Papornița Moșului
Rezultate 1 la 8 din 8

Subiect: Discursul Căpitanului

  1. #1
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.551

    Discursul Căpitanului

    Discursul Căpitanului

    Publicat de Ion Coja in Legionarii īn eternitate pe 30.04.2013 | 10 comentarii
    DISCURSUL LA MESAJ, ţinut de Şeful legiunii īn Parlamentul Ţării. (După Mon. Of. din 3 Decembrie 1931).
    D-l deputat Corneliu Zelea-Codreanu are cuvīntul:
    D-le preşedinte, d-lor deputaţi, eu sunt cel mai tīnăr dintre d-voastră, şi reprezint o mişcare tinerească. M-am ridicat aici prin propriile mele puteri, fără ajutorul şi sprijinul nimănui. Cred că actualii conducători ai Romāniei Mari se vor obosi să mă asculte şi pe mine, ca unul care sunt exponent al generaţiei tinere, generaţie sbuciumată, generaţie despre care s-au vorbit atītea, generaţie martirizată, aş putea spune: răstignită. Cred că este bine ca Onorata Cameră să aibă puţină bunăvoinţă a ne asculta şi pe noi, deoarece socotesc că este bine ca astăzi conducătorii să ştie care este sbuciumul, care sunt părerile, care este orientarea politică a generaţiei care, cu voia sau fără voia d-voastră, trebuie să vă urmeze mīine pe aceste bănci.
    Īn orice caz ţin să afirm de la īnceput, că noi nu suntem o generaţie aşa cum ne cunoaşteţi d-voastră dintr-o anumită presă. Noi nu urmărim decīt să ne apărăm Patria sacră, Patria ameninţată de viscolul furtunei, Patria părinţilor noştri şi cuibul cald al acelora care vin după noi. Şi ca să fixez punctele cardinale, īn scurt, voi spune: nu este nici o generaţie imorală, nu este nici una fără Dumnezeu, nici una republicană sau antiregală. Fixez aceste puncte īn: Dumnezeu, Patrie, Rege, Familie, Proprietate şi Armată,care să garanteze existenţa Statului Romān.
    D. V. G. Ispir: Pentru aceasta puteţi fi alături de noi.
    D. Corneliu Zelea-Codreanu: D-lor deputaţi generaţia aceasta a noastră trece ca o generaţie antisemită. Aş dori să ştiţi că nu amvenit să strig: jos jidanii, după cum cred că n-a făcut nimeni. Am observat īnsă un singur lucru, că de cīte ori s-a pus aici problema naţionalismului romānesc, d-voastră aţi privit-o şi aţi primit-o cu ilaritate şi aţi transformat-o, dintr-o problemă care este de un tragic fără pereche, īntr-o chestiune comică.
    D.V.G.Ispir: Cel puţin pentru această parte a Camerei, acest lucru nu este exact.
    D. Corneliu Zelea-Codreanu: Eu, d-lor, am să pun această problemă īn cīteva linii, pentru că sunt şeful unei mici grupări şi trebuie să-mi desvolt punctele mele de vedere.
    Am fost īn Maramureş, īn Maramureşul care este leagănul descălecătorilor noştri, al Moldovenilor – Maramureşenii sunt străbunii lui Ştefan cel Mare şi Sfīnt, domnul Moldovei. Şi acolo, cu ocazia unui proces pe care l-am avut la Satu-Mare şi la care a asistat şi dl. prof. Cătuneanu, a venit un om bătrīn cu plete albe şi a făcut mărturie, īn faţa instanţelor judecătoreşti, de cele ce vă spun acum: „Noi Maramureşenii, suntem de viţă boierească, şi la 1848, cīnd eram copil au venit cei dintīi jidani la noi īn comună“.
    Şi aici fac o mică paranteză. Eu nu īntrebuinţez cuvīntul de jidan, pentru ca să insult pe cineva. Eu le spun jidani, pentru că aşa cred eu că se numesc ei şi de altfel – mi se pare curios – este singura naţie care fuge de numele ei propriu, de numele pe care īl are.
    Pentru mine această populaţie, pe pămīntul ţării mele – şi rog să mă creadă toată lumea – atunci cīnd eu am conştiinţa fermă că o atacă şi că īşi caută loc pe propriul nostru teritoriu, pentru mine, vă rog să mă credeţi s-a deschis o luptă pe viaţă şi pe moarte, şi nu-mi arde să fac glume sau să insult pe cineva. Pentru mine este clar şi precis: inteligentă sau neinteligentă, parazitară sau neparazitară, morală sau imorală, această populaţie duşmană e aici pe pămīntul ţării. Şi eu īnţeleg să lupt īmpotriva ei cu toate mijloacele pe care mi le va pune la dispoziţie mintea, legea şi dreptul meu romānesc.
    Ei bine d-lor, la 1848, au venit cei dintīi cinci jidani, pe care părinţii noştri, văzīndu-i rupţi şi flămīnzi, de milă i-au lăsat să stea la marginea moşiilor noastre. Astăzi la 1930 noi am pierdut 60, din cei 62 munţi. Noi Romānii mai avem numai 2 munţi, iar restul de 60 de munţi sunt īn stăpīnirea jidanilor. Astăzi, noi ne-am retras şi stăm sărmani şi fără pīine la marginea moşiilor lor“.
    Ei bine, această situaţie din Maramureş se īntinde şi īn Bucovina; această situaţie se īntinde şi īn Moldova noastră unde bisericile se īnchid, unde altarele se dărīmă. Şi eu vă īntreb pe dvs., pe toţi: Ce se alege de o naţie căreia i se dărīmă altarele?
    Comerţul nostru a īngenunchiat. La noi, īn Bīrladul străvechi, īn Bīrladul care exporta mărfuri īn Polonia sub Ştefan cel Mare, şi exporta din Cetatea Albă pīnă la Constantinopole şi Alexandria, la noi a mai rămas un singur comerciant romān de manufactură.
    Ei bine, d-lor, nu se poate neglija această problemă şi nu se poate spune de nimeni că ea nu este problema dominantă a politicii Romāniei moderne. Cu noi se săvīrşeşte exact acelaşi lucru care s-a săvīrşit cu Pieile Roşii din America de Nord: Ne găsim īn faţa unei invazii străine şi avem tot dreptul, şi avem şi datoria să ne apărăm Patria. Pe mine nu mă interesează cine vine, şi este – mi se pare lucru curios, că atunci cīnd veneau duşmanii cu arma să ne fure pămīntul nostru, noi īncremeneam cu toţii īn tranşee, cu arma īn mīnă, iar astăzi cīnd arma s-a schimbat īn bani şi cīnd aceştia sunt īn stare cu banii lor să vină să ne cumpere ţara, atunci nu mai este nimeni la noi care să protesteze?
    Iată d-lor cum se pune această problemă.
    D-voastră ştiţi foarte bine că Pieile Roşii din America de Nord au dispărut īncetul cu īncetul īn faţa năvălirii anglo-saxone. Astăzi toată Europa īi deplīnge şi īi regretă pentru că au fost oameni de treabă, dar se zice: „ce să facem, au fost alţii mai tari“.
    D-lor mă gīndesc cu groază că, la un moment dat, Europa va avea să ne plīngă şi pe noi şi pe urmaşii noştri.
    Iar īn ce priveşte tinerimea noastră sbuciumată, care după cum v-am spus a fost răstignită pentru această idee, căci eu vin aici după 2 ani de īnchisoare nedreaptă, ei bine, vă spun d-lor, ce doriţi d-voastră să facă aceşti tineri care au fost loviţi de toţi conducătorii de pīnă acum? Doriţi să ne luăm īntr-o bună zi traista-n băţ şi să plecăm īn altă ţară, pe alte meleaguri, ca să ne cīştigăm pīinea şi să găsim un refugiu de viaţă naţională liberă? Noi nu vă cerem prea mult. Nu vă cerem decīt un singur lucru: să ne lăsaţi aici, pe acest pămīnt, sub binecuvīntarea ciolanelor părinţilor noştri.
    D-lor, īmi pare rău că īn acest răspuns la Mesaj nu se vede absolut nimic pentru noi, nici măcar o licărire de speranţă şi nici o preocupare din partea conducătorilor acestei ţări asupra problemei expuse mai sus.
    D-lor, voi trece de la această problemă şi voi reveni la o problemă de mare importanţă: problema mizeriei. Am adus īn această cutie cīteva bucăţele de pīine care sunt din Maramureş şi din munţii judeţului Neamţ, pentru ca să vedeţi ce pīine mănīncă romānul maramurăşan şi munteanul nostru. Astăzi, cīnd lumea se plīnge de supraproducţie de grīu, toţi atribuie criza faptului că grīul se vinde cu un leu kilogramul. Iată ce pīine mănīncă oamenii aceştia!
    (D. deputat Corneliu Zelea Codreanu prezintă Adunării o bucată de pīine neagră).
    Trebuie să ni se strīngă inima de durere şi cred că orice popor din Europa văzīnd această imagine a mizeriei īn care trăieşte neamul romānesc, ar plīnge de mila noastră. Am adus aceste bucăţi de pīine īnvelite şi puse īn această elegantă cutie, īnadins, ca să vedeţi īn cītă artificialitate şi īn cītă poleială de civilizaţie se īmbracă această mizerie romānească. Eu o depun cu părere de rău pe banca ministerială şi aş ruga pe onoratul guvern să o aibă la dispoziţie, pentru ca oricui īi arde să facă glume pe spatele neamului romānesc, mai īntīi de toate să vadă ce mănīncă el.
    D-lor, īn faţa acestei mizerii, care cuprinde īntreaga ţară, am să īntreb: care este sistemul de apărare al guvernului contra acestui marş al mizeriei mereu crescīnde? (…)
    D-lor deputaţi, al treilea punct, īn privinţa căruia voi spune cīteva cuvinte, este chestiunea partidelor şi chestiunea democraţiei.
