Rezultate 1 la 2 din 2

Subiect: "Dumnezeu a binecuvntat Romnia cnd ni l-a trimis pe Arsenie Boca

  1. #1
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    69.827

    "Dumnezeu a binecuvntat Romnia cnd ni l-a trimis pe Arsenie Boca

    Pr. VASILE PRESCURE - "Dumnezeu a binecuvntat Romnia cnd ni l-a trimis pe Arsenie Boca

    n curtea Mnăstirii Prislop



    Duhovnicul Mnăstirii Prislop

    Cu fiecare an care trece, faima părintelui Ar*senie Boca sporeşte. De ce ne ndepărtăm mai tare de 1989, data trecerii sale la cele veşnice, evlavia pentru "Sfntul Ardealului e mai puternică. Pentru că tot mai mulţi creştini care i cer ajutorul, ndreptndu-se către mormntul său de la Prislop, mărturisesc minu*nile pe care le face cu ei. Şi tot mai mulţi merg, an de an, la parastasul său, de pe 28 noiembrie, ziua n care s-a născut n cer.
    De multă vreme, "Formula As caută izvoarele aces*tei legende: cum a fost, de fapt, părintele Arsenie Boca? Cum a rămas n amintirea celor care l-au cunos*cut şi, mai ales, n aceea a ucenicilor săi? Deşi numărul lor s-a mpuţinat, recent, am avut bucuria de a vorbi cu unul dintre cei mai discreţi dintre ei, părintele arhi*mandrit Vasile Prescure (n. 1927), duhovnic al M*năstirii Prislop şi profesor al Seminarului de maici de acolo. Absolvent al Facultăţii de Teologie de la Sibiu, cu un masterat n Teologie la Bucureşti, a fost profesor de Dogmatică şi Morală la Seminarul Teologic Ortodox din Craiova, unde i-a avut elevi pe unii dintre cei care fac parte astăzi din ierarhia bisericească: mitropolitul Teofan al Moldovei şi Bucovinei, mitropo*litul Irineu al Olteniei, episcopii Nicodim al Severinu*lui şi Gurie al Hunedoarei. A fost egumen al mnăstiri*lor Sadova şi Coşuna - Bucovăţul Vechi, şi exarh al Arhiepiscopiei Craiovei. n urmă cu vreo doi ani, sim*ţind că se apropie, după cum spune, ntlnirea cu părin*tele Arsenie Boca, s-a dat mai aproape de mor*mn*tul său, pentru a ncheia un cerc perfect: lngă "Sfntul Ardealului a nceput, lngă el va termina...

    Minunea de pe Muntele Athos

    - Preacuvioase părinte, cum l-aţi cunoscut pe avva Arsenie Boca?

    - Era n februarie 1944 şi aveam o vrstă destul de fragedă, 16 ani. Mă aflam n curtea Academiei Teologice din Sibiu, unde aşteptam să se deschidă aula n care se ţi*neau adunările Oastei Dom*nului. Dnsul mergea prin curte, uitndu-se n stnga şi n dreapta, la tineretul care venise pentru adunare. La un moment dat, s-a oprit n drep*tul meu. Privindu-mă foarte pătrunzător, m-a ntrebat, fără nici o introducere: "Care din*tre părinţii tăi au fost la m*năstire?. Mnăstirea, se-nţe*legea, era una singură: cea de la Smbăta de Sus, unde era şi părintele Arsenie. Intimi*dat, i-am răspuns: "Mama. Att, şi a trecut mai departe.
    Ce-o fi văzut părintele la mine - un copil de la ţară, m*brăcat ca atare, chiar dacă acum eram deja elev la semi*nar -, de a intrat n vorbă cu mine, nu mi-am dat seama atunci. Mult am meditat la momentul acesta şi nu găsesc altă explicaţie dect aceea că părintele Arsenie vedea n mine ce aveam să fiu.

    - Ştiaţi, pe atunci, cine este părintele Arsenie?




    - Sigur că da. De fapt, chiar de asta mersesem aco*lo, n curtea Academiei de la Sibiu, cu un prieten care mi spusese că s-ar putea să-l vedem pe părintele Arse*nie. Erau anii de glorie ai părintelui. Toată lumea l cunoştea şi avea evlavie la el, deşi era ncă tnăr, de 34 de ani. Se vorbea despre dnsul că e făcător de minuni, că ştie gndu*rile şi cunoaşte sufletele oame*ni*lor. El nsuşi avertiza: "Mă, eu cunosc n voi pnă la al treilea neam, şi aveam să mă conving de asta. nainte de a pleca n armată, m-am dus la el cu o pri*cină, dar n-am apucat să-i spun ce durere sufletească am, că mi-a şi dat "leacul. A fost cu att mai uimitor pentru mine, pentru că nu mai vorbisem cu nimeni despre problema mea, nici măcar cu mama.
    De la un coleg al meu, al că*rui tată era n relaţii mai strnse cu părintele, am aflat mai multe despre el. De pildă, că atunci cnd a fost pe Muntele Athos, trimis de mitropolitul Nicolae Bălan pentru a nvăţa duhovni*cia din locul cel mai bun de că*lugărie, părintele Arsenie Boca a fost binecuvntat de puterile cereşti cu ceva ce nu i se dă oricui. S-a dus acolo şi s-a rugat lui Dumnezeu şi Maicii Domnului să-i scoată n cale un călugăr de la care să nveţe adevărata călugărie. Şi Maica Domnului i s-a arătat, l-a luat de mnă şi l-a urcat pe vrful Mun*telui Athos, unde i l-a nfăţişat pe Sf. Serafim de Sarov. Apoi Maica Domnului a dispărut. Părintele Arsenie s-a folosit de sfătuirea pe care a avut-o pe Athos cu Sf. Serafim de Sarov (născut 1759 şi trecut la Domnul n 1833), căci apoi s-au mai ntlnit de cteva ori. A trăit o minune! Părintele a povestit ce i s-a ntmplat n Athos numai ctorva oameni apropiaţi, ntre care şi tatălui acelui coleg al meu, pe care părintele Arsenie l considera mai călugăr dect mulţi călugări, deşi era mirean. Fără ndoială, părintele avea o harismă, un dar excepţional de la Dumnezeu, şi numai aşa se explică faptul că i s-au arătat Maica Domnului şi un sfnt care trăise cu o sută de ani mai nainte.

    Cel mai mare duhovnic pe care l-au avut romnii vreodată

    - De ce credeţi că a primit părintele Arsenie darul nainte-vederii, care l-a şi făcut att de cunoscut şi iubit n Ardeal şi n toată ţara?

    Părintele Arsenie Boca



    - Numai pentru nevoinţa sa, pentru trăirea sa cu adevărat orto*doxă, n asceză desăvrşită şi n rugăciune nencetată. Dumnezeu i-a dat darul nainte-vederii nu pentru a-l face mare n faţa oame*nilor, ci pentru ca să-i poată ajuta pe oameni. Dumnezeu a binecuvntat Romnia, cnd ni l-a trimis pe părintele Arsenie Boca. Era unic n nea*mul acesta pentru că a avut nsuşiri native de excepţie, pregătire intelectuală şi un har deosebit... Şi de aceea a dat naştere unei mişcări duhovniceşti, care a cuprins zeci de mii de suflete. De altfel, un alt mare părinte, Du*mitru Stăniloae, a spus despre avva Arsenie că este cel mai mare duhovnic pe care l-au avut romnii vreo*dată. Pe părintele Arsenie l-a dăruit Domnul cu puteri pe mă*sura credinţei sale. Dar ar trebui să fim conştienţi că tuturor celor care suntem n Biserică ne-a dat Dumnezeu har la botez şi că putem face şi noi minuni dacă lucrăm cu harul din noi.

    O spovedanie ca o liturghie

    - Ce a urmat după ntl*nirea cu părintele Arsenie Boca, n curtea Academiei Teologice de la Sibiu?

    - ntlnirea aceea, n care am schimbat numai cteva cu*vinte cu el, m-a marcat att de mult, nct am spus unor prie*teni că mă voi călugări. Ori*cum mă pregăteam să devin preot, eram la seminar şi in*tenţionam să merg la Facul*tatea de Teologie, dar nu mă gndisem la călugărie. nsă părintele Arsenie mi-a dezvăluit, prin simpla sa pre*zenţă, frumuseţea şi puterea călugăriei. Apoi, mi-am dat seama că s-ar putea să mă fi pripit făcnd o asemenea declaraţie, fără să ştiu cu adevărat ce nseam*nă monahismul. Dar m-am hotărt să merg să mă spovedesc şi să-i cer povaţă chiar părintelui Arsenie. n aprilie, n vacanţa de Paşti din acelaşi an, m-am şi dus la Mnăstirea Brncoveanu, unde am stat pnă după Izvorul Tămăduirii, unul dintre hramurile mnăs*tirii. La mnăstirea Brncoveanu era atunci ca n vre*mea primilor creştini. Dragoste, bunătate, respect, bună-cuviinţă. Tot ce trebuie să caracterizeze pe un om duhovnicesc găseai la călugării de acolo şi la oamenii care veneau la ei. N-am mai ntlnit nici pnă atunci şi nici de atunci ncoace o asemenea atmosferă, undeva. L-am rugat pe părintele să mă spovedească, dar dnsul mi-a răspuns: "Ceva mai ncolo, te voi lua şi pe tine. Părintele selecta, nu primea pe oricine la spovedanie.
    Turla clopotniţei de la Prislop



    Au urmat alte şi alte pelerinaje la Mnăstirea Brncoveanu, tot din două n două luni, deşi aveam dis*tanţă mare de străbătut, şi atunci era greu de bătut atta drum, că nu prea aveai cu ce. Dar n-am mai n*drăznit să-i cer părintelui să mă spovedească. Eram convins că părintele Arsenie e un sfnt care vede viito*rul şi că mă va chema el, cnd voi fi pregătit. ntr-ade*văr, de cte ori mă ntlnea la mnăstire, părintele mi mai arăta cte un mic defect, cte o nemplinire duhov*nicească pe care o am, mi vorbea despre cum pot scăpa de scăderile şi lacunele vieţii mele. Fără să mă spovedească. i era de ajuns să arunce o privire asupra mea ca să ştie unde greşesc şi de ce. Pe urmă, eu cău*tam să mă ndrept, pentru ca atunci cnd voi merge la Sfnta Spovedanie, să nu mă ruşinez şi nici să nu-l m*povărez cu păcatele mele prea tare. Vreme de patru ani, dorinţa mea cea mai mare era să devin vrednic de a fi spovedit de părintele Arsenie. Şi am ucenicit pe lngă dnsul, n tot timpul acesta, cum am putut. Au fost anii n care m-am format pentru tot restul vieţii.

    Cu vreo zece zile nainte de Sfintele Paşti ale anului 1948, am ajuns din nou la mnăstire. Iar de această dată eram sigur că mă va spovedi, mă simţeam pregătit. A doua zi dimineaţă, l-am ntlnit pe părintele pe cărarea spre biserică. M-a ntrebat cum merge şcoala. I-am răs*puns că bine şi l-am rugat din nou, cu mare nădejde, să mă spovedească. Şi Părintele: "Că bine ai zis tu, mă!. (Acest "mă, la dnsul, nu era un cuvnt lipsit de respect, ci venea ca o ntărire a ce spunea. Era felul lui categoric de a se exprima. Foarte rar spunea cuiva "doamnă sau "domnule, şi nu pentru că nu-i preţuia pe oameni sau nu-i iubea.)
    Mai trziu, am intrat n biserica plină de creştini veniţi pentru Sfnta Spovedanie. Eram foar*te emoţionat, mai mult dect este oricine de obicei ntr-un astfel de moment, pentru că urma să mărturisesc unui sfnt. Cnd m-a văzut aşa, cu sufletul tremurnd, părintele m-a ncurajat şi m-a chemat: "Vino, frate, vino la spovedanie, vino-ncoace!. Auzin*du-l vorbind aşa de frumos, toată teama mi-a trecut. Am ngenuncheat dinaintea scaunului de spovedanie. nainte de orice, m-a ntrebat ce număr am, pentru că tuturor celor pe care i spovedea le dădea un număr şi i nota ntr-un carneţel, pentru a se ruga apoi pentru ei. Aveam numărul 145. M-a trecut n caiet. Apoi, mărturisirea n-a durat mai mult de un sfert de ceas, dar am spove*dit şi ultimul gnd pe care l aveam n min*tea mea. Părintele nu m-a ntrebat nimic, doar mi-a spus ce anume să fac n legătură cu un păcat sau altul şi mi-a răspuns foarte clar la cele cteva ntrebări pe care i le-am pus. La sfrşit, mi-a zis să vin a doua zi să mă mpărtăşesc. A fost cel mai frumos mo*ment din viaţa mea. Am trăit o bucu*rie asemănătoare cu slujirea Sfintei Liturghii. A sluji Sfnta Liturghie este ceva extraordinar. Dacă ai o oa*recare simţire duhovnicească, Litur*ghia nu se poate egala cu nimic din lumea aceasta. Şi totuşi eu am trăit această spovedanie ca pe o Liturghie.

    - V-aţi mai spovedit la sfinţia sa? Aţi mai ţinut n vreun fel legă*tura?

    Biserica Prislop



    - La spovedit n-am mai fost. Pă*rintele spunea că cei care au a se folosi de duhovnicia sa se folosesc de prima dată, şi nu mai au nevoie după aceea. Şi eu m-am folosit de acea primă şi ultimă spovedanie. După aceea, crescnd, şi cu vrsta, şi cu nţelepciunea, cum scrie la Biblie, n-am mai avut nevoie să mă duc toa*tă ziua la dnsul. Altminteri, putea fi şi deranjant să-l tot caut. Ştiam dru*mul pe care vreau şi trebuie să merg şi ce am de făcut pentru a-l parcurge, şi-am mers nainte. Dar l-am mai vizitat de cteva ori şi i-am cerut sfatul, chiar şi după ce comuniştii l-au mutat la Prislop, ca să taie avntul mişcării duhovniceşti născute n jurul sfinţiei sale la Smbăta. Pe urmă l-au scos şi din Pris*lop şi i-am pierdut urma. Abia n 1963, după vreo şase ani, l-am rentlnit la Bucureşti. Era pictor la Patriarhie şi lucra la Schitul Maicilor. Cnd m-a văzut, a excla*mat cu voioşie: "Eee, ce bărbat te-ai făcut!. Am stat foarte puţin de vorbă cu el. De atunci nu l-am mai văzut. Nici drumurile nu ni s-au mai ntretăiat, nici eu nu l-am mai căutat. mi ajungea uneori la ureche că mă vorbea de bine unor cunoscuţi comuni şi era mulţumit că i urmasem nvăţăturile...

    "Nu există suferinţă mai mare dect a te lipsi de iubirea lui Dumnezeu

    - Părintele Arsenie v-a ndemnat să vă călugăriţi?

    - Nu. Deşi am fost foarte atras de viaţa mnăsti*rească, am intrat n mnăstire mult mai trziu, pe la 50 de ani. Am făcut armata, facultatea, masteratul şi apoi, cnd am vrut să mă călugăresc, a venit decretul din 1959, pentru scoaterea tinerilor din mnăstiri. Aşa că, neputnd să mbrac haina monahală, am hotărt să mă pun n slujba Bisericii altfel. M-am angajat la Mitro*polia Olteniei ca funcţionar şi am stat acolo vreo doi ani, apoi am trecut profesor la seminarul teologic. Eram n haine civile, dar viaţa mea era de călugăr. Mă tot ntrebau unii de ce nu mă căsătoresc, dar nu voiam să mă dezvălui fiecăruia. A fost o viaţă foarte fru*moasă...

    - Nu v-a fost greu fără iubirea unei femei, fără mplinirile unei familii?

    - Pentru un bărbat este foarte greu să trăiască sin*gur. Din multe motive, care ţin att de nevoile trupeşti, ct şi de cele sufleteşti. nsă pe mine nu m-au deranjat niciodată nevoile acestea legate de viaţa obişnuită. Sigur, au existat greutăţi pe care altfel le-aş fi depăşit ntr-o familie, dar au fost prea mici ca să renunţ la ce voiam eu, să trăiesc călugăreşte, şi n afara mnăstirii, dacă nu-mi era permis năuntru.

    - Deci, dragostea pentru Dumnezeu, exprimată total, prin călugărie, a fost mai mare dect pornirea de a iubi şi de a fi iubit de oameni?

    - Nimeni nu poate trăi fără să iubească şi să fie iubit. Sau e posibil, dar acel om nu e unul normal. Nu*mai sfinţii sau cei care se străduiesc să fie asemenea lor pot fi nsinguraţi şi totuşi să-şi păstreze umanitatea, pentru că ei se află n permanentă comuniune cu Dumnezeu, iar iubirea Lui acoperă orice lipsă a iubirii pămnteşti. Cu ct te apropii mai mult de Dumnezeu, cu att nevoia de comuniune cu alţii este mai mult satisfăcută de relaţia ta cu Dumnezeu.

    "Vă voi ajuta mai mult de dincolo, dect am putut să vă ajut cnd am fost cu voi

    - Care este cea mai de preţ nvăţătură pe care v-a dat-o părintele Arsenie Boca?

    - Aceea că a crede n Dumnezeu nseamnă a te strămuta din tine n El. Cu toată fiinţa ta! Şi asta se face numai ntărind puterile sufletului, n dauna plă*cerilor trupului. Căci, cnd este orientat doar spre cele trupeşti, omul cade n sclavia simţurilor şi a instinc*telor primare. Urmarea este atrofierea sim*ţului moral-duhovnicesc şi ndepărtarea de Dumnezeu. Or, nu există suferinţă mai mare dect a te lipsi de iubirea lui Dumnezeu. Iar suferinţa sufletului duce la mbolnăvirea trupului.

    - Aţi simţit vreodată dorinţa să-i cereţi ajutor părintelui Arsenie, ca de la ucenic la duhovnic?

    - Nu, n-am făcut asta. Dar şi pentru că ştiam că se roagă necontenit pentru toţi ucenicii săi. Pe cei pe care i fuseseră fii duhovniceşti i pomenea n rugăciunile sale toată viaţa. Şi dacă s-a rugat n timpul vieţii pămnteşti, de bună seamă că mă pomeneş*te şi n lumea de dincolo. El şi spunea: "Vă voi ajuta mai mult de dincolo, dect am putut să vă ajut ct am fost cu voi.

    Mormntul părintelui Arsenie Boca



    - La mormntul părintelui Arsenie este un pelerinaj continuu, iar la parastasul său anual vin zeci de mii de oameni. Se simte trăirea mulţimii care se roagă părin*telui?

    - Da, e ceva copleşitor, pentru că mul*ţimea trăieşte o emoţie puterni*că, pe care o transmite amplificată. Toţi cei care vin aici cu credinţă simt puterea părintelui Arsenie. Sau cel puţin mărturisesc că simt ceva indes*criptibil, ceva pe care nu l-au mai ntlnit n viaţa lor sufletească. La mormntul său se simte harisma pe care i-a dat-o Dumnezeu. Asta este puterea păcii şi a dragostei care se coboară peste oameni, cnd se nchi*nă aici cu evlavie. Pe de altă parte, sunt destui care vin ca turişti, fără sensibilitate duhovnicească, şi atunci nu simt nimic. Această sensibilitate trebuie cultivată. Cnd ţi faci o cru*ce, să o faci cu toată fiinţa ta. Cnd te rogi, să o faci din toate puterile tale. Şi atunci, da, ţi se descoperă şi altele, capeţi alţi "ochi şi alte "urechi.

  2. #2
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    69.827
    Arsenie Boca - Sfantul Ardealului a distribuit un link.

    30 martie

    http://www.formula-as.ro/2012/1051/s...nie-boca-15952


    Pr. VASILE PRESCURE - "Dumnezeu a binecuvntat Romnia cnd ni l-a trimis pe Arsenie Boca” - Spiritu
    www.formula-as.ro
    Pr. VASILE PRESCURE - "Dumnezeu a binecuvntat Romnia cnd ni l-a trimis pe Arsenie Boca”. Spiritualitate. Numarul 1051. Anul 2012. Arhiva. Formula AS.



    Nu-mi mai place Distribuie

Informații subiect

Utilizatori care navighează n acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează n acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •