier în care şi-a mai pierdut viaţa, în aceeaşi zi, un alt ofiţer, prieten şi el cu Tecşa, nu s-a ocupat poliţia, ci… alţii. M-am interesat ulerior de mersul anchetei şi, stupoare!, mi s-a spus că dosarul face parte din categoria informaţiilor clasificate!”. Ulterior, un alt prieten de mare calibru al colonelului asasinat, a fost de acord sa imprimam pe suport magnetic o declaratie de arhiva: “Ion a fost adevaratul comadant al UM 0110”.
Dispariţia fulgerătoare a lui Ioan Tecşa s-a produs (stranie coincidenţă!) la numai o săptămână după apariţia romanului “Purgatoriul”, care cuprindea dezvăluiri senzaţionale despre “Primul lagăr postdecembrist din România”, “Butonii de aur ai lui Ceauşescu”, “Dosarul ultrasecret Corbii 2”, “Direcţia a V-a în acţiune”, „Conturi secrete”, „Spionaj în cabinetul prezidenţial”, „Întâlnirea cu Fidel Castro” şi alte subiecte extrem de enigmatice şi pline de suspans. Chiar in ziua inmormantarii sale, cartea a fost INTERZISA si scoasa din librarii!
Indicativul “Z”, de fapt UM 0110, a fost creata de catre Ceausescu personal si la nivelul ei au lucrat mari romani. putini, foarte putini dintre ei mai traiesc azi. Se ocupau de filarea ofiterilor DIE ori din serviciul secret al Armatei dar si de civili care, prin natura meseriilor lor fusesera racolati masivi de catre tenebroasa Directie a IX-a a KGB (CONDUSA, pana in anul 1990, de catre un oarecare Dmitri FONAREFF ce oficial se ocupa de protectia presedintilor Uniunii Sovietice, dar de fapt conducea aceasta hidra a KGB-ului. Directia in cauza se ocupa de diversiuni militare si de racolare pe teritoriile altor state. A participat active la lovitura de stat din 1989, miza fiind distrugerea arhivelor UM0110, USLA si Departamenutui Zero. Acum, Fonareff circula nestingherit prin Romania, adus de lichelele ce si-au batut joc de haina militara si sunt complici la asasinarea, de catre rusii lui Dmitri, a celor 1050 de romani impuscati dupa 22 decembrie ‘89). În 1944, ruşii au putut să pună mâna pe arhiva Siguranţei, apoi să o trieze, distrugând documentele care vizau agenţii NKVD care au operat pe teritoriul României, precum şi toate operaţiunile NKVD care vizau România. Adică toată arhiva cu informaţiile despre activitatea seviciilor de informaţii sovietice CK, OGPU, INO şi NKVD. Arhiva perioadei 1917-1944 a fost triată de ruşi până în 1945. În 1968, după invazia Cehoslovaciei, ruşii au pătruns în birourile serviciului de contrainformaţii cehoslovac anti-KGB, i-au forţat pe agenţi să le arate arhiva, i-au pus cu faţa la fişete şi i-au împuşcat în ceafă. Arhiva a fost triată.
În 1989, KGB a venit în Bucureşti să distrugă dovezile
În 22 decembrie 1989, nişte civili cu banderole tricolore de revoluţionari au venit să "protesteze" în faţa DGDAL, pe strada Roma. Au intrat în sediu şi s-au dus direct la UM 0110 (in acea cladire banala functiona, fara ca nimeni sa banuiasca, indicativul “Z”). Au găsit fişetele goale. Învăţând lecţia din 1944 şi din lecţia cehoslovacă din 1968, agenţii români au fost găsiţi fără arhivă. Atenţie, obiectivele principale ale UM 0110 din 1989 era urmărirea grupului "Corbii", din care făceau parte Nicolae Militaru şi Ion Iliescu. Potrivit UNUIA DINTRE SUPRAVIETUTORII MACELULUI din UM 0110: "noi aveam toata schema de spionaj sovietica din Romania si le stiam retelele. Ei nu puteau supravietui cu retelele in Romania democratica, infiltrate in viata politica, in stat si noi sa stim cine sunt. Au gasit fisetele goale. Unele informatii se gasesc si in alta parte, ei insa nu au stiut daca le-am distrus sau le-am dus in alta parte. Dosarele noastre contineau probe asupra legaturilor cu spionajul sovietic, asta era problema, nu numele spionilor romani, cat legaturile lor cu spionii sovietici, cu nume, functii, asta ii interesa cel mai mult. Rusii voiau sa ne termine".
Ţinta atunci, de fapt, a fost şeful unităţii – nimeni altul decat col. TECSA - care se afla în altă locaţie, aflată pe o stradă paralelă (pe Londra). A fost evacuat în timp util, deoarece era urmărit pentru a fi ucis de agenţii sovietici.
Ca să vedeţi ce ar fi păţit, să luăm exemplul şefului trupelor USLA (Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă), col. Gheorghe Trosca. De precizat că UM 0110 era în relaţii excelente cu USLA, având relativ acelaşi fond. A fost executat in noaptea de Craciun a anului 1989, in fata Ministerului Apararii unde fusese atras intr-o ambuscada. Cadavrul colonelului si cele ale colegilor sai au stat zile intregi in strada. Fiindca erau prezentati drept teroristi, trupurile celor ucisi in fata MApN au fost batjocorite sub ochii militarilor. Specialistii anti-KGB pun uciderea colonelului Trosca, fost sef al contrainformatiilor militare, pe seama agentilor rusi prezenti in numar mare la asa-zisa revolutie din decembrie 1989 si in fruntea structurilor de comanda ale Frontului Salvarii Nationale. Conform acestora, Trosca, impreuna cu Tecsa, documentasera indelungata activitate de spion al GRU a generalului Nicolae Militaru, care tocmai fusese instalat Ministru al Apararii de Ion Iliescu. Aşadar, noua putere acuza faptul că există terorişti. În fapt, agenţii sovietici se luptau cu agenţii de contrainformaţii. Un exemplu de poliţe vechi care au fost plătite atunci este ce prin care agentul sovietic Nicolae Militaru îl cheamă la MApN pe Gheorghe Trosca... Apoi, cadavrul îi este expus cu titulatura de "terorist". Inamicii noului regim fidel Moscovei erau aşadar trupele USLA şi agenţii UM 0110, care nu au tras un foc. Atunci cine a tras? Trupele de cercetare-diversiune ale armatei al căror istoric se poate urmări uşor? Trupele de Securitate care primiseră ordin să stea? Sau armata, ai cărei soldaţi trăgeau aiurea? În fine... după cele 168 de victime de dinainte de 22 decembrie, au urmat alte 1.050 după 22 decembrie, când deja se instalase noua putere.
UM 0110 (ce mai ramasese din ea), ce purta indicativul secret "Z" a fost desfiinţată chiar la finele lunii decembrie 1989, de Virgil Măgureanu, pe atunci doar asistent la "Ştefan Gheorghiu". A fost reînfiinţată în 1994 şi i s-au restrâns atribuţiile în 1998. Potrivit unui rezervist: "In 1998 a fost chemat activul unitatii succesoare 0110 si ni s-a ordonat scurt sa ridicam dispozitivul de pe maghiarii revizionisti si sa inchidem dosarele deschise. Pentru ca, trebuie sa intelegeti, si noi, si fosta 0110, se ocupa atat de KGB si STASI cat si de AVO si urmasele lor. Am zis, bine-bine, dar avem spioni documentati, in lucru, oficiali - unul dintre ei este secretar de stat azi - ce facem cu ei? Nimic, a fost raspunsul. E ordin de sus, de la Cotroceni. Unii au rabdat, altii au plecat. Cam asta cred ca e situatia si acum in SRI, in ceea ce priveste desfiintarea “Z”-etului. In 1989, Armata, sub conducerea cadrelor GRU si KGB reactivate de generalul Nicolae Militaru, a preluat o mare parte din DSS. Multe dintre cartitele infiltrate atunci sunt si azi la putere".
Cateva dintre nume sonore romanesti ce erau spioni sovietici si se aflau, in ’89, in atentia lui Tecsa si Trosca:
- Adrian Nastase, deputat PSD: fond informativ la nivelul UM 0625, UM 0195, UM 0544;
- Teodor Melescanu, senator si prim-vicepresedinte al PNL: fond informativ la nivelul UM0544, UM 0195, UM 0625;
- Mircea Cosea, deputat PNL: fond informativ la nivelul UM 0544, UM 0625, UM 0195;
- Mircea Pascu, deputat PSD: fond informativ la nivelul UM 0544, UM 0195, UM 0110;
- Radu Vasile, fost premier: fond informativ la nivelul UM 0610 si al Securitatii Municipiului Bucuresti;
- Eugen Dijmarescu: fond informativ la nivelul UM 0544, UM 0195, UM 0625;
- Alin Teodorescu, deputat PSD: fond informativ la nivelul Directiei a II-a, Securitatea Municipiului Bucuresti;
- Viorel Hrebenciuc, deputat PSD: fond informativ la nivelul UM 0110, UM 0195;
- Serban Mihailescu, senator PSD: fond informativ UM 0544, UM 0195;
- Ilie Sarbu, senator PSD: fond informativ la UM 0610;
“Până la reînceperea din plin a activităţii UM 0110, cu ţinta pe Rusia, nu se va face curăţenie în ţara asta. Lucru care se poate face. Il voi face!”. Ajuns, dupa revolutie, intr-o functie importanta in Ministerul de Interne, colonel Ioan TECSA inca mai spera sa isi poate reconstrui unitatea de elita a contraspionajului romanesc. A murit, in conditiile descrise mai sus…
5.
România prin anii 64, merită văzut filmuletul de la adresa de mai jos, și cu full screen.
Gheorghiu Dej se lamurise de prietenia cu rusii si reusise sa-i faca sa paraseasca tara . Dar a murit subit (misterios) si asa ca ne-am pomenit cu un alt dictator, mai infometat.
Ca sa fim obiectivi, calitatea peliculei prezentate aici este net superioara chiar si a ceace se face acum in Romania .
ENJOY !
http://www.britishpathe.com/record.php?id=1798
Incredibila prezentare, de fapt exceptionala daca ne gindim unde eram acum aproape 50 de ani.
Oare cei de la Ministerul Turismului si Dezvoltarii or fi vazut un asemenea clip de prezentare a tarii inainte de a lansa chestia aia ...cu Land of Choise ? Si cind te gindesti ca filmuletul e facut in ... 1964 ...
Sat Feb 05, 2011 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
maria
Joined: 25 Mar 2010
Posts: 820
Reply with quote
Post
Dar astea de ce le-ai pitulat tocmai aici? Hai sa le scoatem mai la lumina...
Wed Feb 09, 2011 View user's profile Send private message
Adrian Pop
Joined: 03 Sep 2009
Posts: 10559
Location: Craiova
Reply with quote
Post
http://blog.nationalisti.ro/2010/07/...litati-de.html
Sun Feb 13, 2011 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
Adrian Pop
Joined: 03 Sep 2009
Posts: 10559
Location: Craiova
Reply with quote
Post
http://roncea.ro/2010/10/28/un-docum...ealului-video/
Thu Feb 24, 2011 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
Adrian Pop
Joined: 03 Sep 2009
Posts: 10559
Location: Craiova
Reply with quote
Post
http://ziarero.antena3.ro/1299048958...a_Fantana_Alba
Thu Mar 03, 2011 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
Adrian Pop
Joined: 03 Sep 2009
Posts: 10559
Location: Craiova
Reply with quote
Post
E oficial - exista o decizie - vezi mai jos.
Pe tine nu te furnica ce se pregateste?
Nu cumva sunt prea multe coincidente stranii???
Gandeste, ca de-aia ne-a dat Dumnezeu cap!!!
Nu stiu daca se mai poate face altceva decat sa ne rugam , ca de schimbat, nu ne schimbam mentalitatile si luam de bun orice ii imbogateste pe unii, cica de-ai nostri
IATA DE CE INSISTA GUVERNANTII NOSTRI SA COLECTEZE TOATE DATELE PERSONAL ALE ROMANILOR:
Conform deciziei UE, Israelul controlează datele personale ale românilor!
6 martie, 2011
tags: Antiromânism, Israel, UE
Iata ultimul “beneficiu” al apartenentei noastre la noua Uniune Sovietica, adica UE: absolut toate datele noastre personale, urmeaza sa fie transferate pentru “pastrarea în siguranta deplina”, statului Israel. Fireste, ele vor fi tinute la curent în timp real. De ce se face asta? Asa, pentru ca baietii pot sa o faca! Nu se ofera absolut nici o justificare pentru aceasta aberanta masura anti-libertate si nici nu este vorba de vre-o reciprocitate.
Nu întreaba nimeni dintre “reprezentantii” nostri ce treaba are statul evreu cu numele, chipurile si vârsta copiilor nostri, cu parerile noastre politice si cu starea de sanatate a românilor precum rezultata din fisele de asigurare ale CAS? Dar cu veniturile noastre si cu numerele de telefon sunate, cu rudele si prietenii nostri, bagati împotriva vointei lor într-o uriasa baza relationala de date?
Domnilor politicieni de la putere,de-aceea am intrat noi în UE, ca sa ne dati pe tava unora care nu au nici o treaba cu Europa, înafara faptului ca ne cumpara literalmente tara de sub noi si înfaptuiesc în ascuns planuri secrete de colonizare a României, împreuna cu guvernantii nostri ?
Are cineva idee daca romanii au fost pusi la curent cu faptul ca, pe 31 ianuarie CE a aprobat transferul datelor personale ale cetatenilor tarilor membre, catre Israel ? Decizia adoptata pe 31 ianuarie 2011 prin care se prevede transferul datelor personale ale cetatenilor CE catre Israel explica faptul ca acest Stat raspunde directivei 95/46 privind protectia datelor. Justificarea deciziei nu apare in text.
Comisarii nostri au fost de acord cu aceasta decizie? Cum se justifica hotararea?
Date personale inseamna numerele de telefoane,conturile bancare,datele de sanatate, familia, deplasarile.. TOATE datele pe care guvernele statelor membre le colecteaza despre noi.
Toate Statele trebuie sa puna in aplicare directiva 95/46 in termen de trei luni….
Iata textul in cauza, pentru cititorii care nu cred cele relatate mai sus:
2011/61/UE: Decizia Comisiei din 31 ianuarie 2011 în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind nivelul de protecție adecvat asigurat de Statul Israel privind prelucrarea automată a datelor cu caracter personal [notificată cu numărul C(2011) 332] Text cu relevanță pentru SEE
Jurnalul Oficial L 027 , 01/02/2011 p. 0039 – 0042
Decizia Comisiei
din 31 ianuarie 2011
în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind nivelul de protecție adecvat asigurat de Statul Israel privind prelucrarea automată a datelor cu caracter personal
[notificată cu numărul C(2011) 332]
(Text cu relevanță pentru SEE)
(2011/61/UE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date [1], în special articolul 25 alineatul (6),
După consultarea Autorității Europene pentru Protecția Datelor,
întrucât:
(1) În temeiul Directivei 95/46/CE, statelor membre li se cere să ia măsuri astfel încât transferul datelor cu caracter personal către o țară terță să poată avea loc numai în cazul în care țara terță în cauză asigură un nivel adecvat de protecție și în cazul în care legile statelor membre care pun în aplicare alte dispoziții ale directivei sunt respectate înainte de transfer.
(2) Comisia poate constata că o țară terță asigură un nivel adecvat de protecție. În acest caz, datele cu caracter personal pot fi transferate din statele membre fără să fie nevoie de garanții suplimentare.
(3) În temeiul Directivei 95/46/CE, nivelul de protecție a datelor trebuie evaluat ținând seama de toate împrejurările care au legătură cu o operațiune de transfer de date sau cu o serie de operațiuni de transfer de date și acordând o atenție specială mai multor elemente relevante pentru transfer, enumerate la articolul 25.
(4) Având în vedere diferitele abordări privind protecția datelor din țările terțe, evaluarea caracterului adecvat trebuie efectuată și orice decizie în temeiul articolului 25 alineatul (6) din Directiva 95/46/CE trebuie adoptată și pusă în aplicare astfel încât să nu creeze discriminări arbitrare sau nejustificate față de țările terțe în care există condiții similare ori între acestea, și să nu se constituie o barieră mascată în calea comerțului, ținând seama de angajamentele internaționale actuale ale Uniunii Europene.
(5) Sistemul juridic din Statul Israel nu dispune de o constituție scrisă, însă Curtea Supremă din Statul Israel a acordat un statut constituțional anumitor “legi de bază”. Această “legislație de bază” este completată de o jurisprudență extinsă, întrucât sistemul juridic israelian aderă în mare măsură la principiile dreptului comun. Dreptul la protecția vieții private este inclus în legislația de bază: “Demnitate umană și libertate”, în secțiunea 7.
(6) Standardele legale pentru protecția datelor cu caracter personal în Statul Israel sunt bazate în mare parte pe standardele stabilite prin Directiva 95/46/CE și sunt prevăzute în Legea privind protecția vieții private 5741-1981, modificată ultima dată în 2007 pentru a stabili noi cerințe privind prelucrarea datelor cu caracter personal și organizarea detaliată a autorității de supraveghere.
(7) Legislația în domeniul protecției datelor este completată, de asemenea, de decizii guvernamentale privind punerea în aplicare a Legii privind protecția vieții private 5741-1981 și organizarea și funcționarea autorității de supraveghere, bazată în mare parte pe recomandările formulate în raportul adresat Ministerului Justiției de către Comitetul de examinare a legislației în ceea ce privește bazele de date (raportul Schoffman).
(Cool Mai multe instrumente juridice care reglementează diferite sectoare, precum legislația din sectorul financiar, reglementările în domeniul sănătății și registrele publice, conțin, de asemenea, dispoziții privind protecția datelor.
(9) Standardele juridice în materie de protecție a datelor aplicabile în Statul Israel includ toate principiile de bază necesare pentru a asigura un nivel adecvat de protecție a persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal din bazele de date automatizate. Capitolul 2 din Legea privind protecția datelor 5741-1981, care prevede principiile de prelucrare a datelor cu caracter personal, nu se aplică prelucrării datelor cu caracter personal din bazele de date neautomatizate (bazele de date manuale).
(10) Aplicarea standardelor juridice în materie de protecție a datelor este garantată prin căi de atac de ordin administrativ și judiciar, precum și printr-un control independent exercitat de autoritatea de supraveghere, și anume de Autoritatea privind legislația, informația și tehnologia din Statul Israel (ILITA), care este învestită cu atribuții de investigație și intervenție și care acționează în deplină independență.
(11) Autoritățile israeliene responsabile de protecția datelor au dat explicații și asigurări referitoare la modul în care trebuie interpretată legislația israeliană și au confirmat că legislația israeliană privind protecția datelor este pusă în aplicare conform acestei interpretări. Prezenta decizie ține seama de explicațiile și asigurările respective și este, prin urmare, condiționată de acestea.
(12) Prin urmare, ar trebui să se considere că Statul Israel asigură un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal, astfel cum este prevăzut în Directiva 95/46/CE, în ceea ce privește transferurile internaționale automatizate de date cu caracter personal din Uniunea Europeană către Statul Israel sau transferurile neautomatizate supuse unor prelucrări automatizate în Statul Israel. Pe de altă parte, transferurile internaționale de date cu caracter personal din UE către Statul Israel, atunci când atât transferul în sine, cât și prelucrarea ulterioară a datelor se efectuează exclusiv prin mijloace neautomatizate, nu intră sub incidența prezentei decizii.
(13) Pentru a asigura transparența și pentru a garanta capacitatea autorităților competente ale statelor membre de a asigura protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal, trebuie specificate circumstanțele excepționale în care poate fi justificată suspendarea anumitor fluxuri specifice de date, fără a aduce atingere constatării unui nivel adecvat de protecție.
(14) Constatările prezentei decizii privind nivelul adecvat de protecție se referă la Statul Israel, astfel cum este definit în conformitate cu dreptul internațional. Transferurile ulterioare către un destinatar din afara Statului Israel, astfel cum este definit în conformitate cu dreptul internațional, ar trebui considerate transferuri de date cu caracter personal către țări terțe.
(15) Grupul de lucru pentru protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, stabilit în temeiul articolului 29 din Directiva 95/46/CE, și-a dat avizul favorabil cu privire la nivelul adecvat de protecție a datelor cu caracter personal în ceea ce privește transferurile internaționale automatizate de astfel de date din Uniunea Europeană sau transferurile neautomatizate supuse unor prelucrări automate în Statul Israel. În avizul său favorabil, grupul de lucru a încurajat autoritățile israeliene să adopte noi dispoziții care să extindă aplicarea legislației israeliene la bazele de date manuale, care să recunoască în mod explicit aplicarea principiului proporționalității la prelucrarea datelor cu caracter personal în sectorul privat și care să interpreteze excepțiile pentru transferurile internaționale de date în conformitate cu criteriile prevăzute în documentul său de lucru privind interpretarea comună a articolului 26 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE [2]. Acest aviz a fost luat în considerare pentru pregătirea prezentei decizii [3].
(16) Comitetul instituit în temeiul articolului 31 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE nu a emis un aviz în termenul stabilit de președintele acestuia,
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
(1) În sensul articolului 25 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE, se consideră că Statul Israel oferă un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal transferate din Uniunea Europeană în ceea ce privește transferurile internaționale automate de date cu caracter personal din Uniunea Europeană sau în cazul transferurilor neautomate, dacă aceste sunt supuse unor prelucrări automate în Statul Israel.
(2) Autoritatea israeliană competentă în materie de supraveghere a aplicării standardelor juridice privind protecția datelor în Statul Israel este “Autoritatea privind legislația, informația și tehnologia din Statul Israel (ILITA)”, menționată în anexa la prezenta decizie.
Articolul 2
(1) Prezenta decizie se referă exclusiv la nivelul adecvat de protecție oferit în Statul Israel, astfel cum este definit în conformitate cu dreptul internațional, în vederea îndeplinirii cerințelor de la articolul 25 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE și nu aduce atingere altor condiții sau restricții care pun în aplicare alte dispoziții din directiva menționată anterior care se referă la prelucrarea datelor cu caracter personal în statele membre.
(2) Prezenta decizie se aplică în conformitate cu dreptul internațional. Aceasta nu aduce atingere statutului Înălțimilor Golan, Fâșiei Gaza și Cisiordaniei, inclusiv Ierusalimului de Est, astfel cum este definit în conformitate cu dreptul internațional.
Articolul 3
(1) Fără a aduce atingere atribuțiilor lor de a lua măsuri pentru a asigura respectarea dispozițiilor naționale adoptate în temeiul unor alte dispoziții decât cele prevăzute la articolul 25 din Directiva 95/46/CE, autoritățile competente din statele membre își pot exercita atribuțiile pentru a suspenda fluxurile de date către un destinatar din Statul Israel în vederea protejării persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal ale acestora, în următoarele cazuri:
(a) atunci când o autoritate israeliană competentă a stabilit că destinatarul încalcă standardele de protecție aplicabile; sau
(b) atunci când este foarte probabil ca standardele de protecție să fie încălcate, există motive întemeiate să se creadă că autoritatea israeliană competentă nu ia sau nu va lua măsuri adecvate și în timp util pentru a rezolva cauza respectivă, continuarea transferului ar crea un pericol iminent de prejudiciere gravă a persoanelor în cauză, iar autoritățile competente din statul membru au depus eforturi rezonabile în aceste circumstanțe de a avertiza partea responsabilă de prelucrarea datelor din Statul Israel și i-au oferit posibilitatea de a răspunde.
(2) Suspendarea încetează de îndată ce sunt asigurate standardele de protecție, iar autorității competente din statele membre în cauză i se aduce la cunoștință acest lucru.
Articolul 4
(1) Statele membre informează fără întârziere Comisia cu privire la măsurile luate în temeiul articolului 3.
(2) Statele membre și Comisia se informează reciproc cu privire la cazurile în care măsurile luate de autoritățile israeliene răspunzătoare de respectarea standardelor de protecție nu asigură această respectare a standardelor.
(3) În cazul în care informațiile culese în temeiul articolului 3 și al alineatelor (1) și (2) din prezentul articol demonstrează că un organism însărcinat cu asigurarea respectării standardelor de protecție în Statul Israel nu își îndeplinește eficient rolul, Comisia informează autoritatea israeliană competentă și, în cazul în care este necesar, prezintă un proiect de măsuri în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE în vederea abrogării sau suspendării prezentei decizii ori a limitării domeniului de aplicare a acesteia.
Articolul 5
Comisia evaluează punerea în aplicare a prezentei decizii și raportează orice constatare pertinentă comitetului înființat în temeiul articolului 31 din Directiva 95/46/CE, incluzând orice dovadă care ar putea afecta constatarea de la articolul 1 din prezenta decizie conform căruia protecția datelor în Statul Israel este adecvată, în sensul articolului 25 din Directiva 95/46/CE, precum și orice dovadă din care rezultă că prezenta decizie este aplicată în mod discriminatoriu. Comisia va monitoriza, în special, prelucrarea datelor cu caracter personal în bazele de date manuale.
Articolul 6
Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se conforma prezentei decizii în termen de 3 luni de la data notificării acesteia.
Articolul 7
Prezenta decizie se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 31 ianuarie 2011.
Pentru Comisie
Viviane Reding
Vicepreședinte
[1] JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
[2] Documentul WP114 din 25 noiembrie 2005. Disponibil la adresa: http://ec.europa.eu/justice_home/fsj...5/wp114_en.pdf
[3] Avizul 6/2009 privind nivelul de protecție a datelor cu caracter personal în Israel. Disponibil la adresa: http://ec.europa.eu/justice_home/fsj...9/wp165_en.pdf
————————————————–
ANEXĂ
Autoritatea competentă în materie de supraveghere menționată la articolul 1 alineatul (2) din prezenta decizie:
The Israeli Law, Information and Technology Authority (Autoritatea privind legislația, informația și tehnologia din Statul Israel)
The Government Campus
9th floor
125 Begin Rd.
Tel Aviv
Israel
Adresa poștală:
P.O. Box 7360
Tel Aviv, 61072
Tel.: +972-3-7634050 begin_of_the_skype_highlighting +972-3-7634050 end_of_the_skype_highlighting
Fax: +972-2-6467064
E-mail: ILITA@justice.gov.il
Site: http://www.justice.gov.il/MOJEng/RashutTech/default.htm
————————————————–
sursa: wikileaks.ro
Sat Mar 12, 2011 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
Adrian Pop
Joined: 03 Sep 2009
Posts: 10559
Location: Craiova
Reply with quote
Post ARMAMENT PLUVIAL
Subject: ARMAMENT PLUVIAL
În ultimii ani diferitele părţi ale globului au fost expuse din punct de vedere climatic la modificări drastice. Ploi torenţiale, vânturi puternice, căderi masive de zăpadă, secetă, uragane au afectat major viaţa locuitorilor din zonele respective. Un grup de specialişti englezi care au realizat recent un "Atlas complet al lumii" vorbesc chiar de modificări ale conturului unor continente, vizibile din satelit. Explicaţiile meteorologilor sau ale diferiţilor reporteri prezenţi în zonele calamitate au însă mereu drept leit-motiv încălzirea globală a planetei! O explicaţie neutră, care face ca nimeni să nu poată fi considerat responsabil pentru aceste dezastre. Iată în continuare ce spun unii specialiştii – ale căror studii sunt mai puţin mediatizate, încercând să facă puţină lumină în acest domeniu atât de ceţos al vremii, cu tot ceea ce înseamnă ea.
În iunie 1988, dr. James Hansen de la Institutul Goddard de Studii Spaţiale din New York a informat Senatul American că a găsit o metodă pentru a calcula temperatura medie la suprafaţa pământului prin luarea în considerare a mii de date de la staţiile meteo de pe glob. Metoda implica o divizare a suprafeţei Terrei în pătrate de 5 grade latitudine pe 5 grade longitudine, calculând pentru fiecare pătrat temperatura medie pentru fiecare lună, din fiecare an. S-a descoperit astfel că pe ansamblu, pe parcursul a 140 de ani, creşterea globală a temperaturii a fost de doar 0,6˚C ± 0,2˚C. Temperatura medie nu a crescut continuu: pe perioade scurte de timp s-au putut observa fluctuaţii – scăderi sau creşteri cuprinse între 0,15˚ şi 0,5˚C. Prin realizarea de măsurători comparative în apropierea zonelor locuite şi în afara lor, s-a observat creşterea temperaturii globale doar în zonele locuite, dar nu cu valori care să genereze o psihoză colectivă.
Şi atunci de ce o creştere de doar 0,6˚C, care nu poate afecta sistemele biologice, a fost considerată totuşi îngrijorătoare? La acea vreme autorităţile au vorbit în mass media despre studiile dr. Hansen ca despre un indicator al unui viitor dezastru, însă au omis să precizeze care este valoarea creşterii globale a temperaturii. S-au făcut şi în continuare măsurători ale temperaturii atmosferice cu ajutorul baloanelor meteo şi acestea au arătat că pe ansamblu, nu există nici o modificare a temperaturii între anii 1956 şi 2000. Compararea măsurătorilor realizate de sateliţi, baloanele meteo şi la suprafaţa terestră, au arătat doar foarte mici diferenţe între diferitele sisteme. Toate măsurătorile indică aceleaşi modificări atmosferice şi temperaturi asemănătoare. Şi atunci de ce se vorbeşte despre încălzirea globală a planetei? Ce rost are acest refren obsedant care ni se repetă de câţiva ani prin intermediul presei, televiziunii şi radioului? Are el rolul de a deturna atenţia de la adevăratele cauze ale catastrofelor climatice care au început să se petreacă tot mai des? Ce ştiau cei care anticipau o încălzire a climei în 1988 - pe baza unor studii care dovedeau contrariul?
Producerea de inundaţii masive cu ajutorul unor arme climatice
Ideea modificării la voinţă a vremii este veche. De mii de ani înţelepţii vechilor civilizaţii cunoşteau această artă spirituală şi mai ales cum să realizeze aceasta fără a perturba echilibrul general al planetei. Ei cunoşteau faptul că o modificare a unei părţi duce la modificarea întregului. Nu la fel procedează astăzi cei care, prin intermediul producerii unor vibraţii de joasă frecvenţă în atmosferă au creat adevărate arme climatice. Oamenii de ştiinţă au dezvoltat în prezent două modalităţi de manipulare a climei: HAARP şi GWEN.
HAARP. Acest acronim provine de la High-frequency Active Aurol Research Project – Proiectul de cercetare a Aurorei activată cu frecvenţe înalte. HAARP este “un secret păstrat la fel de bine ca şi cel al Proiectului Manhattan, care ne-a adus bomba atomică”, după cum afirmau în revista Nexus dr. Nick Begich şi Jeanne Manning atunci când au scris articolul “Îngerii nu se joacă cu HAARP”. Acest proiect, afirmă dr. Rosalie Bertell, preşedinta Institutului Internaţional de Interes în domeniul Sănătăţii Publice (IICPH), va fi prezentat publicului ca fiind un scut spaţial faţă de diferite arme sau, pentru cei mai creduli, ca fiind un aparat care repară stratul de ozon.
În realitate, tehnologia HAARP constă dintr-un ansamblu de turnuri care iradiază atmosfera cu cantităţi enorme de unde radio de frecvenţă joasă (EFJ). Turnurile HAARP arată ca nişte antene normale, dar sunt specializate în emisia de unde radio. Acest tip de turnuri sunt localizate în mai multe părţi ale globului. America a construit cea mai mare arie de turnuri HAARP în Gakona, Alaska, pe o suprafaţă de 40 de acri. Turnurile HAARP de pe teritoriul SUA sunt acţionate de Directoratul vehiculelor spaţiale ale Laboratorului de cercetare al forţelor aeriene americane (Air Force Research Laboratory’s Space Vehicles Directorate).
HAARP are capacitatea de a plasa cantităţi enorme de unde de joasă frecvenţă (EFJ) în atmosfera terestră, deasupra unor zone strategice şi de a menţine constantă energia, în cazul în care ar exista variaţii, într-o manieră mai precisă şi mult mai bine controlată decât un detonator nuclear. Dr. Nicholas Benich, om de ştiinţă implicat activ în campania anti-HAARP, arată că această tehnologie produce un fascicul foarte puternic de unde radio care încălzeşte şi astfel ridică zone întregi din ionosferă (stratul încărcat electric care se află deasupra atmosferei); apoi undele electromagnetice se întorc spre pământ şi pătrund peste tot, atât în structurile vii cât şi în cele neanimate. Astfel, pe lângă alterarea climei şi crearea de furtuni, HAARP modifică modul în care mintea umană operează şi chiar scade rezistenţa biologică la boli.
HAARP diferă de alte sisteme de încălzire a ionosferei, care aruncă difuz în atmosferă unde de joasă frecvenţă, prin focalizarea semnalului de la majoritatea, dacă nu de la toate turnurile de pe cei 40 de acri, într-un singur fascicul. Oamenii de ştiinţă sunt îngrijoraţi că armata poate crea, datorită acestui instrument, o gaură uriaşă în atmosfera superioară, distrugând astfel protecţia planetei faţă de radiaţiile solare. Dr. Bertell spune despre HAARP că este "un reşou uriaş care poate determina ruperi majore ale ionosferei, creând nu numai găuri, dar şi incizii lungi în stratul protector de deasupra Pământului".
Tehnica HAARP este în întregime funcţională din 1993. Cam câtă energie de frecvenţă joasă aruncă HAARP în atmosferă? În Alaska, aceste turnuri sunt construite să radieze 1,7 gigawat în ionosferă. HAARP poate afecta astfel şi câmpul electro-magnetic al pământului. Din punct de vedere militar, HAARP este o armă de distrugere în masă, după cum afirmă Michel Chossudovsky, profesor de Ştiinţe Economice la Universitatea Ottawa. El reprezintă un instrument de cucerire, capabil să destabilizeze selectiv agricultura şi sistemele ecologice pe regiuni întinse.
GWEN. Acest acronim provine de la Ground Wave Emergency Network (Reţeaua de urgenţă a undelor terestre). Acestea sunt turnuri enorme care au fiecare câte 100 de cabluri de cupru înfipte în formă de evantai sub baza turnului. Departamentul de apărare a construit aceste turnuri sub motivul că vor fi utile în comunicaţii în timpul sau după o catastrofă nucleară. Această poveste cu comunicaţiile nu va sta în picioare în momentul în care vom înţelege că suflul nuclear distruge orice echipament de telecomunicaţie, făcând imposibilă transmisia radio pentru mai multe ore. Tehnologia EFJ poate crea cutremure şi erupţii vulcanice. Turnurile GWEN sunt localizate în California chiar de-a lungul faliei tectonice şi în zonele vulcanice din nord-vestul Pacificului. Vedem deci cum ceea ce nu poate realiza HAARP prin intermediul atmosferei, GWEN realizează prin intermediul solului. GWEN conlucrează deci din plin cu HAARP.
Marea Inundaţie din Midwest (1993) a fost creată utilizând arme climatice
Reginald E. Newell de la M.I.T - Massachusets Institute of Technology scria în “Geophysical Research Letters Journal” că în atmosfera joasă plutesc uriaşe râuri de apă. Aceste “râuri” nu sunt apă condensată, ci vapori care curg efectiv. Cu alte cuvinte, omul nu le poate vedea şi nici nu realizează când le traversează cu avionul. Dar aceste râuri de vapori sunt enorme. Ele au dimensiunea a 600-700 de km lăţime şi până la 7500 de km lungime. Aceste "râuri" sunt situate la 3 km deasupra pământului, şi au un debit de aproximativ 165 milioane de litri de apă pe secundă. Oamenii de ştiinţă au descoperit că există 5 râuri atmosferice în emisfera nordică şi 5 în emisfera sudică.
Acum, ştiind că există aceste "râuri" în atmosferă, cum e cel mai uşor de creat o inundaţie? Cel mai simplu ar fi să se pună un dig în calea unui astfel de râu şi apa respectivă să fie redirecţionată spre pământ. S-a observat că energia de frecvenţă joasă (EFJ) creează un dig electronic în atmosferă. Aceste diguri electronice pot bloca râurile de vapori, determinând căderea unor cantităţi uriaşe de apă pe pământ.
Un astfel de dig atmosferic artificial a fost creat în 1993 prin acţiunea combinată a turnurilor HAARP din Alaska şi GWEN din Midwest. Oamenii de ştiinţă au lăsat deschisă emisia EFJ timp de 40 de zile şi 40 de nopţi. Rezultatul? A plouat pe tot acest interval. Turnurile GWEN sunt plasate exact pe linia nord-sud, la nord de râurile Missouri şi Mississippi. Bineînţeles că aceste două râuri au fost incriminate pentru producerea inundaţiilor. Pe lângă morţi, răniţi şi distrugerea de locuinţe, această furtună a produs pierderi agricole în valoare de 12-15 miliarde USD.
Care a fost starea vremii în Europa în vara aceasta? În centrul şi vestul Europei erau inundaţii masive, iar în România pârjol. Frontul de instabilitate atmosferică din Europa, despre care ştim că în general înaintează zilnic de la vest către est, se înţepenise parcă undeva deasupra Austriei. Timp de o lună a stat acolo ca şi cum ceva îl ţinea pe loc. Acel ceva a fost exact un astfel de dig atmosferic de netrecut, care a făcut ca apele să rămână în centrul şi vestul Europei, iar seceta la răsărit.
Cu ce scop se creează astfel de calamităţi?
Nu mult după inundaţia din Midwest, din 1993, au apărut tot felul de ştiri despre lipsa de discernământ sau de inspiraţie a celor care şi-au construit sau reconstruit case, în zone predispuse la inundaţii. Aceste ştiri sfătuiau oamenii să nu mai construiască case în astfel de zone. Un plan ingenios pentru a muta populaţia în zonele dorite.
HAARP, după cum afirmă Michel Chossudovsky, face parte din arsenalul de arme al Noii Ordini Mondiale, din cadrul Iniţiativei de Apărare Strategică. Prin comandă militară, economii naţionale întregi pot fi destabilizate prin manipulare climatică. Iar acestea pot fi făcute fără ca victimele să ştie, cu costuri minime şi fără implicarea personalului militar.
În 1977, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat o rezoluţie privind utilizarea ostilă a tehnicilor de modificare a condiţiilor de mediu. Convenţia care a rezultat – Convention on the Prohibition of Military and Any Other Hostile Use of Environmental Modification Technique (ENMOD), a impus semnatarilor, printre care şi USA, să se abţină de la utilizarea oricărei tehnici de modificare a vremii, care ar putea duce la efecte severe, pe termen lung sau pe arii foarte întinse care să afecteze economia şi societatea. Douăzeci şi trei de ani mai târziu, în noiembrie 2000, la Haga, a avut loc Conferinţa despre modificarea climei. Nici delegaţiile oficiale, nici grupurile de acţiune în ceea ce priveşte mediul înconjurător care au participat la această conferinţă, nu au ridicat deloc problema războiului climatic sau a tehnicilor de modificare a climei (ENMOD). La modul oficial, peste acest subiect s-a aşternut o tăcere suspectă. Totuşi numeroşi oameni de ştiinţă au continuat să tragă semnale de alarmă.
Dr. Rosalie Bertell scria în 2000 într-un articol publicat de London Times că “oamenii de ştiinţă din serviciul armatei SUA lucrează la sisteme de modificare a vremii, ca potenţială armă. Aceste metode includ creşterea furtunilor şi deturnarea râurilor de vapori din atmosfera terestră pentru a produce secete sau inundaţii ţintite”.
Marc Filterman, fost ofiţer în armata franceză, amintea despre diferite tipuri de arme neconvenţionale care utilizau frecvenţe radio. În conformitate cu un raport din 1999 publicat în Intelligence Newsletter, el se referea direct la războiul climatic, indicând faptul că atât SUA cât şi Rusia aveau deja din 1980 tehnicile necesare pentru dezlănţuirea unor modificări climatice instantanee. Până la urmă şi Napoleon a fost învins în 1812, tot datorită condiţiilor climatice.
Bibliografie:
1. Site-ul Institutului Goddard de Studii Spaţiale din New York: http: //www.giss.nasa.gov
2. Michel Chossudovsky - New weapon could trigger climate change
3. Vincent R. Gray - Regional temperature change, 2003
4. The Times, London, 23 noiembrie, 2000
5. Intelligence Newsletter, 16 decembrie, 1999.
6. Nicholas Begich and Jeane Manning - The military’s pandora’s box, Earthpulse press, Alaska, 1995.
7. Rosalie Bertell - Background of the HAARP Program, 5 noiembrie, 1996.
Wed Mar 30, 2011 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
Adrian Pop
Joined: 03 Sep 2009
Posts: 10559
Location: Craiova
Reply with quote
Post
----- Original Message -----
From: herrilmar vonbartosh
To: herrvonbartosh@yahoo.com
Sent: Sunday, June 26, 2011 10:47 PM
Subject: Romania, trezeste-te! POVESTEA UNEI DIABOLICE LOVITURI DE STAT
Aveti idee cati impostori au primit certificate de "revolutionar" si sunt remunerati cu bani grei munciti de noi toti? Pentru asta:?!?
POVESTEA UNEI STRALUCITE LOVITURI DE STAT SOVIETICE CELEBRATA ANUAL IN ROMANIA CA "REVOLUTIE"
1 - Historic background:
Dupa vizita din China lui Mao-Tze-Dong, Nicolae Ceausescu a inceput o campanie sustinuta de "indepartare" de patria muma U.R.S.S.. O schimbare de politica nu era de loc usoara, avand in vedere ca marea majoritate a generalilor de securitate si armata facusera "studii" in U.R.S.S. si vorbeau curent limba rusa. Nu trebuie uitat ca R.S.R. avea cel mai ridicat procentaj de spioni sovietici, in special militari (G.R.U.), pe cap de locuitor in lagarul socialist...
Noua politica a fost insa foarte persistenta si in anii 1980, toate posturile de comanda erau in mana unor generali de incredere, loiali "tovarasului si tovarasei".
Economia "socialista" nu mergea insa de loc si atunci a inceput o campanie de vanzare masiva pe valuta catre Occident. Se vindeau in special nemti, evrei si carne de porc...
La un moment dat, Marin Ceausescu i-a sugerat "tovarasului" ca ar fi bine sa vanda sisteme de armament moderne sovietice unor parti interesate ca Statele Unite ,de exemplu. Problema principala era ca RSR nu mai primea de mult ultimele tipuri de armament sovietic, iar pentru cel existent in dotare aveau restrictii de instrainare.
Excelenta carte a lui Liviu Valenas "Fabrica de spioni" relateaza pe larg dificultatile unei tentative de vanzare a unui tanc T72 aflat in dotarea armatei R.S.R. Tratativele au continuat si au fost terminate cu success pentru livrarea a 7 sau 8 tipuri de rachete tactice aer-sol si sol-aer, pe care Nicolae Ceausescu le-a cumparat dela bunul sau prieten Moammer Gaddafi si care ne-au fost livrate pe coasta de Est in schimbul a catorva zeci de milioane de dolari depusi de C.I.A. intr-un cont cifrat la o banca elvetiana.
Ghinionul lui Ceausescu a fost ca ultra-vigilentul G.R.U. l-a fotografiat pe fratele sau Marin Ceausescu, ajuns consiler la Ambasada RSR din Austria, intr-un meeting secret cu seful nostru de statie C.I.A. din Viena in vara anului 1987. Atunci a fost pecetluita soarta familiei Ceausescu si a inceput proiectul de lovitura de stat care nu a avut nimic in comun cu miscarile populare anti-comuniste din Europa Orientala si Centrala in anul 1989.
Sotii Ceausescu si Marin Ceausescu au fot condamnati la moarte de catre G.R.U., cu aprobarea lui Gorbaciov. Una din pricipalele acuzatii la simulacrul penibil de proces judiciar al sotilor Ceausescu din 23-25 Decembrie 1989 a fost ca au vandut systeme avansate de armament Statelor Unite, care i-a platit prin intermediul unei banci elvetiene. Guvernul american a incercat sa salveze viata lui Marin Ceausescu, dar echipa operativa C.I.A. a sosit la ambasada romana din Viena in momentul in care echipa GRU-Spetsnaz care il spanzurase pe Marin Ceausescu in subsolul ambasadei tocmai parase cladirea...
Gorbaciov a facut o investitie masiva de bani si resurse umane pentru inlaturarea lui Ceausescu. A inceput cu reactivarea "fosilelor" spionajului sovietic din generatia lui Brucan, Iliescu si Walter Roman (fost agent NKVD in Spania in 1936 , devenit "profesor de marxism-leninism" la Politehnica din Bucuresti unde am studiat intre 1965 si 1970, dupa ce am iesit din inchisoare in 1964), precum si a "generatiei tinere" a lui Petre Roman si Gelu Voican-Voiculescu.
Problema esentiala a lui Gorbaciov era ca "fosilele" nu aveau access la generatia curenta de comandanti ai securitatii si armatei, care erau loiali familiei Ceausescu. Pe de alta parte, "bascularea" securitatii si armatei de partea guvernului sovietic era absolut esentiala, intrucat in RSR nu exista nicio societate civila sau culturala nationala, totul fiind distrus de dictatura absoluta si tembelismul national traditional.
Phase I - Operatia "Troika"
La sfarsitul lui Iulie 1989 a fost infiintat un comandament central la Kishinev (fost Chisinau) si au fot selectati aproape 15,000 de ofiteri si subofiteri apartinand la trei servicii diferite:
1 - Komitet Gosudarstvenoy Bezopasnasti (K.G.B.) - Committee for State Security - Comitetul pentru Securitatea de Stat,
2 - Glavnoye Razvedyvatelnoye Upravleniye Generalnogo Shtaba (G.R.U.-GSh.) - Main Intelligence Directorate of the General Staff - Directiunea Generala de Informatii a Marelui Stat Major,
3 - Voyska Spetsialnogo Naznacheniya (Spetsnaz) - Force for Special Purposes - Forta Militara pentru Scopuri Speciale, unitati subordonate fie la G.R.U. fie la K.G.B in 1989, iar actualmente subordonate G.R.U. sau F.S.B. (Federalnaya Sluzhba Bezopasnosti Rossiyskoy Federatsii) - Federal Security Service of the Russian Federation - Serviciul Federal de Securitate al Federatiei Ruse.
Au fot formate circa 5,000 de echipe de catre trei ofiteri sau subofiteri reprezentand cele trei servicii, iar fiecare echipa a fost dotata cu un autoturism (marea majoritate Lada) special prevazute cu compartimente pentru ascunderea armamentului, munitiei si a explozivelor.
Participantii au luat la Chisinau lectii speciale de limba romana si geografia Romania cu o durata de trei luni, in diverse cazerme ale orasului.
Incepand cu a doua jumatate a lunii Octombrie 1989, echipele Troika au fot introduse ca "turisti" in Romania, in ritmul de circa 150 masini pe zi. Au fost trimise in majoritatea judetelor, dar destinatiile prioritare au fost Timisoara si Bucuresti.
Timisoara a fot aleasa ca o buna cadidata pentru "demonstratii populare anti-Ceausescu", datorita apropierii relative de Europa de Vest si datorita prezentei unui vechi "prieten" al G.R.U., pastorul protestant Tokes.
Am citit cateva rapoarte trimise de un capitan KGB, care fusese recrutat mai inainte si lucra pentru noi ca agent dublu.
El descrie in detaliu actiunile din Calea Ghirocului si dela resedinta lui Tokes. La un moment dat in seara zilei de 16 Decembrie 1989, colonelul KGB care era comandant operativ al "operatiei Tokes" a cerut sa se faca "numarul", adica identificarea tuturor protestatarilor din jurul locuintii lui Tokes. "Si ne-am alarmat, fiindca noi (echipele Troika) eram peste 80% din participanti. Noroc ca a doua zi a venit ordinul sa ne deplasam la Bucuresti..."
Actiunea importanta era acum la Bucuresti unde 2 generali sovietici si un numar de ofiteri superiori KGB or GRU care toti vorbeau "moldovineste" au dus tratative timp de aproape doua saptamani cu diversi generali romani de securitate si armata pentru a asigura "bascularea" ...
Echipa sovietica de negociatori era in contact radio quasi-permanent cu comandamentul operatiei Troika din Chisinau. Ei au prezentat ultima propunere a lui Gorbatchev pe 17 Decembrie 1989, care promitea in mod solemn ca niciun salariat al Ministerului de Interne sau al Ministerului Fortelor Armate nu va fi concediat, arestat sau judecat, si ca toti acesti salariati vor fi promovati in masa si salariile le vor fi marite corespunzator...
Propunerea a fost acceptata de aproape toti conducatorii securitatii si armatei la 20 Decembrie 1989. Singura exceptie a fost un general de armata care era ministru adjunct; el a refuzat si a fost imediat "sinucis" de "negociatori". Generalii care acceptasera propunerea lui Gorbaciov au cerut apoi lui Ceausescu sa organizeze faimoasa "adunare populara" din 22 Decembrie 1989.
Mi s-a parut deosebit de interesant faptul ca toate aceste negocieri cu conducatorii securitatii si armatei au fost purtate exclusiv de catre militarii sovietici care nu au implicat, evident din motive de securitate, echipa de spioni civili destinati fazei urmatoare, operatia "Flanela".
E foarte probabil ca marea majoritate a securistilor care au executat lovitura de stat sovietca nu au stiut cine sunt noii conducatori politici ai Romaniei pana cand i-au vazut pe "flanelisti' defiland pe ecranele televizoarelor...
Phase II - Operatia "Flanela"
Ziua de 22 Decembrie 1989 a inceput inainte de ora 7 dimineata pentru trei agenti operativi CIA care lucrau in cadrul Ambasadei Americane la Bucuresti. Erau imbracati "romaneste" si au ajuns devreme in Piata Palatului, asa ca au asistat la toate fazele faimosului meeting.
Au vazut cum s-a construit "dreptunghiul" si "razele", care erau o procedura standard la toate meetingurile publice a lui Ceausescu. "Dreptunghiul" era constituit din circa 200 de securisti masati sub balconul dela care urma sa vorbeasca Ceausescu. Dela "dreptunghi" plecau "razele" constituite din cate doi (uneori trei) securisti umar la umar, mergand spre exterior. Intre aceste "raze" erau apoi plasate grupurile de muncitori si alti membri de partid adusi cu autobuzele.
Aceasta descriere tehnica e probabil plictisitoare, dar veti vedea ca este foarte importanta pentru meetingul din 22 Decembrie 1989.
Cand Ceausescu a ajuns la punctul in care a facut o pauza, securitatea a pus la difuzoare o inregistrare a unor rafale de mitraliera. Am vazut filmul meetingului si vad si acum privirea speriata a lui Ceausescu care nu intelegea ce se intampla. Emil Bobu intra pe balcon in spatele lui si-i spune: "E SECU!". In momentul acela Ceausescu a inteles ca securitatea a trecut de partea sovieticilor si ca partida era pierduta.
Acesta este momentul in care niste "tineri curajosi" au inceput sa alerge prin multime strigand: "Jos Ceausescu! Jos cu dictatorul".
Oamenii nostri dela Ambasada Americana au remarcat imediat ca acesti "tineri curajosi" nu alergau dela periferia masei de oameni catre centru. Ei alergau intotdeuna dinspre "dreptunghi" spre periferie, si ALERGAU NUMAI PRIN "RAZELE" DE SECURISTI, unde evident se simteau in siguranta. Era clar ca erau toti securisti...
Cronologia evenimentelor din 22 Decembrie 1989 este in general cunoscuta, asa ca n-am sa insist asupra ei...
Vreau insa sa relatez un eveniment amuzant, raportat de un informator din Tulcea. La 21 Decembrie 1989 Petre Roman era in Delta Dunarii la vanatoare de mistreti. Incepand dela 10 dimineata toti cei care lucrau la comitetul judetean de partid din Tulcea au fot mobilizati sa-l gaseasca pe Petre Roman pe care-l cauta la telefon cu insistenta "cineva" dela Bucuresti. L-au gasit in fine in jurul pranzului si convorbirea telefonica a fost foarte scurta: "Da, tovarasu! - "BAI PETRICA, FLANELA E MAINE!" - "Am inteles. tovarasu!"...
Dupa care "Petrica" se dadea de ceasul mortii sa ajunga in Bucuresti in aceeasi seara, fiindca altfel se facea "revolutia" fara el...
A doua zi dupa masa a inceput defilarea la televizor a "flanelistilor", tovarasi cu pullovere si flanele, dar fara sacouri sau costume de haine, care a durat mai bine de doua saptamani.
Securitatea lor personala era asigurata de echipele Troika care s-a ocupat deasemenea de organizarea fazei urmatoare a loviturii de stat...
Phase III - "Teroristii"
De indata ce caderea lui Ceausescu a deveni cunoscuta, o multime de oameni de buna credinta, informati asupra evenimentelor din celelate tari din Europa de Est, au crezut ca totul s-a schimbat si ca au devenit peste noapte "LIBERI".
Aceasta era o problema majora pentru securitatea care trecuse de partea sovieticilor cu conditia de a-si mentine puterea intacta.
Ei trebuiau sa arate "prostimii" ca nu sa schimbat nimic si ca FRICA, nu libertatea este baza noii "societati".
S-a organizat imediat, cu colaborarea echipelor Troika, faza denumita "Teroristii" care a inceput chiar in seara de 22 Decembrie 1989.
Unitatile USLA au inceput sa joace prin rotatie rolul de "teroristi" si de "anti-teroristi". Aceiasi militari de securitate erau o noapte "teroristi" si noaptea urmatoare "anti-teroristi".
Aceasta faza a durat cateva saptamani si s-a soldat cu sute de morti, oameni nevinovati impuscati in strada. De multe ori mortii erau transportati dela o strada la alta, ca sa se propage terroare in toate cartierele.
Daca fazele anterioare, Troika si Flanela, au fort execute ireprosabil, faza Teroristii nu a dat in totalitate efectele scontate. O multime de oameni de buna credinta credeau ca sunt intr-adevar liberi si se comportau ca atare, infiintand sau reinfiintand vechi partide si organizatii politice.
In plus directia afacerilor religioase din securitate era complet blocata pentru un motiv foarte simplu: asa-zisul "Patriarh al Bisericii Ortodoxe" (Teoctist-Anticrist cum ii strigasera in fata credinciosii in Decembrie 1989), care se spune ca avea grad de general de securitate, a crezut cu adevarat ca a sosit momemtul sa dea socoteala pentru toate crimele comise de conducerea securista a bisericii romane in ultimii 41 de ani, si s-a retras la o manastire, refuzand sa mai "conduca" Biserica Ortodoxa.
In 1948 Gheorghiu-Dej si Ana Pauker au numit "Patriarh" pe un preot de tara din Oltenia care petrecuse doi ani de inchisoare in lagarul dela Targul Jiu unde Gheorghiu-Dej era deasemenea internat. Preotul Marina fuseses condamnat pentru complicitate cu o banda de hoti de cai.
Imediat dupa "hirotonisire" Justinian Marina a participat la distrugerea Bisericii Greco-Catolice din Romania. Toti episcopii Greco-Catolici au fost arestati, condamnati si au murit in inchisoare ca adevarati martiri ai credintei. Mii de preoti Greco-Catolici de toate varstele au fost deasemnea arestati si condamnati la 15-20 de ani de inchisoare.
Am cunoscut in inchisoare in perioada 1959-1964 cateva zeci de preoti Greco-Catolici care supravietuisera din 1948. Am toata admiratia pentru acesti preoti adevarati, martiri ai credintei care isi continuau vocatia de preoti in conditiile de exterminare din inchisoare. Un exemplu: parintele Crisan, var al excelentului profesor de matematici Iacob Crisan care mi-a fost profesor 4 ani la Liceul Matei Basarab din Bucuresti. Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca!
Toate proprietatile Bisericii Greco-Catolice din Romania, incluzand pests 2,500 de biserici si alte cladiri au fost confiscate si trecute in patrimoniul Bisericii Ortodoxe Romane, "condusa" de Justinian Marina.
Faptul ca securittea comunista controla conducerea Bisericii Ortoxe nu insemna ca preotii si monahii trecusera in serviciul Satanei. In primavara anului 1958, Justinian Marina a
ordonat tuturor preotilor si monahilor Bisericii Ortodoxe sa semneze angajamente cu organele securitatii locale ca vor informa asupra oricaror fapte sau intentii de a actiona impotriva guvernului comunist, MARTURISTE IN TAINA SPOVEDANIEI.
Spre cinstea lor vesnica, mii de preoti ortodocsi AU REFUZAT sa semneze aceste angajamente cu Satana...Ei au fost toti arestati si condamnati intre 10 si 20 de ani de inchisoare.
Am intalnit sute de preoti ortodocsi intre 1959-1964. Numai in lagarul Gradina dela Piatra Frecatei in Balta Brailei erau 3 "brigazi" de preoti (150 de persoane).
"Cum sa tradez eu sfanta taina a spovedaniei? Inseamna ca nu mai sunt preot!" imi spunea cu lacrimi in ochi un preot batran, trecut de 75 de ani, care a si murit cateva luni mai tarziu...Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca pe acesti martirii ai credintei si ai neamului romanesc, care au impartasit soarta miilor de preoti Greco-Catolici si Romano-Catolici...
Mai tarziu, cand Ceausescu a inceput constructiile faraonice, sute de biserici au fost daramate fara ca conducerea securista a Bisericii Ortodoxe Romane sa protesteze in niciun fel...
Acestea sunt crimele majore ale conducerii securiste a Bisericii Ortodoxe Romane si motivul pentru care Teoctist-Anticrist credea ca a sosit ora judecatii pana in prima saptamana a lunii Aprilie 1990, cand securitatea l-a convins in fine ca nimic nu s-a schimbat si i-a promis solemn ca va putea sa pastreze toate proprietatile furate dela Biserica Greco-Catolica.
ROMANIA ESTE SINGURA TARA DIN EUROPA IN CARE PROPRIETATILE BISERICII GRECO-CATOLICE NU AU FOST RESTITUITE PROPRIETARILOR LEGALI, spre deosebire de Ungaria, Slovacia, Cehia, Ucraina, Bulgaria, Serbia, Croatia si Slovenia.
In perioada Ianuarie-Aprilie 1990 toti salariatii Ministerului de Interne si ai Ministerului Fortelor Armate au fost avansati in grad si salariile li s-au marit in mod corespunzator.
De exemplu, seful tribunalului militar al sectorului 2 Bucuresti care in 1959 era capitanul Pruna Liviu si care ajunsese in 1989 general-maior, a fost avansat direct general-colonel si numit de Iliescu sef al Justitiei Militare din Romania "post-revolutionara". Faptul ca el condamnase in August 1959 la 225 ani inchisoare pe cei 12 membri ai organizatiei Frontul Eliberarii Nationale dela Liceul Matei Basarab a fost desigur ceva minor comparat cu cele cateva zeci de condamnari la moarte pe care le-a "pronuntat" in perioada 1958-1959.
Intre timp "turistii" din operatia Troika s-au intors progresiv acasa in U.R.S.S., pana in Mai 1990, dar situatia politica in Romania continua sa fie critica, cu toate eforturile securitatii de a "cultiva" frica si teroarea.
Phase IV - "Mineriada"
Astfel "conducerea post-revolutionara" a hotarat sa organizeze o varianta romana a "revolutiei culturale" a lui Mao-Tze-Dong si mobilizat importante resurse financiare si umane care au asigurat "succesul stralucit" al MINERIADEI din Iunie 1990.
Au dezlantuit salbaticia fara precedent a lumpen-proletariatului impotriva "dusmanilor poporului". Mii de oameni au fost batuti si maltratati, sute de oameni au murit sau au fost schiloditi pe viata.
Scopul era unul singur si anume sa impuna frica si teroarea fara de care securitatea nu putea functiona. Si au avut un success deplin care a asigurat rolul dominant al securitatii pana in ziua de astazi. "Tovarasi minieri, va multumesc!" dixit criminalul Iliescu.
Stiati ca efectivele fortelor de securitate in Romania (Serviciul Roman de Informatii, Serviciul Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza si alte cateva mai mici), au crescut cu peste 10% intre 1989 si 2010? Au crescut foarte mult si capacitatile tehnologice ale securitatii care in 2011 inregistreaza "TOATE CONVORBIRILE TELEFONICE" si filmeaza toate intalnirile "suspecte".
Cei care traiesc in Romania stiu ca TOATE ACTIVITATILE ECONOMICE, PROFESIONALE , CULTURALE SI POLITICE sunt controlate de oamenii securitatii "post-revolutionare". Ei incurajeaza coruptia si furtul la toate nivelele, pentruca toti cei care fac un ban trebuie sa-si dea obolul la securitate.
Comparati situatia securitatii in Romania cu fosta Cehoslovacie unde securistii au fost linsati pe strada in 1989 adresele lor fiind publicate la toate oficiile de posta. Sau cu Germania de Est, unde li-sa interzis securistilor sa intre in cladirile unde lucrau. Sau cu Bulgaria unde TOTI salariatii securitatii, dela ministru pana la gardian, au fost DEMISI INTR-O SINGURA ZI (24 DE ORE).
QUO VADIS ROMANIA?
Michael Olteanu, M.S.(Master of Sciences)
Presedinte al Frontului Eliberarii Nationale in 1956-1959
"Bandit Contrarevolutionar", detinut politic intre 1959 si 1964
Absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, Inginer de Calculatoare Electronice in 1970
Systems Engineer at Electronic Data Systems in San Francisco, 1976-1984
Senior Vice President of Network Engineering at Wells Fargo Bank in San Francisco, 1984-2004.
Răspunde cu citat
Marcaje