    D-lor deputaţi, aproape īntreg obiectul principal īn discuţiile la acest răspuns al Mesajului a fost: suntem contra desfiinţării partidelor sau pentru desfiinţarea partidelor? Īn această privinţă eu vă spun punctul meu de vedere! Cine este cel care trebuie să hotărască desfiinţarea sau nedesfiinţarea partidelor? Puteţi d-voastră să le desfiinţaţi sau să le īnfiinţaţi? Nu. Cel care trebuie să hotărască e poporul, e ţara flămīndă şi goală. Īn momentul acela cīnd va trebui să se hotărască, poporul va vedea dacă trebuie să se desfiinţeze sau nu. Īn orice caz vă spun că poporul nu iubeşte partidele politice. Acesta e un lucru precis şi d-voastră, īntr-un regim democratic, nu vă puteţi menţine la conducerea statului īn contra voinţei poporului. Aceasta este iarăşi precis.
    Mai este īncă o chestiune. Spunea cineva: partidele nu sunt născute dintr-o improvizaţie, ele sunt rezultatul unei evoluţii. Da, şi eu sunt pentru această teorie şi eu aplic partidelor legea evoluţiei. Partidele ca şi toate lucrurile de pe lumea aceasta, se nasc, se desvoltă şi mor. Cred că partidele nu sunt forma superioară a perfecţiei, care să fi cīştigat dreptul la nemurire.
    Mai este o chestiune, de ordin extern. D-voastră vedeţi foarte bine că īntreaga opinie publică din Europa se īndreaptă către extreme. Ei bine, extremele acestea, ca două pietre de moară, vor măcina īncetul cu īncetul toate partidele.
    D-lor deputaţi, priviţi īn Europa. Sunt două extreme puternice: extrema dreaptă şi extrema stīngă care se īntăresc: la un moment dat una din acestea va īnvinge. Ei bine, vă īntreb pe d-voastră, mai ales pe d-voastră care tot timpul v-aţi plecat īn faţa Europei şi aţi tremurat, la cea dintīi adiere de vīnt: īntr-o Europă īn care īnvinge una din extreme, dvs. veţi putea să rezistaţi curentului acestei Europe?
    Īn ce priveşte orientarea noastră, dacă este chestiunea să alegem īntre aceste două extreme, suntem dintre acei care cred că soarele nu răsare la Moscova, ci la Roma. Noi credem că părinţii noştri, străbunii noştri, care ne-au adus pe pămīntul acesta: oasele lor, cel puţin din mie īn mie de ani ne trimit cīte un sfat bun, cīte o idee bună, īn ceasurile noastre grele şi dureroase.
    Īn fapt, d-lor, asupra partidelor: generaţia noastr㠖 privind din afar㠖 constată:
    1) Că un partid politic este o societate anonimă de exploatare a votului universal;
    2) Că toate partidele sunt democratice, deoarece utilizează votul universal īn acelaşi mod;
    3) Că neglijează interesele poporului şi ale patriei satisfăcīnd numai interesele particulare ale partizanilor; că democraţia este iresponsabilă, īi lipseşte puterea sancţiunii, că toate partidele fac fărădelegi, se dau pe faţă unele pe altele, nimeni nu aplică sancţiuni contra alor săi, fiindcă īi pierde, nici īn contra adversarilor, fiindcă ei deţin la rīndul lor fărădelegile lor.
    Şi īn această chestiune daţi-mi voie să vă atrag atenţiunea numai asupra fraudelor care s-au făcut de la război īncoace şi care toate au rămas fără sancţiuni: fraudele cu spirtul negru de 12 miliarde; fraudele de alămuri de la căile ferate de 900 milioane; peştele sovietic; galoşii sovietici; pădurile din judeţul Neamţ; pădurile din Bucovina etc., şi după o socoteală sumară, suma fraudelor care s-au săvīrşit pe teritoriul acestei ţări, de la război īncoace atinge cifra de 50 miliarde lei.
    Democraţia văzută din afară ne dă impresiunea unei vaste complicităţi īn fărădelege. Concluzia: democraţia este incapabilă de autoritate. Şi īncă ceva – am să vă servesc o chestiune care poate multora n-are să vă plac㠖 vă rog, d-lor să ne toleraţi ca să fim severi, intransigenţi īn tot ceea ce interesează, fie Naţiunea romānească, fie cinstea. Declar că democraţia e pusă īn slujba marii finanţe naţionale sau internaţionale jidoveşti. (Īntreruperi, zgomot).
    D-lor, dovada. Am venit aci cu o listă care are să vă supere, īnsă vă spun să nu-mi luaţi īn nume de rău, fiindcă nu pot să tac īn această chestiune, este vorba de ceea ce se numeşte portofoliul de la banca Blank.
    Daţi-mi voie să vă citesc – fiindcă fiecare vă regăsiţi aici. Lista am căpătat-o, poate nu īntreagă:
    D. Brandsch, subsecretar de stat, 111.000.
    D. Carol Davila 4.677.000.
    D. Eug. Goga, creanţă ipotecară agricolă lei 6.200.000.
    D. Al. Oteteleşanu: Este o ipotecă pe moşia d-nei Eug. Goga.
    D.N.Lahovary: Nu datorează d.Davila, datoreaz㠄Banca Ţărănească“. Nu este la fel, vă rog să rectificaţi. (Īntreruperi, zgomot).
    D. Corneliu Z. Codreanu: Bine d-lor, nu zic că nu este putred, o să se plătească dar sunt bani īmprumutaţi. (Īntreruperi).
    D-lor, s-or plăti sau nu, nu ştiu, dar să vă spun un singur lucru: există obligaţia pe care o are cineva cīnd īmprumută bani de la o asemenea finanţă, de a satisface cīnd este la guvern, de a sprijini īn opoziţie şi īn orice caz de a nu lovi īn ea cīnd trebuie să fie lovită. (Aplauze pe mai multe bănci).
    D. Corneliu Zelea Codreanu: Mai departe: d.Iunian 407.000; d.Madgearu 401.000; d.Filipescu 1.265.000; d.Mihail Popovici 1.519.000; d.Răducanu 3.450.000.
    (Exclamaţiuni pe băncile majorităţii).
    Banca Răducanu din Tecuci 10.000.000; d-l Pangal 3.800.000; d.Titulescu 19.000.000; şi se aude, n-am putut şti precis, că şi d.Argetoianu ar fi aici cu 19.000.000.
    Voci pe băncile majorităţii: Se aude!
    D.Corneliu Zelea Codreanu: Eu vă spun ce am putut afla, (Īntreruperi, zgomot). Mai sunt şi alţii.
    D-lor, eu nu acuz că banii aceştia au fost bacşişuri date, nu. Sub o formă s-au luat de acolo aceşti bani şi acum este vorba să se vadă această chestiune, acum desigur că oamenii aceştia, care se simt legaţi de acolo, n-au libertate deplină ca să vină să ia măsuri categorice īmpotriva acestei Bănci. (Aplauze pe mai multe bănci).
    D-lor deputaţi, dacă se cer sacrificii pentru ca să asanăm această ţară, nu putem noi să consimţim la sacrificiul care ar fi să se facă pentru asanarea băncii Blank, pentru nunta care a făcut-o d-sa la Paris, unde a cheltuit cum se aude 50 milioane lei, ca şi pentru alte lucruri. (Exclamaţiuni, īntreruperi).
    D-lor, īn consecinţă, noi venim cu cīteva soluţiuni practice care poartă nota tinereţii:
    CEREM introducerea pedepsei cu moartea, exclusiv pentru manipulatorii frauduloşi ai banului public. (Aplauze pe mai multe bănci).
    D.V.G.Ispir: D-le Codreanu, d-ta te intitulezi creştin şi purtător al ideei creştine. Īţi aduc aminte – eu sunt profesor de teologie – că susţinerea acestei idei este anti-creştină. (Aplauze).
    D.Corneliu Zelea Codreanu: D-le profesor, daţi voie să vă spun: cīnd este chestiunea să aleg īntre moartea, dispariţia ţării mele şi aceea a tīlharului, eu prefer moartea tīlharului şi sunt mai bun creştin, dacă nu permit ca tīlharul să-mi nenorocească ţara şi să mi-o ducă la pieire. (Aplauze pe mai multe bănci).
    CEREM revizuirea şi confiscarea averilor celor care şi-au furat ţara săracă. (Strigăte de „bravo“).
    CEREM tragerea la răspundere penală a tuturor oamenilor politici care se vor dovedi că au lucrat īn contra ţării, sprijinind afaceri necorecte particulare. (Aplauze pe mai multe bănci).
    CEREM īmpiedicarea pe viitor a oamenilor politici de a face parte din consiliul de administraţie al diferitelor bănci sau īntreprinderi. (Aplauze pe mai multe bănci).
    CEREM alungarea cetelor de exploatatori nemiloşi, care au venit pe pămīntul acesta să exploateze bogăţiile solului şi munca braţelor noastre.
    CEREM declararea teritoriului Romāniei ca proprietate inalienabilă şi imprescriptibilă a neamului romānesc.
    O voce de pe băncile partidului Naţional-Ţărănesc: Este.
    D. Corneliu Zelea Codreanu: A neamului romānesc, nu-i.
    CEREM trimiterea la muncă a tuturor agenţilor electorali şi stabilirea unui comandament unic, căruia să i se supună īntr-un singur suflet toată suflarea romānească.
    Dacă īn momentul de faţă conducătorii sunt īmpiedicaţi să ia măsuri īntregi din cauza Constituţiei sau legilor īn vigoare, atunci noi suntem de părere să se dizolve Corpurile Legiuitoare, să se facă apel şi să concheme Adunarea Constituantă, pentru ca poporul să desemneze pe acel care va fi chemat să ia toate măsurile necesare pentru salvarea Romāniei. (Aplauze pe mai multe bănci).
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  2. #2
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.551
    Mișcarea Legionară īn Basarabia – un capitol glorios al istoriei noastre (3)

    Publicat īn 5 iunie 2013 Benedict Ciubotaru
    Un student la filozofie, care era legionar, Ioan Pop, din proprie iniţiativă, fiind mobilizat de indignarea pentru fetele batjocorite, a luat hotărīrea să-l īmpuşte pe rector. El a fost somat de către alţi legionari (care, īn acel moment erau īnchişi īn temniţă – era noiembrie 1938) să se oprească, să nu implice Legiunea, dar el nu a dat ascultare. De la Bucureşti, de urgenţă a fost trimis un şef legionar care să-l oprească, dar acesta a ajuns prea tīrziu: Ştefănescu-Goangă a fost rănit grav. „Ioan Pop, īnainte de a fi executat, a mai spus: „Noi am rezistat 1000 de ani maghiarilor pentru că sufletul ne era curat, iar tolerarea celei mai triviale imoralităţi, concretizate īn Ştefănescu-Goangă, ar fi īntinat cei 1000 de ani de curăţenie sufletească“… Cert este că eliminarea lui Ştefănescu-Goangă de la conducerea universităţii clujene era un imperativ, pentru toată studenţimea clujeană, īn toată perioada 1930-1938.” Mai este şi cazul din noiembrie 1940 cīnd īn īnchisoarea de la Jilava legionarii au asasinat cīteva zeci de lideri ai clasei politice romāneşti. Aici situaţia este şi mai simplă. Legionarii, fiind chemaţi la guvernare de către Ion Antonescu, au deschis ancheta penală pentru a identifica vinovaţii pentru uciderea lui C. Codreanu şi a altor legionari. Ancheta a scos la iveală abuzuri inimaginabile la care s-au dedat democraţii. Īnvinuiţii şi bănuiţii au fost īnchişi la Jilava. Īn noiembrie s-a aflat că C. Codreanu şi ceilalţi 13 legionari au fost īngropaţi īn curte la Jilava. Legionarii s-au adunat acolo să deshumeze trupurile şi au văzut cu cītă bestialitate au fost ele tratate: gītuiţi de vii, apoi īmpuşcaţi īn spate precum că īncercau să evadeze, apoi cadavrele au fost arse cu acid sulfuric, iar peste ele s-a mai pus o imensă placă de beton. Īn ziua cīnd cadavrele au fost deshumate, cīnd legionarii s-au convins de metodele reale ale democraţiei, la īnchisoare vine ordinul lui Antonescu de a-i muta pe complicii asasinatului lui Codreanu şi a celorlalţi īn alte īncisori. Acest ordin a fost īnţeles de către legionari ca tentativă a lui Antonescu de a-şi salva colegii de sistem, ceea ce īntr-adevăr corespundea intenţiilor dictatorului. Distribuirea acestora pe la mai multe locuri de detenţie īngreuia ancheta şi supravegherea lor, plus uşura evadarea lor. Īnţelegīnd această manevră a lui Antonescu şi ştiind că sīnt trimise trupe militare de către Antonescu pentru a asigura mutarea deţinuţilor democraţi īn pofida vreunui protest al legionarilor, aceştia s-au grăbit, pīnă la venirea trupelor, să-i execute pe toţi cei cīteva zeci de fruntaşi ai clasei politice, de duşmani de moarte ai poporului romān. Mişcarea Legionară īnţelegea sistemul politic al statului romān modern ca un instrument de desfiinţare a poporului romān, ca un instrument de etnocid la limită cu genocidul. Activitatea lor politică legală nu a putut fi contracarată de către sistemul democratic prin metodele sale obişnuite – trecerea sub tăcere, intimidarea (prin aplicarea violenţei pīnă la asasinări), coruperea, defăimarea masivă. Acest fapt demonstra că metodele aplicate de către C. Codreanu la formarea cadrelor Legiunii erau corecte: ele deveneau imune la aceste metode democratice. Totodată aceste metode īi convingeau pe legionari că sistemul politic din Romānia Mare este antiromānesc, este un pericol de moarte pentru poporul romān, pentru toate generaţiile viitoare ale lui. Politica oligarhiei faţă de Mişcare le-a demonstrat legionarilor că lupta lor este dreaptă, că Mişcarea lor este o mişcare de eliberare naţională, iar duşmanul trebuie tratat ca duşman. De aceea, acţiunile legionarilor faţă de Duca-Stelescu-Călinescu-deţinuţii de la Jilava, īn percepţia lor, erau acţiuni de apărare, de legitimă apărare a unei organizaţii legal constituite, de apărare a poporului romān, de autoapărare a neamului īmpotriva ocupaţiei etnocidale străine. Sistemul politic nu a izbutit să elimine prin metode democratice din viaţa poporului romān o mişcare anti-sistem, o mişcare de apărare a acestui popor. De aceea sistemul a recurs la comutarea regimului său de funcţionare de la democraţie la totalitarism, sistemul fiind īn ambele regimuri acelaşi, ca orice democraţie-totalitarism. Toţi istoricii şi toţi contemporanii constată şi afirmă că unicul motiv de instituire a regimului totalitar īn noaptea de 10 februarie 1938 a fost nevoia de a elimina Mişcarea Legionară. Rezultatele alegerilor din decembrie 1937 au demonstrat că la următoarele alegeri Mişcarea Legionară va prelua parlamentul şi pīrghiile de conducere īn stat. Adică, va elimina, prin metode legale democratice, oligarhia financiară străină de la conducerea statului. Oligarhia īnţelegea foarte bine că ea nu este compatibilă cu existenţa niciunui popor, poporul romān nefiind o excepţie. De aceea eliminarea mişcărilor de eliberare naţională, a celor autentice, incoruptibile, este o necesitate pentru ea. Iar metodele pot fi oricare, inclusiv genocidul făţiş. Această teză o demonstrează unul dintre campionii democraţiei Winston Churchill căruia īi aparţine renumita frază ultra-demagogică: „Democraţia nu este un model perfect de conducere a societăţilor, dar omenirea nimic mai bun nu a inventat.” Acest campion se destăinuia lordului Robert Boothby īntr-o scrisoare: „Trebuie să īnţelegeţi că acest război [al Doilea Mondial – n.n.] nu este īmpotriva naţional-socialismului [a nazismului, a hitlerismului – n.n.], ci īmpotriva puterii poporului german care trebuie distrusă odată şi pentru totdeauna, indiferent īn mīinile cui se află această putere – a lui Hitler sau a unui preot-iezuit.” Deci, pentru democraţiile occidentale pe care le reprezintă īn primul rīnd democraţia britanică nu nazismul este duşmanul, ci poporul german ca popor, ca o colectivitate conştientă de valorile sale identitare, deci şi de interesele sale, capabil, prin urmare să se organizeze. Īn altă parte Churchill precizează şi mai limpede: „Noi luptăm nu īmpotriva lui Hitler, ci īmpotriva spiritului german, īmpotriva spiritului lui Schiller ca acest spirit să nu renască.” Spiritul german reprezintă modul de a fi al poporului german, este o reflectare a valorilor identitare ale acestui popor. Īn cazul romānilor ar fi eliminarea spiritului lui Eminescu (de fapt, ceea ce s-a şi īnfăptuit, īn final). [Aici ar fi cazul să remarcăm că, la tratativele dintre aliaţii īnvingători britanicii au propus desfiinţarea Germaniei şi strămutarea nemţilor īn diferite colţuri ale pămīntului. Stalin a zis, īnsă, că hitlerii vin şi pleacă, iar poporul german rămīne, deci, să-l lăsăm unde este.] Prin urmare, democraţia occidentală avea drept scop nimicirea germanilor ca popor şi transformarea lor īn populaţie. Ce i-a făcut pe democraţi să se supere pīnă īntr-atīt pe germani (nu pe Hitler, nu pe politica acestuia de segregare rasială, nu pe crimele acestui regim totalitar) ? Īn aceeaşi scrisoare către R. Boothby, Churchill lămureşte fără ocolişuri diplomatice: „Crima de neiertat pe care a comis-o Germania īn perioada dinaintea celui de al Doilea Război Mondial constă īn tentativa ei de a-şi elibera puterea sa economică de sistemul comercial mondial pentru a-şi crea propriul mecanism de schimb de mărfuri care ar fi lipsit finanţa mondială de profituri.” Deci aflăm pe cine şi cu ce concret a supărat Germania: pe oligarhia financiară internaţională prin faptul că a īncercat să o lipsească de profituri. De aceea oligarhia a pornit cel de-al Doilea Război Mondial (peste 50 de milioane de victime) ca să elimine pe viitor orice pericol din partea Germaniei pentru mecanismul ei de a căpăta profituri pe seama regulilor impuse comerţului internaţional (Tocmai pentru securizarea acestor reguli a fost instituită după război Organizaţia Mondială a Comerţului – iniţial ea se numise GATT – Acordul General pentru Taxe şi Tarife. Cu acelaşi scop a fost instituir şi acordul valutar de la Bretton-Woods īn 1944 ca o treaptă spre sistemul cursurilor fluctuante/flotante de schimb valutar, precum şi īntregul sistem al Băncii Mondiale, Fondului Monetar Internaţional, ONU.) Aceasta nu īnseamnă deloc că Hitler sau Mussolini ar fi reprezentat mişcări de eliberare naţională. Īn schimb aceasta demonstrează metodele şi puterea finanţei internaţionale, globale. Dacă ea a avut capacitatea să declanşeze două razboaie mondiale, eliminarea fizică a unei mişcări de eliberare naţională dintr-o ţară de mărime medie din Europa de Est putea fi īncredinţată filialei ei locale – statul romān modern īn persoana sistemului lui politic. Faptul că legionarii īnţelegeau activitatea lor ca o luptă de eliberare naţională ne-o demonstrează felul īn care ei vedeau situaţia īn care se pomenise poporul romān şi sarcinile elitei cu adevărat naţionale: „Una dintre sarcinile elitei cu adevărat naţionale era să aducă justiţie poporului romān” – nu omului īn parte, nu romānului īn parte (cum a făgăduit Hitler nemţilor), ci poporului aşa cum īl īnţelegea Codreanu – o comunitate pan-generaţională generată de acelaşi set de valori care alcătuiesc patrimoniul naţional. Această sarcină C.Z. Codreanu o formulează astfel: „Eu sīnt pentru JUSTIŢIE, fără TOLERANŢĂ. Pentru că am tolerat aşa de multe, īncīt sīntem pe patul de moarte [- s.n.]. Mişcarea Legionară va aduce justiţie pentru Romāni. Vorbesc de acea justiţie de secole īnfrīntă īn defavoarea Neamului Romānesc, vorbesc de acele drepturi milenare ale Romānilor, pe care ei trebuie să şi le recucerească, şi pe care, după cea mai severă aplicare a justiţiei, nu au a le īmpărţi cu nimeni. Şi mai cu seamă nu există nici o justiţie care să ne oblige a īmpărţi drepturile noastre de stăpīnire şi conducere a ţării, cu străinii.” Această atitudine tranşantă şi pe deplin jusitifcată faţă de camarila de la putere este īntărită şi prin următoarea argumentare: „Cu noi se săvīrşeşte exact acelaşi lucru care s-a săvīrşit cu Pieile Roşii din America de Nord. Ne găsim īn faţa unei invazii străine şi avem tot dreptul şi avem şi datoria să ne apărăm Patria [ - s.n.]. Pe mine nu mă interesează cine vine şi este – mi se pare lucru curios, că atunci cīnd veneau duşmanii cu arma să ne fure pămīntul nostru, noi īncremeneam cu toţii īn tranşee, cu arma īn mīnă, iar astăzi, cīnd arma s-a schimbat īn bani, şi cīnd aceştia sīnt īn stare cu banii lor să ne cumpere ţara, atunci nu mai este nimeni la noi care să protesteze ?” O constatare atīt de actuală pentru Republica Moldova de la īnceputul celui de-al doilea deceniu al mileniului trei ! Aceeaşi situaţie īncepuse īn Romānia post-comunistă cu aproape un deceniu mai devreme. Deci, pentru eliberarea poporului de primejdia de moarte pe care o comportă democraţia (ca instrument de dictatură totalitară a oligarhiei financiare) este nevoie nu numai de īnlăturarea elitei impostoare de la putere, dar şi de apărarea Ţării de invazia străină pe care o slujeşte elita trădătoare. Corneliu Z. Codreanu explică de ce anume Ţara ar trebui să fie apărată de această invazie şi cine alcătuieşte invazia: „Pentru mine, altă populaţie, pe pămīntul ţării mele – şi rog să mă creadă toată lumea – atunci cīnd eu am conştiinţa fermă că o atacă şi că īşi caută loc pe propriul nostru teritoriu, pentru mine, vă rog să mă credeţi, s-a deschis o luptă pe viaţă şi pe moarte şi nu-mi arde să fac glume sau să insult pe cineva. Pentru mine este clar şi precis: inteligentă sau neinteligentă, parazitară sau neparazitară, morală sau imorală, această populaţie este o populaţie duşmană aici, pe pămīntul ţării. Şi eu īnţeleg să lupt īmpotriva ei [ - s.n.] cu toate mijloacele pe care mi le va pune la dispoziţie mintea, legea şi dreptul meu romānesc.” Căpitanul īnţelege starea aproape de comă īn care se afla Ţara şi poporul său, poporul Sfinţilor voievozi Ştefan cel Mare, Neagoe Basarab, Constantin Brīncoveanu, al Sfintului ierarh mucenic Antim Ivireanul, al Sfīntului ierarh Varlaam, al lui Eminescu, Iancu Jianu, al lui Petru Rareş şi Vasile Lupu. … El o īnţelege, īndreptăţit, ca o stare de război de exterminare la care este supus poporul lui: „Romānii, īnconjuraţi de pretutindeni de vrăjmaşi cu pofte mari, şi invadaţi īnăuntru de duşmani care le slăbesc şi le macină sistematic puterile de rezistenţă şi de viaţă, nu vor putea rezista īn viitor decīt dacă vor īnţelege că pe pămīntul lor trebuie să crească soldaţii [- s.n.] ca brazii īn pădure.” Calea Legiunii spre biruinţă urma să fie parcursă mai īntīi īn conştiinţa romānilor, a acelor romāni care ar fi fost īn stare să-şi asume responsabilitatea pentru generaţiile viitoare, pentru eliberarea poporului romān din robia oligarhiei internaţionale. Acei romāni care ar fi fost īn stare să-şi asume, ca o precondiţie, o transformare profundă a conştiinţei lor, prin rezidirea ei pe valorile autentice, cele care au asigurat timp de aproape două milenii dăinuirea acestui neam īn ciuda tuturor invaziilor, cotropirilor, jefuirilor, trădărilor. De aceea, C. Codreanu adoptă drept metodă esenţială pentru zidirea Mişcării sale ceea ce el a numit „desăvīrşirea unui proces interior de conştiinţă”: „Mişcarea Legionară nu poate birui decīt odată cu desăvīrşirea unui proces interior de conştiinţă [ - s.n.] a Naţiunii Romāne. Cīnd acest proces va cuprinde pe majoritatea Romānilor, şi se va desăvīrşi, biruinţa va veni atunci automat, fără comploturi şi lovituri de stat. Biruinţa pe care noi o aşteptăm īn modul acesta, este atīt de mare, atīt de luminoasă, īncīt niciodată nu vom admite ca ea să fie īnlocuită cu o biruinţă ieftină şi trecătoare, născută din complot sau lovitură de stat.” Evident, această abordare a principiilor de zidire a Mişcării nu are nimic īn comun cu violenţa, cu manipularea propagandistică, cu electoralismul īnşelător. Nu are nimic īn comun cu metodele democraţiei şi ale totalitarismului. Această abordare se inspiră din experienţa istoriei bimilenare a Creştinismului, a Ortodoxiei. Fără a īnţelege realitatea īnspăimīntătoare a robiei oligarhice, fără a avea dragostea neţărmuită pentru Adevăr, pentru Dumnezeu şi, ca urmare, pentru popor, pentru aproapele necăjit şi redus la condiţia de vită de fermă, nu era cu putinţă depăşirea groazei paralizante īn faţa realităţii mascate īn democraţie cu toate libertăţurile ei.Preotul V. Popa-Nicoare, legionar din anul 1930, constată: „… am īnţeles toată prăpastia īnfiorătoare dintre Mişcarea Legionară şi clasa politică a Romāniei [- s.n.].” O asemenea stare de fapt nu putea să-i lase pe cei cu o asemenea viziune asupra realităţii, cu o asemenea conştientizare a primejdiei de moarte pentru viitoarele generaţii, să se mărginească la aceste constatări. Primejdia de moarte reclama acţiune: Căci a nu acţiona īnsemna a trăda, īnsemna a te lăsa īnvins de cei mai crunţi şi mai periculoşi duşmani ai neamului romānesc (de fapt, omenesc īn general). De aici rezultă sarcinile şi, repectiv, metodele de realizare a lor pe care şi le formulau explicit sau implicit membrii Mişcării.Apelul la acţiune este dictat de conştiinţa morală: „Cel ce stă indiferent, fricos şi laş īn faţa ţării sale care moare, va fi blestemat de cei ce vin după el. Ţară, cheamă-ţi feciorii şi vor răspunde. Cei ce te iubesc vor răspunde, iar laşii vor sta muţi.” Din această conştientizare a situaţiei reale īn care se află de cīteva generaţii poporul romān, a răspunderii morale pentru copiii acestui neam, pentru viitorul lui, Căpitanul īnţelege nevoia de eliberare naţională, de luptă, deci de soldaţi: „Romānii, īnconjuraţi de pretutindeni de vrăjmaşi cu pofte mari, şi invadaţi īnăuntru de duşmani care le slăbesc şi le macină sistematic puterile de rezistenţă şi de viaţă, nu vor putea rezista īn viitor decīt dacă vor īnţelege că pe pămīntul lor trebuie să crească soldaţii [- s.n.] ca brazii īn pădure.” Prăpastia la care se referea preotul-legionar nu putea fi depăşită decīt prin umplerea ei cu cadavrele legionarilor, ale tinerilor romāni care, īn esenţa lor morală, constituiau floarea neamului romānesc. Şi s-a īntīmplat īntocmai. Democraţia a īnţeles şi ea că un popor care şi-a īnţeles rostul, a īnceput să revină la valorile sale autentice, nu poate fi oprit decīt prin exterminarea deplină a personalităţilor lui. Democraţia nu poate manipula un popor, ci numai o populaţie. De aceea, prin exterminarea celor mai conştienţi fii ai unui popor ea īl reduce la populaţie.Mişcarea Legionară avea, deci, nevoie de luptători īn sensul deplin al cuvīntului: persoane care īnţeleg situaţia catastrofală a romānimii, care sīnt gata să se jertfească pentru eliberarea poporului lor, care ştiu să aplice metode de luptă permise de regimul democratic – informarea alegătorilor, instruirea lor, chemarea lor la rezistenţă social-economică, civică, morală īmpotriva asupritorilor, duşmanilor. Legiunea se ocupa de educarea tinerei generaţii de romāni ca aceasta să conştientizeze că viitorul ei şi al copiilor ei depinde numai de ei, de felul īn care vor izbuti să īnfrunte, cu preţul propriei vieţi, oligarhia financiară. „Pentru ideologii legionari, cauza principală a ceea ce ei considerau o adevărată stare de spirit – lenea şi inactivitatea, paralizante pentru energiile naţionale – īşi găsea explicaţia prin „penetrarea societăţii romāneşti de către Occident şi invazia evreiască”. Remediul propus consta īn: „mobilizarea naţională īn favoarea muncii voluntare”, precum şi īn redescoperirea valorilor terapeutice ale muncii.” Această metodă de căpătīi pentru educaţia legionară şi, totodată, inedită la scara istoriei politice a omenirii necreştine (această metodă este una de nelipsit īn mănăstirile ortodoxe), o reprezintă taberele de muncă voluntară concepute de Căpitan. Pornind de la primejdiile abătute asupra Ţării ca urmare a democraţiei, C.Z. Codreanu propune anume munca fizică drept o metodă eficientă şi polivalentă de rezistenţă la invazia cotropitoare a străinilor. Experienţa reală a acestor tabere, o parte dintre care, inclusiv cea dīntīi, s-au desfăşurat şi īn Moldova Răsăriteană – cea dintre Prut şi Nistru – a constituit „o pledoarie īn favoarea pedagogiei muncii cu caracter universal, care ne-a adus cu gīndul, pe de o parte, la asprele precepte religioase din mănăstirile ortodoxe [ - s.n.], iar pe de alta, la ideile vehiculate de mişcarea scout (cercetăşia) īn primii ani după creaţia sa.” Atmosfera din aceste tabere este descrisă astfel: „De obicei, un serviuciu religios avea loc īnainte de īnceperea lucrărilor; să nu uităm că pentru legionari, tabăra este o imensă mănăstire īn aer liber, unde legionarii se roagă pentru īntreaga naţiune.” Unul dintre scopurile taberelor de muncă este explicat de cunoscutul sociolog Traian Brăileanu, legionar īntemniţat īn lagărele democraţiei şi omorīt īn īnchisorile comunismului: „Această instituţie [tabăra de muncă voluntară – n.n.] trebuie să şteargă toate deosebirile provenite din originea socială a tineretului romān, trebuie să completeze lipsurile educaţiei şcolare, trebuie să trezească şi să adīncească educaţia religioasă creştină, căreia īn familie şi īn şcoală i se dă o atenţie prea redusă [- s.n.], şi cīteodată este neglijată cu desăvīrşire – pe scurt: ea trebuie să-i dea tīnărului un caracter indelebil de Romān Creştin, care să rămīnă inatacabil şi după terminarea studiilor. Īn felul acesta, naţiunea romānească va dobīndi o elită a ei, naţională, impermeabilă faţă de orice influenţe străine, īn orice domeniu de activitate ar īncerca să manifeste. – [- s.n.]” Scopul principal al educaţiei legionare era tocmai cultivarea caracterului de romān creştin. Acest caracter de creştin trebuia să devină unul ontologic, fiinţial, inalienabil al tīnărului romān. Pentru ce avea nevoie tīnărul romān de a fi creştin deplin şi definitiv ? Pentru mīntuirea sa, evident. Dar el, ca potenţial membru al elitei naţionale, urma să apere poporul său de pierzania la care era supus de către elita impostoare, cea democratică. Adică el, după cum formulează Traian Brăileanu, ca să poată deveni membru al elitei, creştinul romān trebuie să fie „impermeabil faţă de orice influenţe străine, īn orice domeniu de activitate ar īncerca să manifeste.” Să nu ne imaginăm aceste tabere pentru tineret (de altfel, nu numai pentru tineret, deoarece şi mai mulţi vīrstnici, printre care īl putem numi şi pe poetul legionar Radu Gyr, pe filozoful Nae Ionescu, participau cu dăruire la lucrările taberelor de muncă) ca nişte lagăre de muncă istovitoare sau ca nişte locaşuri cu chipuri istovite de corvoadă şi īnfometare. Nimic mai fals. Chiar şi neprietenii Mişcării erau nevoiţi să constate că „ele [taberele – n-n-] au fost un soi de colonii de vacanţă gratuite pentru sute de studenţi săraci provenind din mediul rural (ce nu-şi puteau permite nici măcar umbra unei vacanţe!), precum şi un cadru īn care veritabili intelectuali sau dandy din Bucureşti īşi puteau pune īn aplicare visul cehovian al muncii manuale simple şi al vieţii cīmpeneşti.” Legionarii organizau marşuri prin sate care prevedeau ceea ce īn epoca lui Ceauşescu se numea „drumeţii „Să ne cunoaştem Patria !” sau īn Moldova Sovietică „Să ne cunoaştem plaiul natal!”, īntīlniri şi discuţii cu localnicii despre problemele lor şi rolul credinţei şi al muncii cinstite pentru depăşirea acestora, cauzele reale ale problemelor (elita impostoare, corupţia ca esenţă a democraţiei, democraţia ca dictatură ocultă a finanţei locale şi internaţionale) cu care se confruntau interlocutorii, prezentau concerte de cīntece religioase, patriotice şi populare. Cīnd aveau posibilitatea materială, legionarii editau şi distribuiau diferite broşurele pe aceleaşi teme pe care le abordau īn discuţii.Astfel, marşurile erau un fel de precursori şi īnlocuitori ai taberelor, deoarece acestea (taberele) necesitau un efort organizatoric şi material incomensurabil mai mare decīt marşurile. Īn acest sens putem considera marşurile ca nişte forme mult simplificate ale taberelor. Editarea, publicarea şi distribuirea diferitelor foi şi buletine informaţionale nu a lispit, deşi, din cauze evident financiare, aceste foi şi buletine erau īn cea mai mare parte locale şi sporadice, dar, ca titluri, erau destul de numeroase. Toate aceste metode, axate pe educarea morală şi apoi pe deprinderea altor cunoştinţe şi īndemīnări, arată o mişcare cu totul originală, fără vreo analogie īn vreo formaţiune social-politică de epocă. Această mişcare a constituit un adevărat fenomen etico-social la scara īntregului popor romānesc. Acest fenomen este cu dreptate să-l numim fenomenul legionar. Preotul Ştefan Palaghiţă, legionar, īşi formulează astfel īnţelegerea de către el a fenomenului legionar: „Legiunea nu este nici măcar o şcoală de asimilare a īnvăţăturii religioase, ci o schimbare profundă, o transformare a spiritului, o punere īn valoare personală a conţinutului credinţei comune, o experienţă intimă a adevărurilor revelate, o īndumnezeire a Omului [ - s.n.] conform īnvăţăturii Bisericii.” Ceea ce este simptomatic, şi alţi cercetători, chiar cu totul departe de legionarism, dar şi de Romānia, constată: „Cei doi prolifici scriitori francezi [Jerome şi Jean Tharaud] schiţează portretul unei organizaţii mult mai aproape de o „sectă mistică” decīt de un partid politic īn īnţelesul clasic al termenului [...]. „Toate discuţiile politice, filozofice sau de altă natură, care nu fac decīt să otrăvească spiritele şi să semene zīzanie, au fost īnlăturate. Īn loc să discute chestiuni sterile cīntă īmpreună imnuri religioase şi populare – cel mai bun mijloc de a crea armonia sufletelor”, cred fraţii Tharaud.” Īn comparaţie cu această abordare a Căpitanului, democraţia nu este decīt o dictatură primitivă care permite unei găşti nereprezentative, care nu are decīt cīteva procente (10-15-20 cel mult) din votul electoratului, şi acela prostit, manipulat şi īnşelat de mass-media angajată, să vorbească īn numele poporului, al Ţării, „să-şi asume angajamente īn faţa partenerilor externi”, angajamente ucigătoare pentru popor. Totodată, asemenea democraţi reprezentativi pentru felul de a fi al democraţiei, nu pentru poporul pe care īl spoliază, calcă īn picoare toate angajamentele electorale luate faţă de poporul pe care īl despoaie īn favoarea „partenerilor străini”. Rezultă univoc, şi sub aspect moral, dar şi sub aspect funcţional, că C. Z. Codreanu īmpreună cu Mişcarea Legionară este incomparabil mai demn, mai cinstit, mai virtuos decīt liberalii, ţărăniştii, democraţii, liberal-democraţii. Este evident că tocmai Mişcarea Legionară este cea care reprezenta poporul, dar nicidecum democraţii de orice nuanţă ar fi aceştia. Statul democrat romān nu a pregetat să curme orice manifestare de romānism. Esenţa ontologic antiromānească a democraţiei instaurate īn 1859 īmpotriva romānimii s-a dezvăluit deosebit de pregnant prin reacţia furibundă a statului īmpotriva taberelor, marşurilor, publicaţiilor şi a membrilor īnşişi ai Mişcării. Atīt documentele prezentate īn această antologie, cīt şi istoria generală a legionarismului abundă īn relatări ale poliţiei privind descinderile jandarmilor asupra copiilor şi tinerilor din tabere, descinderi soldate cu maltratări, capete sparte, mīini şi picioare fracturate, fete tīrīte de păr şi călcate cu cizmele, īntemniţări prin beciurile poliţiei, sechestrări ilegale de persoane etc. Prin aceste metode a īnţeles democraţia să trateze mişcarea tineretului Ţării. Şi este firesc. La fel de firesc ca şi faptul că legionarii īnţelegeau că democraţia, la fel ca şi versiunile ei desăvīrşite cum sīnt totalitarismele, nu pot reacţiona altfel decīt cum au reacţionat. Īn ceea ce priveşte raportarea Mişcării la Ortodoxie ea se reducea la participarea legionarilor la slujbe, la apelarea īn discursul public şi cel particular la valorile moralei creştine, dar şi aplicarea acestora īn practică. Comportamentul legionarilor a devenit proverbial sub aspectul corectitudinii morale. După cum remarcă contemporanii, corupţia, desfrīul, īnşelăciunea, hītria, īncălcarea cuvīntului dat, goana după onoruri şi avuţii le erau cu totul străine. Legionarii, īn masa lor, constituiau, īntr-adevăr, elita morală a neamului romānesc. Erau oameni care şi-au asumat morala şi dragostea de neam, pe care le concepeau ca pe un tot indivizibil, drept crez al vieţii lor, drept rost al vieţii īntru neam, dar nu īntotdeauna şi pentru Dumnezeu Iisus Hristos, deşi īn permanenţă afirmau credinţa lor īn Dumnezeu. Īn ceea ce priveşte īnvăţătura Bisericii despre stat (stăpīnire), despre neam, despre destinele omului şi a omenirii, doctrinarii legionarismului fie că le treceau cu vederea, fie că le aplicau prea „creativ”, adică se abăteau, uneori destul de grav, de la Ortodoxie. Dragostea de neam era exaltată de unii doctrinari legionari pīnă la idolatrie. Şi Căpitanul instituise cultul morţilor, pe līngă cultul Sfinţilor, numai acesta din urmă fiind firesc īn Ortodoxie. Dar cultul tuturor morţilor romāni pentru a primi ajutorul lor energetic īn lupta cu duşmanii reprezintă o abatere gravă de la Ortodoxie. Tratarea neamului ca o „Biserică” īn Biserică şi pe eroii neamului ca pe martiri iarăşi reprezintă o consecinţă a idolatrizării neamului. Dar nu asemenea abateri au constituit cauza ostilităţii vehemente a Patriarhiei Romāne faţă de Mişcarea Legionară. Din momentul instaurării dictaturii oligarhice asupra romānilor, din 1859, Biserica, ca principală instituţie a poporului romānesc, a fost treptat īncorporată īn sistemul politic al statului romān modern. Instituţia bisericească s-a supus cu totul clasei politice anticreştine. Legea cultelor din 1925 punea orice acţiune a Patriarhiei Romāne sub controlul unor persoane politice necreştine care formau peste 67 la sută din toate forurile decizionale ale Patriarhiei. Şi este firesc că atitudinea acestei Patriarhii era dictată de interesele oligarhiei. Nu este deloc īntīmplător faptul că patriarhul Miron Cristea a fost prim-ministru al guvernului care a luat hotărīrea de a extermina fizic Mişcarea Legionară, asasinarea lui C. Z. Codreanu şi a altor tineri legionari, īntemniţarea a zeci de preoţi şi tineri legionari, maltratarea acestora pīnă la schilodire şi moarte. Patriarhia Romānă niciodată nu a protestat contra violenţelor fără seamăn dezlănţuite de oligarhie īn persoana guvernului prezidat de Cristea īmpotriva copiilor acestui popor. Dimpotrivă, patriarhul şi alţi arhierei au sprijinit aceste violenţe, le īndreptăţeau şi īi īndemnau pe toţi credincioşii să condamne Mişcarea şi să sprijine regimul totalitar instaurat īn 1938 de către camarila regelui formată din reprezentanţii oligarhiei străine ca credinţă, ca neam. Biserica Ortodoxă Romānă, īn loc să combată abaterile unor doctrinari legionari de la unele īnvăţături ale Bisericii, īn loc să se implice īn catehizarea tinerilor, ierarhii ei au făcut bloc comun cu oligarhia străină, punīndu-se la dispoziţia acesteia īn prigonirea fiilor neamului romānesc. Această atitudine a patriarhiei este perfect explicabilă. Ce putea oare să spună Patriarhia īn ceea ce priveşte īnvăţătura Bisericii despre stat, despre stăpīnirea politică ? Dacă ar fi spus adevărul, atunci ar fi devenit limpede pentru toţi că statul romān modern se īncadrează īn această īnvăţătură cu calificativul de stăpīnire tiranicească, antihristică. Şi atunci ce comun poate să aibă creştinii cu această stăpīnire ? Dar Patriarhia ce comun să aibă ? Iar dacă s-ar fi referit la īnvăţătura Bisericii despre neam, atunci Patriarhia ar fi trebuit să intre īn contradicţie cu prevederile Constituţiei din 1923 care pe toţi necreştinii īi declara „romāni de diferite origini”. De aceea este firească şi explicabilă poziţia ocupată de Patriarhia Romānă faţă de Mişcarea Legionară şi, personal faţă de Corneliu Codreanu.
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  3. #3
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.551
    Mișcarea Legionară īn Basarabia – un capitol glorios al istoriei noastre (ultima parte)

    Publicat īn 7 iunie 2013
    Īn īncheierea acestui serial, putem formula unele teze privind Mişcarea Legionară. Mişcarea Legionară era formată din oameni īn majoritatea lor covīrşitoare absolut sinceri care şi-au asumat jertfa vieţii lor pentru a obţine eliberarea poporului lor. Mişcarea Legionară nu este o mişcare fascistă, nazistă sau de dreapta: ea nu se īnscrie īn asemenea clasificări, nesatisfăcīnd criteriile vreunei asemenea clasificări. Mai mult chiar, legionarii refugiaţi după „rebeliune” īn Germania nazistă au fost īndată arestaţi şi internaţi īn lagărul de concentrare de la Buchenwald. Īn Romānia interbelică au activat unele grupări para-fasciste şi chiar o grupare hitleristă printre unii entici germani din Sudul Basarabiei, dar toate aceste grupări erau minuscule fără vreo influenţă asupra vieţii politice.Mişcarea Legionară este o mişcare de eliberare naţională a poporului romān de sub ocupaţia puterilor străine, ocupaţie care s-a īnstăpīnit īn 1859. Dat fiind că ea era o mişcare autentică de eliberare naţională, īn virtutea acestei esenţe a ei, ea era o mişcare anti-sistem. Adică ea nu se īnscria īn nici un fel de clasificări, sistematizări, fiind principialmente neintegrabilă īn sistemul politic, moral, economic, social al statului „romān” şi īn societatea acestuia. Tocmai de aceea, după ce statul „romān” s-a convins īn urma mai multor īncercări de a-şi integra mişcarea, el a respins-o ca pe un corp principialmente străin lui. Şi a făcut totul să o nimicească.Mişcarea Legionară nu a īnţeles că puterile anticreştine (cele dinafară şi cele dinlăuntru subordonate prin obedienţă instituţională şi morală acelora dinafară) care au format statul modern romān īn 1859 şi care l-au rotunjit teritorial īn 1918 au făcut aceasta nu cu scopul de a crea condiţii necesare pentru vieţuirea neamului romānesc īn potrivire cu valorile sale, adică cu Idealul său Naţional, ci cu totul dimpotrivă: să asigure īnglobarea tuturor romānilor sub aceeaşi stăpīnire etnocidală şi, deseori, chiar genocidală, care să-şi īndeplinească lucrarea de nimicire cīt mai eficient. Mişcarea considera că clasa politică s-a corupt cu timpul din cauza democraţiei, dar nu īnţelegea că tocmai statul romān modern, īn strictă conformitate cu rolul geopolitic pentru care el a fost proiectat, nu poate exista decīt generīnd o asemenea clasă politică, indiferent de regim – democrat sau totalitar.Deşi Mişcarea Legionară a īnţeles că confruntarea ei cu statul era una pe viaţă şi pe moarte, legionarii credeau că statul democrat se conduce totuşi de propriile principii declarate cum ar fi justiţia imparţială. Ei credeau că clasa politică este limitată īn deciziile ei de regulile declarate ale democraţiei. Cauza că nu a īnţeles rezidă, ca īn toate cazurile asemănătoare, īn īmbisericirea lor insuficientă sau, mai exact, īn viaţa lor departe de poveţile sfinţilor creştini, ale Sfinţilor Părinţi ai Bisericii – Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Marcu Eugenicul (al Efesului), Sf. Grigore Palama, Sf. Ioan Scărarul, Sf. Ioan Casian …. Să fi fost ei īmbisericiţi, să fi trăit ei după īnvăţătura Bisericii Ortodoxe, ei ar fi īnţeles că nu puteau nicidecum miza pe Patriarhia Romānă, pe majoritatea preoţilor ei, deoarece īn acea perioadă Patriarhia se depărtase grav de Biserica Ortodoxă, devenind „slugă netrebnică” (vorba mitropolitului de atunci al Basarabiei Gurie Grosu) a statului antihristic modern romān. Necunoscīnd īnvăţătura Bisericii despre stăpīnirile lumeşti, ei nu au izbutit să īnţeleagă pīnă la capăt esenţa antinaţională a statului romān modern. Ca urmare, ei s-au grăbit să iasă la lupta electorală ceea ce a condus la reacţia previzibilă a oligarhiei – exterminarea Mişcării cīnd aceasta īncă nu căpătase vigoarea trebuincioasă pentru autoapărare.Din aceeaşi necunoaştere a īnvăţăturii Bisericii despre vremurile de pe urmă legionarii nu au putut evalua corect starea īn care se afla Romānia şi lumea, nu au putut să se conducă de poveţile şi preīntīmpinările Sfinţilor Părinţi ai Bisericii cu privire la comportamentul colectiv şi individual al creştinilor īn vremurile de pe urmă. Ei au procedat exact invers acestor īnvăţături şi au pierdut confruntarea cu săpīnitorul lumii acesteia – Satan.Limitele ideologice ale Mişcării Legionare au fost dictate de locul pe care īl ocupa īn conştiinţa lor Biserica Ortodoxă. Aceasta era īnţeleasă ca cea mai importantă marcă identitară a romānităţii, ca cea mai valoroasă moştenire moral-culturală a romānimii. Biserica nu era īnţeleasă īn esenţa ei – Corabia Mīntuirii tuturor oamenilor care se īmbarcă īn ea, īmbarcarea depinzīnd exclusiv de voinţa sinceră a celui care doreşte să se īmbarce. Mişcarea Legionară nu a izbutit să depăşească această viziune cultural-identitară şi morală asupra Bisericii lui Hristos, nerăzbind la īnălţimile reale ale Bisericii – la dimensiunea duhovnicească, – cu excepţiile bine cunoscute.Din cauza acestei limitări Mişcarea Legionară a perceput greşit rolul şi locul Patriarhiei Romāne īn societatea statului „romān” şi pentru neamul romānesc. Mişcarea Legionară nu a īnţeles că „BOR” era doar un organ administrativ al statului descreştinat, dezbisericit. Ridicīndu-se īmpotriva statului cotropitor, Mişcarea Legionară a mizat pe sprijinul, cel puţin moral, din partea „BOR”. Or, aceasta, fiind parte integrantă a statului antinaţional, a executat ordinele puterii de stat care erau īndreptate īmpotriva Mişcării Legionare, a poporului romān.Din cauza slabei lor īmbisericiri, ei considerau suficient ca omul să se declare romān şi credincios īntr-un „dumnezeu” ca să fie acceptat īn Legiune (celelalte cerinţe morale fiind īndeplinite de către candidat). Astfel, Legiunea devenea treptat o mişcare multi-confesională, deşi afişa īn discursul său aderenţa la Ortodoxie. O mişcare multi-confesională nu poate lupta pentru Adevăr, iar lipsa unei asemenea lupte o surpă mai devreme sau mai tīrziu. Pentru o mişcare multi-confesională problema Adevărului trece īn planul doi, īn cel dīntīi punīndu-se chestiunile imanente ale politicului imediat – „neamul” īn persoana populaţiei. Anume scăderea rigorilor religioase faţă de membrii săi şi, mai ales, faţă de votanţii săi, a permis ca exterminarea fizică a Legiunii să pună capăt şi fenomenului legionar. Dacă acest fenomen s-ar fi ridicat la nivelul spiritual, dacă el nu s-ar fi limitat numai la nivelul moral, atunci fenomenul acesta ar fi dăinuit şi astăzi. Drept exemplu īn acest sens poate servi Biserica Ortodoxă Romānă de Stil Vechi din Romānia care şi-a īnceput rezistenţa spirituală īn anul 1925. Mişcarea şi-a īnceput rezistenţa morală īn 1927. Şi astăzi, peste cīteva generaţii, īn Romānia există creştini romāni tradiţionalişti, o Biserică īntreagă cu cīteva sute de parhoii prin toată ţara, care se roagă, alcătuiesc un neam creştinesc, deci, romānesc. Cīţi legionari există astăzi, legionari capabil de acţiune ? Nici unul. Greşeala fundamentală a Mişcării, a Căpitanului, a fost tocmai faptul că ei s-au limitat la morală, neglijīnd nivelul spritual pe care ei l-au īncredinţat Patriarhiei Romāne interbelice. Iar aceasta demult abandonase spiritualul, şi moralul, raliindu-se cu politicul şi finanţele.Īnvăţămintele pe care le putem trage din istoria Mişcării Legionare ar putea fi, la o primă aproximare, cele expuse īn continuare. Cea mai importantă realizare a Mişcării legionare o constituie experienţa īnsăşi a acestei Mişcări care reprezintă, la scara democraţei, un unicat absolut. Această mişcare a demonstrat īn fapt că principiile ei sīnt eficiente īn combaterea democraţiei ca dictatură totalitară a oligarhiei financiare. Tocmai de aceea oligarhia a fost nevoită să o nimicească fizic.I. Eficienţa metodei legionare este demonstrată prin faptul că metodele democratice ale oligarhiei de combatere a oponenţulor ei reali – coruperea, campaniile de denigrare, manipularea electoratului, intimidările, presiunile şi violenţa dozată din partea puterii de stat, – s-au dovedit a fi cu totul ineficiente. Tocmai de aceea oligarhia a fost nevoită să recurgă la metodele ei fireşti – cele proprii totalitarismului: violenţa nedozată pentru exterminarea fizică a oponenţilor imuni la manipulare şi la corupere.II. Mişcarea a mai demonstrat că democraţia poate fi combătută numai īn cazul īn care mişcarea de rezistenţă īmpotriva democraţiei (adică a dictaturii oligarhiei) nu este finanţată de către oligarhie: doar īn democraţie toatepartidele sīnt finanţate de către oligarhie. Acest gen de finanţare este condiţia docilităţii tuturor partidelor democratice faţă de oligarhie. De aceea decizia lui C. Z. Codreanu de a porni la luptă fără nici un ban, fără nici o finanţare, ci numai cu credinţa īn ajutorul lui Dumnezeu, a fost ontologic şi strategic corectă. Este o condiţie necesară, dar nu şi suficientă. Pentru a fi suficientă condiţia trebuie să se bazeze pe o credinţă adevărată, īn sens de corectă, deplin ortodoxă, īn duhul Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, fără nici un fel de abateri, oricīt de „mici” ar fi acestea. Numai dintr-o asemenea credinţă derivă evaluările corecte ale lumii īn care se acţionează.III. Mişcarea legionară mai are un merit colosal: ea, prin scoaterea unei părţi mari şi necorupte a poporului romān de sub influenţa oligarhiei, a constrīns oligarhia să „schimbe macazul” īntr-o singură noapte de la democraţie la totalitarism. Prin aceasta oligarhia, fiind constrīnsă de succesul electoral al Mişcării, s-a desconspirat: a demonstrat că nu există nici o deosebire de natură, de esenţă, īntre democraţie şi totalitarism. Dacă acestea ar fi două sisteme politice ontologic diferite, atunci ar fi fost nevoie de timp şi eforturi, de convulsii sociale pentru a trece de la un sistem de instituţii care reflectă o esenţă, la un alt sistem de instituţii care reflectă o altă esenţă socială. Nu a fost nevoie. A fost suficient un decret regal de trecere de la democraţie la totalitarism. Pe 10 februarie 1938 romānii s-au culcat īn democraţie şi pe 11 februarie dimineaţa s-au trezit īn totalitarism şi īncă fără nici o lovitură de stat.Aceasta demonstrează că democraţia şi totalitarismul sīnt două feţe ale aceleiaşi monede – simbolul şi instrumentul zeului banului (bogăţiei) Mamona şi a oligarhiei financiare ca sacerdoţi ai acestui zeu. O societate ontologic deosebită de cea formată din populaţie (care este materialul unic potrivit pentru a fi administrat prin metode democratice sau totalitare, pe scurt, demototalitare) este cea formată din popor sau din popoare. Cel mai grăitor exemplu de acest gen īl constituie monarhia ortodoxă. Sistemul politic al monarhiei ortodoxe reflectă o stare spirituală a societăţii conduse de ea care se numeşte īn tradiţia ortodoxă sobornicie. Această stare este ontologică şi definitorie pentru popoarele ortodoxe.Această stare este proprie unui popor şi este absolut străină unei populaţii. Subliniem că democraţia şi totalitarismul pot administra exclusiv populaţii şi sīnt incompatibile cu guvernarea popoarelor.Tocmai de aceea trecerea īntr-o noapte, printr-un decret sau printr-o perioadă de „guvernare” democratică de la monarhia ortodoxă la democraţie nu este posibilă: „revoluţia” „rusă” din februarie 1917 a demonstrat acest lucru. Pentru īnceput este nevoie de distrugere a poporului prin genocid – ceea ce a făcut totalitarismul bolşevic-stalinist: „revoluţia” din Octombrie 1917 şi regimul instaurat prin aceasta. Genocidul este unica metodă prin care se poate distruge sobornicia, deoarece societatea sobornicească, adică poporul ei, este ontologic imun la demagogia, manipularea şi coruperea ca metode fundamentale ale democraţiei. Şi acest genocid dă efecte peste cīteva generaţii. Abia după ce poporul dispare şi noile generaţii descendente biologic din popor formează deja o populaţie, abia atunci este posibilă introducerea democraţiei. Ceea ce s-a şi realizat īn Uniunea Sovietică prin „perestroika” gorbacioviană care este faza finală firească, necesară a proiectului de democratizare a Rusiei, adică de supunere a ei oligarhiei financiare internaţionale. Īn Romānia s-a trecut la democraţie prin īnlăturarea violentă a lui Ceauşescu (care nu īnţelegea că poporul romān nu mai există, ci doar o populaţie şi, deci, e timpul să o treacă la democraţie) ca o urmare firească a schimbărilor geopolitice „survenite”.IV. Istoria luptei purtate de către Mişcarea Legionară pentru eliberarea naţională a poporului romān a demonstrat că oligarhia este mereu gata, īn pofida ideologiei ei democratice confecţionate exlusiv pentru consumul vulgului (inclusiv a lumpen-intelectualilor), să curme cu orice mijloace orice pericol pentru dictatura ei. Acest fapt arată că (a) sinceritatea absolută şi jertfelnicia apoape absolută a legionarilor, (b) independenţa financiară a Mişcării Legionare, īn special faţă de oligarhie, (c) doctrina practic impecabilă a legionarismului privind natura spiritual-cultural-demografică a fenomenului de popor, (d) miza practic absolută pe onoare morală ca temelie a comportamentului legionarilor īmbinată cu fermitatea apărării cauzei eliberării naţionale şi (e) apelul moral (nu şi duhovnicesc) la Ortodoxie nu sīnt suficiente pentru a doborī dictatura oligarhiei financiare locale, nemaivorbind de cea internaţională (globală, cum se spune acum).Luīnd aminte la această experienţă cu totul inedită a Mişcării Legionare, se confirmă şi din perspectiva acestei experienţe explicarea ajungerii la putere īn Germania democratică a mişcării naziste a lui Hitler. Dacă Hitler cu partidul său muncitoresc naţional-socialist nu ar fi fost o creatură a oligarhiei internaţionale, lui nu i s-ar fi permis să ajungă la putere īn urma alegerilor democratice. Hitlerismul ar fi fost tratat la fel ca şi Mişcarea Legionară.De altfel, aceasta este un argument īn plus īmpotriva insinuatelor legături sau influenţe ideologice dintre hitlerism şi legionarism. Observaţia este valabilă şi pentru cazul mişcării fasciste a lui Mussolini care şi ea a fost o creatură a aceleiaşi oligarhii financiare.V. Metodele Mişcării izvorīte din natura ei morală sīnt, din cīte am văzut, suficiente pentru a zădărnici metodele democratice ale oligarhiei (este o tautologie: numai oligarhia are posibilitatea reală de a folosi aceste metode, adică democraţia, ca şi totalitarismul, reprezintă īn esenţa sa monopolul absolut al oligarhiei). Dar aceste metode nu sīnt suficiente (deşi continuă să fie necesare) pentru a combate metodele totalitare ale oligarhiei.Iar metodele totalitare pot fi combătute exclusiv prin mucenicie, adică prin mărturisirea deschisă, īn faţa oamenilor, a lui Hristos ca pe Singurul şi Adevăratul Mīntuitor al lumii, Dumnezeu īnomenit, Unul din Sfīnta Treime-Dumnezeu.Ţinem să subliniem că oricīte documente privind acest fenomen inedit la scara istoriei romānilor, inclusiv a Moldovei de Răsărit, vor fi scoase la iveală, caracterul controversat al acestei Mişcări va persista. Aceasta se datorează nu atīt Mişcării Legionare, cīt dezintegrării a ceea ce a fost cīndva poporul romān care, īn prezent, la īnceputul mileniului trei de la Hristos, se află pe ultima sută de metri a existenţei sale (īn special īn plan spiritual, cultural, politic, demografic). Iar o entitate īn plină dezintegrare nu poate avea o atitudine organică, vie, unitară faţă de vreun fenomen, mai ales faţă de un fenomen care a īncercat să oprească dezintegrarea şi să redea viaţă acestei entităţi. Dezintegratorii şi produşii acestora vor percepe fenomenul legionar ca un coşmar pentru ei căci amintirea īnsăşi despre el īi desfiinţează ca persoane, ca entităţi morale, īn final, umane.

    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  4. #4
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.551
    Mișcarea Legionară īn Basarabia – un capitol glorios al istoriei noastre (ultima parte)

    Publicat īn 7 iunie 2013
    Īn īncheierea acestui serial, putem formula unele teze privind Mişcarea Legionară. Mişcarea Legionară era formată din oameni īn majoritatea lor covīrşitoare absolut sinceri care şi-au asumat jertfa vieţii lor pentru a obţine eliberarea poporului lor. Mişcarea Legionară nu este o mişcare fascistă, nazistă sau de dreapta: ea nu se īnscrie īn asemenea clasificări, nesatisfăcīnd criteriile vreunei asemenea clasificări. Mai mult chiar, legionarii refugiaţi dup㠄rebeliune” īn Germania nazistă au fost īndată arestaţi şi internaţi īn lagărul de concentrare de la Buchenwald. Īn Romānia interbelică au activat unele grupări para-fasciste şi chiar o grupare hitleristă printre unii entici germani din Sudul Basarabiei, dar toate aceste grupări erau minuscule fără vreo influenţă asupra vieţii politice.Mişcarea Legionară este o mişcare de eliberare naţională a poporului romān de sub ocupaţia puterilor străine, ocupaţie care s-a īnstăpīnit īn 1859. Dat fiind că ea era o mişcare autentică de eliberare naţională, īn virtutea acestei esenţe a ei, ea era o mişcare anti-sistem. Adică ea nu se īnscria īn nici un fel de clasificări, sistematizări, fiind principialmente neintegrabilă īn sistemul politic, moral, economic, social al statului „romān” şi īn societatea acestuia. Tocmai de aceea, după ce statul „romān” s-a convins īn urma mai multor īncercări de a-şi integra mişcarea, el a respins-o ca pe un corp principialmente străin lui. Şi a făcut totul să o nimicească.Mişcarea Legionară nu a īnţeles că puterile anticreştine (cele dinafară şi cele dinlăuntru subordonate prin obedienţă instituţională şi morală acelora dinafară) care au format statul modern romān īn 1859 şi care l-au rotunjit teritorial īn 1918 au făcut aceasta nu cu scopul de a crea condiţii necesare pentru vieţuirea neamului romānesc īn potrivire cu valorile sale, adică cu Idealul său Naţional, ci cu totul dimpotrivă: să asigure īnglobarea tuturor romānilor sub aceeaşi stăpīnire etnocidală şi, deseori, chiar genocidală, care să-şi īndeplinească lucrarea de nimicire cīt mai eficient. Mişcarea considera că clasa politică s-a corupt cu timpul din cauza democraţiei, dar nu īnţelegea că tocmai statul romān modern, īn strictă conformitate cu rolul geopolitic pentru care el a fost proiectat, nu poate exista decīt generīnd o asemenea clasă politică, indiferent de regim – democrat sau totalitar.Deşi Mişcarea Legionară a īnţeles că confruntarea ei cu statul era una pe viaţă şi pe moarte, legionarii credeau că statul democrat se conduce totuşi de propriile principii declarate cum ar fi justiţia imparţială. Ei credeau că clasa politică este limitată īn deciziile ei de regulile declarate ale democraţiei. Cauza că nu a īnţeles rezidă, ca īn toate cazurile asemănătoare, īn īmbisericirea lor insuficientă sau, mai exact, īn viaţa lor departe de poveţile sfinţilor creştini, ale Sfinţilor Părinţi ai Bisericii – Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Marcu Eugenicul (al Efesului), Sf. Grigore Palama, Sf. Ioan Scărarul, Sf. Ioan Casian …. Să fi fost ei īmbisericiţi, să fi trăit ei după īnvăţătura Bisericii Ortodoxe, ei ar fi īnţeles că nu puteau nicidecum miza pe Patriarhia Romānă, pe majoritatea preoţilor ei, deoarece īn acea perioadă Patriarhia se depărtase grav de Biserica Ortodoxă, devenind „slugă netrebnic㔠(vorba mitropolitului de atunci al Basarabiei Gurie Grosu) a statului antihristic modern romān. Necunoscīnd īnvăţătura Bisericii despre stăpīnirile lumeşti, ei nu au izbutit să īnţeleagă pīnă la capăt esenţa antinaţională a statului romān modern. Ca urmare, ei s-au grăbit să iasă la lupta electorală ceea ce a condus la reacţia previzibilă a oligarhiei – exterminarea Mişcării cīnd aceasta īncă nu căpătase vigoarea trebuincioasă pentru autoapărare.Din aceeaşi necunoaştere a īnvăţăturii Bisericii despre vremurile de pe urmă legionarii nu au putut evalua corect starea īn care se afla Romānia şi lumea, nu au putut să se conducă de poveţile şi preīntīmpinările Sfinţilor Părinţi ai Bisericii cu privire la comportamentul colectiv şi individual al creştinilor īn vremurile de pe urmă. Ei au procedat exact invers acestor īnvăţături şi au pierdut confruntarea cu săpīnitorul lumii acesteia – Satan.Limitele ideologice ale Mişcării Legionare au fost dictate de locul pe care īl ocupa īn conştiinţa lor Biserica Ortodoxă. Aceasta era īnţeleasă ca cea mai importantă marcă identitară a romānităţii, ca cea mai valoroasă moştenire moral-culturală a romānimii. Biserica nu era īnţeleasă īn esenţa ei – Corabia Mīntuirii tuturor oamenilor care se īmbarcă īn ea, īmbarcarea depinzīnd exclusiv de voinţa sinceră a celui care doreşte să se īmbarce. Mişcarea Legionară nu a izbutit să depăşească această viziune cultural-identitară şi morală asupra Bisericii lui Hristos, nerăzbind la īnălţimile reale ale Bisericii – la dimensiunea duhovnicească, – cu excepţiile bine cunoscute.Din cauza acestei limitări Mişcarea Legionară a perceput greşit rolul şi locul Patriarhiei Romāne īn societatea statului „romān” şi pentru neamul romānesc. Mişcarea Legionară nu a īnţeles c㠄BOR” era doar un organ administrativ al statului descreştinat, dezbisericit. Ridicīndu-se īmpotriva statului cotropitor, Mişcarea Legionară a mizat pe sprijinul, cel puţin moral, din partea „BOR”. Or, aceasta, fiind parte integrantă a statului antinaţional, a executat ordinele puterii de stat care erau īndreptate īmpotriva Mişcării Legionare, a poporului romān.Din cauza slabei lor īmbisericiri, ei considerau suficient ca omul să se declare romān şi credincios īntr-un „dumnezeu” ca să fie acceptat īn Legiune (celelalte cerinţe morale fiind īndeplinite de către candidat). Astfel, Legiunea devenea treptat o mişcare multi-confesională, deşi afişa īn discursul său aderenţa la Ortodoxie. O mişcare multi-confesională nu poate lupta pentru Adevăr, iar lipsa unei asemenea lupte o surpă mai devreme sau mai tīrziu. Pentru o mişcare multi-confesională problema Adevărului trece īn planul doi, īn cel dīntīi punīndu-se chestiunile imanente ale politicului imediat – „neamul” īn persoana populaţiei. Anume scăderea rigorilor religioase faţă de membrii săi şi, mai ales, faţă de votanţii săi, a permis ca exterminarea fizică a Legiunii să pună capăt şi fenomenului legionar. Dacă acest fenomen s-ar fi ridicat la nivelul spiritual, dacă el nu s-ar fi limitat numai la nivelul moral, atunci fenomenul acesta ar fi dăinuit şi astăzi. Drept exemplu īn acest sens poate servi Biserica Ortodoxă Romānă de Stil Vechi din Romānia care şi-a īnceput rezistenţa spirituală īn anul 1925. Mişcarea şi-a īnceput rezistenţa morală īn 1927. Şi astăzi, peste cīteva generaţii, īn Romānia există creştini romāni tradiţionalişti, o Biserică īntreagă cu cīteva sute de parhoii prin toată ţara, care se roagă, alcătuiesc un neam creştinesc, deci, romānesc. Cīţi legionari există astăzi, legionari capabil de acţiune ? Nici unul. Greşeala fundamentală a Mişcării, a Căpitanului, a fost tocmai faptul că ei s-au limitat la morală, neglijīnd nivelul spritual pe care ei l-au īncredinţat Patriarhiei Romāne interbelice. Iar aceasta demult abandonase spiritualul, şi moralul, raliindu-se cu politicul şi finanţele.Īnvăţămintele pe care le putem trage din istoria Mişcării Legionare ar putea fi, la o primă aproximare, cele expuse īn continuare. Cea mai importantă realizare a Mişcării legionare o constituie experienţa īnsăşi a acestei Mişcări care reprezintă, la scara democraţei, un unicat absolut. Această mişcare a demonstrat īn fapt că principiile ei sīnt eficiente īn combaterea democraţiei ca dictatură totalitară a oligarhiei financiare. Tocmai de aceea oligarhia a fost nevoită să o nimicească fizic.I. Eficienţa metodei legionare este demonstrată prin faptul că metodele democratice ale oligarhiei de combatere a oponenţulor ei reali – coruperea, campaniile de denigrare, manipularea electoratului, intimidările, presiunile şi violenţa dozată din partea puterii de stat, – s-au dovedit a fi cu totul ineficiente. Tocmai de aceea oligarhia a fost nevoită să recurgă la metodele ei fireşti – cele proprii totalitarismului: violenţa nedozată pentru exterminarea fizică a oponenţilor imuni la manipulare şi la corupere.II. Mişcarea a mai demonstrat că democraţia poate fi combătută numai īn cazul īn care mişcarea de rezistenţă īmpotriva democraţiei (adică a dictaturii oligarhiei) nu este finanţată de către oligarhie: doar īn democraţie toatepartidele sīnt finanţate de către oligarhie. Acest gen de finanţare este condiţia docilităţii tuturor partidelor democratice faţă de oligarhie. De aceea decizia lui C. Z. Codreanu de a porni la luptă fără nici un ban, fără nici o finanţare, ci numai cu credinţa īn ajutorul lui Dumnezeu, a fost ontologic şi strategic corectă. Este o condiţie necesară, dar nu şi suficientă. Pentru a fi suficientă condiţia trebuie să se bazeze pe o credinţă adevărată, īn sens de corectă, deplin ortodoxă, īn duhul Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, fără nici un fel de abateri, oricīt de „mici” ar fi acestea. Numai dintr-o asemenea credinţă derivă evaluările corecte ale lumii īn care se acţionează.III. Mişcarea legionară mai are un merit colosal: ea, prin scoaterea unei părţi mari şi necorupte a poporului romān de sub influenţa oligarhiei, a constrīns oligarhia s㠄schimbe macazul” īntr-o singură noapte de la democraţie la totalitarism. Prin aceasta oligarhia, fiind constrīnsă de succesul electoral al Mişcării, s-a desconspirat: a demonstrat că nu există nici o deosebire de natură, de esenţă, īntre democraţie şi totalitarism. Dacă acestea ar fi două sisteme politice ontologic diferite, atunci ar fi fost nevoie de timp şi eforturi, de convulsii sociale pentru a trece de la un sistem de instituţii care reflectă o esenţă, la un alt sistem de instituţii care reflectă o altă esenţă socială. Nu a fost nevoie. A fost suficient un decret regal de trecere de la democraţie la totalitarism. Pe 10 februarie 1938 romānii s-au culcat īn democraţie şi pe 11 februarie dimineaţa s-au trezit īn totalitarism şi īncă fără nici o lovitură de stat.Aceasta demonstrează că democraţia şi totalitarismul sīnt două feţe ale aceleiaşi monede – simbolul şi instrumentul zeului banului (bogăţiei) Mamona şi a oligarhiei financiare ca sacerdoţi ai acestui zeu. O societate ontologic deosebită de cea formată din populaţie (care este materialul unic potrivit pentru a fi administrat prin metode democratice sau totalitare, pe scurt, demototalitare) este cea formată din popor sau din popoare. Cel mai grăitor exemplu de acest gen īl constituie monarhia ortodoxă. Sistemul politic al monarhiei ortodoxe reflectă o stare spirituală a societăţii conduse de ea care se numeşte īn tradiţia ortodoxă sobornicie. Această stare este ontologică şi definitorie pentru popoarele ortodoxe.Această stare este proprie unui popor şi este absolut străină unei populaţii. Subliniem că democraţia şi totalitarismul pot administra exclusiv populaţii şi sīnt incompatibile cu guvernarea popoarelor.Tocmai de aceea trecerea īntr-o noapte, printr-un decret sau printr-o perioadă de „guvernare” democratică de la monarhia ortodoxă la democraţie nu este posibilă: „revoluţia” „rus㔠din februarie 1917 a demonstrat acest lucru. Pentru īnceput este nevoie de distrugere a poporului prin genocid – ceea ce a făcut totalitarismul bolşevic-stalinist: „revoluţia” din Octombrie 1917 şi regimul instaurat prin aceasta. Genocidul este unica metodă prin care se poate distruge sobornicia, deoarece societatea sobornicească, adică poporul ei, este ontologic imun la demagogia, manipularea şi coruperea ca metode fundamentale ale democraţiei. Şi acest genocid dă efecte peste cīteva generaţii. Abia după ce poporul dispare şi noile generaţii descendente biologic din popor formează deja o populaţie, abia atunci este posibilă introducerea democraţiei. Ceea ce s-a şi realizat īn Uniunea Sovietică prin „perestroika” gorbacioviană care este faza finală firească, necesară a proiectului de democratizare a Rusiei, adică de supunere a ei oligarhiei financiare internaţionale. Īn Romānia s-a trecut la democraţie prin īnlăturarea violentă a lui Ceauşescu (care nu īnţelegea că poporul romān nu mai există, ci doar o populaţie şi, deci, e timpul să o treacă la democraţie) ca o urmare firească a schimbărilor geopolitice „survenite”.IV. Istoria luptei purtate de către Mişcarea Legionară pentru eliberarea naţională a poporului romān a demonstrat că oligarhia este mereu gata, īn pofida ideologiei ei democratice confecţionate exlusiv pentru consumul vulgului (inclusiv a lumpen-intelectualilor), să curme cu orice mijloace orice pericol pentru dictatura ei. Acest fapt arată că (a) sinceritatea absolută şi jertfelnicia apoape absolută a legionarilor, (b) independenţa financiară a Mişcării Legionare, īn special faţă de oligarhie, (c) doctrina practic impecabilă a legionarismului privind natura spiritual-cultural-demografică a fenomenului de popor, (d) miza practic absolută pe onoare morală ca temelie a comportamentului legionarilor īmbinată cu fermitatea apărării cauzei eliberării naţionale şi (e) apelul moral (nu şi duhovnicesc) la Ortodoxie nu sīnt suficiente pentru a doborī dictatura oligarhiei financiare locale, nemaivorbind de cea internaţională (globală, cum se spune acum).Luīnd aminte la această experienţă cu totul inedită a Mişcării Legionare, se confirmă şi din perspectiva acestei experienţe explicarea ajungerii la putere īn Germania democratică a mişcării naziste a lui Hitler. Dacă Hitler cu partidul său muncitoresc naţional-socialist nu ar fi fost o creatură a oligarhiei internaţionale, lui nu i s-ar fi permis să ajungă la putere īn urma alegerilor democratice. Hitlerismul ar fi fost tratat la fel ca şi Mişcarea Legionară.De altfel, aceasta este un argument īn plus īmpotriva insinuatelor legături sau influenţe ideologice dintre hitlerism şi legionarism. Observaţia este valabilă şi pentru cazul mişcării fasciste a lui Mussolini care şi ea a fost o creatură a aceleiaşi oligarhii financiare.V. Metodele Mişcării izvorīte din natura ei morală sīnt, din cīte am văzut, suficiente pentru a zădărnici metodele democratice ale oligarhiei (este o tautologie: numai oligarhia are posibilitatea reală de a folosi aceste metode, adică democraţia, ca şi totalitarismul, reprezintă īn esenţa sa monopolul absolut al oligarhiei). Dar aceste metode nu sīnt suficiente (deşi continuă să fie necesare) pentru a combate metodele totalitare ale oligarhiei.Iar metodele totalitare pot fi combătute exclusiv prin mucenicie, adică prin mărturisirea deschisă, īn faţa oamenilor, a lui Hristos ca pe Singurul şi Adevăratul Mīntuitor al lumii, Dumnezeu īnomenit, Unul din Sfīnta Treime-Dumnezeu.Ţinem să subliniem că oricīte documente privind acest fenomen inedit la scara istoriei romānilor, inclusiv a Moldovei de Răsărit, vor fi scoase la iveală, caracterul controversat al acestei Mişcări va persista. Aceasta se datorează nu atīt Mişcării Legionare, cīt dezintegrării a ceea ce a fost cīndva poporul romān care, īn prezent, la īnceputul mileniului trei de la Hristos, se află pe ultima sută de metri a existenţei sale (īn special īn plan spiritual, cultural, politic, demografic). Iar o entitate īn plină dezintegrare nu poate avea o atitudine organică, vie, unitară faţă de vreun fenomen, mai ales faţă de un fenomen care a īncercat să oprească dezintegrarea şi să redea viaţă acestei entităţi. Dezintegratorii şi produşii acestora vor percepe fenomenul legionar ca un coşmar pentru ei căci amintirea īnsăşi despre el īi desfiinţează ca persoane, ca entităţi morale, īn final, umane.

    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  5. #5
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.551
    Discursul Mareșalului Antonescu (6 octombrie 1940)

    Publicat īn 11 iunie 2013 Administrator
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  6. #6
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.551
    Mareșalul de Oțel

    Publicat īn 12 iunie 2013 Administrator
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  7. #7
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.551
    FAŢĂ ĪN FAŢĂ: MAREŞALUL ION ANTONESCU – ADOLF HITLER. ĪNTĀLNIRILE DIN 7 IANUARIE 1941 SI 14 IANUARIE 1941 (II)





    [COLOR=#]2 Votes[/COLOR]




    FAŢĂ ĪN FAŢĂ: MAREŞALUL ION ANTONESCU, CONDUCĂTORUL STATULUI – ADOLF HITLER, CANCELARUL GERMANIEI (II)

    A TREIA ĪNTĀLNIRE (14 DECEMBRIE 1940)

    Data precisă al acestei īntālniri nu am găsit-o īn nici un document sau material studiat. Se pare că datorită problemelor deosebite discutate īn cadrul acestei īntālniri – ea a avut loc „īntre patru ochi” – nu a fost īntocmită nici o sinteză/stenogramă referitoare la ea. Īn lucrarea „Antonescu – mareşalul Romāniei şi războaiele de reīntregire”, Iosif Constantin Drăgan, la pag. 225 citim: „(…) generalul Antonescu era primul şef de stat căruia Hitler i-a īncredinţat acest mare secret: războiul din Est, acordāndu-i toată īncrederea după trei săptămāni de la prima īntālnire”. Făcānd o mică socoteală, rezultă că această īntālnire a avut loc īn jurul datei de 14 decembrie 1940.
    Ea a avut loc, repet, „īntre patru ochi”, la Berdchstengaden, iar Hitler a fost deosebit de decshis faţă de Antonescu. Īn primul rānd i-a adus la cunoştinţă că a primit o scrisoare din partea lui Horia Sima, prin care el, generalul Antonescu, era demascat ca filo-englez.


    De fapt, scrisoarea se baza pe cuvāntarea ţinută la Londra, īn anul 1926, de către Antonescu cu ocazia părăsirii postului de ataşat militar şi īntoarcerea īn ţară. Scrisoarea lui Sima se īncheia chiar cu cuvintele lui Antonescu: „Marea Britanie trebuie să īnvingă īntotdeauna, pentru că civilizaţia trebuie să īnvingă īntotdeauna barbaria.

    Contra noilor barbari ce se organizează pe malurile Spreei şi la Moscova, popoarele Europei, ataşate civilizaţiei lumii vechi, nu pot să dorească Marii Britanii decāt o nouă victorie”.
    Īn continuare, Hitler i-a spus lui Antonescu că nu apreciază deloc gestul lui Horia Sima, gest „ignobil şi idiot”, caracterizāndu-l chiar trădător. Apoi l-a asigurat că are toată īncrederea īn el şi că singurul,lucru pe care īl interesează īn Romānia este armata.
    La un moment dat, īn cadrul convorbirii, generalul Antonescu a spus: „Īn ceea ce mă priveşte, eu nu sunt decāt un soldat. Cred īn reorganizare, dar niciodată īn revoluţie. Iertaţi-mi scepticismul īn materie ideologică, dar mă īndoiesc că un sistem politic – legionarismul putea foarte bine să fie şi hitlerism şi comunism – poate rezolva multiplele probleme de existenţă a unui popor”.
    Aceste cuvinte scot īn evidenţă două lucruri. Şi īi contrazic pe cei care afirmă că Antonescu a fost fascist, iar guvernarea sa de tip fascist. Şi o mărturisire din partea lui, prin care face o separaţie categorică dintre doctrina legionară şi principiile de guvernămānt pe care le punea la baza programului său de conducere politică a Romāniei. Şi, īn mod surprinzător, Hitler s-a arătat de acord cu această concepţie.
    Cu ocazia acestei īntrevederi Hitler a manifestat o īncredere totală īn generalul Antonescu căruia i-a dezvăluit intenţia Germaniei de a porni campania din Est. Īncredinţarea acestui mare secret se datora faptului că, contrar părerii multora, Hitler admira militarii şi īn special, oamenii de acţiune.


    Şi, de la prima īntrevedere a fost atras de personalitatea generalului Antonescu, care trata de la egal la egal cu el. Īn cadrul convorbirilor i se adresa deschis, fără complexe, abordānd direct problemele. Astfel, cānd Hitler a spus că de pe teritoriul Romāniei va porni războiul fulger īmpotriva Uniunii Sovietice, fără a cere sprijinul Armatei Romāne, care era slab instruită şi dotată necorespunzător cu armament şi tehnică de luptă modernă, urmărind a recuceri singur Basarabia şi Nordul Bucovinei, pe care apoi să le ofere Romāniei, generalul Antonescu a replicat: „Este de neconceput ca, īn timp ce o armată străină porneşte să lupte de pe teritoriul Romāniei pentru recucerirea teritoriului ei pierdut, Armata romānă să stea cu arma la picior. S-ar dezonora şi cu ea s-ar dezonora ţara. Are datoria sfāntă de a lupta pentru recāştigarea pămānturilor romāneşti luate sub ameninţarea forţei, pentru a-şi afirma īn faţa lumii drepturile inalienabile ale Romāniei asupra Basarabiei şi Bucovinei mai īntāi. După aceea va revendica la masa verde, cu toate dovezile, drepturile integrale asupra īntregului Ardeal. Dacă nu va obţine recunoaşterea la masa verde, atunci īşi va cere drepturile cu arma īn mānă”.
    Īn urma acestei vizite, generalul Antonescu a obţinut răspunsurile dorite cu privire la Legiune şi referitoare la atitudinea Germaniei faţă de URSS.
    Generalul Antonescu este primul şef de stat căruia Hitler i-a īncredinţat acest mare secret: războiul din Est, acordāndu-i toată īncrederea. „Nu peste mul timp – a spus Hitler – vom vorbi ca de la soldat la soldat, īn faţa unei hărţi cu ace de gămălie colorate. Dar, pentru moment, scopurile noastre trebuie păstrate īn cel mai strict secret” (1).


    ĪNTĀLNIREA DIN 7 IANUARIE 1941
    Pe data de 7 ianuarie 1941, la invitaţia lui Hitler, generalul Antonescu soseşte la Berlin. A fost o vizită fulger, asupra căreia nu voi insista prea mult. De la īnceput, Hitler i-a prezentat evoluţia relaţiilor cu Moscova, afirmānd că ele au ajuns la stadiul īn care conflictul militar este iminent. „Contez pe dumneavoastră ca pe un prim ajutor operativ!…Stalin guvernează Rusia printr-o teroare preventivă, frica, singurul mijloc de dominare a hoardei slave. Noi vom urma exemplul său…Trebuie să suprimăm douăzeci de milioane de ruşi. Este o măsură necesară şi preventivă pentru a uşura Europa de apăsarea slavă care o īncătuşează. Este o operaţie chirurgicală faţă de care ar fi imposibil să salvăm lumea veche” (2).
    Şi această īntrevedere s-a bazat pe sinceritate din partea celor două personaje istorice. Prezentāndu-şi concepţia sa despre război şi despre guvernare, dar mai ales intenţia de exterminare a zeci de milioane de oameni, Hitler a fost sincer faţă de Antonescu. După cum sincer a fost şi acesta īn răspunsurile sale.
    Deşi prevenit de mai multe ori, atāt de miniştrii săi, cāt şi de Ribbentrop, ca să fie tolerant faţă de Hitler, să nu-l contrazică şi să nu aducă īn discuţie probleme care īl enervează, generalul Antonescu nu s-a sfiit să-l contrazică. La cele afirmate referitor la instaurarea terorii, atāt prin mimica feţei (atāt timp cāt Hitler vorbea), cāt şi prin cuvinte şi-a exprimat oroarea şi dezgustul, arătāndu-şi reprobarea faţă de acest principiu barbar pe care Hitler intenţiona să-l folosească īn viitorul război: teroarea.


    De fapt, la proces, Mareşalul Antonescu avea să declare, conform procesului-verbal: „Aceste cuvinte constituie, probabil, adevărata cauză a erorilor comise de administraţia germană pe teritoriul Rusiei, a cărei populaţie, īn parte cel puţin, aştepta războiul ca pe singurul mijloc de a scăpa de dictatura comunistă”.
    De unde se vede că cei doi aliaţi se deosebeau fundamental īn concepţia lor despre război şi despre guvernare. Antonescu nu a fost deloc, după cum se afirmă, un vasal ori imitator al lui Hitler. „Acesta era un om mare, dar un primitiv”, spunea generalul Antonescu despre Hitler.


    ĪNTREVEDEREA DIN 14 IANUARIE 1941

    Această īntrevedere a fost solicitată de către generalul Ion Antonescu. Pentru această vizită, Conducătorul statului romān a īntocmit o notă, pe care a prezentat-o ministrului de Externe al Reich-ului. „Īn principiu el a declarat că este gata să se angajeze alături de Germania „dacă este necesar”. Ţara sa ar trebui „īn cazul unei eventuale acţiuni īmpotriva sudului, să constituie flancul defensiv stāng”. Īn cazul īn care Rusia ar ataca, Romānia doreşte „să participe cu toate forţele sale la acţiunea militară”. Īn acest sens īnsă, Romānia trebuie să se pregătească din punct de vedere militar, economic şi politic şi avānd īn vedere īncercările Rusiei de a executa presiuni – este necesar īn primul rānd sprijinul Germaniei”.
    Apoi, tot īn nota respectivă, generalul Antonescu a trecut la expunerea adevăratului scop al vizitei sale la Hitler: expunānd situaţia internă a ţării a arătat că „elemente nepregătite sau aflate īn slujba comunismului au făcut ca Legiunea să piardă din popularitate” şi că „s-a ajuns la haos economic”. A accentuat că „pericolul anarhiei fiind īn creştere” Conducătorul statului trebuie „să-şi exercite şi cu realitate puterile cu care a fost investit prin decretul constituţional din septembrie…Conducerea regimului naţional-legionar trebuie să se afla īn māna generalului Antonescu” şi-a īncheiat nota .
    Īn dimineaţa zilei de 14 ianuarie 1941, īnsoţit de secretarul său personal, şi de ministrul plenipotenţiar Fabricius, generalul Antonescu a plecat cu avionul īn Germania. Īn jurul orei 12.45 avionul aterizează pe aeroportul din Salzburg, de unde se pleacă imediat, īn automobile, la Fuschi. Aici se serveşte dejunul la care mai participă von Ribbentrop, interpretul Schmidt, von Killinger şi alţii. După dejun, tot īn automobile, se pleacă la Berghof, unde audienţa la Fuhrer este fixată pentru ora 16.30.
    Īntālnirea şi convorbirile dintre cei doi şefi de state are loc īn trei etape: de la ora 16.30 la 19.00, cānd s-a servit şi ceaiul, la convorbire participānd un cerc mai larg de persoane; de la 19.00 la 20.00, discuţiile avānd loc īntr-un cerc restrāns, iar de la ora 20.00, Hitler se retrage cu Antonescu īntr-un salon cu hărţi, despărţită īn două printr-o draperie. Īn această ultimă rundă a convorbirilor participă von Ribbentrop, feldmareşalul Keitel, von Killinger, generalul Jodl şi ministrul Fabricius.
    Sinteza convorbirilor fiind deosebit de vastă, voi reda doar problemele principale.
    De la īnceput, generalul Antonescu i-a expus lui Hitler situaţia deosebit de confuză şi īnceput de anarhie ce se instaurase īn ţară datorită legionarilor, care s-au dedat la adevărate atrocităţi şi acte de insubordonare.


    Mai mult, Legiunea nu mai dorea să coopereze cu el ci vroia īntreaga putere, căutānd să-l īnlăture de la conducerea statului. A accentuat că se simţea lipsa Căpitanului.

    Generalul Antonescu l-a lăsat pe Hitler să tragă concluziile dacă īn asemenea situaţie se mai poate menţine colaborarea cu Legiunea. Cum Hitler nu i-a dat nici un răspuns, īn concluzie, generalul i-a declarat că este gata oricānd să ia conducerea „fără Legiune, sau chiar īmpotriva Legiunii”.
    După Killinger, ministrul Reich-ului la Bucureşti, reiese că generalul s-a exprimat īn felul următor: „Preiau īntreaga răspundere, sunt gata să guvernez cu Horia Sima şi cu Legiunea, cu Legiunea fără Horia Sima, aşa cum sunt gata să guvernez fără Horia Sima şi fără Legiune”.
    La cele spuse de general, Hitler a răspuns că „orice s-ar īntāmpla, el rămāne convins că generalul Antonescu este singurul om capabil de a călăuzi destinele Romāniei”.


    Aceste cuvinte au produs o uşurare imensă generalului, care şi-a dat seama că īntr-un conflict cu Legiunea, poziţia lui Hitler şi a conducătorilor germani va fi favorabilă.
    Din lucrarea „Memorial Antonescu”, scrisă de Gheorghe Barbul, secretarul particular al generalului, reiese mai clar această problemă declicată.


    „Uşa camerei vecine se deschide brusc şi generalul, urmat de Hitler, ne ajunse īn salon. Expresia ce văzui pe figura generalului era mai īntunecată ca de obicei şi ochii săi mă priveau cu insistenţă, fix. N-am ridicat īn picioare. Hitler interveni pentru a ne aşeza.
    - Mai aveţi o oră pānă la plecare, şi arătă un fotoliu generalului.
    Hitler avea aceeaşi atitudine de bunăvoinţă, era mai degajat şi părea că face eforturi pentru a īncălzi atmosfera. El rupse tăcerea spunānd:
    - Este sigur că secolul XX va īnsemna pentru Europa o etapă īncă mai importantă decāt aceea a Renaşterii sau aceea de la sfārşitul Imperiului Roman. Masele s-au pus īn mişcare.


    E ca un fluviu revărsat care īşi caută matca cea nouă. Īncercānd să menţii popoarele īn limitele tradiţionale, rişti să le măreşti puterea de explozie. Ca să eviţi revoluţiile, trebuie să le previi…Revoluţionarul modern nu mai trebuie să păstreze nimic fanatic īn el, rolul lui este mai mult de precursor, decāt de agitator.
    - Şi ce faceţi cu fanaticii?,interveni generalul.
    - Trebuie să te debarasezi de ei, replică fără ezitare Hitler. Există īn fiecare mişcare
    militanţi fanatici care īşi īnchipuie că distrugānd totul, ei īşi fac datoria…Aceşti oameni trebuie īmpiedicaţi.
    - Sunt mulţumit să vă aud spunānd aceasta, interveni generalul cu un zāmbet de satisfacţie. Īnainte de plecarea din Bucureşti am arătat unui colaborator apropiat motivele care m-au determinat să cer această īntrevedere: nereuşita mea.


    M-am aflat şi eu īn situaţia de a apela la Papa īntr-un conflict cu clerul catolic.
    - Soarta ereticilor este mai rea decāt aceea a schismaticilor, răspunse Hitler zāmbind.. Statul este monopolul mitralierei. Gāndiţi-vă la forţa concentrată īntr-un asemenea instrument…Acel ce posedă monopolul maşinilor de război moderne, posedă puterea absolută…Omul care lasă să i se ia postul de comandă – şi privirea sa fixă pe general – probează că nu ştie să folosească mitraliera. Un dictator al secolului XX nu poate fi răsturnat! Dacă el cade, īnseamnă că s-a sinucis…”
    Citind ultima intervenţie a lui Hitler nu pot trece mai departe fără a sublinia deosebirea dintre cei doi. Hitler a fost un dictator care a īnecat īntr-o baie de sānge Europa. Īn ceea ce-l priveşte pe general, el nu era un dictator. O declarase de la īnceput, iar īn cadrul „marelui proces al trădării”, īn cadrul „Ultimului cuvānt” a spus: „Eu nu am fost un dictator. Dictatorii suprimă pe adversar. Eu pe cine am suprimat?”


    După cum se consemnează īn „Īnregistrarea convorbirii dintre Hitler şi ministrul prezident al Romāniei, generalul Antonescu, la 14 ianuarie”, īnregistrare semnată de Schmidt „Antonescu a declarat că dificultăţile interne ale Romāniei din ultimele luni l-au determinat pe el să-i ofere lui Horia Sima, īn patru sau cinci ocazii, conducerea guvernului şi a ţării. I-a declarat acestuia că el (Antonescu) poate conduce ţara numai prin propriile lui metode, dar că este totuşi dispus să cedeze locul. Sima a refuzat această ofertă şi a declarat că nu este īn măsură să-şi asume o asemenea responsabilitate”.
    După prezentarea situaţiei interne s-a trecut la examinarea problemelor externe. Din aceeaşi „Īnregistrare…” reţinem: „Referitor la Bulgaria, el (Antonescu – n.a.) a declarat că toate dificultăţile au fost īnvinse şi că aplicarea Tratatului de la Craiova se desfăşoară īn mod normal.


    Relaţiile cu Iugoslavia sunt corecte dar reci, īndeosebi după aderarea Romāniei la Pactul Tripartit şi intrarea trupelor germane īn ţară. Neīncrederea Iugoslaviei merge atāt de departe īncāt, la frontiera cu Romānia au fost concentrate trupe iugoslave.
    Relaţiile cu Rusia sunt destul de rele. Pānă īn prezent a fost imposibil să se traseze o linie de frontieră definitivă…La frontieră există o nelinişte permanentă: sunt trimişi necontenit agenţi īn Romānia, iar Rusia face chestiuni de stat din incidentele cele mai mici…Totuşi, problema cea mai serioasă o constituie chestiunea Deltei dunărene, pe care Rusia vrea să o acapareze.


    De fapt, acum ea are concentrate acolo mari efective de trupe, după cum se va putea vedea pe harta pe care el o va arăta ulterior Fuhrer-ului. Este vorba de 7 corpuri de armată şi de 5 divizii blindate, avānd un număr corespunzător de avioane precum şi pregătirile necesare pentru traversarea fluviului.
    Īn privinţa Ungariei, chestiunile politice rămān deschise…Situaţia aceasta pricinuieşte dificultăţi īn Romānia, deoarece persoanele expulzate din partea Transilvaniei care a revenit Ungariei au sperat că vor avea posibilitatea să se reīntoarcă din nou la casele lor, ca rezultat al vizitei lui Amntonescu la Hitler. El (Antonescu) īn aceste īmprejurări l-ar ruga pe Fuhrer să facă tot ce-i stă īn putere pentru ca relaţiile dintre Romānia şi Ungaria să se dezvolte pe baza propusă la Berlin.
    Romānia menţine relaţii foarte corecte cu Statele Unite. Din numeroase convorbiri avute cu ministrul american la Bucureşti, Antonescu a rămas cu impresia că Statele Unite ar fi foarte bucuroase dacă ar putea găsi o bază de īnţelegere īn cadrul conflictului general şi că atitudinea lor este mai degrabă antirusă.


    Relaţiile cu Marea Britanie sunt pe cale de a fi rupte. Recent, ministrul Angliei i-a declarat lui (Antonescu) la Bucureşti, că dacă trupele germane vor traversa Dunărea, există posibilitatea ca forţele aeriene britanice să atace regiunile petrolifere din Romānia. Antonescu a adăugat cāteva observaţii īn legătură că poziţia deosebit de expusă a oraşului Constanţa şi a rezervelor de petrol īnmagazinate acolo pentru Germania.

    Apoi a subliniat că īn ceea ce priveşte Romānia, el este gata să folosească toate mijloacele de care dispune, inclusiv sprijinul armatei, pentru a ajuta puterile Axei să ducă actualul conflict la o īncheiere grabnică şi victorioasă…”
    Īn cursul desfăşurării ulterioare a convorbirii, Antonescu i-a prezentat lui Hitler un aide-memoire, pe care nu-l mai prezint. Īn el sunt reflectate toate īnţelegerile convenite īntre Romānia şi Germania.


    Teodor Filip

    Basarabia literara

    CITITI SI : http://cersipamantromanesc.wordpress...dolf-hitler-i/

    Surse:
    1. Comunicarea făcută de dr. Fabricius la 8 octombrie 1952 lui Andreas Hillgruber, prodigios istoric german, trecută īn lucrarea „Hitler, Regele Carol şi mareşalul Antonescu”, īn care se ocupă de problema relaţiilor germano- romāne īn perioada 1938-1944.
    2. Biblioteca Academiei Romāne, Arhiva istorică, fond nr. 13, dosar nr. 1263;


    Like this:

    19/06/2012 - Publicat de cersipamantromanesc | ISTORIE ROMANEASCA | alianta romano-germana, antonescu, dosarele istoriei, hitler, isto0rie, Istoria romānilor, istorie dezvaluita, razboiul mondial, stalin

    Un comentariu »

    1. [...] CITITI SI : http://cersipamantromanesc.wordpress...cu-adolf-hitle… [...]
      Pingback prin Mareșalul Ion Antonescu față’n față cu Adolf Hitler « Cerul Albastru | 11/04/2013 | Răspunde
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  8. #8
    Senior Member
    Data īnscrierii
    07.03.2013
    Posturi
    221
    Din testamentul politic al lui Corneliu Zelea Codreanu

    Programul este: Sć dćm tot ce avem pentru Neamul nostru, luptānd din toate puterile īmpotriva acelora ce-l furć, exploateazć si dezonoreazć, amenintāndu-i existenta.

    Ratiunea pe care o ridicć lumea īmpotriva lui Dumnezeu, noi, fćrć a o arunca si dispretui, vom pune-o acolo unde e locul ei, īn slujba lui Dumnezeu si a rosturilor vietii.
    Programul e trasat si fixat īntr-un singur cuvānt: īnvingćtori1). Pe acesta īl opun tuturor programelor mincinoase, ticluite pe zeci de articole, care vi se fluturć si astćzi pe dinaintea ochilor stinsi de foame.
    Sufletul este punctul cardinal asupra cćruia trebuie sć se lucreze īn momentul de fatć. Sufletul individului si sufletul multimii2).
    De la noi sć porneascć īn toate straturile societćtii o viatć romāneascć bazatć pe onoare.
    Nu cerem nimic pentru noi, ci dćm. Dćm suflet, muncć, suferintć pentru ziua cea sfāntć a biruintei Neamului Romānesc.
    Un suflet ales nu are nevoie de rćsplatć atunci cānd face un bine.

Informații subiect

Utilizatori care navighează īn acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează īn acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •