Papornița Moșului
Pagina 2 din 2 PrimulPrimul 12
Rezultate 11 la 18 din 18

Subiect: Curs de vanzari - FLORIN ZABORILA

  1. #11
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.585
    Sep 10 09 3:58 AM
    Partea a doua


    A R H I T E C T U R A

    FORȚELOR DE VÂNZARE




    CUVINTELE CHEIE, pe care noi vi le propunem, sunt:


    FORȚELE DE VÂNZARE - practic, grupul de persoane care reprezintă, explicit sau implicit, o firmă și care au ca sarcină să vândă sau să facă să se vândă produsele firmei și care au, sau după caz, nu au latitudinea să negocieze în numele ei. Din această perspectivă, aceste persoane, pot să fie sau să nu fie angajații firmei. Adesea, nesocotirea acestei delimitări, ascunde forțele ivizibile de vânzare, care pot reprezenta un potențial extrem de puternic și deci influient în acțiunea de a convinge sau determina clienții potențiali să cumpere ceva în detrimentul a altceva.

    Spre exemplu, istoria consemnează faptul că în 1985 la Moscova se consuma, “la nivel înalt”, un moment planetar legat de problematica “dezarmării nucleare”. Protocolul fusese deja semnat, urma cokteill-ul oficial, când o întrebare a răsunat în ecoul marii săli de ceremonii: “Nu aveți Coca Cola?!?”

    A doua zi, într-un alt decor, se parafa un important contract de colaborare axat pe pătrunderea acestei băuturi răcoritoare pe marea piață răsăriteană. Președintele se dovedise a fi “forța invizibilă de vânzare” pe care unii neinițiați puteau, din ignoranță, s-o nesocotească.




    Pentru a nu mai face greșeli asemănătoare, amintim configurațiile posibile ale forțelor de vânzare:


    22

     REPREZENTANȚI sau DELEGAȚI COMERCIALI (agenți comerciali): aceștia sunt angajații firmei care au împuterniciri sporite să negocieze în numele ei. Ei pot face parte chiar din conducerea firmei.


     VÂNZĂTORII (comercialii): sunt angajații serviciului comercial ai firmei, care se ocupă direct de clienți, de obicei fără a ajunge cu aceștia la negocieri de preț, care sunt făcute de către conducătorii lor. Comercialii își desfășoară activitatea la sediul firmei, pe teren (la sediile altor firme sau la domiciliul clienților) sau sub forma unei combinații a acestor două forme.


     COMIS VOIAJORII (intermediarii): au un rol de reprezentanți parțiali ai firmei, sau după caz, ai firmelor multiple și adesea necunoscute, care i-au angajat, având cu acestea un contract de colaborare, prin care li se cedează un anumit procent din suma totală a vânzărilor efectuate. Trebuie semnalat faptul că procentul cedat acestei categorii de persoane poate fi constant sau, după caz, crescător.


     PROSPECȚII: aceștia nu sunt angajații firmei, dar acționează în numele și în interesul explicit sau implicit al unor anumite firme, plasându-se deci în spectrul invizibil al forțelor de vânzare ale acestor firme, cu care posedă înțelegeri speciale de colaborare și câștig.


     MERCENARII (forțe temporare de vânzare): o nouă categorie de persoane implicate direct în mecanismele vânzării, care se compun din personalul unor firme specializate, care pun la dispoziția altor firme - pentru limitate perioade de timp - echipe (adevărate “comandouri”) de vânzători foarte bine pregătiți, de obicei, cu ocazia unor evenimente: lansări de noi produse, campanii promoționale, acțiuni de penetrare a unor noi piețe, etc...


    Din perspectiva prezentului curs “VÂNZĂTOR” este atât cel care vinde la sediul firmei sau la sediul clientului, fie că este angajatul departamentului comercial, fie că nu este.

    “VÂNZĂTOR” este atât patronul firmei, directorul general al firmei, vânzătoarea din magazin sau oricare persoană care se regăsește într-o asemenea situație (de a vinde sau a înlesni o tranzacție).

    24

    În opoziție cu acesta, cel care cumpără un produs, serviciu sau idee, din perspectiva cursului nostru, va fi de acum încolo denumit CLIENT AL FIRMEI.

    Cei care nu au cumpărat încă, dar care ar avea o șansă să o facă, sunt denumiți CLIENȚI POTENȚIALI. În mod evident, orice client rămâne oricând un client potențial.


    Pentru un cursant conservator, conținutul termenilor de MERCENARI, PROSPECȚI sau COMIS VOIAJORI pot apare sau sugera o indecență ori o “extravaganță strident㔠adusă din lumea occidentală.

    Noi nu ne plasăm pe poziția de a apăra sau ascunde ceva, noi relatăm, analizăm și constatăm faptul că aceste noi configurații acționează, astăzi, și la noi în țară.

    A minimaliza sau a trece sub tăcere fenomenele care se consumă zilnic în acest univers al realităților cotidiene, poate constitui o gravă eroare și o nesocotită greșeală (pe care vom încerca s-o evităm).

    Un întreprinzător neștiutor, un vânzător neavertizat, un adult autocultivat într-un peisaj idilic și romanțat despre actul de vânzare poate face, oricând, felurite și grave erori de apreciere a forțelor cu care se confruntă.

    Toată lumea trebuie bine să înțeleagă că, afacerile generează produse și profituri (avuție). Este însă tot mai greu să reziști suspiciunii că afacerile devin - pe zi ce trece - și o formă bizară de teatru popular. Vrem să spunem, că aidoma teatrului, business-ul are eroii, ticăloșii, emoțiile, dramatismul și - într-o proporție mereu crescândă - vedetele sale.

    Pate de aceea, numele magnaților din afacerile prospere ricoșează prin mass-media alături de celebritățile de la Hollywood.

    23

    Spre exemplu, înconjurat de publiciști, instruit în toate meșteșugurile auto-promovării printr-un marketing de excepție, personaje ca francezul Bernard Tapie, care pretinde că a construit o afacere privată cu venituri anuale de 1.000.000.000$, și își prezintă propriul program de televiziune. În Italia Paulo Berlusconi, în Marea Britanie, Richard Branson - care a fondat Virgin Group - bat toate recordurile vedetelor rapide și, pentru a cita din publicația american㠓Fortune”, se bucură de “genul de celebritate rezervată cândva starurilor rock sau regalității”.


    Modificarea eticii existențiale reflectă schimbarea nevoilor cotidiene.

    25

    Astăzi, cei care copiază sau măcar “mimeaz㔠aceleași strategii ca și corifeii sau “politicienii afacerilor”, devin tot mai mulți. Sarcina firmelor în restructurare și a unor industrii întregi de a supraviețui nu este o treabă pentru “domnișoare” sau birocrați care numără boabe de fasole, se foiesc manierat pe scaune plușate și salveaz㠓fața” mediatizată a afacerii. Este, din ce în ce mai mult o realitate, că individualiștii, radicalii, “pistolarii”, chiar excentricii din comandourile afacerilor sunt gata să devasteze orice plajă pentru a înșfăca puterea.

    După semnificațiile aparte alocate cuvântului putere, Alvin Toffler, autorul bestseller-ului “POWER SHIFT”, ne avertizează că: “Asemeni mașinilor-unelte (care pot produce alte mașini), forța, averea sau cunoașterea, folosite corespunzător, îi pot aduce omului comanda asupra multor surse de putere, suplimentare și variate. Astfel, indiferent ce alte instrumente ale puterii pot fi exploatate de către o elită conducătoare sau de către indivizi în relațiile lor particulare acestea produc mutații care fac oamenii si societățile în ansamblul lor să se supună dorințelor ...Transfocarea acestor realități în universul existenței imediate ne permit să analizăm puterea într-un mod cu totul nou, relevând poate mai clar decât înainte felul exact în care puterea este, astăzi, folosită spre a ne controla comportamentul, din leagăn, din patul conjugal și până la moarte. Numai după ce vom înțelege clar acest lucru, vom putea identifica și transforma structurile de putere depășite care ne amenință viitorul”.


    DIN PERSPECTIVA ACESTUI CURS INTENSIV, ne simțim obligați să clarificăm un aspect, adesea confuz, în cultura economică românească.

    Pentru a nu acționa subiectiv sau tendențios, ne vom lua aliat un text și un sens frecvent întâlnit la noi în țară:


    “ÎNTREPRINDEREA VIITORULUI” (articol prezentare, după cotidianul Adevărul de joi, 30 noiembrie 1995)


    26

    “Întreprinderile românești - amintește articolul citat - se află într-un climat concurențial care devine, zi după zi, tot mai puternic, în care există o singură lege, extrem de dură: sau ești cel mai bun, sau pieri! Liviu Mihai Băloiu, doctor în științe, profesor universitar - în prezent - șeful Catedrei de Tehnologie Industrială de la Academia de Studii Economice București și profesor la Institutul Național de Dezvoltare Economică unde predă cursul a publicat recent lucrarea Cartea este structurată - subliniază articolul citat - pe 4 mari capitole vizând bazele tehnologice ale unei întreprinderi, procesul inovării, dinamica întreprinderii și protecția mediului înconjurător.

    Situația economică a anilor ’90 a presupus multe transformări, iar o întreprindere pentru a reuși trebuie să-și mobilizeze în primul rând resursele tehnologice. Presiunea concurențială obligă întreprinderile să caute permanent soluțiile care le permit o cât mai bună poziție pe piață, politică ce constituie condiția esențială de existență a întreprinderii. Pentru orice manager care dorește să știe: cum să-ți menții poziția folosind resursele tehnologice de care dispune întreprinderea; cum să găsești și să gestionezi elementele de noutate care să te situeze înaintea concurenților; cum să faci față schimbărilor radicale și neprevăzute ale perioadei în care trăim.”


    Nu din spirit polemic, ci pentru a clarifica chestiunea în discuție, vă rugăm pe dvs. să descoperiți eroarea fundamentală a afirmațiilor făcute în articolul citat.


    Opinia sintetică a cursului nostru este:


    Închinarea nețărmurită, și mai ales necondiționată ZEULUI TEHNOLOGIE, este una dintre gravele erori ale sistemului zilei de ieri. După cum afirmam în capitolul anterior, orice societate are o atitudine proprie față de: trecut, prezent și viitor. Această concepție despre timp - formată ca reacție la ritmul fără precedent al schimbărilor este una dintre cele mai puternice determinante ale comportamentului social, și se reflectă cel mai clar cu putință în modul particular în care societatea îi pregătește pe tineri pentru viața adultă.

    Iată, prin textul citat anterior, cum un profesor cu o reputație de necontestat poate să ne, și să se, inducă în eroare.

    27

    Nu trebuie să ne mire faptul în sine, căci ARISTOTEL a afirmat că obiectele grele cad mai repede decât cele ușoare. El considera că acest lucru este evident și deci nu trebuie demonstrat. Autoritatea sa era atât de mare, încât au trebuit să treacă mai mult de cinsprezece secole până când această afirmație să fie respinsă. Analizând experimentele făcute cu planul înclinat, GALILEI a ajuns la concluzia că toate corpurile terestre cad cu aceeași accelerație. Experimentele care îl contraziceau pe Aristotel constituiau nu numai un act de curaj științific, dar și un act de curaj civic, întrucât autoritatea lui Aristotel era apărată de către Biserică. Tardiv, experimentul a devenit însă arbitrul definitiv al adevărului.

    Noi, încă ne inhibăm în fața cuvântului tehnologie, și mai ales în fața celor care-o produc. Altfel, de ce n-am recunoaște răspicat că: “o întreprindere, pentru a reuși în viitorul apropiat sau depărtat, trebuie să-și mobilizeze în primul rând resursele umane”.

    Unele generații sunt născute pentru a crea, altele doar pentru a menține o civilizație (îmbătrânită).

    Acum, toate sferele vieții sociale - de la familie, școală, timp liber, afaceri și până la biserică - se confruntă, acut, cu nevoia de a reconstrui, modifica și reconcepe.

    FĂRĂ A VEDEA TOATE ACESTE CONEXIUNI, ORICĂRUI OM ÎI ESTE IMPOSIBIL SĂ DISCEARNĂ ÎN A ADOPTA O DECIZIE CARE I SE ADRESEAZĂ - de la înțelegerea simplelor titluri din ziare și până la forma ori structura magazinelor sau firmelor care vor supraviețui în mâine, raportate la toate acelea care vor pieri, sfărâmate de iureșul necruțător al timpului.

    De aceea, NECESITĂȚILE DERIVATE DIN NEVOIA DE NOU se reflectă în multiplele frământări care ne inundă viața.


    Astăzi, cel mai important subiect se referă la MODUL ÎN CARE FĂURIM AVUȚIE.

    Avem neșansa să constatăm că, în vreme ce PĂMÂNTUL, MUNCA, MATERIILE PRIME, TEHNOLOGIA și poate chiar și CAPITALUL (adică banii), pot fi considerate RESURSE FINITE, doar CUNOAȘTEREA și, mai ales, CREATIVITATEA, sunt din toate punctele de vedere, inepuizabile.

    Creativitatea aparține OAMENILOR, mai eczact, DOAR A UNORA DINTRE EI.

    Două firme, spre exemplu, pot folosi simultan aceleași instalații, echipamente și tehnologii. Dar NICIODATĂ ACEIAȘI OAMENI!

    Doar OAMENII pot utiliza aceleași informații pentru a genera, în mod diferit, avuții, ipoteze și fapte imposibil de comparat.

    CONCLUZIA este deci clară, și mai ales, categorică:

    28

    Pentru orice manager care dorește să știe: cum să-ți menții poziția folosind resursele tehnologice de care dispune întreprinderea; cum să găsești și să gestionezi elementele de noutate care să te situeze înaintea concurenților; cum să faci față schimbărilor radicale și neprevăzute ale perioadei în care trăim, trebuie mai întâi să-ți pui problema OAMENILOR PE CARE-I AI LA DISPOZIȚIE, CUM ÎI PĂSTREZI, CUM ÎI MOBILIZEZI ȘI RECOMPENSEZI!


    În contextul prezentului curs, supunem atenției dvs., și nu întâmplător, una dintre cele mai simple definiții a OMULUI:

    “Singura ființă din univers care doarme când nu i-e somn, mănâncă când nu i-e foame, bea când nu i-e sete, face dragoste în toate anotimpurile, și muncește când are chef”


    Un bun manager TREBUIE SĂ ȘTIE cum să-l facă pe OM, să aibe chef să muncească, și nu oricum, ci BINE, adică PERFORMANT!

    Dacă, NU ȘTIE, acela nu are ce căuta în postul de MANAGER!

    Viața de azi, și mai ales de mâine, NU ARE NICI UN RESPECT PENTRU ACEI CARE NU AU AFLAT, sau nu doresc să accepte ACESTE, dure, ADEVĂRURI!


    Dacă tot este să enunțăm unele adevăruri, care nu vor putea nici peste timp să fie contestate, atunci trebuie să înserăm un scurt și dramatic mesaj:


    Departamentul Comerțului de la Bruxelles ne atrage atenția asupra faptului că șapte din zece oameni de afaceri nu vor mai face afaceri peste cinci ani!

    Vestea este alarmantă, pe unii poate să-i demobilizeze. Lucrurile, însă, sunt din ce în ce mai dificile, cu atât mai mult cu cât tot mai mulți foști angajați de stat care și-au pierdut iluziile, optează pentru propria lor afacere. Pentru a supraviețui aceștia, sau o firmă mică ori mijlocie, trebuie să devină LUPTĂTORI. Și nu orice fel de luptători, ci cei mai buni, după înțelesul celor mai redutabile comandouri!


    MARKETINGUL, SINGURUL TĂU ALIAT!


    29

    EȘTI ÎNCERCUIT. Peste tot în jurul tău se află dușmani care luptă pentru aceeași recompensă. Sunt gata să-ți fure clienții, potențialii clienți, oamenii buni din firmă, furnizorii și en-gross-iștii cu care colaborezi. Acești dușmani, în loc să te lase și pe tine să vinzi ceea ce oferi, pândesc să apuce tot ceea ce ai clădit.

    Unii dintre acești dușmani sunt cu mult mai puternici decât tine. Mulți dintre ei sunt de departe mult mai bine situați decât tine. Unii își desfășoară activitatea din vremuri, care pentru tine par, preistorice.

    Acești dușmani prosperă datorită competiției. Ei râvnesc la firma ta, la prosperitatea ta, la spațiul tău, la mașina ta, secretara ta, munca ta, puterea ta, la locul tău de muncă... și, dacă nu ești extrem de atent, le vor obține. Ei râvnesc la venitul disponibil pe care îl reprezintă potențialii tăi clienți și vechii tăi clienți. Râvnesc la atenția pe care le-o poate acorda orice consumator “get-beget”, care citește ziarul, ascultă radioul, se uită la TV, adună din cutia de scrisori sau de pe masa de la birou, o grămadă de pliante și prospecte, impecabil realizate sau frumos ilustrate.

    Dușmanii tăi au în vedere afacerile: afacerea ta, prestigul tău, profiturile tale. Unii dintre ei pot să-și permită să plătească mai multe anunțuri în mai multe ziare și mai multe reclame la mai multe posturi de radio. Pot trimite prin poștă mai mult material mai multor oameni decât ai putea tu să trimiți. Te pot înfrânge în orice zonă a marketingului pe care banii o pot cumpăra.

    Ceea ce NIMENI NU POATE FACE, este legat de faptul că nimeni nu te poate înfrânge acolo unde NIMIC NU MAI POATE FI CUMPĂRAT CU BANI! Tot acolo, NIMENI NU TE POATE AJUNGE DIN URMĂ!

    Dacă îți pui în valoare TIMPUL, ENERGIA, CUNOAȘTEREA și IMAGINAȚIA - nimeni nu te poate învinge! Vei avea aceeași PUTERE, și chiar mai mare decât majoritatea inamicilor tăi.


    Cine poate fi, cel mai adesea, dușmanul tău?

    30

    Dușmanul tău poate fi o altă persoană care îți râvnește locul, o bancă, o companie oarecare, un magazin universal, o firmă de echipamente stereo, un fabricant de computere, o companie de telefoane, un bijutier sau una dintre multele firme care vând sau revând numai altor firme. Pentru a supraviețui, pentru a exista și prospera - de ești simplu vânzător sau patron - trebuie să fii luptător.

    Din perspectiva bătăliilor în care ești angrenat, de ești patronul, vei fi nevoit să devii aliat cu vânzătorul tău, și vice-versa.

    Iată cinci condiții, fundamentale, pentru a acumula șanse certe pentru a câștiga bătălia:


    Trebuie să ataci (deci, fă-o planificat);

    Trebuie să-ți alegi mijlocul de comunicare care te va ajuta să ajungi mai bine la clienții tăi;

    Trebuie să-ți orientezi întreaga acțiune către CLIENTUL TĂU - acea singură persoană care te poate ajuta să prosperi. Nu uita însă că PARTENERUL TĂU trebuie să simtă acest lucru;

    Lupta este mai sălbatecă ca oricând, deci trebuie să fii capabil să-ți modifici practicile din mers;

    Trebuie să menții atacul, permanent și fără nici un moment de respiro.




    Nu uita, însă, că majoritatea concurenților tăi direcți trăiesc și aplică marketingul “după ureche”. Cu excepția câtorva, mai sofisticați - dispunând de mai mulți bani - majoritatea rivalilor tăi vor concura pentru aceleași câștiguri ca și tine folosind metode arhaice, demodate de mai bine de un deceniu.


    Iată, 20 dintre cele mai îndrăznețe moduri în care poți lua un avans considerabil în fața rivalilor tăi. Am selectat doar acele procedee care se referă, strict, la FORȚELE DE VÂNZARE.




    Tonul și formula de adresare, se îndreaptă în egală măsură către tine, de ești angajat sau ești întreprinzător:













    NIȘA PRODUSULUI sau SERVICIULUI PE CARE-L OFERI. Se referă la segmentul de piață pe care îl dorești TU. Verifică dacă este ocupat - parțial ocupat - neacoperit (adică liber);





    AMBALAJUL. Este reprezentat de cutia în care îți transporți produsul, biroul în care îți oferi serviciile, mijlocul de transport, prospecții și vânzătorii tăi, tu însuți. Potențialii clienți își vor face o părere despre tine și oferta ta bazându-se pe aspectul tău, al biroului tău, al mașinii tale personale, al casei în care locuiești, al magazinului pe care l-ai deschis, al lucrătorilor pe care ți-ai permis să-i angajezi. Aspectul trebuie să reflecte identitatea ta. Nu uita că poți pierde enorm de mult dacă sfidezi prin opulență, după cum pierzi (și) prin neglijență;


    ÎNBRĂCĂMINTEA. Tu și angajații tăi reprezentați firma. Oamenii își vor forma o opinie și o atitudine față de firma ta bazându-se pe felul în care sunteți îmbrăcați tu și angajații tăi;




    31



    RECHIZITELE DE BIROU. Felul în care arată rechizitele tale te transformă, automat, într-o MARE PUTERE. Dacă, nu ai cărți de vizită, hârtii cu antet, siglă, slogan publicitar și număr de înregistrare, degeaba te chinui. Dacă, însă, rechizitele tale sunt realizate pe hârtie colorată, în tonul culorii asociate firmei tale, vei deveni O SUPER-PUTERE;




    32


    ORELE DE PROGRAM. Da, programul tău este o armă redutabilă. Dacă lucrezi, sâmbăta seara (sau dimineața devreme), iar concurența nu o face, s-ar putea să-i câștigi clienții;


    ZILELE DE LUCRU. Există firme care sunt deschise duminică pentru că nimeni nu lucrază în această zi. Curând, duminica va deveni prima zi a săptămânii din punct de vedere al profitabilității;


    CUM RĂSPUNZI LA TELEFON. Modul în care răspunzi la telefon îi atrage pe oameni. Tu și angajații care răspund la telefon trebuie să știți exact cum să procedați cu fiecare interlocutor prin intermediul cuvintelor, pauzelor și al atitudinii;


    ORDINEA ȘI BUNUL GUST. Dezordinea este, frecvent, cauza perderii a numeroase contracte pentru că oamenii cred că neglijența caracterizează, în general, firma respectivă. Acelaș lucru este adevărat și în legătură cu ordinea;


    DISTRIBUȚIA. Aceasta se referă la rutele pe care pot fi achiziționate produsele sau serviciile pe care le oferi: în magazinele proprii, în magazinele altora, prin poștă, prin telefon, la comandă, etc... Încearcă să câștigi pătrunzând pe piață cu o cât mai largă distribuție;





    SATISFACEREA CLIENTULUI. Una dintre erorile des întâlnite este intim legată de lipsa unei prealabile strategii pentru clienții nemulțumiți. Politica ta, în acest sens, trebuie să fie suficient de clară: clienții nemulțumiți pot deveni clienți mulțumiți, care vor reveni la tine cu plăcere a doua, a treia, a o suta oară. Oamenii par capricioși, dar capriciile lor ascund o acută lipsă de încredere. Încrederea se cere construită, cu pași mărunți dar siguri;




    34

    33


    ZÂMBETELE. Nu uita, că un zâmbet este o componentă a comportamentului social care îi face pe semenii tăi să se simtă bine. Primul pas către încredere este un zâmbet!



    PREZENTAREA MĂRFII. Cei mai buni vânzători folosesc anumite cuvinte și fraze. Deci, reține că cele mai bune prezentări ale mărfii trebuie memorate, apoi oferite într-un mod atractiv, interesant, deosebit. Clienții tăi vor căuta, cel mai ades, în produsul sau serviciul oferit, o racompensă psihologică. Aceasta înseamnă o destinație specială. Odinioară, unii vechi și încercați vânzłtori spuneau clienților: “Am ceva special, numai pentru dvs.”;

















    REPREZENTANȚII COMERCIALI (VÂNZĂTORII). Nu uita nici un moment că numai aceste persoane îți vor vinde marfa, fie că sunt, fie că nu sunt angajații tăi. Americanii povestesc și acum o istorioară cu mult tâlc, în acest sens: “...Un scriitor de mâna a treia, se lamenta prin baruri că a ajuns un ratat. Dorea să-și vândă ultimul manuscris, doar pentru aș-i achita datoriile. Într-o zi, un puștan l-a rugat să-l primească la masa sa, nemaifiind prin bar și alte locuri libere. După câteva discuții banale, tânărul s-a oferit să-i cumpere drepturile de autor cu câteva sute de dolari. Au bătut palma bucuroși, amândoi satisfăcuți de tranzacția realizată. Puștiul s-a dus, mai apoi, direct la o agenție de publicitate a unui mare cotidian, unde a dat următorul anunț - Cartea a fost un triumf: 1.000.000.000 de cumpărători în 1971” Toți au devenit celebri. Și tu o poți face. Cum? Cu idei de geniu.




    36



















    PROSPECȚII. Desigur, nu toți întreprinzătorii pot face ceea ce-și permit marile firme. Dar, trebuie să te preocupe idea de a avea un sprijin din parte cuiva cu “audienț㔠mai mare. În România, a ajuns deja de notorietate o întâmplare mai puțin obișnuită: “Un întreprinzător profilat pe vânzarea calculatoarelor - second hand - avea copilul la o grădiniță de cartier. Directoarea instituției l-a rugat să-i dea detalii în ce condiții s-ar putea achiziționa, pentru copii, un calculator, grădinița nedispunând de prea mulți bani. Întreprinzătorul a răspuns fără ezitare: dacă acceptați să mă ajutați, eu consimt să fac o donație grădiniței. În scurt timp, la toate ședințele cu părinții întreprinzătorul făcea demonstrații cu echipamentele sale. Cifra de vânzări i s-a triplat, iar felicitările care i-au fost transmise la sfârșitul anului de către părinții copiilor din grădiniță, prin intermediul unui ziar de mare tiraj, l-au făcut cunoscut și căutat de tot mai mulți clienți”;




    RECLAMA PROPRIE CU ROBOTUL TELEFONIC. Atunci când ești căutat la telefon, până ajungi la aparat, până se deblochează toate liniile de așteptare, când nu ești momentan acasă, robotul tău, pe un fond muzical, oferă cele mai diverse informații despre tine și bunele tale intenții. În 30 de secunde se pot spune multe lucruri;




    35





    PREZENTĂRILE COMERCIALE. Nu trebuie uitat faptul, că oricare marfă sau serviciu oferit, trebuie prezentat (adică descris, pus în lumina favorabilă a avantajelor net diferite în raport de concurența ta). O prezentare comercială trebuie făcută, întotdeauna, în mod profesional. Vânzătorul este acela care face prezentarea. Încrederea clientelei, evantaiul avantajelor, identitatea, reputația și distincția, numai așa ți-o creezi. De aceea, vom analiza pe larg aceste aspecte în capitolele care urmează;


    ENTUZIASMUL. Această armă este molipsitoare, de la vânzători la clienți, și de la ei la alți clienți. Este o contagiune sănătoasă. Nimic nu este mai dezarmant, ca atunci când ți se oferă ceva într-un climat posac, auster, încordat.


    CLIENȚII MULȚUMIȚI. Cel mai puternic aliat, în lupta pe care o duci, ține de clienții pe care ai reușit să-i mulțumești. Acești oameni, fiind satisfăcuți, vor purta prin viu-grai, o adevărată campanie publicitară, numai și numai în favoarea ta!




    LISTA POȘTALĂ A CLIENȚILOR TĂI. Iată un lucru mai valoros decât greutatea în aur pur, datorită faptului că poți apela, la această listă, de mai multe ori. Cu cât lista este mai lungă, cu atât mai mari vor fi câștigurile tale. Nu uita, că un bun vânzător, transmite personal urări și mesaje clienților, toți simțindu-se favoriți și favorizați, în același timp. Cel mai adesea, plata acestei corespondențe, o susține financiar întreprinzătorul unde lucrează vânzătorul. Dacă n-o susține, vânzătorul poate pleca la o firmă rivală, cu clienți cu tot!





    RELAȚIILE UMANE. După cum ați observat, deja, legăturile interumane depășesc simpla relație cumpărător-vânzător. Aceste “relații” sunt mai presus de orice. Sunt resursa personală profitabilă, care-i distinge net, într-un domeniu atât de dinamic, pe cei capabili de cei incapabili. Un vânzător bun, nu poate fi aruncat în stradă de o firmă ambițioasă, orgolioasă sau invidioasă pe reputația salariatului cu un prestigiu mai mare, adesea, decât a patronului. Cine face asemenea greșeli, plătește scump!







    După cum ați putut sesiza din argumentele de mai sus, ușor poate fi recunoscut faptul că procesele tehnologice - care asigură creșterea productivității muncii - nu mai sunt astăzi atât de ușor capabile să mai realizeze salturi spectaculoase ca acum cinzeci de ani, spre exemplu. De aceea, în ultimul timp, peste tot în lume, majoritatea firmelor și-au îndreptat speranțele către management și, în special, către managementul resurselor umane, în care au descoperit un potențial însemnat și relativ ieftin de sporire a eficienței, profiturilor și prestigiului. De exemplu, dacă achiziționarea de către firmă a unei instalații tehnologice noi, foarte complicate, și implicit, foarte scumpe, ar conduce la sporirea productivității muncii cu 25%, atunci un program de optimizare a forței de muncă (redefinirea posturilor, repartiție flexibilă, cointeresare, etc...) ar putea-o crește cu 35-50%, cu cheltuieli mult mai mici.

    Această tendință este clară - în toată lumea - ea arată direcția spre care se îndreaptă majoritatea firmelor. Departamentul de marketing coordonează pretutindeni activitățile de vânzare propriu-zisă, cu toate anexele, invizibile ale acestei activități: conducerea, impulsionarea, stimularea și controlul vânzătorilor, supravegherea directă a desfacerii fizice a produselor sau serviciilor oferite, a serviciilor post-vânzare, precum și a altor activități tehnico-comerciale (strategii promoționale, planificare și coordonare programe, publicitate, public-relation, studii de piață, etc...).

    Pentu a încheia problematica FORȚELOR DE VÂNZARE, din argumentele de mai sus reiese clar că activitatea aceasta este, practic, una de marketing direct - având atribuții speciale în domeniul comunicației, adică: culegerea de informații, identificarea piețelor potențiale, definirea profilului clienților, exponent al imaginii firmei pe care o reprezintă, verificarea efectelor unor activități promoționale, etc...












    ORGANIZAREA FORȚELOR DE VÂNZARE




    Pretutindeni cei care se lovesc de cuvântul organizare, fie că se gândesc la firmele mari, fie că tratează noțiunea cu multă ușurință.

    37

    ORGANIZAREA FORȚELOR DE VÂNZARE, are în vedere, în primul rând, stabilirea numărului optim de vânzători, pentru fiecare categorie în parte (la sediu, pe teren, etc...), repartizarea acestora pe diverse criterii și atribuirea de sarcini precise fiecăruia. Organizarea forțelor de vânzare se face pe baza strategiei de marketing a firmei, regulă fundamentală de înțelegere și aplicare de care depinde, în ultimă instanță, succesul sau eșecul politicii comerciale.


    Deși organizarea forțelor de vânzare, ca aspect tehnico-metodologic, nu face obiectul prezentului curs, chestiunile pe care le prezentăm în finalul acestui capitol au intenția declarată de a clarifica pentru vânzător poziția lui specială în firmă, și mai ales, complexitatea angrenajului din care face parte.


    Pe orice vânzător ori întreprinzător este firesc să-l intereseze ce fel de strategie practică firma. Din rațiuni explicative vom recunoaște ca uzuale, două practici:






    STRATEGIILE DE ÎMPINGERE (push) - Aceste strategii caută s㠓împing㔠produsul sau serviciul oferit către clienți sau distribuitori, ele pun în primul plan forțele de vânzare (număr, calitate, pregătire suprasaturată).

    38

    Aceste direcționări sunt recomandate în cazul produselor sau serviciilor cu o valoare unitară mare, deoarece clienții sunt mult mai ușor de reperat (găsit).




    STRATEGIILE DE ATRAGERE (pull) - Dimpotrivă, aceste direcționări tind s㠓atrag㔠clienții spre produsul su serviciul oferit, printr-o publicitate mai intensă și multiple acțiuni promoționale (sponsorizări de manifestări, reuniuni științifice, cursuri și programe educaționale diverse, echipe sportive, loterii și concursuri cu premii, etc...).


    Aceste strategii pun un accent deosebit pe calitatea, creativitatea și forța specialiștilor din “spatele firmei”, care se ocupă direct de activitatea de marketing și advertising. Aceste practici sunt mai frecvent utilizate în cazul bunurilor de larg consum, unde prospectarea pieții poate fi de multe ori dificilă.

    40

    În România, până în prezent, firmele încă nu s-au desprins de practicarea unor metode empirico-intuitive, cărora le spun cu infaturare: MARKETING.


    Cele mai sus enumerate, ne avertizează că:


     dacă, în cazul strategiilor “push” ai nevoie de mai mulți vânzători, agenți comerciali și prospecți (de cea mai înaltă calitate)




     în al doilea caz, strategiile “pull” îți solicită nevoia de asistență din partea celor mai buni specialiști în marketing și advertising


    În fapt, astăzi, și într-un caz, și în celălalt piața românească duce o acută lipsă de asemenea calificări, implicit competențe. Toate aceste anomalii, se compensează prin costuri sporite (a celor care și le permit). Echilibrul, se apreciază că se va crea, abia în jurul anului 2005!


    STABILIREA NUMĂRULUI DE VÂNZĂTORI


    Numărul vânzătorilor, oriunde în lume, reprezintă rezultatul unui calcul matematic care ține seama de strategia firmei, laolaltă de o mulțime de alte variabile, din rândul cărora, orientativ, prezentăm:




    39

     PIAȚA VÂNZĂTORILOR (a agenților comerciali) - Adică, cât de ușor pot fi găsiți vânzători gata formați, sau cât ar costa firma să pregătească pe banii săi acești oameni, cât ar costa perioada lor de integrare (la ritmul, exigențele și tipicul firmei), dacă există posibilitatea de a găsi să închiriezi asemenea specialiști, pentru acțiuni mai deosebite, pentru momente deosebite, pentru servicii mai deosebite.

    Din acest punct de vedere, actualmente în România, este greu de găsit un agent comercial gata format, existând puține școli pentru vânzători.






     COSTUL UNUI VĂNZĂTOR (comercial) - Spre exemplu, în Franța, costul unui singur contact (deci nu pe o vânzare!) este, în medie, de 700 FF (aproximativ 125 $). Dacă se ia ca bază de calcul al rentabilității o medie de 3 cotacte/zi, rezultă 375 $/zi pentru fiecare vânzător. Și reține-ți că aceste calcule se referă doar la costurile de dup㠓perioada de stabilizare și integrare” a vânzătorului. Dacă se ia în considerare și costurile legate de pregătirea sa, de acomodare, de riscuri, etc., sumele pot fi mult mai mari.

    În România, costul unui curs intensiv de două săptămâni pentru vânzători este de aproximativ (echivalentul a) 450-550 $/persoană, în plus adăugându-se tot cam aceeași sumă pentru asistarea lor timp de alte două săptămâni.






     PIAȚA CLIENȚILOR - Acest univers de aspecte se referă la caracteristicile generale ale clienților potențiali, obiceiuri, atitudini, etc... În România, oamenii nu sunt încă obișnuiți cu o activitate de vânzare la domiciliu, și de aceea spre exemplu, reacțiile lor pot fi dintre cele mai diverse, imprevizibile, deci greu de luat (matematic) în calcul. Pe acest fond, experiența firmei multinaționale ZEPTER, în România este o mărturie de acțiune mai puțin eficientă, pe o piață atipică.






     NUMĂRUL ȘI REPARTIZAREA GEOGRAFICĂ A CLIENȚILOR POTENȚIALI - Acest aspect ține de configurarea exactă a posibilităților, și mai ales, a costurilor legate de cheltuielile de transport a forțelor de vânzare, viteze de deplasare pe mari suprafețe geografice, cheltuielile de cazare, chletuielile ocazionate de demonstrații, lansări, dialog cu consumatorii potențiali, participări la târguri regionale, impactul acestora asupra volumului de vânzări, etc...

    41


    42




     POSIBILITĂȚILE DE INFORMARE ȘI DE PROSPECTARE - Acest aspect se referă la faptul, de loc de neglijat, că pentru a vinde - spre exemplu - cuptoare cu microunde, seturi VacSy sau ZEPTER, poate fi avantajos ca un număr mare de agenți comerciali să meargă din ușă în ușă, fără o informare prealabilă. Însă, pentru a vinde, de exemplu, un pager, un video, un contract de transmisii prin cablu, un palton de blană naturală sau un aparat portabil de luat tensiunea, eforturile se concentrează pe prospectarea pieții: găsirea adreselor clienților potențiali, amplasarea acestor zone față de sediul sau magazinul firmei, etc... Pentru toate aceste din urmă situații sunt necesare surse de informare suplimentare, obținute prin: Camera de Comerț, Oficiul de pensii, Oficiul poștal de cartier, Spitale, Farmacii, etc... În acest caz, se vor folosi mai puțini vânzători, dar de dorit este ca ei să fie mult mai eficienți.








     REPARTIZAREA VÂNZĂTORILOR - Se poate face după mai multe criterii, de exemplu:


     după sectoarele geografice unde se efectuează vânzările (avantaje: delimitări precise, reducerea cheltuielilor de deplasare și micșrarea conflictelor între vânzători);

     după categoriile de produse oferite spre vânzare (avantaje: mai bună prezentare tehnică a produselor, se ajunge la specializări de vânzători pe produse, vânzătorii capătă o recompensă psihologică importantă, conferindu-li-se mai mult prestigiu);

     după natura misiunii (avantaje: mai mulți vânzători pentru același client, în cazul firmelor care vând produse de valoare ridicată sau oferă mari cantități de produse, marketing telefonic, etc...);

     după categoriile de clienți (avantaje: vânzătorii pot fi specializați pe categorii de clienți - tineri, adulți, femei, bărbați, familiști, persoane singure, persoane fizice, juridice, etc..)


    43






     ATRIBUIREA SARCINILOR CĂTRE VÂNZĂTORI. Eficiența vânzătorilor v-a depinde în mod esențial de sarcinile care le-au fost repartizate. Amintim faptul că, din ce în ce mai mult, vânzătorii primesc tot mai multe sarcini, pe lângă misiunea lor principală - a vinde, și în domeniul comunicației (ca emițător, transmițător și receptor de mesaje, deoarece comunicarea interpersonală este cea mai eficientă formă de comunicare, fiind interactivă)








     FORMAREA VÂNZĂTORILOR. Prin prisma rolului important în cadrul firmei, forțelor de vânzare li se asigură mai întotdeauna o pregătire importantă și li se alocă resurse importante. De exemplu, costul forțelor de vânzare reprezintă, în medie, 15% din totalul cheltuielilor firmelor franceze.

    Practic, se consideră că un vânzător nepregătit nu numai că are șanse mici ca să vândă, dar poate în mod cert strica imaginea firmei, împiedicând și pe alții să vândă.


    Astăzi, formarea vânzătorilor, cel mai frecvent are în vedere următoarele cunoștințe:


    condițiile de vânzare pentru produsele oferite: preț, modalități de plată, service, asistență post-vânzare, etc...

    probleme legate de firmele și produsele concurente;

    problematica comunicației verbale și non-verbale;

    44

    elemente introductive de psihologia actului de vânzare (cunoașterea dintr-o privire a clientului);

    strategia de marketing a firmei: tipologia și caracteristicile clientelei tradiționale, obiecțiile mai frecvente, atitudinile clienților mulțumiți, etc...

    modul de organizare al firmei;

    modele standard pentru a conduce o acțiune corectă de vânzare;

    greșelile care trebuiesc evitate;

    situații și relații neadmise de către firmă
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  2. #12
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.585
    Sep 10 09 3:59 AM
    Partea a treia






    PROFILUL PSIHOLOGIC AL VÂNZĂTORULUI






    Oamenii, niciodată, nu sunt la fel unul cu celălalt. Unii preferă sau “se complac” într-o viață liniștită și monotonă, altora le place mișcarea, activitatea și spiritul de aventură.

    Nu toți semenii noștri doresc și cutează să întreprindă ceva.

    Pe de altă parte, cei care întreprind trebuie să posede anumite caracteristici, care acționează ca imbolduri sau provocări, pe care alții nu le au și, nu vor fi capabili niciodată să și le apropie (darămite, să le posede).

    Cheia independenței se află la îndemâna fiecăruia dintre noi.

    Cu cât imboldurile, despre care vorbeam, funcționează mai bine, cu atât dorința și efortul vor fi mai mari și cu atât șansele de a reuși sunt mai mai multe și mai mari.

    Singurele lucruri, cu adevărat importante țin de faptul că ceea ce faci trebuie mai întâi să-ți placă, iar mai apoi “să ai curajul” de a crede cu tărie în șansa ta.

    Șansa nu ți-o va oferi nimeni “pe tavă”.

    În lupta cotidiană a existenței nimeni nu oferă, oricine este, sau nu este capabil “să-și ia”ceea ce i se cuvine (adică, să-și valorifice șansa).

    45

    Cărțile clasice ne învață cel mai ades scopurile. Noi, în acest curs pragmatic, încercăm să deslușim “scurtăturile”.

    Având în vedere faptul că, din nimic nu prea iese mare lucru, metoda noastră necesită în schimb mai multă muncă - mai exact - mai multă “cunoaștere coagulată”.

    Logica unui asemenea sistem este simplă și directă. Dacă ai un capital cu totul ieșit din comun și-l investești avantajos sau îl depui la o bancă, trăiești liniștit. Dar dacă nu-l ai, trebuie să lupți și să înveți să suplinești forța banului cu forța minții.

    46

    Forța motrice în afaceri, știință sau sport nu trebuie să fie dorința de a săvârși o cotitură, sau de a obține un succes, ci curiozitatea, capacitatea de a te uimi și a te bucura de fiecare succes cât de mic și, mai ales, să simți frumusețea domeniului unde acționezi. În acest sens, pentru ca să învingi este necesar să-ți educi o conștiinciozitate ireproșabilă și să ai capacitatea de a reduce orice problemă, oricât ar fi de complicată, la simplitatea și claritatea extremă. Mai apoi, trebuie să ai capacitatea de a ieși dintr-o mulțime de contradicții psihologice (nevoia de modestie, renunțare, filantropie, supunere, resemnare, cedarea locului, etc...). Practic, trebuie să te conduci după intuiție, dar să nu te bazezi pe ea. Să fii conștient de toate greutățile, dar să știi din când în când să te detașezi de ele. Să crezi în rezultat, dar să-i cauți în același timp dovezile contrare (pentru ca să-ți poți păstra locul din vârf). Să-ți găsești un stil propriu de lucru, dar să ți-l schimbi pe măsura acumulării experienței și o dată cu fiecare performanță. Pe scurt, trebuie să mergi până la rădăcină, “până la esență” cum spunea Pasternak.

    Versurile invocate încep prin cuvintele “În toate-aș vrea să merg până la esență. În muncă, drum și sentimente.....”.

    Fie ca aceste versuri să le slujească drept călăuză celor care s-au decis să se consacre actului de vânzare.


    PROFILUL LUPTĂTORULUI

    PROFILUL VÂNZĂTORULUI


    Profilul psihologic al vânzătorului modern este identic cu profilul unui luptător de comando.

    Această afirmație categorică poate stârni, pentru un public mai puțin informat, valuri de proteste, de la ură la simple zâmbete ironice. Oamenii nu acceptă cu ușurință ceea ce nu înțeleg sau li se pare bizar.

    De aceea, afirmația anterioară necesită a fi explicată și analizată cu răspundere și obiectivitate.


    Astăzi, oamenii sunt suprasaturați de teamă, dezgust și derută.

    Aceste stări psihologice se regăsesc atât în Birmania, Franța, Australia sau S.U.A. cât și în România, Rusia, Cehia sau Polonia.

    Peste tot bântuie cuvântul de ordine: LIBERTATE. Dar libertatea nu înseamnă, nicăieri în lume, simplul sentiment că ești tratat cu demnitate și justiție, căci tocmai acești termeni sunt zgomotos puși sub grave acuze.

    47

    Libertatea înseamnă, astăzi, răspundere, risc și singurătate. Asta înseamnă că toți, de la copilul tău și până la rivalul sau vecinul tău nu sunt cu tine. Nicidecum, nu sunt neapărat împotriva ta. Și ei sunt tot singuri, și ei își asumă riscuri, și ei poartă pe umeri felurite răspunderi.

    Toți trebuie să se decidă. Ce mănâncă, ce beau, ce îmbracă, unde merg, ce-i riscant dar frumos, ce-i bun dar scump plătit și, mai ales, periculos. Toți se comportă aidoma călătorului urcat dintr-o greșeală într-un tren plecat la casare, fără ca nimeni și nimic să te avertizeze către ce pericol te îndrepți. Toți se simt “exilați în libertate”. Desigur aceasta-i varianta proastă, dar mai există și rute bune. La capătul lor te așteaptă succesul, prestigiul, reputația, prosperitatea.

    Permanent, oamenii se regăsesc prinși la o nouă răspântie. Pe unde s-o apuce? Cine să-i învețe, cine să-i reprezinte sau cine să-i dădăcească?

    Mulți se simt părăsiți: de Guvern, Primar, Biserică, propriul copil, soț ori soție. În plus (de parcă grijile nu erau suficiente), pe deasupra îi mai apasă și, o infinită serie de vești, reclame și anunțuri. Pasămite de mai înțelegi ceva.

    Nimic nu mai este uniform. Peste tot o diversitate crescândă, alimentată de o amețitoare varietate de noi canale și mijloace de informare.

    Cine mai are dreptate, cine minte și cine-ți mai vrea binele?

    Unii onsumatori cer o mai mare personalizare, individualizare și specializare a produselor pe care acceptă să le achiziționeze. Aceștia resping categoric anumite bunuri sau servicii omogene.

    Pe de altă parte, pe măsură ce corporațiile de fabricație, distribuție și publicitate au început să formeze alianțe fără frontiere, sau să se contopească peste simplele hotare naționale - după rațiunea marelui guru al marketingului Theodore Levitt de la Universitatea americană Harvard - “nevoile și dorințele lumii au fost omogenizate irevocabil”. Acum, același produs, susținut de aceeași reclamă, care înainte se vindea numai la nivel național, se poate vinde întregii lumi. Aceeași standardizare, același colorit, același design, și totuși, atâta diversitate..

    O pendulare obositoare: omogen - idividualizat.

    48

    Gospodinele franțuzoaice preferă mașinile de spălat care se încarcă cu rufe pe deasupra, în vreme ce englezoaicelor le plac mai mult cele cu o încărcare prin față. Firma McDonald’s, se conformează diferențelor naționale, vânzând bere în Germania, vin în Franța, plăcintă cu carne de oaie în Australia, votcă la Moscova și McSpaghetti în Filipine.

    Atitudinile față de mâncare, frumusețe, muncă, joacă, dragoste - sau, de ce nu, politică - se împart, astăzi, neomogen în funcție de cultură, ideologie politică sau reclama publicitară. Mai curând decât să omogenizeze planeta, mass-media de astăzi, adâncește diversitatea. Efectul de însingurare se resimte tot mai acut. Pe de o parte, asistăm la spargerea publicului de masă în segmente și subgrupe, fiecare acceptând o configurație de programe și mesaje diferite, pe de altă parte un accentuat efort de individualizare culturală, etnică, națională sau politică.

    În România, spre exemplu, un efect imediat al creșterii geometrice în ultimii ani ai abonaților televiziunilor prin cablu (din orașe, chiar și din unele sate) , l-a reprezentat “segregarea” în subgupe a familiei abonaților. Pe de o parte, în mod predilect “butonarea telecomenzilor” în căutare de “opțiuni” comune, pe de altă parte, conflicte inter-familiale pentru programe: sportive, sexi, porno, divertisment, desene animate, muzică, etc...

    Un singur numitor comun: EXPLOZIA DE IMAGINI transmise prin televiziune, atât sub formă de știri, cât și sub formă de emisiuni de divertisment.

    Ființele omenești, desigur în orice societate, au făcut dintotdeauna schimb de simboluri și modele. Aceste nevoi poartă amprenta cerințelor de COMUNICARE și CUNOAȘTERE. Anvergura acestor noțiuni nu mai provine astăzi din sălile de clasă sau din manualele tehnice, ci depinde tot mai mult de un accentuat volum de știri oferite de către televiziune, ziare, reviste și radio. Peste tot, un FUNDAL DE DETALII - peisaje, mașini, scene de pe stradă, din intimitatea patului conjugal, stiluri arhitecturale, telefoane, roboți telefonici, precum și comportamente aproape neobservate de genul: glumelor dintre o ospătăriță și un client, ironiilor unui elev la adresa unui profesor demodat sau replicilor unui salariat bun la adresa unui șef idiot.

    Până și cel mai răsuflate “filme polițiste” înfățișează modele, capricii și atitudini față de sex, religie, bani, politică, produse sau servicii.

    49

    Nimic din toate acestea nu este ignorat sau uitat de către spectator. Totul se îndosariază în minte, formând o parte din banca generală de cunoștințe și experiențe despre lume a persoanei.

    Bune sau rele deopotrivă, ele influiențează bagajul de ipoteze, atitudini, trebuințe și nevoi imediate. Toate sunt provocări, incitări și modele.

    Cine-i cel mai puternic om de pe Pământ?

    Răspunsul este astăzi, nu din capriciu, ci din certitudine: “cel care se învinge pe sine”.


    Iată argumentația luptei și luptătorului de comando.

    Toți luptătorii de succes au următoarele caracteristici de personalitate: răbdare, incisivitate, agresivitate, imaginație, sensibilitate și tărie de caracter.

    Toți vânzătorii de succes au nevoie de exact aceleași calități.

    Să presupunem, că de curând s-a deschis magazinul la care lucrezi tu. El nu este tot atăt de mare precum un supermagazin. Iată câteva vești rele, pe care nu trebuie să ți le ascundem:


    Firma sau produsele tale abia dacă au fost observate. Totuși ai început să vinzi. Ești bucuros. Viitorul, se pare, îți va surâde.

    Ai vândut câteva produse, clienții păreau mulțumiți dar nu-i mai revezi sosind să cumpere de la tine, iar alții nu mai apar.

    Clienții nu dau năvală pe ușă și nici nu te asaltează cu telefoanele. Unii clienți întâmplători privesc absent, alții par curios-interesați, dar nu cumpără. Ce se petrece?

    Începi să intri în panică. Începi să-ți pierzi buna dispoziție.

    Contabilul te întreabă: “ce faci, închizi sau mai perseverezi?”. Atenție, încep să curgă facturile de plată la: telefon, apă, gunoi, întreținere, furnizori, etc...

    Cu bugetul la pământ, continui. Unii clienți par totuși că s-au obișnuit cu tine.

    50

    Te întrebi: “oare cât se mai gândește omul din fața mea, dacă cumva are nevoie de ceea ce-i ofer”.

    Clienții potențiali par că ezită să cumpere, iar dacă solicită un produs din raft, par capricioși, greu de mulțumit, imposibili. Tu însă devii morocănos, încruntat și irascibil.

    S-au înplinit 6 luni. Tu încă te întrebi: “oare mai rezist?”, “oare, mă dă afară, patronul?”, etc...

    Ai hotărât să te re-orientezi către alte produse, alte servicii, alte idei. Schimbi vănzătorii!


    Atenție, primejdie! Nu te putem lăsa să faci asemenea gafe. Acestea sunt reacții standard. Așa se întâmplă în viață. Faptele acestea sunt rupte din realitate. Le-am selectat, pentru tine, nu pentru a te complexa, ci pentru a te pregăti ca să depășești mai ușor momentele critice.


    Anterior, subliniam că toți luptătorii de succes au aceleași caracteristici de personalitate: răbdare, incisivitate, agresivitate, imaginație, sensibilitate și tărie de caracter. Să încercăm să le vizualizăm:


    RĂBDAREA


    Vânzarea este aidoma unui spectacol de vânătoare. Vânezi, sau ești tu vânat.

    La vânătoare, trebuie să ai răbdare. Trebuie să aștepți momentul, ție, cel mai favorabil. Răbdarea înseamnă să fii preocupat să fii primul. Trebuie să înveți să suporți critica și să accepți riscul pentru a fi în rândul elitei. Trebuie să-ți ascunzi durerea, căci de vei ajunge sus vei fi obiectul geloziilor și minciunilor.

    Iată puterea ta, pe care o poți folosi înțelept și cinstit.


    INCISIVITATEA


    Relațiile modeste, circumscrise unui autentic respect reciproc nu ocolesc niciodată luptele pentru dominare.

    Fii un tip realist, și nu răsfățat.

    51

    În lupta pentru supremație trebuie să fii decis, discret, permanent, de neclintit. Temperamentul trebuie să-ți fie nu morocănos, ci vindicativ și realist orientat pe ținta pe care dorești s-o stăpânești. Asta înseamnă un înalt grad de capacitate intelectuală. Trebuie să fii capabil să stăpânești oamenii și situațiile pentru avantajul tău imediat. Trebuie să gravitezi în jurul tuturor lucrurilor fine din viață - cele mai frumoase femei și cei mai puternici bărbați.

    Incisiv, înseamnă să fii de o febrilitate excesivă. Să fii nemilos și preocupat să fii primul, oricând urmărești un scop important în viață.






    AGRESIVITATEA


    În viața de zi cu zi, poți fi timid. Poți să te ascunzi într-un colț de încăpere la discuțiile purtate în ocaziile speciale. S-ar putea să nu ai puterea să te uiți nici în ochii interlocutorilor ocazionali, dar aici este vorba de luptă. În bătăliile pentru a vinde tu, trebuie să fii o panteră.

    În arena actului de vânzare - unde se dă o luptă acerbă, pe viață și pe moarte - trebuie să gândești agresiv, să cheltuiești agresiv, să conduci discuții într-un mod agresiv, să receptezi și să oferi informații într-un mod agresiv. Dacă rivalii tăi nu te urăsc, cel puțin trebuie să se teamă de tine. Trebuie să le fie frică că îi întreci de fiecare dată, trebuie să se teamă că nu faci niciodată greșeli, trebuie să tremure la gândul că nu te vei poticni și vei ieși mereu, ca uleiul, la suprafață.

    Vei constata, parcurgând acest curs că a te comporta agresiv, nu înseamnă nicicum să fii bădăran, necioplit sau irascibil. A fi agresiv este echivalent cu a fi, permanent, “pe fază”.

    Nu vei putea scăpa, nicidecum, de emoții. Dar, urmând acest curs, vei scăpa de erori și regrete tardive.


    IMAGINAȚIE


    Unii dintre dvs. pot avea un mod de a vorbi leneș sau încet, dar asta nu trebuie să reflecte lipsa vitezei de deducție sau acțiune.

    Imaginație, înseamnă mesajul promovat de tine, capacitatea de a cerceta și inteligența competitivă pe care o arunci, permanent, în luptă. Doar astfel poți să-ți cântărești lucrurile, să-ți stabilești și să-ți formulezi propriile puncte de vedere. În general, trebuie să fii foarte atent la ceea ce spui.

    52

    Imaginație, înseamnă în spectrul actului de vânzare, eleganță în vorbire, îmbrăcăminte și maniere. Imaginație, înseamnă să nu te complaci în discuții sterile, fără folos sau frivolități.

    Aveți întotdeauna grijă atunci când vă puneți la contribuție imaginația. Un luptător redutabil se bazează pe cele mai bune (verificate) informații.

    Unii, confundă imaginația cu creativitatea sau originalitatea. Nimic mai grav. Un vânzător redutabil nu inventează. Scopul actului de vânzare este dorința de a cumpăra, de a vinde bunuri, sfaturi sau servicii, toate prin SIMPLA REPETIȚIE. Implicit, scopul actului de vânzare este acela de a-i face pe oameni să râdă, să acorde aplauze, premii de fidelitate, și multiple “efecte speciale”.


    SENSIBILITATE


    Un luptător pozează adesea în nemilos și crud, și nicidecum, sensibil. Totuși, la o analiză mai atentă, un luptător acționează cu cruzime pentru o cauză și pentru un public spectator. În Evul Mediu, cavalerii luptau pentru favoarea și culorile unei castelane. În sport, luptătorii se întrec pentru publicul care-i aclamă, sau după caz, îi huidue.

    Un luptător, combatant în comandou-rile actului de vânzare, trebuie să fie sensibil la publicul care îl privește, aplaudă sau aclamă. Trebuie, deci, să fii sensibil la tot ceea ce te înconjoară (în primul rând, la piață).

    Desigur trebuie să fii sensibil la clienții tăi, la potențialii tăi clienți. Trebuie să posezi un al șaselea simț, care să te avertizeze în legătură cu nevoile lor, cu dorințele lor, cu zona geografică din care fac parte, cu timpul real în care trăiesc.

    Un vânzător redutabil nu impune, nu bagă ceva pe gâtul clientului, el întotdeauna sfătuiește auditoriul să fie sensibil al deșteptăciune, la economie, la competitiv, la calitate, la nou, la frumos.

    Un vânzător sensibil clientelei sale, “bate șaua” ca să priceapă... “indecisul”.


    TĂRIE DE CARACTER


    După constatările studiilor de psihologie aplicată, numărul orgolioșilor, vanitoșilor și preocupaților de sine îi depășește net pe politicoși și modești. Dacă este așa, clienții tăi se vor simți jigniți și respinși să vadă în tine un potențial rival.

    53

    Clienții tăi vor “un chilipir”, o ocazie unică și o șansă prin care să se simtă avantajați. De aceea, logica luptei este, infinit mai greu de înțeles cu doi învingători, simultani. Tu, trebuie însă, să demonstrezi că așa ceva este posibil.

    Pentru asta, ai nevoie de tărie de caracter pentru a-ți spune, cu zâmbetul pe buze, întreaga poveste și a nu te îngrijora că textul este prea lung și mereu, și mereu, același. Trebuie rapid să înțelegi că nimănui nu-i place “un patefon” blocat pe-o frază. Totuși, clienții abia dacă știu că exiști. Ei sunt, permanent, alții. Este dureros să realizezi asta. Tu, te simți un tonomat, o flașnetă sau un pian mecanic. Repeți mereu același lucru. Unora le poate părea monoton și stupid. Puțini vor realiza, fără ajutor, fatul că este însă profitabil.

    Dacă nu-ți poți ajusta personalitatea pentru a încorpora această trăsătură, degeaba te chinui. Lupta va fi inegală, căci:


    Tu, te vei plictisi;

    Cine vor mai fi plictisiți? Angajații tăi;

    Cine sunt cei care se vor plictisi imediat după aceștia? Colaboratorii și asociații tăi;

    Cine vor fi următorii? Amicii și familia;

    Cine se va situa mai la urmă? Cei mai buni prieteni ai tăi.


    Îmi amintesc o pățanie, mai veche. Cu vreun deceniu în urmă eram, frecvent, la repetițiile unui amic actor de renume. Involuntar desigur, nimeream la același pasaj de replici. Îl învățasem pe de rost, îl visam, mă obseda. L-am rugat, o dată, să schimbe o replică, care mie unul, mi se părea nepotrivită. Politicos, mi-a răspuns că nu este posibil. În gînd, desigur, l-am considerat pe amicul meu un docil, un fricos, un ne-luptător. La premiera spectacolului mi-am dat seama de uriașa mea eroare. Totul se putea, grav denatura. Aplauzele au irupt, tocmai la replica cu pricina. Recomensa, iată scopul!

    54

    Revenind la cele cinci etaje de plictisiți, putem afirma cu certitudine că, toate aceste persoane, care - fie vorba între noi, țin foarte mult la tine - îți vor da cu dragă inimă cel mai rău sfat posibil. Îți vor spune că s-au plictisit de modul tău de a vorbi și explica, că a venit vremea să te schimbi. Îți vor spune că s-au plictisit de tema mesajului, de aspectul și forma produselor sau serviciilor pe care le oferi. Este, întotdeauna, nevoie de un “eu” puternic pentru a rezista acestor persoane dragi. Este greu să spui tuturor - pe un ton politicos, dar ferm - să te scutească de părerea lor.

    Clienții care nu te-au auzit, încă, nu s-au plictisit. Este nevoie de mai multe secole pentru a-i plictisi pe toți.




    ALTE CARACTERISTICI ALE UNUI REDUTABIL VÂNZĂTOR


    A face un asemenea inventar de caracteristici de personalitate, înseamnă a face un inventar pentru a defini OMUL IDEAL: inteligent, tenace, distins, cultivat, optimist, etc...

    Cum oameni ideali, nu se regăsesc în realitate, voi încerca să conturez anumite observații, mizând pe adevărul ascuns în afirmația potrivit căreia: COMPARAȚIA ESTE MOTORUL CUNOAȘTERII.


    VORBIREA


    Una dintre cerințele elementare ale actului de vânzare îl reprezintă buna comunicare cu clientul. Cum, comunicarea dintre oameni va face obiectul unei analize mai riguroase la punctul următor din curs, CUNOȘTINȚE, vom sublinia:


    Un bun vânzător, în primul rând, trebuie să posede o bună cunoaștere a limbii române;

    Trebuie să se exprime ușor, clar și coerent;

    Trebuie să exerseze anumite formule concise, și mai ales, coerente de exprimare.

    56


    AUTOCONTROL


    55

    Oricine știe cât de greu de mulțumit sunt oamenii. Uneori ai de-a face, ca vânzător, cu rău intenționați, încăpățânați, orgolioși, provocatori voluntari sau involuntari de gâlceavă. Trebuie, deci, să posezi o perfectă stăpânire de sine. Nu trebuie uitat niciodată că un client care nu a cumpărat acum, o poate face mai târziu, așa încât fiecare întâlnire cu el devine “o investiție”. Pe de altă parte, o acțiune de vânzare este un spectacol cu public și pentru public. Deci, stăpânirea de sine, salvează spectacolul tău!


    SĂNĂTATE


    Infirmitatea fizică, chiar minoră, sau anumite probleme de sănătate pot fi jenante pentru interlocutorul actului de vânzare. Cu toate acestea, imediat după al doilea război mondial, infirmii veterani, au făcut în România cele mai vestite cariere de vânzători la “tutungerii și ziare”. Ca nimeni alții, ei au fost primii vânzători care “au descoperit”, la noi în țară, că săpunurile parfumate așezate în aceeași încăpere cu țigările, de orice fel, le schimbă gustul chiar și atunci când sunt “țintuite” în protecții sofisticate de celofan.

    Noi, însă, insistăm mai mult pe rezistența fizică și psihică.

    Nu oricine poate rezista la presiunea psihică din cursul actului de vânzare. Avem în vedere: incompetența sau chiar prostia clientului, obiecțiile, justificate sau nu, pe care le aude de sute de ori pe zi, manevrele și capriciile clienților, întrebărilor stupide sau cu peiorativ subânțeles, trucurile ieftine, luatul de la capăt, eșecurile repetate, etc... Spre exemplu, în Japonia, Coreea de Sud sau Franța, un timp patronii “aranjează” cu profesorii din școlile intensive, infiltrarea în magazine a unor fictivi clienți care sunt “special pregătiți” pentru a-I exaspera pe vânzători, cu întrebări, reacții dintre cele mai diverse, atitudini provocatoare, trucuri ieftine sau “mai sofisticate”. Ulterior, analizate, dau calificativul studentului, calitatea profesionistului. Nu există altă soluție.


    ASPECT FIZIC


    Desigur, nu oricine arată precum Claudia Schiffer. Lăsăm la aprecierea fiecăruia să reflecteze, dacă optează pentru: un bărbat inteligent, sau o femeie foarte frumoasă.

    Cert este că un vânzător bun arată întotdeauna IMPECABIL. Acesta este un element psihologic important. Actul de vânzare se supune axiomatic proverbului, corespunzător căruia: “HAINA-L FACE PE OM!”. Mai bine îmbrăcat, înseamnă un câștig mai mare! De aceea, în multe firme ținuta obligatorie (și nu UNIFORMA, cum greșit se apreciază, uneori, la noi în țară), se asigură din bugetele proprii ale firmei.

    57


    CUNOȘTINȚE


    Cursul pe care-l urmați este un exercițiu cotidian de implicare practică în tehnicile cele mai moderne de conducere a oamenilor. Veți constata că există și unele aspecte pe care, până acum, le-ați neglijat, le-ați desconsiderat sau, pur și simplu, nu le-ați cunoscut îndeajuns de bine. Nu vă sfiiți să puneți întrebări, nu fiți inhibați, și mai ales încercați să fiți dvs. înșivă pe întreg parcursul acestui modul de curs. Suntem siguri că veți reuși. Depinde însă de dvs. dacă voiți, cu adevărat, acest lucru?

    Pornim de la premisa că răspunsul dvs. cel mai frecvent ar fi DA.

    Pentru cel pe care-l veți avea în față, în calitate de lector, aceasta este o ipoteză de lucru.

    Nu vă sfiiți însă să vă afirmați și alte puncte de vedere!

    Vor exista, desigur, suficiente momente de bulversare și contrazicere a tot ceea ce ați considerat până de curând ca fiind singura rută, unicul drum de acces. Nu pierdeți însă momentul de a vă clarifica paleta de avantaje și dezavantaje pe care le propagă o variantă sau alta de lucru!

    Începând un asemenea curs, ne permitem să vă facem câteva recomandări:


    renunțați la propriile dvs. prejudecăți;

    încercați să vă formați o proprie echipă, alcătuită din colegi sau colege;

    încercați să vă apropiați și să vă creșteți oameni;

    nu uitați că încrederea (reciprocă) trebuie construită (pas cu pas);

    totul începe de la EFICIENTA COMUNICARE;

    58

    a trăi într-o epocă bzată exclusiv pe concurență și valoare, nu înseamnă să fii singur ori însingurat, de aceea este necesar să-ți definești și să-ți descoperi propriul tău grup de interese;

    nu aștepta milă sau protecție, oferă avantaje ca să-ți câștigi oameni;

    “ sărutul morții” începe atunci când nu mai ai rival (ești unic și a toate știutor);

    succesul tău poate începe ACUM


    O simplă privire aruncată asupra biografiei unor iluștri oameni este de ajuns pentru a ne convinge că mulți dintre aceștia au fost vânzători.

    Înțeleptul Thales din Milet, Solon al II-lea (întemeietorul Atenei), și matematicianul Hipocrate au fost comercianți. Platon și-a scos cheltuielile pentru drumul său în Egipt vânzând, pe unde trecea, untdelemn.

    Spinosa, deși preocupat de filosofie, lustruia oglinzi pentru a-și câștiga banii necesari traiului (de altfel comerțul sau cu oglinzi era mult mai cunoscut contemporanilor săi, decât studiile sale filosofice). Botanistul Linee confecționa și vindea cizme. Shakespeare a fost administrator de teatru, fiind apreciat ca un bun om de afaceri.

    De-a lungul anilor, modul de a face o afacere și a vinde ceva, a evoluat. În ultimele trei decenii, peisajul a devenit de nerecunoscut. Unii spun că acest fapt se datorează japonezilor, mai nou coreenilor din Sud, taiwanezilor, ș.a.m.d. Cert este că evreii impresionează, polarizează și au împins totul înainte !


    Mai întâi, trebuie să COMUNICI EFICIENT.


    Indiferent de domeniul specific de implicare (inginerie, contabilitate, vânzări, consultanță juridică, economică, logistică sau strategică) EFICIENȚA UNUI CONTEMPORAN depinde în mod esențial de propria lui capacitate de a vorbi sau de a scrie, căci prin aceste mijloace el ÎNCEARCĂ SĂ INFLUIENȚEZE.

    Cercetând modul în care oamenii comunică reciproc - modul în care își transmit în mod cotidian informații. idei și păreri - constatăm lacune severe de cunoaștere, pricepere și, mai ales, rigoare.

    59

    Dat fiind că o bună parte a timpului, și mai ales, a energiilor fiecărui om în procesul diurn al muncii se cheltuie pentru confruntarea ideilor și părerilor, se evidențiază concluzia că: SUCCESUL NOSTRU ÎN VIAȚĂ - indiferent postura în care ne regăsim - depinde într-o esențială măsură de gradul în care îi înțelegem pe ceilalți, cât și de posibilitatea de a fi, noi înșine, înțeleși.


    Problema comunicării eficiente pare să ne crezee adevărate coȘmaruri, nesfârȘite dezamăgiri Și infinite deziluzii.

    PROCESUL COMUNICĂRII EFICIENTE nu poate fi învățat după ureche.


    În zilele noastre, într-o singură săptămână AVEM, PROBABIL, MAI MULTE CONTACTE PERSONALE DECÂT AVEAU STRĂMOȘII NOȘTRI, în evul mediu, ÎN TIMPUL ÎNTREGII LOR VIEȚI.

    De mici copii, adulții s-au străduit - după puterile lor - să neînvețe să citim, să scriem, să facem adunări, scăderi, înmulțiri și împărțiri.

    Deoarece ei ne corectau atunci când greșeam, am ajuns - prin automatism - să stăpânim aceste deprinderi.


    Desigur, alta-i situația, în cazul DEPRINDERII CONVERSAȚIEI.


    Adulții din jurul nostru (părinți, profesori sau iluștri necunoscuți) NU ȘI-AU FĂCUT DATORIA. Ei ne-au învățat doar cum să pronunțăm cuvintele și cum să înșirăm aceste cuvinte în propoziții. Dar nimeni, niciodată, nu ne-a învățat cum să comunicăm eficient cu alții.

    Atunci când mici fiind, făceam greșeli, nimeni nu ne-a învățat cum să le îndreptăm, nici măcar nu ne-a spus că ar trebui să corectăm unele lucruri, în această privință.

    Drept urmare, mulți dintre cei pe care i-am cunoscut sau i-am întâlnit de-a lungul întregii noastre vieți, NU NE-AU ARĂTAT SENTIMENTE PRIETENEȘTI - pe care de fapt ar fi putut să le aibă față de noi - ba, dimpotrivă, am constatat, nu fără a fi contrariați, că AU CĂUTAT COMPANIA ALTORA.

    În viața intimă sau la locul de muncă, rudele, clienții, vecinii sau asociații noștri au preferat uneori să încheie acorduri cu alte persoane, ALĂTURI DE CARE SE SIMȚEAU MAI BINE. Cu ei comunicau, după cum invers, cu noi, aceștia nu au putut. Nu-i vina lor, ci a noastră.

    60


    Putem afirma adesea că se constată faptul că mulți semeni de-ai noștri RATEAZĂ COMUNICAREA.

    Unii vor afirma: “și ce dacă?”

    Paguba pe care o constatăm, merită să reflectăm la acest aspect. Deci, să analizăm puțin problema:


    Atunci când cineva comunică ceva altei persoane, aceasta transmite:




    idei;

    observații;

    păreri;

    sfaturi;

    îndemnuri;

    formule de avertizare


    COMUNICAREA ESTE ESENȚIALĂ PENTRU MUNCA ȘI VIAȚA ÎN GRUP (ECHIPĂ).

    Dacă nu-ți poți împărtăși ideile și impresiile, oamenii nu pot acționa decât CA INDIVIZI IZOLAȚI. Fiecare, în felul lui, își poate urmări doar propriile-i scopuri, FĂRĂ A INFLUIENȚA și FĂRĂ A FI INFLUIENȚAT.


    Un vânzător eficace COORDONEAZĂ PROCESELE DE INFLUIENȚARE a oamenilor cu care intrĂ În contact.


    Cel mai adesea aceasta înseamnă cam 80% din efortul de a-i face pe oameni să se implice.

    Iată de ce, nu este lipsit de interes să vă întrebați mai ades, cât de multe sunt de fapt persoanele cu care - sunt interesat - să comunic eficient, adică profitabil (pentru mine și instituția unde lucrez)?

    61


    Comunicarea nu presupune doar a spune ceva oamenilor.

    Puteți, adesea să le spuneți ceva și ei să nu vă asculte (fiind concentrați pe o altă problemă), iar când vă ascultă, este foarte posibil să nu vă înțeleagă. Dacă nu primiți răspuns, NU PUTEȚI CONSIDERA CĂ FACEȚI CEVA ÎMPREUNĂ - puteți doar afirma că *vorbiți cu pereții*


    Se cheamă că ratăm comunicarea. Ratăm comunicarea chiar și atunci când nu deschidem gura.


    Ne vom ocupa puțin și de domeniul influențelor neconvenționale.

    Nu este nimic din domeniul ficțiunii sau supranaturalului.

    Despre “limbajul trupului” mulți dintre noi au auzit foarte puțin, sau aproape deloc.

    Studii deosebit de documentate, cercetări și multiple aplicații efectuate de către Ray Birdwhistell de la Universitatea din Louisville, au arătat că prin gesturi, ținută, poziție a trupului și prin distanța menținută față de alte persoane, se realizează o cantitate mai mare de comunicări interumane, decât pe orice altă rută.

    Este aproape incredibil că în decursul evoluției umane de mai bine de un milion de an, aspectele nonverbale ale comunicării au început să fie studiate mai intens abia în anii ‘60, iar publicul larg a luat cunoștință de existența acestora numai prin anul 1970, odată cu apariția cărții lui Julius Fast despre “limbajul trupului”. Această lucrare a fost de fapt, un rezumat al muncii depuse până atunci de mulți savanți în domeniul comunicării nonverbale. De atunci, mulți cercetători au observat și înregistrat aproape un milion de semne și semnale nonverbale, care pe un vânzător îl pot transforma oricând dintr-un om cu un succes limitat, într-un om cu un succes asigurat.


    După constatarea lui Albert Mehrabian, din totalul mesajelor, aproximativ 7% sunt verbale (numai cuvinte), 38% sunt vocale (incluzând tonalitatea vocii, inflexiunea și alte sunete guturale), iar 55% sunt mesaje nonverbale.

    Estimări similare s-au făcut și în privința cantităților nonverbale de comunicare între oameni. După aprecierile experților, o persoană obișnuită, de-a lungul unei zile, vorbește efectiv, timp de zece sau cinsprezece minute, iar o propoziție obișnuită durează în jur de două secunde și jumătate.

    62

    În cazul conversațiilor în doi, comportamentul verbal este de sub 35%, iar comunicările nonverbale reprezintă peste 65%.

    Majoritatea cercetătorilor sunt în general de acord cu constatarea potrivit căreia comunicarea este utilizată cu precădere pentru transmiterea datelor și informaților, în timp ce canalul nonverbal este folosit pentru exprimarea atiutudinilor interpersonale, iar, în anumite cazuri pentru a înlocui mesajele verbale.

    De exemplu,o femeie poate arunca o privire “ucigașă” unui bărbat, comunicând în felul acesta u mesaj cât se poate de clar, fără a deschide gura. Un copil, păstrând algoritmul poate “mima” un dezgust categoric, sau dimpotrivă, un “apetit” pur senzual.


    Um vânzător bine antrenat, poate sesiza cu precizie mișcarea pe care o face o anumită persoană prin simpla mișcare a trupului și gesturilor pe care le realizează aceasta.

    Este uimitor, că omul este rareori conștient de faptul că mișcările și gesturile sale pot transmite o anumită poveste, în timp ce vocea sa spune întotdeauna cu totul și cu totul altceva.


    TIPOLOGIA VÂNZĂTORILOR INEFICIENȚI


    Ineficiența în actul de vânzare trebuie căutată întotdeauna într-unul sau mai mulți dintre următorii factori:


    Incompetență;

    Aspect fizic și psihic necorespunzător;

    Lipsă de personalitate;

    Lipsă de cunoștințe profesionalizate;

    Lipsă de interes pentru nevoile clientului.


    Combinate sau luate separat, aceste caracteristici oferă o infinită varietate de tipologii, din rândul cărora schițăm câteva portrete robot:




    Agresivul


    63

    Un adevărat vulcan în erupție. Vorbește foarte afectat și vă poate prezenta ideile și vederile sale ca pe un edict imperial. Deși poate să facă caz de virtuțile democrației, să nu-l credeți. El se simte întotdeauna deasupra legii și adesea nu face ceea ce predică. Este înclinat să devină megaloman și are tendința să-i intimideze pe toți acei care îndrăznesc să-l provoace. Acționează nu arareori brutal, obraznic și extrem de nepoliticos. Nu-l interesează nevoile clienților. Ascultă puțin, vorbește mult, are răspuns la toate. Argumentația sa abundă în detalii tehnice, din care adesea clientul nu înțelege mai nimic.

    Cel mai des întâlnirile cu el INDISPUN și IRITĂ. Dictonul lui preferat este: “obraznicul mănâncă praznicul și cumintele flămânzește”.

    Când ratează vânzarea aruncă vinovăția asupra celorlalți, pe care-i acuză de ignoranță.


    Arogantul


    Este întâlnit, mai ales, la acele firme care au înregistrat o galopantă ascensiune. Aceste prototipuri umane sunt convinse că aroganța reprezintă o strategie foarte bună. După atitudinea pe care o afișează acești vânzători, clientul ar trebui să se bucure că i se poate face favoarea de a i se acorda atenție. Dacă nu vă convine, căutați în altă parte!

    Arogantul caută să complexeze. Obrăznicia și înfumurarea lui disprețuitoare INHIBĂ. Clientul va căuta orice prilej să se răzbune.


    Descurcărețul


    Este, categoric, cea mai răspândită subgupă de parveniți din România. Aparțin prin formația profesională altor domenii, și apreciază că succesul le-a surâs tocmai pentru că știu puțin din fiecare. Ei nu-și pierd timpul, se bazează pe intuiție, sunt permanent la limită (respect, morală, legalitate).

    Cuvântul lor de ordine îl reprezintă: RISCUL pe care îndrăznesc să și-l asume (pentru a ieși dintr-o situație dificilă, neobișnuită). Sunt gata să vândă orice, oricui, fără prea multe probleme. Acești oameni privesc actul comercial prin prisma “pieței negre”, care de fapt i-a și generat.




    ÎNCREZUTUL


    64

    Îngâmfat, înfumurat și plin de sine, încrezutul are mai întotdeauna competențe tehnice și comerciale reduse. Pentru el, clientul este un naiv și un prost. El vorbește despre sine, nu despre produsele sau serviciile pe care le oferă, din dorința să iasă el în evidență, să se laude. Clientul se simte derutat, nu știe ce să mai creadă: “el se așteapta să fie invitat să cumpere produsul și nu ambalajul”.


    Metodicul


    Ordonat, muncitor, ascultător, receptiv. Ocolește situațiile complicate, pentru care nu se simte bine pregătit. Este, în mod ideal folosit pentru vânzarea produselor de valoare mică și medie, care se vând ușor. Poza pe care-o afișează, reprezintă sinceritatea dezarmantă (care, de fapt, perfect i se potrivește).

    Acest specie umană se înpletește uneori cu timidul. Această reuniune nu avantajează actul de vânzare.


    Neglijentul


    Prototipul celui lipsit de atenție, grijă, interes. În primul rănd, NU ESTE MOTIVAT. El este prost plătit, prost îmbrăcat, indolent, nepăsător, dezordonat. Este, rareori ascultat până la capăt. Imaginea lui este adesea asociată cu firma care l-a angajat. Clienții abia așteaptă să se termine o întâlnire cu asemenea persoane.


    Obositul


    Afișează o stare de slăbiciune, istovire, plictiseală. Solicitat să prezinte un produs, descurajează imediat clientela printr-o comunicare nonverbală care te face să te simți rușinat de îndrăzneala pe care ai avut-o, de a cere unui copil bolnav de rahitism să-ți care geamantanele la plecarea în concediu.




    Orgoliosul


    65

    66

    Am putea spune, că orgoliul, trufia, mândria și vanitatea reprezintă MAREA CAPCANĂ pentru orice vânzător. Aceste atribute se regăsesc adesea la acei semeni ai noștri care se consideră “mult prea elevați” pentru a profesa ca un simplu vânzător la tejghea.

    Vanitosul, cade rapid în capcana primei greșeli făcute de client. El încearcă să epateze, să convingă că este “un superior”. El abundă în contraziceri. În loc să vândă, el încearcă să-l educe pe client. La rândul său, clientul, se simte făcut de râs și va încerca, cu prima ocazie, să se răzbune.

    Cu vanitoșii cea care pierde, este întotdeauna firma care i-a angajat.

    Japonezii, spre exemplu, consideră drept cea mai gravă injurie ca un vânzător “să îndrăznească” să-l contrazică pe un client. Indiferent ce-ar spune, face sau comenta! Clientul este întotdeauna “regele” (Majestatea-Sa care plătește).


    Plictisitul


    Veșnic rezolvând integrame sau citind un roman de aventuri, el este prototipul omului deranjat, sacrificat, expus, hărțuit, agasat. Din primul moment șochează prin lipsa de entuziasm și monotonia expunerii. El recită, nu prezintă. El privește pe pereți, și vorbește cu tine. El uită ce i-ai cerut, acum o clipă. El nu vociferează, el dă a lehamite, din umeri. Întotdeauna, clientul se simte în plus. Nu va mai reveni la același magazin, poate niciodată, dacă “n-are încotro”.




    Relaționalul


    Unii spun, că se regăsește numai în filmele americane. Jovial, disponibil, curtenitor, amabil, ușor de acceptat, bun psiholog. Electrizează asistența pentru că știe să asculte, să înțeleagă, să intuiască, să propună o soluție salvatoare sau un produs “special pentru...” Acest prototip ideal pentru actul comercial pune accentul pe relațiile sale personale cu clienții. El este consultat de multe ori în probleme nelegate de propria sa activitate, joacă rolul de arbitru, primește afectat confidențe și lasă, întotdeauna, loc pentru o nouă întâlnire. Agenda lui este plină de adrese și numere de telefon, el trimite felicitări de sărbători clienților stabili. El convinge clientul să cumpere creându-i impresia unui “chilipir”, chiar și atunci când sfătuiește clientul să meargă la un alt magazin, pentru că, absolut accidental, produsul dorit îi lipsește.


    Snobul


    Conduita acestui prototip uman abundă în admirația exagerată, pe care-o alocă, pentru tot ceea ce este considerat a fi la modă. Atitudinile etalate de el cerșesc a fi asimilate oamenilor prestigioși din înalta societate. Vânzătorul snob face o eroare psihologică fundamentală: “snob poate fi clientul, dar nicidecum vânzătorul!”. Ratând empatia (adică, fenomenul de apropiere cognitivă și afectivă față de client, prin care devenim sau nu abili în a prevedea comportamentul altor persoane bazându-ne pe descifrarea predispozițiilor psihologice - gânduri, percepții, sentimente, atitudini), snobul devine abstract, idealist și nerealist. Limbajul lui sofisticat, abundând în neologisme îi provoacă clientului sentimentul că s-a rătăcit într-o altă lume. Adesea, clientul spune: “pardon”, și pleacă în altă parte.


    Șmecherul


    Această specie este adesea întâlnită în România. Clientul o percepe ca pe o formă de “șarlatanie ordinară”. Tot ceea ce face și întreprinde, șmecherul, lasă gustul unei înșelătorii. Necinstea, dincolo de aspectul moral, arată că pur și simplu nu este rentabilă în actul de vânzare. Un client mulțumit va povesti cel puțin altuia, unul nesatisfăcut sau înșelat, va povesti la o sută!

    Nu uitați: un client “fraierit” - pentru a se răzbuna - va exagera incidentul. Psihologic, auditoriul va aprecia, pe drept cuvânt, că: “nu iese fum până nu faci focul”. Pentru a se proteja, clienții potențiali vor evita din răsputeri firma cu “șmecheri”.


    Tehnicistul


    Iată cazul tipic al inginerului ajuns vânzător. Refugiul pentru el îl reprezintă “obsesia sa tehnică”, adică, detalii, schițe, amănunte, amestecuri de soluții cu ipoteze, și toate oferite pe nerăsuflate, cu o infinită ușurare.

    Experiența ne demonstrează că 8 din 10 asemenea vânzători, vând mai puțin decât un piețar anonim.




    68


    Timidul


    Lipsit de curaj și încredere în sine, vânzătorul timid se teme: de client, de propriile produse, de perioadele de tăcere prelungită, de lipsa de hotărâre a clientului, ș.a.m.d.

    Din punct de vedere psihologic, timizii tipici acționează în două moduri, diametral opuse:


    Fie, se scuză de multe ori (că reține, că deranjează, că produsul este... “prea scump”, “prea mare sau prea mic”, etc...);

    Fie, cuprins de negre presimțiri atacă clientul cu ironii (tactică de descurajare).
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  3. #13
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.585
    Sep 10 09 3:59 AM
    Partea a treia






    PROFILUL PSIHOLOGIC AL VÂNZĂTORULUI






    Oamenii, niciodată, nu sunt la fel unul cu celălalt. Unii preferă sau “se complac” într-o viață liniștită și monotonă, altora le place mișcarea, activitatea și spiritul de aventură.

    Nu toți semenii noștri doresc și cutează să întreprindă ceva.

    Pe de altă parte, cei care întreprind trebuie să posede anumite caracteristici, care acționează ca imbolduri sau provocări, pe care alții nu le au și, nu vor fi capabili niciodată să și le apropie (darămite, să le posede).

    Cheia independenței se află la îndemâna fiecăruia dintre noi.

    Cu cât imboldurile, despre care vorbeam, funcționează mai bine, cu atât dorința și efortul vor fi mai mari și cu atât șansele de a reuși sunt mai mai multe și mai mari.

    Singurele lucruri, cu adevărat importante țin de faptul că ceea ce faci trebuie mai întâi să-ți placă, iar mai apoi “să ai curajul” de a crede cu tărie în șansa ta.

    Șansa nu ți-o va oferi nimeni “pe tavă”.

    În lupta cotidiană a existenței nimeni nu oferă, oricine este, sau nu este capabil “să-și ia”ceea ce i se cuvine (adică, să-și valorifice șansa).

    45

    Cărțile clasice ne învață cel mai ades scopurile. Noi, în acest curs pragmatic, încercăm să deslușim “scurtăturile”.

    Având în vedere faptul că, din nimic nu prea iese mare lucru, metoda noastră necesită în schimb mai multă muncă - mai exact - mai mult㠓cunoaștere coagulată”.

    Logica unui asemenea sistem este simplă și directă. Dacă ai un capital cu totul ieșit din comun și-l investești avantajos sau îl depui la o bancă, trăiești liniștit. Dar dacă nu-l ai, trebuie să lupți și să înveți să suplinești forța banului cu forța minții.

    46

    Forța motrice în afaceri, știință sau sport nu trebuie să fie dorința de a săvârși o cotitură, sau de a obține un succes, ci curiozitatea, capacitatea de a te uimi și a te bucura de fiecare succes cât de mic și, mai ales, să simți frumusețea domeniului unde acționezi. În acest sens, pentru ca să învingi este necesar să-ți educi o conștiinciozitate ireproșabilă și să ai capacitatea de a reduce orice problemă, oricât ar fi de complicată, la simplitatea și claritatea extremă. Mai apoi, trebuie să ai capacitatea de a ieși dintr-o mulțime de contradicții psihologice (nevoia de modestie, renunțare, filantropie, supunere, resemnare, cedarea locului, etc...). Practic, trebuie să te conduci după intuiție, dar să nu te bazezi pe ea. Să fii conștient de toate greutățile, dar să știi din când în când să te detașezi de ele. Să crezi în rezultat, dar să-i cauți în același timp dovezile contrare (pentru ca să-ți poți păstra locul din vârf). Să-ți găsești un stil propriu de lucru, dar să ți-l schimbi pe măsura acumulării experienței și o dată cu fiecare performanță. Pe scurt, trebuie să mergi până la rădăcină, “până la esenț㔠cum spunea Pasternak.

    Versurile invocate încep prin cuvintele “În toate-aș vrea să merg până la esență. În muncă, drum și sentimente.....”.

    Fie ca aceste versuri să le slujească drept călăuză celor care s-au decis să se consacre actului de vânzare.


    PROFILUL LUPTĂTORULUI

    PROFILUL VÂNZĂTORULUI


    Profilul psihologic al vânzătorului modern este identic cu profilul unui luptător de comando.

    Această afirmație categorică poate stârni, pentru un public mai puțin informat, valuri de proteste, de la ură la simple zâmbete ironice. Oamenii nu acceptă cu ușurință ceea ce nu înțeleg sau li se pare bizar.

    De aceea, afirmația anterioară necesită a fi explicată și analizată cu răspundere și obiectivitate.


    Astăzi, oamenii sunt suprasaturați de teamă, dezgust și derută.

    Aceste stări psihologice se regăsesc atât în Birmania, Franța, Australia sau S.U.A. cât și în România, Rusia, Cehia sau Polonia.

    Peste tot bântuie cuvântul de ordine: LIBERTATE. Dar libertatea nu înseamnă, nicăieri în lume, simplul sentiment că ești tratat cu demnitate și justiție, căci tocmai acești termeni sunt zgomotos puși sub grave acuze.

    47

    Libertatea înseamnă, astăzi, răspundere, risc și singurătate. Asta înseamnă că toți, de la copilul tău și până la rivalul sau vecinul tău nu sunt cu tine. Nicidecum, nu sunt neapărat împotriva ta. Și ei sunt tot singuri, și ei își asumă riscuri, și ei poartă pe umeri felurite răspunderi.

    Toți trebuie să se decidă. Ce mănâncă, ce beau, ce îmbracă, unde merg, ce-i riscant dar frumos, ce-i bun dar scump plătit și, mai ales, periculos. Toți se comportă aidoma călătorului urcat dintr-o greșeală într-un tren plecat la casare, fără ca nimeni și nimic să te avertizeze către ce pericol te îndrepți. Toți se simt “exilați în libertate”. Desigur aceasta-i varianta proastă, dar mai există și rute bune. La capătul lor te așteaptă succesul, prestigiul, reputația, prosperitatea.

    Permanent, oamenii se regăsesc prinși la o nouă răspântie. Pe unde s-o apuce? Cine să-i învețe, cine să-i reprezinte sau cine să-i dădăcească?

    Mulți se simt părăsiți: de Guvern, Primar, Biserică, propriul copil, soț ori soție. În plus (de parcă grijile nu erau suficiente), pe deasupra îi mai apasă și, o infinită serie de vești, reclame și anunțuri. Pasămite de mai înțelegi ceva.

    Nimic nu mai este uniform. Peste tot o diversitate crescândă, alimentată de o amețitoare varietate de noi canale și mijloace de informare.

    Cine mai are dreptate, cine minte și cine-ți mai vrea binele?

    Unii onsumatori cer o mai mare personalizare, individualizare și specializare a produselor pe care acceptă să le achiziționeze. Aceștia resping categoric anumite bunuri sau servicii omogene.

    Pe de altă parte, pe măsură ce corporațiile de fabricație, distribuție și publicitate au început să formeze alianțe fără frontiere, sau să se contopească peste simplele hotare naționale - după rațiunea marelui guru al marketingului Theodore Levitt de la Universitatea americană Harvard - “nevoile și dorințele lumii au fost omogenizate irevocabil”. Acum, același produs, susținut de aceeași reclamă, care înainte se vindea numai la nivel național, se poate vinde întregii lumi. Aceeași standardizare, același colorit, același design, și totuși, atâta diversitate..

    O pendulare obositoare: omogen - idividualizat.

    48

    Gospodinele franțuzoaice preferă mașinile de spălat care se încarcă cu rufe pe deasupra, în vreme ce englezoaicelor le plac mai mult cele cu o încărcare prin față. Firma McDonald’s, se conformează diferențelor naționale, vânzând bere în Germania, vin în Franța, plăcintă cu carne de oaie în Australia, votcă la Moscova și McSpaghetti în Filipine.

    Atitudinile față de mâncare, frumusețe, muncă, joacă, dragoste - sau, de ce nu, politică - se împart, astăzi, neomogen în funcție de cultură, ideologie politică sau reclama publicitară. Mai curând decât să omogenizeze planeta, mass-media de astăzi, adâncește diversitatea. Efectul de însingurare se resimte tot mai acut. Pe de o parte, asistăm la spargerea publicului de masă în segmente și subgrupe, fiecare acceptând o configurație de programe și mesaje diferite, pe de altă parte un accentuat efort de individualizare culturală, etnică, națională sau politică.

    În România, spre exemplu, un efect imediat al creșterii geometrice în ultimii ani ai abonaților televiziunilor prin cablu (din orașe, chiar și din unele sate) , l-a reprezentat “segregarea” în subgupe a familiei abonaților. Pe de o parte, în mod predilect “butonarea telecomenzilor” în căutare de “opțiuni” comune, pe de altă parte, conflicte inter-familiale pentru programe: sportive, sexi, porno, divertisment, desene animate, muzică, etc...

    Un singur numitor comun: EXPLOZIA DE IMAGINI transmise prin televiziune, atât sub formă de știri, cât și sub formă de emisiuni de divertisment.

    Ființele omenești, desigur în orice societate, au făcut dintotdeauna schimb de simboluri și modele. Aceste nevoi poartă amprenta cerințelor de COMUNICARE și CUNOAȘTERE. Anvergura acestor noțiuni nu mai provine astăzi din sălile de clasă sau din manualele tehnice, ci depinde tot mai mult de un accentuat volum de știri oferite de către televiziune, ziare, reviste și radio. Peste tot, un FUNDAL DE DETALII - peisaje, mașini, scene de pe stradă, din intimitatea patului conjugal, stiluri arhitecturale, telefoane, roboți telefonici, precum și comportamente aproape neobservate de genul: glumelor dintre o ospătăriță și un client, ironiilor unui elev la adresa unui profesor demodat sau replicilor unui salariat bun la adresa unui șef idiot.

    Până și cel mai răsuflate “filme polițiste” înfățișează modele, capricii și atitudini față de sex, religie, bani, politică, produse sau servicii.

    49

    Nimic din toate acestea nu este ignorat sau uitat de către spectator. Totul se îndosariază în minte, formând o parte din banca generală de cunoștințe și experiențe despre lume a persoanei.

    Bune sau rele deopotrivă, ele influiențează bagajul de ipoteze, atitudini, trebuințe și nevoi imediate. Toate sunt provocări, incitări și modele.

    Cine-i cel mai puternic om de pe Pământ?

    Răspunsul este astăzi, nu din capriciu, ci din certitudine: “cel care se învinge pe sine”.


    Iată argumentația luptei și luptătorului de comando.

    Toți luptătorii de succes au următoarele caracteristici de personalitate: răbdare, incisivitate, agresivitate, imaginație, sensibilitate și tărie de caracter.

    Toți vânzătorii de succes au nevoie de exact aceleași calități.

    Să presupunem, că de curând s-a deschis magazinul la care lucrezi tu. El nu este tot atăt de mare precum un supermagazin. Iată câteva vești rele, pe care nu trebuie să ți le ascundem:


    Firma sau produsele tale abia dacă au fost observate. Totuși ai început să vinzi. Ești bucuros. Viitorul, se pare, îți va surâde.

    Ai vândut câteva produse, clienții păreau mulțumiți dar nu-i mai revezi sosind să cumpere de la tine, iar alții nu mai apar.

    Clienții nu dau năvală pe ușă și nici nu te asaltează cu telefoanele. Unii clienți întâmplători privesc absent, alții par curios-interesați, dar nu cumpără. Ce se petrece?

    Începi să intri în panică. Începi să-ți pierzi buna dispoziție.

    Contabilul te întreabă: “ce faci, închizi sau mai perseverezi?”. Atenție, încep să curgă facturile de plată la: telefon, apă, gunoi, întreținere, furnizori, etc...

    Cu bugetul la pământ, continui. Unii clienți par totuși că s-au obișnuit cu tine.

    50

    Te întrebi: “oare cât se mai gândește omul din fața mea, dacă cumva are nevoie de ceea ce-i ofer”.

    Clienții potențiali par că ezită să cumpere, iar dacă solicită un produs din raft, par capricioși, greu de mulțumit, imposibili. Tu însă devii morocănos, încruntat și irascibil.

    S-au înplinit 6 luni. Tu încă te întrebi: “oare mai rezist?”, “oare, mă dă afară, patronul?”, etc...

    Ai hotărât să te re-orientezi către alte produse, alte servicii, alte idei. Schimbi vănzătorii!


    Atenție, primejdie! Nu te putem lăsa să faci asemenea gafe. Acestea sunt reacții standard. Așa se întâmplă în viață. Faptele acestea sunt rupte din realitate. Le-am selectat, pentru tine, nu pentru a te complexa, ci pentru a te pregăti ca să depășești mai ușor momentele critice.


    Anterior, subliniam că toți luptătorii de succes au aceleași caracteristici de personalitate: răbdare, incisivitate, agresivitate, imaginație, sensibilitate și tărie de caracter. Să încercăm să le vizualizăm:


    RĂBDAREA


    Vânzarea este aidoma unui spectacol de vânătoare. Vânezi, sau ești tu vânat.

    La vânătoare, trebuie să ai răbdare. Trebuie să aștepți momentul, ție, cel mai favorabil. Răbdarea înseamnă să fii preocupat să fii primul. Trebuie să înveți să suporți critica și să accepți riscul pentru a fi în rândul elitei. Trebuie să-ți ascunzi durerea, căci de vei ajunge sus vei fi obiectul geloziilor și minciunilor.

    Iată puterea ta, pe care o poți folosi înțelept și cinstit.


    INCISIVITATEA


    Relațiile modeste, circumscrise unui autentic respect reciproc nu ocolesc niciodată luptele pentru dominare.

    Fii un tip realist, și nu răsfățat.

    51

    În lupta pentru supremație trebuie să fii decis, discret, permanent, de neclintit. Temperamentul trebuie să-ți fie nu morocănos, ci vindicativ și realist orientat pe ținta pe care dorești s-o stăpânești. Asta înseamnă un înalt grad de capacitate intelectuală. Trebuie să fii capabil să stăpânești oamenii și situațiile pentru avantajul tău imediat. Trebuie să gravitezi în jurul tuturor lucrurilor fine din viață - cele mai frumoase femei și cei mai puternici bărbați.

    Incisiv, înseamnă să fii de o febrilitate excesivă. Să fii nemilos și preocupat să fii primul, oricând urmărești un scop important în viață.






    AGRESIVITATEA


    În viața de zi cu zi, poți fi timid. Poți să te ascunzi într-un colț de încăpere la discuțiile purtate în ocaziile speciale. S-ar putea să nu ai puterea să te uiți nici în ochii interlocutorilor ocazionali, dar aici este vorba de luptă. În bătăliile pentru a vinde tu, trebuie să fii o panteră.

    În arena actului de vânzare - unde se dă o luptă acerbă, pe viață și pe moarte - trebuie să gândești agresiv, să cheltuiești agresiv, să conduci discuții într-un mod agresiv, să receptezi și să oferi informații într-un mod agresiv. Dacă rivalii tăi nu te urăsc, cel puțin trebuie să se teamă de tine. Trebuie să le fie frică că îi întreci de fiecare dată, trebuie să se teamă că nu faci niciodată greșeli, trebuie să tremure la gândul că nu te vei poticni și vei ieși mereu, ca uleiul, la suprafață.

    Vei constata, parcurgând acest curs că a te comporta agresiv, nu înseamnă nicicum să fii bădăran, necioplit sau irascibil. A fi agresiv este echivalent cu a fi, permanent, “pe fază”.

    Nu vei putea scăpa, nicidecum, de emoții. Dar, urmând acest curs, vei scăpa de erori și regrete tardive.


    IMAGINAȚIE


    Unii dintre dvs. pot avea un mod de a vorbi leneș sau încet, dar asta nu trebuie să reflecte lipsa vitezei de deducție sau acțiune.

    Imaginație, înseamnă mesajul promovat de tine, capacitatea de a cerceta și inteligența competitivă pe care o arunci, permanent, în luptă. Doar astfel poți să-ți cântărești lucrurile, să-ți stabilești și să-ți formulezi propriile puncte de vedere. În general, trebuie să fii foarte atent la ceea ce spui.

    52

    Imaginație, înseamnă în spectrul actului de vânzare, eleganță în vorbire, îmbrăcăminte și maniere. Imaginație, înseamnă să nu te complaci în discuții sterile, fără folos sau frivolități.

    Aveți întotdeauna grijă atunci când vă puneți la contribuție imaginația. Un luptător redutabil se bazează pe cele mai bune (verificate) informații.

    Unii, confundă imaginația cu creativitatea sau originalitatea. Nimic mai grav. Un vânzător redutabil nu inventează. Scopul actului de vânzare este dorința de a cumpăra, de a vinde bunuri, sfaturi sau servicii, toate prin SIMPLA REPETIȚIE. Implicit, scopul actului de vânzare este acela de a-i face pe oameni să râdă, să acorde aplauze, premii de fidelitate, și multiple “efecte speciale”.


    SENSIBILITATE


    Un luptător pozează adesea în nemilos și crud, și nicidecum, sensibil. Totuși, la o analiză mai atentă, un luptător acționează cu cruzime pentru o cauză și pentru un public spectator. În Evul Mediu, cavalerii luptau pentru favoarea și culorile unei castelane. În sport, luptătorii se întrec pentru publicul care-i aclamă, sau după caz, îi huidue.

    Un luptător, combatant în comandou-rile actului de vânzare, trebuie să fie sensibil la publicul care îl privește, aplaudă sau aclamă. Trebuie, deci, să fii sensibil la tot ceea ce te înconjoară (în primul rând, la piață).

    Desigur trebuie să fii sensibil la clienții tăi, la potențialii tăi clienți. Trebuie să posezi un al șaselea simț, care să te avertizeze în legătură cu nevoile lor, cu dorințele lor, cu zona geografică din care fac parte, cu timpul real în care trăiesc.

    Un vânzător redutabil nu impune, nu bagă ceva pe gâtul clientului, el întotdeauna sfătuiește auditoriul să fie sensibil al deșteptăciune, la economie, la competitiv, la calitate, la nou, la frumos.

    Un vânzător sensibil clientelei sale, “bate șaua” ca să priceapă... “indecisul”.


    TĂRIE DE CARACTER


    După constatările studiilor de psihologie aplicată, numărul orgolioșilor, vanitoșilor și preocupaților de sine îi depășește net pe politicoși și modești. Dacă este așa, clienții tăi se vor simți jigniți și respinși să vadă în tine un potențial rival.

    53

    Clienții tăi vor “un chilipir”, o ocazie unică și o șansă prin care să se simtă avantajați. De aceea, logica luptei este, infinit mai greu de înțeles cu doi învingători, simultani. Tu, trebuie însă, să demonstrezi că așa ceva este posibil.

    Pentru asta, ai nevoie de tărie de caracter pentru a-ți spune, cu zâmbetul pe buze, întreaga poveste și a nu te îngrijora că textul este prea lung și mereu, și mereu, același. Trebuie rapid să înțelegi că nimănui nu-i place “un patefon” blocat pe-o frază. Totuși, clienții abia dacă știu că exiști. Ei sunt, permanent, alții. Este dureros să realizezi asta. Tu, te simți un tonomat, o flașnetă sau un pian mecanic. Repeți mereu același lucru. Unora le poate părea monoton și stupid. Puțini vor realiza, fără ajutor, fatul că este însă profitabil.

    Dacă nu-ți poți ajusta personalitatea pentru a încorpora această trăsătură, degeaba te chinui. Lupta va fi inegală, căci:


    Tu, te vei plictisi;

    Cine vor mai fi plictisiți? Angajații tăi;

    Cine sunt cei care se vor plictisi imediat după aceștia? Colaboratorii și asociații tăi;

    Cine vor fi următorii? Amicii și familia;

    Cine se va situa mai la urmă? Cei mai buni prieteni ai tăi.


    Îmi amintesc o pățanie, mai veche. Cu vreun deceniu în urmă eram, frecvent, la repetițiile unui amic actor de renume. Involuntar desigur, nimeream la același pasaj de replici. Îl învățasem pe de rost, îl visam, mă obseda. L-am rugat, o dată, să schimbe o replică, care mie unul, mi se părea nepotrivită. Politicos, mi-a răspuns că nu este posibil. În gînd, desigur, l-am considerat pe amicul meu un docil, un fricos, un ne-luptător. La premiera spectacolului mi-am dat seama de uriașa mea eroare. Totul se putea, grav denatura. Aplauzele au irupt, tocmai la replica cu pricina. Recomensa, iată scopul!

    54

    Revenind la cele cinci etaje de plictisiți, putem afirma cu certitudine că, toate aceste persoane, care - fie vorba între noi, țin foarte mult la tine - îți vor da cu dragă inimă cel mai rău sfat posibil. Îți vor spune că s-au plictisit de modul tău de a vorbi și explica, că a venit vremea să te schimbi. Îți vor spune că s-au plictisit de tema mesajului, de aspectul și forma produselor sau serviciilor pe care le oferi. Este, întotdeauna, nevoie de un “eu” puternic pentru a rezista acestor persoane dragi. Este greu să spui tuturor - pe un ton politicos, dar ferm - să te scutească de părerea lor.

    Clienții care nu te-au auzit, încă, nu s-au plictisit. Este nevoie de mai multe secole pentru a-i plictisi pe toți.




    ALTE CARACTERISTICI ALE UNUI REDUTABIL VÂNZĂTOR


    A face un asemenea inventar de caracteristici de personalitate, înseamnă a face un inventar pentru a defini OMUL IDEAL: inteligent, tenace, distins, cultivat, optimist, etc...

    Cum oameni ideali, nu se regăsesc în realitate, voi încerca să conturez anumite observații, mizând pe adevărul ascuns în afirmația potrivit căreia: COMPARAȚIA ESTE MOTORUL CUNOAȘTERII.


    VORBIREA


    Una dintre cerințele elementare ale actului de vânzare îl reprezintă buna comunicare cu clientul. Cum, comunicarea dintre oameni va face obiectul unei analize mai riguroase la punctul următor din curs, CUNOȘTINȚE, vom sublinia:


    Un bun vânzător, în primul rând, trebuie să posede o bună cunoaștere a limbii române;

    Trebuie să se exprime ușor, clar și coerent;

    Trebuie să exerseze anumite formule concise, și mai ales, coerente de exprimare.

    56


    AUTOCONTROL


    55

    Oricine știe cât de greu de mulțumit sunt oamenii. Uneori ai de-a face, ca vânzător, cu rău intenționați, încăpățânați, orgolioși, provocatori voluntari sau involuntari de gâlceavă. Trebuie, deci, să posezi o perfectă stăpânire de sine. Nu trebuie uitat niciodată că un client care nu a cumpărat acum, o poate face mai târziu, așa încât fiecare întâlnire cu el devine “o investiție”. Pe de altă parte, o acțiune de vânzare este un spectacol cu public și pentru public. Deci, stăpânirea de sine, salvează spectacolul tău!


    SĂNĂTATE


    Infirmitatea fizică, chiar minoră, sau anumite probleme de sănătate pot fi jenante pentru interlocutorul actului de vânzare. Cu toate acestea, imediat după al doilea război mondial, infirmii veterani, au făcut în România cele mai vestite cariere de vânzători la “tutungerii și ziare”. Ca nimeni alții, ei au fost primii vânzători care “au descoperit”, la noi în țară, că săpunurile parfumate așezate în aceeași încăpere cu țigările, de orice fel, le schimbă gustul chiar și atunci când sunt “țintuite” în protecții sofisticate de celofan.

    Noi, însă, insistăm mai mult pe rezistența fizică și psihică.

    Nu oricine poate rezista la presiunea psihică din cursul actului de vânzare. Avem în vedere: incompetența sau chiar prostia clientului, obiecțiile, justificate sau nu, pe care le aude de sute de ori pe zi, manevrele și capriciile clienților, întrebărilor stupide sau cu peiorativ subânțeles, trucurile ieftine, luatul de la capăt, eșecurile repetate, etc... Spre exemplu, în Japonia, Coreea de Sud sau Franța, un timp patronii “aranjeaz㔠cu profesorii din școlile intensive, infiltrarea în magazine a unor fictivi clienți care sunt “special pregătiți” pentru a-I exaspera pe vânzători, cu întrebări, reacții dintre cele mai diverse, atitudini provocatoare, trucuri ieftine sau “mai sofisticate”. Ulterior, analizate, dau calificativul studentului, calitatea profesionistului. Nu există altă soluție.


    ASPECT FIZIC


    Desigur, nu oricine arată precum Claudia Schiffer. Lăsăm la aprecierea fiecăruia să reflecteze, dacă optează pentru: un bărbat inteligent, sau o femeie foarte frumoasă.

    Cert este că un vânzător bun arată întotdeauna IMPECABIL. Acesta este un element psihologic important. Actul de vânzare se supune axiomatic proverbului, corespunzător căruia: “HAINA-L FACE PE OM!”. Mai bine îmbrăcat, înseamnă un câștig mai mare! De aceea, în multe firme ținuta obligatorie (și nu UNIFORMA, cum greșit se apreciază, uneori, la noi în țară), se asigură din bugetele proprii ale firmei.

    57


    CUNOȘTINȚE


    Cursul pe care-l urmați este un exercițiu cotidian de implicare practică în tehnicile cele mai moderne de conducere a oamenilor. Veți constata că există și unele aspecte pe care, până acum, le-ați neglijat, le-ați desconsiderat sau, pur și simplu, nu le-ați cunoscut îndeajuns de bine. Nu vă sfiiți să puneți întrebări, nu fiți inhibați, și mai ales încercați să fiți dvs. înșivă pe întreg parcursul acestui modul de curs. Suntem siguri că veți reuși. Depinde însă de dvs. dacă voiți, cu adevărat, acest lucru?

    Pornim de la premisa că răspunsul dvs. cel mai frecvent ar fi DA.

    Pentru cel pe care-l veți avea în față, în calitate de lector, aceasta este o ipoteză de lucru.

    Nu vă sfiiți însă să vă afirmați și alte puncte de vedere!

    Vor exista, desigur, suficiente momente de bulversare și contrazicere a tot ceea ce ați considerat până de curând ca fiind singura rută, unicul drum de acces. Nu pierdeți însă momentul de a vă clarifica paleta de avantaje și dezavantaje pe care le propagă o variantă sau alta de lucru!

    Începând un asemenea curs, ne permitem să vă facem câteva recomandări:


    renunțați la propriile dvs. prejudecăți;

    încercați să vă formați o proprie echipă, alcătuită din colegi sau colege;

    încercați să vă apropiați și să vă creșteți oameni;

    nu uitați că încrederea (reciprocă) trebuie construită (pas cu pas);

    totul începe de la EFICIENTA COMUNICARE;

    58

    a trăi într-o epocă bzată exclusiv pe concurență și valoare, nu înseamnă să fii singur ori însingurat, de aceea este necesar să-ți definești și să-ți descoperi propriul tău grup de interese;

    nu aștepta milă sau protecție, oferă avantaje ca să-ți câștigi oameni;

    “ sărutul morții” începe atunci când nu mai ai rival (ești unic și a toate știutor);

    succesul tău poate începe ACUM


    O simplă privire aruncată asupra biografiei unor iluștri oameni este de ajuns pentru a ne convinge că mulți dintre aceștia au fost vânzători.

    Înțeleptul Thales din Milet, Solon al II-lea (întemeietorul Atenei), și matematicianul Hipocrate au fost comercianți. Platon și-a scos cheltuielile pentru drumul său în Egipt vânzând, pe unde trecea, untdelemn.

    Spinosa, deși preocupat de filosofie, lustruia oglinzi pentru a-și câștiga banii necesari traiului (de altfel comerțul sau cu oglinzi era mult mai cunoscut contemporanilor săi, decât studiile sale filosofice). Botanistul Linee confecționa și vindea cizme. Shakespeare a fost administrator de teatru, fiind apreciat ca un bun om de afaceri.

    De-a lungul anilor, modul de a face o afacere și a vinde ceva, a evoluat. În ultimele trei decenii, peisajul a devenit de nerecunoscut. Unii spun că acest fapt se datorează japonezilor, mai nou coreenilor din Sud, taiwanezilor, ș.a.m.d. Cert este că evreii impresionează, polarizează și au împins totul înainte !


    Mai întâi, trebuie să COMUNICI EFICIENT.


    Indiferent de domeniul specific de implicare (inginerie, contabilitate, vânzări, consultanță juridică, economică, logistică sau strategică) EFICIENȚA UNUI CONTEMPORAN depinde în mod esențial de propria lui capacitate de a vorbi sau de a scrie, căci prin aceste mijloace el ÎNCEARCĂ SĂ INFLUIENȚEZE.

    Cercetând modul în care oamenii comunică reciproc - modul în care își transmit în mod cotidian informații. idei și păreri - constatăm lacune severe de cunoaștere, pricepere și, mai ales, rigoare.

    59

    Dat fiind că o bună parte a timpului, și mai ales, a energiilor fiecărui om în procesul diurn al muncii se cheltuie pentru confruntarea ideilor și părerilor, se evidențiază concluzia că: SUCCESUL NOSTRU ÎN VIAȚĂ - indiferent postura în care ne regăsim - depinde într-o esențială măsură de gradul în care îi înțelegem pe ceilalți, cât și de posibilitatea de a fi, noi înșine, înțeleși.


    Problema comunicării eficiente pare să ne crezee adevărate coȘmaruri, nesfârȘite dezamăgiri Și infinite deziluzii.

    PROCESUL COMUNICĂRII EFICIENTE nu poate fi învățat după ureche.


    În zilele noastre, într-o singură săptămână AVEM, PROBABIL, MAI MULTE CONTACTE PERSONALE DECÂT AVEAU STRĂMOȘII NOȘTRI, în evul mediu, ÎN TIMPUL ÎNTREGII LOR VIEȚI.

    De mici copii, adulții s-au străduit - după puterile lor - să neînvețe să citim, să scriem, să facem adunări, scăderi, înmulțiri și împărțiri.

    Deoarece ei ne corectau atunci când greșeam, am ajuns - prin automatism - să stăpânim aceste deprinderi.


    Desigur, alta-i situația, în cazul DEPRINDERII CONVERSAȚIEI.


    Adulții din jurul nostru (părinți, profesori sau iluștri necunoscuți) NU ȘI-AU FĂCUT DATORIA. Ei ne-au învățat doar cum să pronunțăm cuvintele și cum să înșirăm aceste cuvinte în propoziții. Dar nimeni, niciodată, nu ne-a învățat cum să comunicăm eficient cu alții.

    Atunci când mici fiind, făceam greșeli, nimeni nu ne-a învățat cum să le îndreptăm, nici măcar nu ne-a spus că ar trebui să corectăm unele lucruri, în această privință.

    Drept urmare, mulți dintre cei pe care i-am cunoscut sau i-am întâlnit de-a lungul întregii noastre vieți, NU NE-AU ARĂTAT SENTIMENTE PRIETENEȘTI - pe care de fapt ar fi putut să le aibă față de noi - ba, dimpotrivă, am constatat, nu fără a fi contrariați, că AU CĂUTAT COMPANIA ALTORA.

    În viața intimă sau la locul de muncă, rudele, clienții, vecinii sau asociații noștri au preferat uneori să încheie acorduri cu alte persoane, ALĂTURI DE CARE SE SIMȚEAU MAI BINE. Cu ei comunicau, după cum invers, cu noi, aceștia nu au putut. Nu-i vina lor, ci a noastră.

    60


    Putem afirma adesea că se constată faptul că mulți semeni de-ai noștri RATEAZĂ COMUNICAREA.

    Unii vor afirma: “și ce dacă?”

    Paguba pe care o constatăm, merită să reflectăm la acest aspect. Deci, să analizăm puțin problema:


    Atunci când cineva comunică ceva altei persoane, aceasta transmite:




    idei;

    observații;

    păreri;

    sfaturi;

    îndemnuri;

    formule de avertizare


    COMUNICAREA ESTE ESENȚIALĂ PENTRU MUNCA ȘI VIAȚA ÎN GRUP (ECHIPĂ).

    Dacă nu-ți poți împărtăși ideile și impresiile, oamenii nu pot acționa decât CA INDIVIZI IZOLAȚI. Fiecare, în felul lui, își poate urmări doar propriile-i scopuri, FĂRĂ A INFLUIENȚA și FĂRĂ A FI INFLUIENȚAT.


    Un vânzător eficace COORDONEAZĂ PROCESELE DE INFLUIENȚARE a oamenilor cu care intrĂ În contact.


    Cel mai adesea aceasta înseamnă cam 80% din efortul de a-i face pe oameni să se implice.

    Iată de ce, nu este lipsit de interes să vă întrebați mai ades, cât de multe sunt de fapt persoanele cu care - sunt interesat - să comunic eficient, adică profitabil (pentru mine și instituția unde lucrez)?

    61


    Comunicarea nu presupune doar a spune ceva oamenilor.

    Puteți, adesea să le spuneți ceva și ei să nu vă asculte (fiind concentrați pe o altă problemă), iar când vă ascultă, este foarte posibil să nu vă înțeleagă. Dacă nu primiți răspuns, NU PUTEȚI CONSIDERA CĂ FACEȚI CEVA ÎMPREUNĂ - puteți doar afirma că *vorbiți cu pereții*


    Se cheamă că ratăm comunicarea. Ratăm comunicarea chiar și atunci când nu deschidem gura.


    Ne vom ocupa puțin și de domeniul influențelor neconvenționale.

    Nu este nimic din domeniul ficțiunii sau supranaturalului.

    Despre “limbajul trupului” mulți dintre noi au auzit foarte puțin, sau aproape deloc.

    Studii deosebit de documentate, cercetări și multiple aplicații efectuate de către Ray Birdwhistell de la Universitatea din Louisville, au arătat că prin gesturi, ținută, poziție a trupului și prin distanța menținută față de alte persoane, se realizează o cantitate mai mare de comunicări interumane, decât pe orice altă rută.

    Este aproape incredibil că în decursul evoluției umane de mai bine de un milion de an, aspectele nonverbale ale comunicării au început să fie studiate mai intens abia în anii ‘60, iar publicul larg a luat cunoștință de existența acestora numai prin anul 1970, odată cu apariția cărții lui Julius Fast despre “limbajul trupului”. Această lucrare a fost de fapt, un rezumat al muncii depuse până atunci de mulți savanți în domeniul comunicării nonverbale. De atunci, mulți cercetători au observat și înregistrat aproape un milion de semne și semnale nonverbale, care pe un vânzător îl pot transforma oricând dintr-un om cu un succes limitat, într-un om cu un succes asigurat.


    După constatarea lui Albert Mehrabian, din totalul mesajelor, aproximativ 7% sunt verbale (numai cuvinte), 38% sunt vocale (incluzând tonalitatea vocii, inflexiunea și alte sunete guturale), iar 55% sunt mesaje nonverbale.

    Estimări similare s-au făcut și în privința cantităților nonverbale de comunicare între oameni. După aprecierile experților, o persoană obișnuită, de-a lungul unei zile, vorbește efectiv, timp de zece sau cinsprezece minute, iar o propoziție obișnuită durează în jur de două secunde și jumătate.

    62

    În cazul conversațiilor în doi, comportamentul verbal este de sub 35%, iar comunicările nonverbale reprezintă peste 65%.

    Majoritatea cercetătorilor sunt în general de acord cu constatarea potrivit căreia comunicarea este utilizată cu precădere pentru transmiterea datelor și informaților, în timp ce canalul nonverbal este folosit pentru exprimarea atiutudinilor interpersonale, iar, în anumite cazuri pentru a înlocui mesajele verbale.

    De exemplu,o femeie poate arunca o privire “ucigaș㔠unui bărbat, comunicând în felul acesta u mesaj cât se poate de clar, fără a deschide gura. Un copil, păstrând algoritmul poate “mima” un dezgust categoric, sau dimpotrivă, un “apetit” pur senzual.


    Um vânzător bine antrenat, poate sesiza cu precizie mișcarea pe care o face o anumită persoană prin simpla mișcare a trupului și gesturilor pe care le realizează aceasta.

    Este uimitor, că omul este rareori conștient de faptul că mișcările și gesturile sale pot transmite o anumită poveste, în timp ce vocea sa spune întotdeauna cu totul și cu totul altceva.


    TIPOLOGIA VÂNZĂTORILOR INEFICIENȚI


    Ineficiența în actul de vânzare trebuie căutată întotdeauna într-unul sau mai mulți dintre următorii factori:


    Incompetență;

    Aspect fizic și psihic necorespunzător;

    Lipsă de personalitate;

    Lipsă de cunoștințe profesionalizate;

    Lipsă de interes pentru nevoile clientului.


    Combinate sau luate separat, aceste caracteristici oferă o infinită varietate de tipologii, din rândul cărora schițăm câteva portrete robot:




    Agresivul


    63

    Un adevărat vulcan în erupție. Vorbește foarte afectat și vă poate prezenta ideile și vederile sale ca pe un edict imperial. Deși poate să facă caz de virtuțile democrației, să nu-l credeți. El se simte întotdeauna deasupra legii și adesea nu face ceea ce predică. Este înclinat să devină megaloman și are tendința să-i intimideze pe toți acei care îndrăznesc să-l provoace. Acționează nu arareori brutal, obraznic și extrem de nepoliticos. Nu-l interesează nevoile clienților. Ascultă puțin, vorbește mult, are răspuns la toate. Argumentația sa abundă în detalii tehnice, din care adesea clientul nu înțelege mai nimic.

    Cel mai des întâlnirile cu el INDISPUN și IRITĂ. Dictonul lui preferat este: “obraznicul mănâncă praznicul și cumintele flămânzește”.

    Când ratează vânzarea aruncă vinovăția asupra celorlalți, pe care-i acuză de ignoranță.


    Arogantul


    Este întâlnit, mai ales, la acele firme care au înregistrat o galopantă ascensiune. Aceste prototipuri umane sunt convinse că aroganța reprezintă o strategie foarte bună. După atitudinea pe care o afișează acești vânzători, clientul ar trebui să se bucure că i se poate face favoarea de a i se acorda atenție. Dacă nu vă convine, căutați în altă parte!

    Arogantul caută să complexeze. Obrăznicia și înfumurarea lui disprețuitoare INHIBĂ. Clientul va căuta orice prilej să se răzbune.


    Descurcărețul


    Este, categoric, cea mai răspândită subgupă de parveniți din România. Aparțin prin formația profesională altor domenii, și apreciază că succesul le-a surâs tocmai pentru că știu puțin din fiecare. Ei nu-și pierd timpul, se bazează pe intuiție, sunt permanent la limită (respect, morală, legalitate).

    Cuvântul lor de ordine îl reprezintă: RISCUL pe care îndrăznesc să și-l asume (pentru a ieși dintr-o situație dificilă, neobișnuită). Sunt gata să vândă orice, oricui, fără prea multe probleme. Acești oameni privesc actul comercial prin prisma “pieței negre”, care de fapt i-a și generat.




    ÎNCREZUTUL


    64

    Îngâmfat, înfumurat și plin de sine, încrezutul are mai întotdeauna competențe tehnice și comerciale reduse. Pentru el, clientul este un naiv și un prost. El vorbește despre sine, nu despre produsele sau serviciile pe care le oferă, din dorința să iasă el în evidență, să se laude. Clientul se simte derutat, nu știe ce să mai creadă: “el se așteapta să fie invitat să cumpere produsul și nu ambalajul”.


    Metodicul


    Ordonat, muncitor, ascultător, receptiv. Ocolește situațiile complicate, pentru care nu se simte bine pregătit. Este, în mod ideal folosit pentru vânzarea produselor de valoare mică și medie, care se vând ușor. Poza pe care-o afișează, reprezintă sinceritatea dezarmantă (care, de fapt, perfect i se potrivește).

    Acest specie umană se înpletește uneori cu timidul. Această reuniune nu avantajează actul de vânzare.


    Neglijentul


    Prototipul celui lipsit de atenție, grijă, interes. În primul rănd, NU ESTE MOTIVAT. El este prost plătit, prost îmbrăcat, indolent, nepăsător, dezordonat. Este, rareori ascultat până la capăt. Imaginea lui este adesea asociată cu firma care l-a angajat. Clienții abia așteaptă să se termine o întâlnire cu asemenea persoane.


    Obositul


    Afișează o stare de slăbiciune, istovire, plictiseală. Solicitat să prezinte un produs, descurajează imediat clientela printr-o comunicare nonverbală care te face să te simți rușinat de îndrăzneala pe care ai avut-o, de a cere unui copil bolnav de rahitism să-ți care geamantanele la plecarea în concediu.




    Orgoliosul


    65

    66

    Am putea spune, că orgoliul, trufia, mândria și vanitatea reprezintă MAREA CAPCANĂ pentru orice vânzător. Aceste atribute se regăsesc adesea la acei semeni ai noștri care se consider㠓mult prea elevați” pentru a profesa ca un simplu vânzător la tejghea.

    Vanitosul, cade rapid în capcana primei greșeli făcute de client. El încearcă să epateze, să convingă că este “un superior”. El abundă în contraziceri. În loc să vândă, el încearcă să-l educe pe client. La rândul său, clientul, se simte făcut de râs și va încerca, cu prima ocazie, să se răzbune.

    Cu vanitoșii cea care pierde, este întotdeauna firma care i-a angajat.

    Japonezii, spre exemplu, consideră drept cea mai gravă injurie ca un vânzător “să îndrăzneasc㔠să-l contrazică pe un client. Indiferent ce-ar spune, face sau comenta! Clientul este întotdeauna “regele” (Majestatea-Sa care plătește).


    Plictisitul


    Veșnic rezolvând integrame sau citind un roman de aventuri, el este prototipul omului deranjat, sacrificat, expus, hărțuit, agasat. Din primul moment șochează prin lipsa de entuziasm și monotonia expunerii. El recită, nu prezintă. El privește pe pereți, și vorbește cu tine. El uită ce i-ai cerut, acum o clipă. El nu vociferează, el dă a lehamite, din umeri. Întotdeauna, clientul se simte în plus. Nu va mai reveni la același magazin, poate niciodată, dac㠓n-are încotro”.




    Relaționalul


    Unii spun, că se regăsește numai în filmele americane. Jovial, disponibil, curtenitor, amabil, ușor de acceptat, bun psiholog. Electrizează asistența pentru că știe să asculte, să înțeleagă, să intuiască, să propună o soluție salvatoare sau un produs “special pentru...” Acest prototip ideal pentru actul comercial pune accentul pe relațiile sale personale cu clienții. El este consultat de multe ori în probleme nelegate de propria sa activitate, joacă rolul de arbitru, primește afectat confidențe și lasă, întotdeauna, loc pentru o nouă întâlnire. Agenda lui este plină de adrese și numere de telefon, el trimite felicitări de sărbători clienților stabili. El convinge clientul să cumpere creându-i impresia unui “chilipir”, chiar și atunci când sfătuiește clientul să meargă la un alt magazin, pentru că, absolut accidental, produsul dorit îi lipsește.


    Snobul


    Conduita acestui prototip uman abundă în admirația exagerată, pe care-o alocă, pentru tot ceea ce este considerat a fi la modă. Atitudinile etalate de el cerșesc a fi asimilate oamenilor prestigioși din înalta societate. Vânzătorul snob face o eroare psihologică fundamentală: “snob poate fi clientul, dar nicidecum vânzătorul!”. Ratând empatia (adică, fenomenul de apropiere cognitivă și afectivă față de client, prin care devenim sau nu abili în a prevedea comportamentul altor persoane bazându-ne pe descifrarea predispozițiilor psihologice - gânduri, percepții, sentimente, atitudini), snobul devine abstract, idealist și nerealist. Limbajul lui sofisticat, abundând în neologisme îi provoacă clientului sentimentul că s-a rătăcit într-o altă lume. Adesea, clientul spune: “pardon”, și pleacă în altă parte.


    Șmecherul


    Această specie este adesea întâlnită în România. Clientul o percepe ca pe o formă de “șarlatanie ordinară”. Tot ceea ce face și întreprinde, șmecherul, lasă gustul unei înșelătorii. Necinstea, dincolo de aspectul moral, arată că pur și simplu nu este rentabilă în actul de vânzare. Un client mulțumit va povesti cel puțin altuia, unul nesatisfăcut sau înșelat, va povesti la o sută!

    Nu uitați: un client “fraierit” - pentru a se răzbuna - va exagera incidentul. Psihologic, auditoriul va aprecia, pe drept cuvânt, că: “nu iese fum până nu faci focul”. Pentru a se proteja, clienții potențiali vor evita din răsputeri firma cu “șmecheri”.


    Tehnicistul


    Iată cazul tipic al inginerului ajuns vânzător. Refugiul pentru el îl reprezint㠓obsesia sa tehnică”, adică, detalii, schițe, amănunte, amestecuri de soluții cu ipoteze, și toate oferite pe nerăsuflate, cu o infinită ușurare.

    Experiența ne demonstrează că 8 din 10 asemenea vânzători, vând mai puțin decât un piețar anonim.




    68


    Timidul


    Lipsit de curaj și încredere în sine, vânzătorul timid se teme: de client, de propriile produse, de perioadele de tăcere prelungită, de lipsa de hotărâre a clientului, ș.a.m.d.

    Din punct de vedere psihologic, timizii tipici acționează în două moduri, diametral opuse:


    Fie, se scuză de multe ori (că reține, că deranjează, că produsul este... “prea scump”, “prea mare sau prea mic”, etc...);

    Fie, cuprins de negre presimțiri atacă clientul cu ironii (tactică de descurajare).
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  4. #14
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.585
    Sep 10 09 4:01 AM
    Partea a patra




    PSIHO-SOCIOLOGIA CLIENTELEI

    (secretele cunoașterii)




    1 - Comportamentul consumatorului




    Vânzările de succes încep întotdeauna înțelegând de ce și cum se comportă consumatorii, așa cum o fac în momenul actului de cumpărare. De aceea, un bun vânzător este doar acela care ia în considerare toate exemplele tipice (prin frecvența de apariție), referitoare la maniera în care comportamentul uman se supune concret unor modele riguroase de strategii și tactici de orientare a vânzărilor efectuate de către o firmă sau alta.

    Spre exemplu:

    - Divizia “General-Motors” (pentru Chevrolet) - lansează în 1994 un program extensiv pentru pregătirea dealear-ilor în vederea cuceriirii femeilor, deoarece acestea cumpără, valoric, de mai mult de 40 bilioane de $ în fiecare an;

    - Magazinele americane “Southland’s 7-Eleven” realizând interesul crescut al consumatorilor (remarcat prin cifre valorice și prin avantajele recunoscute de clienți), hotărăște în 1995 să-și reducă prețurile la multe produse, instalează automate vorbitore (roboți) în magazine și își face reclamă pe tema: “Acum prețurile bune, se obțin mai ușor”;

    70

    69

    - În Galați, în 1995, o firmă de desfacere a detergenților observă că cei mai frecvenți cumpărători sunt copii sub 15 ani din cartier, fapt ce-l determină pe patron să atașeze produselor sale un cadou gratuit constând într-o mică surpriză. Vânzările au crescut cu 28%, în timp ce investiția pentru surprize a necesitat 0,48%, din cheltuielile inițiale.

    Unii vor spune: “punct ochit, punct lovit!”. Nu poți băga mâna în buzunarul clienților potențiali, dar poți să-i influiențezi s-ă facă cu plăcere anumite achiziții, în favoarea produselor sau serviciilor tale.


    Aveți nevoie de ...?

    Da, de ce nu ...


    Iată un capitol care ne învață cum să evaluăm cumpărătorul potențial, aflat accidental sau sistematic în fața noastră. Această putere o datorăm descifrării exacte a dorințelor, trebuințelor, nevoilor, strategiilor și tacticilor lui de cumpărător, chiar dacă acestea sunt destul de neclare pentru clientul însuși.


    Spre exemplu, vom analiza sumar o noutate explozivă pentru România: TELEVIZIUNEA PRIN CABLU.






    71

    Ei bine, televiziunea prin cablu este desigur o noutate în România, ea devenind un mijloc eficient de distribuire a programelor video provenite dintr-o varietate de surse, celor care doresc și pot să-și plătească un abonament lunar, în schimbul acestui serviciu.

    În principal, trei aspecte mai importante rețin atenția firmelor de distribuție prin cablu:


     achiziționarea programelor;

     cercetările efective de piață (legate de atragerea de noi abonați);

     operațiile de teren (montarea de noi rețele de distribuție) și perceperea de taxe.


    La ora actuală, în România, dispunem de o impresionantă libertate oferită de multitudinea canalelor, ceea ce înseamnă numeroase voci și numeroase fețe, pe tot mai numeroase ecrane. Din această perspectivă televiziunea prin cablu, putem spune, că reprezintă un agent al libertății, bazat pe cablu și sateliți, precum și pe compresia digitală a programelor.


    Libertatea informațiilor a depășit și la noi, în România, conotația de articol de lux, de care ne putem lipsi în vremuri grele. Ea devine pe zi ce trece o componentă esențială a unei societăți sănătoase și puternice, căci o societate care nu suportă adevărul și divergențele de opinie este slabă și vulnerabilă.


    Una dintre problemele majore cu care se confruntă, actualmente, Europa Centrală și de Est, în era post-comunistă, este legată de configurația televiziunilor libere și independente în cadrul unor societăți deschise în țări care nu dispun de nici o tradiție a acestei libertăți, și care realmente încă suferă de pe urma rănilor psihologice ale anilor opresiunilor totalitare. Unii vor o lume nouă, dar se tem - căci libertatea li se pare înfricoșătoare - pentru că aduce riscul, singurătatea și imensa povară a responsabilității. Este uneori dezarmant să constați că nu poți învăța să devii responsabil fără a-ți permite să mai faci și greșeli, câteodată.

    La momentul actual, ce putem afirma despre televiziunea prin cablu?


    72

    Statistic vorbind, pentru o bună parte a populației - făcând parte din categoria persoanelor care se uită la televizor mai rar, care citesc doar rareori un ziar pe zi, care nu se simt atrași de problemele existențiale, și care mai cred cu tărie, doar în puterea cititului și interpretării textelor din manuale - înmulțirea canalelor de televiziune și efectele informațiilor detaliate devin o preocupare predilectă a:


     câtorva segmente formate din elita societății;

     o serie neuniformă de tineri și adulți (aflați în căutare de experiențe alternative și noutăți);

     pensionarii care încearcă în fel și chip să-și ocupe timpul serii, și mai ales, al nopții.


    De altfel, unele dintre sondajele de opinie care au investigat piața produselor oferite de mass-media în intervalul calendaristic 1990-1995, conturează următorul succes de casă:


    serialele polițiste (gen “TWIN PEAKS”);

    seriale prezentând viața unor familii bogate (gen “DALLAS”, “DINASTIA”, “SANTA BARBARA”);

    dramele sociale ușoare (gen “ȘI BOGAȚII PLÂNG”, “AUR ȘI NOROI”);

    jocurile și loteriile care oferă posibilitatea de a câștiga bani și produse (gen “ROBINGO”, “PRO-TV”);

    canalele de sport și muzică de mare popularitate (gen “MTV”, “MCM”, “EUROSPORT”, “DSF”);

    nu în ultimul rând, programele de vineri și sâmbătă noaptea, mai mult sau mai puțin pornografice.


    Trebuie să menționăm că acele canale care transmit știri nu sunt, actualmente, prea populare în România, deoarece, pe de o parte, oamenii trebuie să înțeleagă o limbă străină, iar pe de altă parte, informația reprezintă o puternică încărcătură socială și politică, și deci nu este legată direct sau măcar tangențial de viața cotidiană a populației care se confruntă cu alte genuri de probleme (inflație și costuri uriașe, inerente tranziției).

    73

    Totuși, oricare ar fi impactul tuturor acestor filme, seriale, programe informative, culturale sau sportive, ele reprezintă în România o experiență nouă care scoate în relief un eveniment revoluționar pentru viața oamenilor - întâlnirea cu imaginile, prilej nesfârșit de comparații, emoții și desfătare.


    Dar ce reprezintă, pentru român, o lume a imaginilor?


    Desigur, o abordare sociologică s-ar putea ocupa de selecția imaginilor, precum și de problematica obiectivității informațiilor oferite de una sau alta dintre rețelele de televiziune.

    Pe de altă parte, o abordare psihologică se va interesa, cu predilecție, de reprezentările create în conștiință, adică de acele imagini care modifică comportamente și atitudini, în urma contactului cu lumea video.


    În realitate, la o analiză atentă descoperim doar experiența privirii pasive (și am în vedere analiza efectuată, în iunie 1995, de către un grup de studenți care-și pregăteau lucrarea de licență în Management, coordonați de autorul prezentului curs), singura implicare personală fiind schimbarea foarte des a canalelor. Se constată, astfel că, cel puțin acum, în această etapă, telespectatorii canalelor distribuite prin cablu nu rețin emoțiile și temerile ca fiind necesare unor angajări personale. Deci, RECLAMA și PUBLICITATEA făcută în România prin televiziune, nu ajunge încă să-și producă, decât într-o mică măsură, acele efecte pe care le dorește ofertantul de produse și servicii.

    74

    PUBLICITATEA a înregistrat în ultimele două decenii salturi remarcabile. Spre exemplu, în S.U.A., 6 din 10 vânzări de produse sau servicii sunt influiențate de o reclamă televizată. Unul dintre aspectele revoluționare - realizat sub presiunea sateliților de televiziune prin cablu - este legat de faptul că toată lumea, toate situațiile, toate știrile, toate programele de divertisment, și mai ales, TOATĂ PUBLICITATEA ESTE ARĂTATĂ SIMULTAN. Experiența simultaneității planetare, nouă și fără precedent, implică astăzi omul într-o stare de inovație-creație, dar și într-o viziune efemeră perpetuă, care îl face să devină o ființă ușor confuză, fără prea multe puncte de referință, suficient de solide, față de morală, istorie, cultură, religie, sau însăși ideea de continuitate sau progres. Adesea, se constată o enormă dezorientare și confuzie, atunci când lumea imaginilor nu este intim legată de viața cotidiană, iar această neconcordanță între ce privesc oamenii și le place (deci îi stimulează), și curajul, truda, ambiția și îndrăzneala necesară pentru a lupta pentru a avea (formarea necesității), conduce de multe ori doar la atitudini platonice (pasive, descurajante), datorate situațiilor frecvente când cei mai mulți telespectatori luptă doar să supraviețuiască în fața dificultăților sociale și poverilor economice.

    Crudele adevăruri ne învață: copii nu citesc ziarele, adolescentele nu urmăresc emisunile televizate consacrate lumii afacerilor, bărbații maturi nu se abonează la colecția “Povești de dragoste”, iar mamele tinere nu urmăresc filmele, gen “Zona Interzisă”.

    Televiziunea consacră astăzi RECLAMA, prin care numărul de telespectatori se referă la mulțimea de oameni expuși mesajului tău. Pe lângă număr de spectatori, pentru ca să vinzi, ai nevoie de FRECVENȚĂ, adică densitatea expunerii fiecărei persoane, la același mesaj. Familiaritatea naște încredere - iată, misterul reclamei - iar aceasta reprezintă o adevărată trambulină pentru vânzări. Rapid, ajungi la dilema: “să spui totul, tuturor, nu-i posibil!”. Atunci, așa cum selecționezi ce spui, tot aș selecționezi și cui spui.

    Dacă publicul tău nu urmărește în general emisiunile TV, este curată nebunie să cheltuiești atâția bani inutil!






    A - PROCESUL DECIZIEI DE A ACHIZIȚIONA

    UN PRODUS SAU SEREVICIU


    În spatele procesului vizibil de a face o achiziție se află un important proces de succesive și alternative horărâri, proces care trebuie investigat cu atenție.

    Etapele pe care consumatorul le parcurge, în a alege, reprezintă procesul deciziei de a achiziționa un produs, idee sau serviciu. Acest proces are cinci etape:


    1. Problema recunoaȘterii;

    2. Căutarea informației;

    3. Evaluarea alternativă;

    4. Decizia de a achiziționa;

    5. Comportamentul POST-CUMPĂRARE.


    75

     Pasul inițial - în PROBLEMA RECUNOAȘTERII - presupune a percepe diferența dintre idealul unei persoane și situațiile în care se află, cu toate marile discrepanțe pe care le presupune adoptarea unei intime decizii de cumpărare. În actul de vănzare, reclamele sau oamenii care vând pot activa decizia consumatorului, care este stimulat (stârnit) sau suprastimulat (înfierbântat) de prezentarea mostrelor și reclamei produsului sau serviciului oferit.

    După ce a recunoscut produsul, consumatorul caută primele informații. Mai întâi este cercetată memoria unor experiențe anterioare, în ceea ce privește produse și mărci. Această fază poartă denumirea de căutare intrinsecă.

    Simultan, consumatorul poate căuta unele informații și în mediul extern. Această secvență este un proces necesar atunci când experiențele anterioare se dovedesc insuficiente și neconcludente. Pentru moment, riscul de a face o achiziție proastă fiind extrem de mare, iar costul achiziilor de informații fiind mic, sursele de bază ale informațiilor externe se conturează ca fiind: sursele personale, rudele sau prietenii în care consumatorul are încredeere, surselele publice (incluzând aici organizații variate precum: Agenții Guvernamentale, Agențiile de Protecția Consumatorilor, Programe Tv, Rubricile specializate ale marilor cotidiene, reviste sau publicații de specialitate, etc...).

    Surse de recunoaȘtere, pentru un produs, idee sau serviciu oferit pe piață, se cer a fi dominate de adevărații specialiști în tehnici de vânzare.


     EVALUAREA ALTERNATIVĂ. Această etapă clarifică problemele consumatorului, sugerând criteriile pe care trebuie să le folosească pentru a cumpăra și pentru a alege nume de mărci consacrate. Pentru unii consumatori informațiile dobândite nu sunt adecvate pentru că nu sunt în măsură să furnizeze totalitatea informațiiler necesare actului achizitiv. Această fază reprezintă criteriul propriu de evaluare al consumatorului, care evidențiază atât atributele obiective ale mărcii, de exemplu, calitățile produsului, cât și atributele subiective ca, prestigul produsului, culoarea, segmentul de utilizatori, snobismul achizitiv, etc... Firmele încearcă nu arareori să identifice și să capitalizeze amândouă tipurile de criterii.


     DECIZIA DE A ACHIZIȚIONA. Cu toate că nu este totdeauna observabil de către specialiști, care nu sunt în bucătărie atunci când consumatorul își face lista de cumpărături, decizia de a cumpăra este cel mai ades impulsivă, nerezultând direct din evaluarea alternativă. Raportul studiilor de psihologia consumului, demonstrează cu prisosință cât de des apar la clienții actuali deciziile impulsive de cumpărare.

    76


     COMPORTAMENTUL POST-CUMPĂRARE. După ce a cumpărat un produs, clientul îl compară imediat cu așteptările, și devine astfel satisfăcut sau nesatisfăcut. Dacă este nesatisfăcut, specialiștii în vânzări trebuie să decidă dacă produsul a fost deficient, sau, după caz, așteptările cumpărătorului au fost prea înalte.

    Deficiența produsului poate să ceară o schimbare în design, spre exemplu. Dacă însă, așteptările au fost prea înalte, pate că reclama firmei, sau agenții de vânzări au supalicitat calitățile produsului.

    Pe piață, cel mai adesea consumatorul este pus față în față cu două sau mai multe alternative de atracție, cum ar fi: CD-PLAYER-ul SONY sau CD-PLAYER-ul PHILIPS? Dacă alegi SONY, poți să gândești: “N-ar fi trebuit să cumpăr PHILIPS?”


    Acest sentiment de tensiune sau anxietate psihologică, de după cumpărare este numit DISONANȚĂ COGNITIVĂ. Ca să i se sustragă, consumatorul, adesea ajunge să se felicite singur pentru că a făcut o alegere bună. Din această perspectivă, după ce a cumpărat, el poate să-și caute informații care să-i confirme alegerea, întrebând pretenii sau cunoscuții în care are încredere: “Nu-ți place spray-ul, mobilierul sau player-ul meu?” Uneori, după caz, pentru a-și întări încrederea în buna decizie adoptată citește articolele de reclamă ale firmei care au lansat produsele sau mai caută, suplimentar, seturi de informații negative pentru mărcile care au fost succesiv respinse de el.




    B - NEVOILE ȘI MOTIVAȚIILE

    ÎN ACTUL DE VÂNZARE


    Iată două concepte psihologice familiare, care au o însemnătate specifică și o implicație directă în actul de vânzare. Și motivația și personalitatea sunt concepte folosite frecvent pentru a descrie de ce oamenii fac unele lucruri, și nu altele.

    Motivația este forța energizantă, care determină comportamentul ce satisface o nevoie. Trebuie reținut faptul că individul are întotdeauna nevoi nelimitate.

    77

    Omul posedă, pe de o parte, nevoi psihologice pentru lucruri elementare, ca: apa, sexul, mâncare. Dar, nu trebuie omis faptul că oamenii au învățat (deprins, dobândit) pe parcursul existenței lor și unele nevoi care includ: stima, posesiunea și afectivitatea. Psihologii demonstrează că aceste nevoi sunt întotdeauna ierarhice, corespunzător piramidei trebuințelor elaborată de americanul Maslow. Aceste stări odată întâlnite, oamenii încearcă să-și satisfacă nevoile pe care le-au deprins.

    Nevoile psihologice sunt elementare în supraviețuire și trebuie satisfăcute primele. De exemplu, reclama pentru un “Bulger-King”, arătând un hamburger zemos, intenționează să activeze nevoia de hrană. Nevoile de siguranță, pe de altă parte, implică protejarea de sine și o stare bună fizică. Spre exemplu, pentru a vinde detectorul de fum și declanșatorul de spumă, în caz de incendii, trebuie să focalizezi tocmai pe aceste nevoi. Nevoile sociale, se ocupă de dragoste și prietenie. Asigurările pe viață, serviciile matrimoniale și firmele de parfumuri încearcă să acopere tocmai aceste nevoi. Nevoile personale sunt reprezentate de nevoia de posesiune, statut, prestigiu și respect de sine. “American Express Gold Card”, “Brooks Brothers Clothiers”, “Acțiunile SAFI”, spre exemplu, apelează frecvent tocmai la aceste nevoi.

    Nevoile psihologice sunt extrem de importante pentru orice vânzător. Din motive practice, fără a insista pe o anume ierarhie, facem o sumară prezentare a următoarelor 6 grupe mari de nevoi individuale:


    SIGURANȚA: a fi ferit de suferință, griji, frică, riscuri, incertitudine, necunoscut. Consumatorul va încerca să-și ia toate măsurile de protecție și să se asigure de calitatea produsului. Adesea, această nevoie se valorifică concret prin fidelitatea consumatorului față de o marcă.

    AFECTIVITATEA: dorința de a fi apreciat, respectat, a seduce, a demonstra virilitatea sau feminitatea, dragostea, simpatia, prietenia, ura sau disprețul. Satisfacerea acestor nevoi poate merge, de multe ori, împotriva logicii celei mai elementare și a bunului simț. Adesea, fără mult discernământ aceste stări devin versatile, adică se transmit de la persoană la firmă, de la firmă la produs, de la țară la persoană, de la apartenența politică la produs, ș.a.m.d. A cumpăra ceva numai pentru a fi pe placul cuiva, sau pentru a fi mai ușor acceptat într-un grup, iată feluritele manifestări ale acestor nevoi. Dimpotrivă, pe aceleași baze nu intrați într-un magazin unde ați fost păcălit, sau reveniți cu plăcere acolo unde ați zărit “un chip” care v-a reținut o clipă atenția;

    78

    CONFORTUL: adică comoditatea, plăcerea, bunăstarea materială și spirituală. Spre exemplu, o fântână arteziană sau o scară rulantă într-un magazin, aduce și readuce surprinzător mai mulți clienți decât prețurile mici sau un plus de calitate. Fără aproape să-și dea seama, un client va căuta confortul aceluiași magazin unde a auzit, spre exemplu, o muzică bună.

    ORGOLIUL: reprezint㠓teatrul de lupt㔠al actului de vânzare. Aici se ciocnesc: amorul propriu, mândria, vanitatea, dorința de putere, de a fi primul, de a se remarca, de a se lăuda, etc... O frază, aparent inofensivă, de genul: “Știu că ați înfruntat un frig năpraznic, pentru a ajunge la noi” sau “Vă cunosc întâmplător fiica, este o ființă adorabilă”, poate reprezenta o armă de temut în mâna unui vânzător abil. Această necesitate satisfăcută poate însemna de multe ori, mai mult decât toate calitățile produsului, la un loc.

    NOUTATEA: nevoia de schimbare, curiozitatea, combaterea monotoniei, iată necesități derivând din însăși natura umană. Adesea unele firme exploatează favorabil aceste genuri de nevoi. Iată un exemplu, devenit clasic. O firmă japoneză a lansat pe piață un calculator, banal, de buzunar, deși firma era capabilă de la început să introducă în fabricație un model mai performant. În următoarele 6 luni a mai lansat alte trei versiuni îmbunătățite ale aceluiași model, versiuni pe care le-a avut pregătite încă de la început. Una dintre aceste versiunii - și aici este punctul cel mai interesant - era în fapt mult mai performantă decât îl recomanda prospectul tehnic. După alte două luni, firma a pus în vânzare exact același calculator, însă cu documentația tehnică adusă la zi. Produsul era acum unul nou, cu performanțe tehnice deosebite.

    79

    BANII: dorința de a face economii, de a câștiga mai mult, teama de a pierde, de a fi furat, excrocat, etc..., reprezintă întotdeauna nevoi mai mari decât ar dori cineva să creadă. Formulele de genul: “Nu contează prețul, eu vreau produsul...” maschează tocmai contrariul.

    Nu uitați: aceeași nevoie poate determina acțiuni diferite în situații diferite, după cum toate aceste nevoi coexistă simultan, în stare latentă, în fiecare dintre noi. Stimulii (adică, incitarea) pot declanșa jocul diverselor stări și situații.


    80

    Trebuie să remarcăm faptul că uneori firmele încearcă să stârnească multiple nevoi pentru a stimula problema recunoașterii. Spre exemplu, firma “Michelin” combină securitatea cu dragostea părintească pentru a promova înlocuirea frânelor periculoase cu anvelopele sale, care conferă siguranță.

    În fine, nevoile de actualizare de sine implică desăvârșirea (împlinirea) personală.


    C - PERSONALITATEA

    ȘI ACTUL DE VÂNZARE


    Personalitatea se referă la comportamentele manifeste ale unei persoane sau la răspunsurile pe care persoana le oferă la situațiile care apar. Cu toate acestea, nu trebuie omis faptul că există multe teorii ale personalității și multe chei ale trăsăturilor identificate într-o persoană ori în relațiile ei cu o alta, trăsăturie incluzând în acest caz: extrovertirea, bunăvoința, dominația și agresiunea, printre altele.

     De exemplu, fumătorii au fost identificați ca având caracteristici ca agresivitatea și dominarea, dar nu bunăvoința.

    Se va naște întrebarea: “Ce importanță au aceste aspecte, pentru a fi cunoscute și recunoscute ușor de un vânzător?”

    Cercetările din spectrul actului de vânzare argumentează, că oamenii binevoitori preferă mărcile tradițional consacrate și folosesc mai mult pasta de dinți aromată, apa de clătit gura și felurite săpunuri de toaletă. În contrast, se constată că tipologiile umane masculin-agresive folosesc cel mai ades lamele și aparatele de ras (inclusiv briciul), în detrimentul neacceptatelor și respinselor aparate electrice de ras. De aceea, este o reală pierdere de vreme și bani pe reclamă sau publicitate, să încerci să propui spre vânzare acestor segmente produsele neadecvate psihologiei lor intime. Totuși, pentru a încheia exemplul descris anterior, în compensație, consumatorii agresivi, folosesc (deci, preferă ca produse) mai multă colonie, pastele de dinți cu gust strident mentolat și mai mlte loțiuni After Shave.

    Un vânzător bun trebuie, dintr-o privire, să descopere tipologia clientului cu care are de-a face, oferta făcută fiind în ton cu exigențele acestor stări de lucruri.

    A încerca să explici, să te ambiționezi să sugerezi, să impui o altă direcție nu constituie decât grave erori în actul de vânzare, toate având ca efect, enervarea clientului și ocolirea pe viitor a magazinului tău.


    81


    D - PERCEPȚIA ȘI ACTUL DE VĂNZARE


    O persoană vede un Mercedes, Volvo sau un Cdillac ca o marcă bună, altul o percepe ca fiind ostentativă. Acest fapt este rezultatul percepției.

    Percepția este procesul prin care un individ selectează, organizează și interpretează informațiile pentru a-și crea o imagine cu sens, despre lume.

    Percepția selectivă. Din cauza obișnuinței consumatorul operează într-un mediu complex.

    Creirul uman ajunge să experimenteze și să interpreteze informațiile printr-un proces numit - percepție selectivă, ce reprezintă o filtrare a expunerii, înțelegere și reținere.

     Expunerea selectivă apare când oamenii dau atenție mesajelor care sunt corespunzătoare atitudinilor și credințelor lor, ignorându-le pe cele care nu le corespund. Ești oricum mai pregătit să vezi o reclamă Mc.Donald’s, Fast Food sau Golden Arches pe stradă când îți este foame. Mai mult decât atunci când tocmai ai mâncat o pizza.

     Înțelegerea selectivă implică interpretarea informațiilor astfel încât acestea să corespundă atitudinilor și credințelor.

    Eșcul specialistului din domeniul vânzărilor în a înțelege această stare de lucruri poate avea rezultate dezastruase. De exemplu, firma american㠓Toro” a introdus pe piață un dispozitiv de împrăștiere a zăpezii, micuț, numit “Snow Pup”. Chiar dacă produsul funcționa perfect, vânzările nu au atins așteptările. De ce? Pentru că, firma a aflat mai târziu, consumatorii au perceput numele ca denumind o jucărie sau un produs oricum prea mic pentru a se lupta cu nămeții.

     Retenția selectivă înseamnă că consumatorii nu-și amintesc toate informațiile pe care le citesc, le văd sau le aud, chiar și după câteva minute de la momentul expunerii mesajului. Aceste stări ale gândirii noastre afectează stadiul de căutare a informației interne sau externe, în procesul adoptării deciziei de cumpărare. De aceea, spre exemplu, vânzătorii de mobilă și automobile oferă consumatorilor potențiali broșuri ale produsului după ce aceștia părăsesc sala de expoziții.

    Trebuie remarcat faptul că percepția joacă un rol însemnat în PERCEPEREA RISCULUI de achiziționare a unui produs sau serviciu.

    82

     Riscul perceput, reprezintă anxietățile resimțite deoarece consumatorul nu poate să anticipeze rezultatele actului de cumpărare, dar, cel mai ades el crede că acestea nu pot fi decât consecințe negative.


    Exemple ale posibilelor consecințe negative sunt:


    - mărimea cheltuielilor financiare solicitate de achiziționarea unui produs (“Pot să-mi permit 400.000 de lei pentru această pereche de schiuri?”);

    - riscul unor consecințe fizic dăunătoare (“Este sigur și garantat pentru sănătatea mea cuptorul cu microunde?”);

    - performanța produsului (“Va merge vopseaua de păr?”)

    - o formă mult mai abstractă este perceperea riscului psiho-social (“Ce vor spune prietenii mei dacă port acest pulover?”)


    Riscul perceput afectează căutarea de informații, deoarece cu cât este mai bine perceput riscul, cu atât este mai posibil ca faza de cercetare externă să fie mai extinsă. Recunoscând importanța riscului perceput, firmele dezvoltă propriile strategii pentru a reduce riscurile consumatorilor și pentru a încuraja cumpărările.


    Asemenea strategii, și exemple ale unora dintre firmele care le folosesc, includ:


    1. A obține garanția de autorizare: garanția “BAYER”, garanția “Good Housekeeping” sau garanția “Underwriter’s Laboratory”;

    2. A-și “asigura spatele” prin persoane influiente: Spre exemplu linia de parfumuri a lui Elizabeth Taylor - “PASSION”;

    3. A furniza o distribuție liberă și extinsă din punct geografic a produsului: Mostrele cu pachete a prăjiturilor cu unt de arahide “Duncan Hines”, distribuite de Procter & Gamble;

    4. A da instrucțiuni precise de folosire: Vopsea de păr: “L’Oreal”, “Wella”, “Elkaderm” sau “Clairol”;

    5. A furniza garanții: Firma Chrysler, 70.000 mile parcurse, 7 ani de garanție pentru fiecare mașină.


    83


    E - ÎNVĂȚAREA ȘI ACTUL DE VÂNZARE


    Marea parte a comportamentului consumatorului este învățat (dobândit).

    Consumatorii învață ce surse de informații trebuie să folosească pentru a se hotărâ asupra produselor sau serviciilor pe care dorește să le achiziționeze. Învățarea se referă la acel comportament care rezultă din experiența repetată și gândire.

    Învățarea comportamentală este procesul de dezvoltare al răspunsurilor automate la o situație construită prin expunerea sistematică la acea situație.

    Patru variabile sunt centrale referitor la maniera în care consumatorul învață din experiențele anterioare, reactualizate: STIMUL, INDICAȚIE, RĂSPUNS și ÎNTĂRIRE.

     Stimulul este o nevoie care împinge individul spre acțiune. Stimuli ca foamea, pot fi reprezentați prin nevoi primare.

     O indicație este un stimul sau simbol perceput de către consumatori.

     Un răspuns este acțiunea pe care o întreprinde consumatorul pentru a-și satisface stimulul, nevoia.

     Întărirea reprezintă răsplata.

    Spre exemplu, fiindu-i foame (stimul), consumatorul vede o indicație Mc. Donald’s (simbol), acționează (cumpără un hamburger) și primește o răsplată (are un gust excelent). Specialiștii în tehnici de vânzare folosesc două concepte din teoria învățării comportamentale:

     Generalizarea stimulului apare când un răspuns solicitat de o nevoie este generalizat la alt stimul. Folosind același nume de firmă, spre exemplu pentru produse diferite, avem o aplicație a acestui concept.

     Discriminarea stimulilor se referă la abilitatea unei persoane de a percepe diferențe între stimuli. Spre exemplu, tendința consumatorilor de a percepe toate tipurile de bere blondă ca fiind legate de originea germanică a berii.


    84

    ÎNVĂȚAREA COGNITIVĂ. Consumatorii învață prin a gândi și prin a rezolva probleme mentale fără o experiență directă. Acest tip de învățare, numit învățare cognitivă implică conecții între două sau mai multe idei sau simple observații ce rees din comportamentul celorlalți semeni, ulterior acest comportament fiind însușit și adoptat ca fiind al tău.

    Firmele influiențează acest tip de învățare. Prin repetarea în reclame, spre exemplu a unor mesaje de tipul: “MEDIPREN este un remediu al durerilor de cap”, se încearcă legarea denumirii unei mărci de fabricație (MEDIPREN), de o idee (remediul durerii de cap), prin evidențierea cuiva care folosește acest produs, și-și găsește cu acest ajutor neprețuit, alinarea.


    LOIALITATEA MĂRFII. Învățarea este importantă, deasemenea, deoarece leagă la obișnuință bazele rezolvări de rutină a problemelor. Mai mult, acest proces este o legătură strânsă între obiceiuri și loialitatea mărcii, care este o atitudine favorabilă spre achiziționarea unei singure mărci de-a lungul timpului. Loialitatea mărcii rezultă din întărirea pozitivă a acțiunilor anterioare. Astfel consumatorul reduce riscul și salvează timp prin achiziționarea consistentă a aceleaș mărci de șampon, și are rezultate favorabile. “Un păr sănătos și strălucitor”




    2 - VALORI, CREDINȚE ȘI ATITUDINI

    CARE AFECTEAZĂ ACTUL DE VÂNZARE




    FORMAREA ATITUDINII. O atitudine este o predispoziție dobândită prin învățare, de a răspunde la un obiect sau o clasă de obiecte într-un mod avantajos sau neavantajos.


     Atitudinile sunt formate din totalitatea valorilor și credințelor noastre, care sunt învățate.


     Valorile reprezintă manierele personale sau, după caz, sociale de a conduce o acțiune sau intervenție sau stadii ale existenței care sunt parcurse (îndurate). Valorile variază întotdeauna prin nivelul lor de specializare. Spre exemplu, avem suplimentar și unele seturi de valori personale, precum: prosperitatea și ambiția.

    Trebuie reținut faptul că specialiștii în actul de vânzare sunt interesați în egală măsură și de atitudini și de valori, însă se bazează preponderent pe valorile personale.

    85

    Remarcăm faptul că valorile personale afectează atitudinile, influiențând importanța care se acordă atributelor specifice asociate unui produs. Să presupunem că prosperitatea este una dintre valorile dvs. personale. Când evaluați un autoturism, spre exemplu, economia de carburant, siguranța în exploatare și viteza dezvoltată (atributul produsului) devin argumente importante. Dacă, vi se pare că un anume autoturism posedă aceste atribute, atunci veți avea cu siguranță o atitudine favorabilă față de el.

     Credințele reprezintă percepția subiectivă a consumatorului despre cât de performant este un anume produs sau o marcă, în distincțiile dintre diferite atribute. Credințele sunt bazate pe: experiență, reclamă și comunicare cu alți oameni.


    SCHIMBAREA ATITUDINII. Spec. în tehnicile actului de vânzare sunt unanimi atunci când afirmă că folosesc trei mijloace pentru a încerca să modifice atitudinea consumatorului față de un produs sau marcă:

    Să reușească să schimbe credințele despre măsura în care publicul consumator percepe o anumită marcă ca posedând anumite atribute specifice. “Mc. Donlad’s”, spre exemplu, a liniștit temerile consumatorilor în ceea ce privește prea mult colesterol în preparatele bazate pe pește prăjit, după rețete franțuzești;

    Să reușească să schimbe importanța atributelor percepute. “Seven-Up” a reușit să construiască marca bine văzută: “Fără cofein㔠- atribut al cărui slogan pe piață este - “Nu l-am avut vreodată, nici nu-l vom avea”;

    Să reușească să adauge noi atribute produsului. “Procter & Gamble”, de exemplu, a adăugat calciu la sucurile de fructe “Citrus Hill”, sperând ca consumatorul să privească noul atribut ca fiindu-i mult mai favorabil.




    3 - STILUL DE VIAȚĂ ȘI ACTUL DE VÂNZARE


    86

    Stilul de viață. este un mod de trai, identificat prin maniera în care: oamenii își petrec timpul (activități), consideră ca fiind important în mediul înconjurător (interese) și cred despre ei înșiși și lumea care îi înconjoară (opinii). Mai mult, stilul de viață se reflectă în propriul concept de consumator, care desemnează modul în care oamenii se văd pe ei înșiși, precum și modul în care ei cred că alții îi percep (văd sau recunosc) pe ei.

    Spre exemplu, creatorul american de modă pentru bărbați “Hart Schaffner & Marx” și-a bazat una dintre cele mai recente campanii promoționale pe această temă. “Costumul potrivit poate să nu vă ajute să obțineți succesul. Dar costumul nepotrivit v-ar putea în mod garantat limita șansele”












    4 - INFLUIENȚELE SOCIOCULTURALE ASUPRA

    COMPORTAMENTULUI CONSUMATORULUI


    Influiența personală. Cumpărăturile sunt adesea influiențate de imiagini, opinii și comporamentul altor semeni de-ai noștri. Din această perspectivă, două aspecte ale influienței personale sunt importante în universul tehnicilor de vânzare: influiențele liderilor de opinie și opiniile transmise din gură în gură.


     Liderii de opinie. Reprezintă indivizii care exercită influiențe sociale directe sau indirecte asupra celorlalți. Opinia lor este mai importană uneori decât produsele, acest fapt imprimând pentru mediul de consumatori potențiali adevărate opinii etichetă. Spre exemplu, automobilele, îmbrăcămintea și computerele sunt produse afectate de opiniile liderilor de opinie.

    Trebuie de aceea reținut faptul că a identifica, a atinge și a influiența opinia liderilor reprezintă o problemă majoră pentru oricare firmă contemporană. În acest context pare lesne de înțeles de ce unele firme utilizează celebrități care să le prezinte și reprezinte produsele.


     Opiniile transmise din gură în gură. Oamenii se influiențează unii pe alții în timpul conversațiilor lor, față în față. Aceste influiențe sunt de fapt cea mai importantă sursă de informație pentru consumator, deoarece implică părerile prietenilor în care consumatorii au cea mai mare încredere. Spre exemplu, când consumatorii au fost întrebați într-un sondaj de opinie: “Ce-i influiențează mai mult în actul de cumpărare?” 37% - au menționat recomandarea prietenilor, iar 20% au spus că reclama.

    87

    Puterea influienței personale au determinat firmele să promoveze reclame care să determine o reacție pozitivă sau negativă. De exemplu, o reclamă enervantă vine în avantajul noului produs, deoarece stimulează, ulterior, conversația.


    GRUPURILE DE REFERINȚĂ sunt formate din oamenii care-i sugerează individului că reprezintă o adevărată trambulină pentru propria și intima lor afirmare. Acestea grupuri afectează în multe privințe achizițiile făcute de consumatori, deoarece influiențează informația, atitudinile și nivelele de aspirație ale consumatorului (nivele asociate de acesta din urmă cu anumite standarde de prosperitate, prestigu și importanță). De exemplu, una dintre primele întrebări care ți-o pune un semen, când plănuiești să ajungi la o ceremonie este: “Ce ve-i purta?”

    Grupurile de referință au o importantă influiență în promovarea articolelor de lux, dar nu asupra articolelor de necesitate imediată.


    5 - INFLUIENȚA FAMILIEI

    ASUPRA ACTULUI DE VÂNZARE


    Influiența familiei rezultă din trei surse: socializarea consumatorului, trecerea prin ciclul vieții de familie și decizia luată în familie.


     SOCIALIZAREA CONSUMATORULUI. Este procesul prin care oamenii achiziționează îndemânare, cunoștințe și atitudini necesare pentru a reacționa ca un consumator. Copii învață cum să cumpere din ineracțiunea cu adulții și din propriile lor achiziții de cunoștințe și experiențe alternative. Pe măsură ce cresc, copii preferă mărcile cu care s-au obișnuit. Cunoștințe precum cele enumerate au determinat, spre exemplu firma Sony să introduc㠓Primul meu SONY” - o linie de echipamente audio portabile pentru copii.


     TRECEREA PRIN CICLUL VIEȚII DE FAMILIE. Acest concept descrie fazele distincte pe care o famile le parcurge de la formarea profesională și până la pensie.


    88

     DECIZIA LUATĂ ÎN FAMILIE. Există două stiluri de a adopta o decizie: soțul sau soția dominant, sau decizia luată prin consens. Decizia luată de soț sau soție este hotărârea pentru care respectivul partener se simte responsabil și capabil să o ia. În ziua de astăzi, tendințele tradiționale au tendinț să se modifice, spre exemplu: 42% din $ cheltuiți în S.U.A. pentru mâncare sunt oferiți de clienți bărbați, iar 80% din femei influiențează cumpărarea unui nou autoturism. În România, 80% din hotărârile de a achiziționa un autoturism, sunt luate de femei, în timp ce 65% din deciziile de a achiziționa un porc pentru sacrificare de Crăciun, le iau bărbații


    6 - CLASELE SOCIALE ȘI INFLUIENȚELE PE CARE LE DETERMINĂ PENTRU ACTUL DE VÂNZARE


    Clasele sociale exercită o influiență subtilă asupra comportamentului consumatorului. Clasele sociale pot fi definite ca fiind un segment relativ permanent și omogen într-o societate în care oamenii ce împărtășesc aceleași valori, interese și comportament, pot fi grupați. Firmele folosesc clasele sociale ca bază pentru a identifica și a atinge anumite proiecte pentru produsele lor. De exemplu, oamenii din clasele bogate sunt vizați de companiile pentru produsele de lux, de tipul: investiții financiare, mașini scumpe, investiții imobiliare, etc... Clasele sociale de mijloc sunt o țintă primară pentru centrele de restaurare a imobilelor, magazine cu piese de schimb pentru autoturisme și produse pentru igiena personală. Firmele recunosc diferența dintre preferințele acestor clase. Clasele de jos și cel muncitoare, preferă revistele și almanahurile sportive și sexi (dragoste). Clasele de sus tind să citească almanahuri literare, călătorii, precum și ultimele vești.


    7 - CULTURA ȘI SUBCULTURA CA MOD DE INFLUIENȚARE A ACTULUI DE VÂNZARE


    Cultura se referă la valorile, ideile și atitudinile tradiționale care s-au sedimentat și stratificat în timp, sunt acceptate, respectate de un grup și sunt transmise la următoarele generații. În sensul acesta ne referim la cultura Latină, Americană, Română.


    Subculturile, pe de altă parte, sunt subgrupuri de cultură largă sau națională care au valori, idei și atitudini unice.


    89

    Firme precum Mc Donald’s și-au creat o diversitate de rețele, ajustate la cultura culinară mexicană, franceză, asiatică, hispanică, italiană, etc...

    În general firmele care se adresează artei culinare trebuie să țină cont de subculturi.




    90
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  5. #15
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.585
    Sep 10 09 4:02 AM
    Partea a cincea






    PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE VÂNZĂRII




    Vânzarea are la bază câteva principii, dintre care, fundamentale sunt întotdeauna:


    Interesul real pentru fiecare client potențial;

    Empatia pe care o poate dezvolta un vânzător;

    Dialogul pe care-l realizează vânzătorul cu clientul;

    Climatul de încredere în care se finalizează vânzarea.


    Fiecare vânzare are desigur specificul său, totuși, aceste patru principii se regăsesc în oricare situație particulară.

    Să urmărim, pe scurt, modul lor specific de funcționare.


    CEA MAI IMPORTANTĂ PERSOANĂ

    92

    “FIRST TO GO”


    91

    Dacă nu ai înțeles faptul că persoana cea mai importantă este CLIENTUL TĂU, atunci este bine să lași pe altcineva să se ocupe de vânzările tale. Majoritatea firmelor de astăzi nu sunt prevenite, din păcate, în legătură cu nevoia lor de a se devota clientului într-un mod cât mai conștiincios cu putință. Rezultatul? Tot mai mulți se zbat să supraviețuiască, considerând împrejurările ostile și nu greșelile lor ca fiindu-le fatale.

    Un lucru trebuie realizat: tot mai multe firme învață asiduu că satisfacerea cât mai deplină a clientului este absolut esențială pentru succesul pe termen lung pe piață. Pe de altă parte, tot mai mulți semeni de-ai noștri învață rapid să se aștepte și să ceară servicii de clasă. Nu le oferi tu, le va oferi cu siguranță cineva din rândul concurenților tăi!

    În actul de vânzare greșeli fac doar acei care nu se pregătesc cum se cuvine. Spre exemplu, în Miami, Florida (S.U.A.), toți cei cincisuteșaptesprezece șoferi de taxi ai companiei “MAIAMI NICE” au urmat în anul 1994 un curs intensiv de ... POLITEȚE. Rezultatul, o reducere cu 84% a reclamațiilor clienților. Alt exemplu, sperăm edificator: firma italiană “Gucci & Gucci” și-a concediat toți vânzătorii care nu au urmat în ultimii doi ani calendaristici, pe propria lor susținere financiară și, mai ales, în timpul lor liber, un curs performant de TEHNICI DE COMUNICARE NONVERBALĂ.

    Astăzi, pretutindeni în lume, tot mai multe firme mari sau mici organizează cursuri și concursuri pe tema: “Metode pentru a te purta cu clienții nemulțumiți”. Fiecare client câștigat nu reprezintă doar o armă în lupta permanentă cu concurența tot mai acerbă, dar reprezintă o ființă umană de o rară importanță pentru viața ta, prosperitatea, cariera sau firma pentru care lucrezi.

    Mai întâi, clientului, trebuie să-i atragi atenția. Dacă nu faci acest lucru, curba succeselor tale personale se va îndrepta, cu siguranță, într-o altă direcție. Nu uita că sunt mai puțin de o mână de firme în toată lumea care s-au îmbogățit dintr-un singur contact cu clientul.

    În al doilea rând, puțini obișnuiesc să spună clientului: “MULȚUMESC!”.

    Odată, am rămas plăcut impresionat de un chelner care după ce și-a onorat comanda, obișnuia să întrebe clienții: “Pot să mai fac orice altceva pentru dumneavoastră?”. Rezultatul, chit că majoritatea clienților răspundeau ermetic: “Nu”, era că toți majorau “atenția” acordată la achitarea notei de plată.


    Ce mai poți face pentru clientul tău? Multe alte lucruri care să-l atragă, să-l câștige de partea ta.


    93

    Poți, spre exemplu, să-i soliciți adresa sau numărul de telefon. Ulterior, îi comunici cu orice prilej, noile prețuri, noi informații, îl inviți la seminarii, vânzări speciale, îi soliciți prezența la demonstrații, evenimente, lansări promoționale, etc... Între el și tine se va crea o solidaritate și o obișnuință, numită, adesea, încredere.

    Dacă poți, și-i trimiți unui client un cadou, din cele gratuite (brelocuri, brichete, pixuri, etc...), și mai puți să treci lângă numele firmei, numele lui, recunoaște cinstit că și tu ai dori să fii atât de răsfățat. S-ar putea să câștigi un client nu de 100.000 lei, ci de 100 de milioane. Din păcate, numărul celor lacomi este invers proporțional cu numărul celor care vor realiza succese importante. Deci, nu fi îngrijorat că se vor repezi prea mulți să ți-o ia înainte. Fii deci, cum se spune la americani: “FIRST TO GO” (primul care pornește).

    Trebuie însă să reții, că toată lumea va trebui să fie avertizată în legătură cu devotamentul tău statornic față de client. Numai așa vei câștiga: respect, reputație, renume!


    EMPATIA MAI IMPORTANTĂ DECÂT FARMECUL PERSONAL


    Cu cât vânzătorul are calități empatice mai puternice, și cu cât acestea sunt mai remarcate de client, cu atât șansele de a vinde sunt mai mari chiar și de cât calitatea produselor sau serviciilor oferite.

    Ei bine, această frază poate stârni multiple nedumeriri, la noi în țară.

    În primul rând, EMPATIA este fenomenul de apropiere cognitivă (bazat pe cunoaștere) și afectivă (bazat pe sentimente) față de o persoană sau situație. Astfel, empatia devine o importantă abilitate personal profitabilă pentru toți acei care pot prevedea comportamentul altora, anticipându-le predispozițiile psihologice (percepții, gânduri, sentimente, gusturi, atitudini).

    Evident, trecând peste surpriza pe care-o va încerca orice client când va descoperi că-l cunoașteți mai bine decât “toți ai casei” lui, această abilitate trebuie să pornească de la interesul dumneavoastră real pentru interlocutor, de la nevoia de a-l înțelege, respecta, comunica cu el.

    Desigur că există o deontologie profesională, dar la fel cum fac actorii pentru ca să-și cunoască publicul, puteți face și dumneavoastră.


    DIALOGUL


    94

    Regula numărul unu a comunicării spune că oamenilor le place mai mult să vorbească decât să asculte. Chiar și ascultarea unor idei foarte interesante prezintă un interes limitat în timp.

    Spuneam anterior că, EFICIENȚA UNUI CONTEMPORAN depinde în mod esențial de propria lui capacitate de a vorbi și scrie, căci prin aceste mijloace el ÎNCEARCĂ SĂ INFLUIENȚEZE.

    Cercetând modul în care oamenii comunică constatăm lacune severe de cunoaștere, pricepere și, mai ales, rigoare.

    Dat fiind că o bună parte a timpului, și mai ales, a energiilor fiecărui om se cheltuie pentru confruntarea ideilor și părerilor, observăm că: SUCCESUL NOSTRU ÎN VIAȚĂ - indiferent postura în care ne regăsim - depinde într-o esențială măsură de gradul în care îi înțelegem pe ceilalți, cât și de posibilitatea de a fi, noi înșine, înțeleși.

    În zilele noastre, într-o singură săptămână AVEM, PROBABIL, MAI MULTE CONTACTE PERSONALE DECÂT AVEAU STRĂMOȘII NOȘTRI, în evul mediu, ÎN TIMPUL ÎNTREGII LOR VIEȚI.

    Adulții din jurul nostru (părinți, profesori sau iluștri necunoscuți) NU ȘI-AU FĂCUT DATORIA. Ei ne-au învățat doar cum să pronunțăm cuvintele și cum să înșirăm aceste cuvinte în propoziții. Dar nimeni, niciodată, nu ne-a învățat cum să comunicăm eficient cu alții.

    Atunci când mici fiind, făceam greșeli, nimeni nu ne-a învățat cum să le îndreptăm, nici măcar nu ne-a spus că ar trebui să corectăm unele lucruri, în această privință.

    Drept urmare, mulți dintre cei pe care i-am cunoscut sau i-am întâlnit de-a lungul întregii noastre vieți, NU NE-AU ARĂTAT SENTIMENTE PRIETENEȘTI, dimpotrivă AU CĂUTAT COMPANIA ALTORA.

    În viața intimă sau la locul de muncă, rudele, clienții, vecinii sau asociații noștri au preferat uneori să încheie acorduri cu alte persoane, ALĂTURI DE CARE SE SIMȚEAU MAI BINE. Cu ei comunicau, după cum invers, cu noi, nu au putut. Nu-i vina lor, ci a noastră.


    Putem afirma că mulți semeni de-ai noștri RATEAZĂ COMUNICAREA (dialogul). Implicit, ratează INFLUIENȚA și exercitarea RELAȚIILOR DE PUTERE.

    Dialogul este cea mai importantă sursă de informații gratuite. În plus, aceste informații pot oferi prilejul altor vânzări. De aceea, arta de apune întrebări reprezintă cheia reușitei pentru un vânzător.

    96

    Oriunde și oricând, punând întrebări inteligente deveniți cu ușurință o persoană agreabilă și interesantă.

    Suntem datori, din rațiunile prezentului curs, să amintim că în calitatea dialogului, implicit comunicării eficiente, stau o serie de obstacole, denumite blocaje. Dintre acestea enumerăm:


    oboseala (oră nepotrivită, durată excesivă a întâlnirii, intensității discuțiilor, etc...);

    ambient nepotrivit (spațiu insuficient, lipsa confortului, zgomot, trepidații, căldură sau frig);

    handicap fizic (dificultăți de vedere, auz, etc...);

    motivație insuficientă (poziționare diferită a trebuințelor, nevoilor și intereselor);

    dezinteres (diferență de statut ierarhic, social, intelectual, politic);

    absența umorului;

    emoția;

    ticurile;

    neâncrederea


    Cert este că, oricând și oriunde, un bun vânzător trebuie să fie atent cum comunică.




    CLIMATUL DE ÎNCREDERE




    Raporturile vânzător - client se supun elementelor caracteristice ale Teoriei Rivalității, dezvoltată de americanul Kurt Lewin.

    95





    Evident, clientul știe toate aceste lucruri. Drept consecință, el este SUSPICIOS.


    Clientul simte nevoia de siguranță, de liniște, corectitudine, promptitudine și atenție considerabilă. Psihologic vorbind, la început, subconștient desigur clientul îl ajută pe vânzător pentru crearea unui climat de încredere. În acest moment favorabil el este dispus să treacă cu mai multă ușurință peste anumite detalii, bănuieli și prejudecăți. Totuși, această șansă unică, odată ratată, clientul va acționa exact invers, devenind foarte suspicios, de cele mai multe ori nejustificat.


    Apreciem, pe seama observațiilor repetate, că un anume set de elemente vor contribui la instaurarea unui climat de încredere. Din rândul acestora, enumerăm:

    97


    aspectul fizic al vÂnzĂtorului;

    calitatea lui, ca persoanĂ;

    Încrederea În sine;

    reputaȚia firmei pentru care lucreazĂ;

    siguranȚa de sine;

    fermitatea;

    puterea responsabilĂ de a spune “NU”;

    respectarea promisiunilor Și a cuvÂntului dat;

    comuniunea empaticĂ;

    comunicarea nonverbalĂ;

    abilitatea utilizĂrii tehnicilor de forȚare a Încrederii clientului.


















    98
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  6. #16
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.585
    Sep 10 09 4:03 AM
    Partea a șasea






    VÂNZAREA LA RĂSPÂNTIE:

    MANIPULARE sau DEONTOLOGIE






    După cum demonstram în capitolul anterior, clientul a fost, este și va fi întotdeauna suspicios. El știe cu claritate faptul că toți rîvnesc de la el, unul și același lucru: banii săi.

    Din aceleași considerente, nimeni nu i se poate prezenta direct în față spunându-i: “Sunt un vânzător, în care puteți avea toată încrederea!” Și totuși, toți vânzătorii știu că, deși propriul lor șef le semnează statul de plată, clientul este acela care le aduce banii. Întotdeauna există unii vânzători care aduc mai ușor clienți pe care îi influiențează să cumpere. Ei beneficiază de pe urma utilizării conștiente sau inconștiente a anumitor tehnici de forțare a încrederii clientului.




    TEHNICI DE FORȚARE A ÎNCREDERII CLIENTULUI


    100

    Totul începe în clipa în care încerci să știi, dacă se poate, totul despre un adversar, împiedicându-l în același timp să afle prea multe despre tine însuți, firma pentru care lucrezi, efectivele, punctele tari și punctele salbe. A forța încrederea este echivalentă cu înclinarea balanței informațiilor și cunoștințelor în favoarea ta - mai ales atunci când nu la fel stau lucrurile în adevărata balanță de forțe. Forțarea încrederii echivalează cu o cheltuială mai mică de capital, idei și muncă pentru a câștiga de partea ta un client.

    Dansul abia începe. Mai sunt mulți pași de făcut. Primul îl reprezintă întâiul contact și starea de spirit pe care-o generează.

    Un client trebuie, mai întâi, atras, apoi servit avantajos din punctul lui de vedere și mai apoi dirijat să mai revină la tine și cu alt prilej.

    99

    Clienții sunt de toate mărimile, culorile, credințele, genurile, și mai ales, vârstele. Deși părinții sunt influiențați în deciziile de a cumpăra de către copii, majoritatea banilor oricărei națiuni - în mod paradoxal - se află la celălalt capăt al spectrului de vârste (la noi la români, la cei peste cincizeci de ani). Principali beneficiari ai Legii Fondului Funciar, al tuturor legilor reparatorii și al economiilor făcute într-o viață de om, acest segment (cuprins între 50 și 70 de ani) controlează aproape 63% din totalul disponibilităților bănești. Însă ceea ce este impresionant, ține de faptul că aceste persoane controlează peste 45% din totalul sumelor cheltuite de populație. Pentru ei, mai importante sunt politețea cu care sunt serviți, atitudinile care li se alocă și prețul, decât calitatea și serviciile suplimentare care li se oferă.

    Piața românească, este în multe privințe, atipică.

    Pentru comparație, amintim spre exemplu, că în Franța ierarhia așteptărilor acestui segment este următoarea: 1-serviciile suplimentare care se oferă, 2-calitatea oferită, și mai apoi prețul. La americani, 1-calitatea, 2-serviciile suplimentare, 3-reputația firmei, ... 8-prețul.

    Se constată, cu ușurință, greșeala fundamentală pe care o facem. Majoritatea firmelor continuă să se adreseze mai ales grupului de persoane cuprinse în intervalul de vârste 18-34 de ani, chiar dacă aproape tot atâtea persoane cuprinse în intervalul de vârste 35-51 au în mod frecvent venituri disponibile mult mai mari.

    Adevărul este că persoanele peste 50 de ani au o experiență de cel puțin treizeci de ani în a face cumpărături; ei cunosc drumul și nu pot fi câștigați decât cu informații exacte și o încredere solidă. Și nu uitați că, adesea, în acest interval de vârste, oamenii se simt în siguranță numai atunci când:


    “văd ceva scris” sau “descris” de unul de-ai lor;

    constată, cel puțin o dată, o atitudine net diferită;

    sunt răsfățați cu o atmosferă empatică, corespunzătoare.




    Pentru a-i atrage pe cumpărătorii mai în vârstă, mai sceptici și mai antrenați în suspiciunea lor trebuie folosite alte tehnici mai adecvate actului modern de vânzare. Din rândul lor, remarcăm anumite versiuni de forțare a încrederii clientului:


    Tehnica excesului de promptitudine;

    Tehnica excesului de modestie;

    Tehnica salariului fix ;

    Tehnica “rățoiului șchiop”;

    Tehnica “crizei de sinceritate”.






    EXCESUL DE PROMPTITUDINE (punctualitate)




    După toate probabilitățile, modul cel mai sigur de a câștiga încrederea cuiva îl reprezintă respectarea cu strictețe a cuvântului dat, ținerea promisiunilor și reacția de promptitudine. Pe acest fond, serviciile oferite devin mai amabile iar garanțiile sunt substanțiale.

    Într-o lume răvășită de crize, blocaje și boicoturi, eleganța promisiunilor onorate, căldura ofertelor prompte și grija pentru politețe oferă nesfârșite prilejuri de apariție și consolidare a încrederii.

    Trebuie remarcat însă că o singură încălcare a acestor principii, devine suficientă pentru pierderea încrederii și apariția unor reacții adverse.








    EXCESUL DE MODESTIE




    Un interesant studiu semnalează faptul că peste 63% dintre vânzătorii de astăzi aparțin intervalului de vârstă 18-35 de ani. Dacă privim, puțin în urmă, descoperim că acești oameni, acum acuzați de lipsă cronică de politețe și modestie, provin din parcursul existențial al unei perioade tulbure, începând din anii ’60 până în ’75. Aceștia sunt, educațional vorbind, produsul noilor tehnologii și impactului puternic cu mass-media (la noi, înspecial cu filmul de lung metraj). Ei au crescut într-o perioadă în care viața de familie a fost puternic segmentată. Au proliferat căsătoriile multiple, transhumanța la oraș, mamele salariate, copii cu cheile atârnate de gât, etc... și ei s-au dedat unor activități care, fie că îi țineau afară din casă, fie că îi imobilizau în camerele lor, cu urechile lipite de tranzistoare, pikup-uri sau casetofoane. Acest segment social a primit și acceptat foarte puțină educație în ceea ce privește bunele maniere și comportamentul adecvat în societatea adulților, înafara școlii general-obligatorii. Efectele le resimțim cu toții.

    Modestia și bunele maniere sunt cheia bunelor relații între oameni. Ele guvernează modul în care se poartă unii cu alții, indiferent dacă ne aflăm într-o mină sau într-un magazin exotic, cu iz occidental.

    101

    102

    Fără false reproșuri, constatăm că tinerii de astăzi nu se simt în largul lor în societatea adulților și, în special a vârstnicilor. Ultimii (trecuți adesea de 50 de ani și mergând către 60), sunt produsul unei epoci total diferite. Ei fac parte dintr-o lume în care familia era puternică, femeile stăteau acasă, familia se strângea în jurul mesei în fiecare seară la cină și duminica la prânz. La școală încă se “forjau” în conștiinciozitate bunele maniere, iar copii și le însușeau și prin osmoză. Chiar dacă se împotriveau excesivului manierism dogmatic și comportamentului social tradițional, dominat de cei cu “tâmplele albe”, ei sfârșeau totuși prin a se supune. Creșteau știind exact cum trebuie să te comporți în orice situație și adesea nu-i înțelegeau pe cei care nu știau cum s-o facă. Pentru aceste generații, cunoștințele de politețe și modestie sunt firești și academice. Plusul de modestie și manierele alese conduc automat la încredere.




    SALARIUL FIX




    Unul dintre motivele de suspiciune excesivă, care îndepărtează clienții astăzi, ține de vestea procentajelor din suma totală, obținute de vânzători în urma finalizării tranzacțiilor. Pe mulți clienți îi obsedează aceste comisioane, oricât de mici ar fi ele, și ei nu se vor liniști până nu vor obține măcar formal o promisiune de reducere de preț.

    Cel mai adesea, vestea comisioanelor îi determină pe unii să petiționeze reclamând, sau, îi determină, pe alții, să încerce să se adreseze direct conducerii superioare a firmei. Ei bine, o bună metodă constă în a-I sugera clientului, încă de la începutul dialogului, că sunteți un simplu angajat al firmei, plătit cu un salariu fix.




    “RĂȚOIUL ȘCHIOP” ȘI

    CRIZA DE SINCERITATE




    103

    O tehnică foarte răspândită, care aproape întotdeauna dă rezultate remarcabile, constă prin a-I câștiga încrederea clientului prin oferirea unor sfaturi care, aparent, sunt în dezavantajul vânzătorului. “Rățoiul șchiop” este un produs sau un serviciu de o mai mică importanță comercială, care poate fi sacrificat denunțându-i inconvenientele. În prelungire, “Criza de sinceritate” este tehnica prin care “rățoiul” poate fi și un produs important și performant, dar care cu siguranță nu-l interesează actualmente pe client.

    Din rațiuni explicative, iată și două ipotetice exemplificări:


    - Această mașină automată de spălat rufe, pe care tocmai ați ales-o, ... priviți, are un ușor defect. S-a deformat în timpul transportului ... Vă recomand în schimb modelul ... ; este un pic mai scump, dar este un exemplar de excepție.


    - Acesta este un calculator 586 și este un produs de ultimă generație. Totuși, priviți aceste calculatoare 386 cu monitoare color! Un asemenea produs acoperă în întregime cerințele dumneavoastră. Am înțeles că doriți să-l folosiți pentru evidențe, calcule simple și câteva jocuri, pentru exercițiul copiilor dumneavoastră. Este păcat să investiți atât de mult și să nu folosiți nici jumătate din capacitatea unui asemenea instrument de lucru.


    Desigur, aceste tehnici, alături de altele pe care le vom expune exhaustiv, în continuarea cursului nostru, sunt tehnici de manipulare a clienților. Și ei încep să afle aceste lucruri, și mai ales să le simtă pe propria piele. De aceea, cu cât clientul va simți că vânzătorul este mai bine pregătit, cu atât și el va încerca să dejoace toate aceste scenarii. Competiția este deschisă din ambele părți, fără nici o supărare. Cel mai bun, câștigă întotdeauna!

    Deci, nu ca un atentat la moralitate, vă prezentăm sumar câteva tehnici (oarecum speciale) de manipulare. Reflectând stadiul primitiv al unor asemenea discuții, demersul nostru s-ar putea să sperie, sau cel puțin, să contrarieze pe unii “puritani”. Din perspectiva prezentului curs noi apreciem că orice firmă sau companie trebuie simultan să satisfacă în mod profesional, cel puțin patru funcții-cheie, referitoare la cunoaștere: să dobândească, să prelucreze, să distribuie și să protejeze informații pe care în același timp, corespunzător “intereselor strategice” să le ofere sau să le oprească din distribuire către aliați sau concurenți ai firmei.

    104

    Ținând cont că informațiile trebuie să satisfacă simultan anumite calități, printre care: Acuratețe, Relevanță, Accesibilitate, Credibilitate și Deplinătate, spunem că domeniile de utilizare a informațiilor țin de:

    Identificarea problemei (lor)

    Înțelegerea problemei (lor)

    Stabilirea scopurilor

    Identificarea obiectivelor

    Dezvoltarea și selectarea strategilor alternative

    Implicarea oamenilor

    Soluționarea problemei

    Monitorizarea performanței




















    TACTICILE DE MANIPULARE






    Nesfârșite sortimente de abilități sunt oferite astăzi de cei care știu, celor care tac, nu văd și, mai ales, nu înțeleg. Limitele de spațiu fac imposibilă ilustrarea și clasificarea exhaustivă a acestor felurite metode. În schimb, vom enumera nouă variante de tactici mai des folosite pentru a influiența (manipula).

    Trebuie să recunoaștem cu seriozitate, că cel mai ades, tacticile de manipulare sunt utilizate într-o strânsă relație de dependență cauzală cu interesele economice, sociale și politice, și nu ale oricui, ci mai întotdeauna ale celor care conduc jocul.

    Să urmărim câteva situații și variante:






    TACTICA GENERALITĂȚII


    În acest caz, detaliile sunt glosate cu un aer de abstracție aeriană. Comunicatele par diplomatice, stilul încercă în mod abil să amorțească simțurile celor care ascultă mesajul.


    Iată un exemplu didactic (imaginar), cu ajutorul căruia vom încerca să identificăm mai ușor toate fazele manipulării. Uneori, exemplul nostru poate fi și întâlnit în unele dintre realitățile cotidiene.

    Deci, un magazin cu decor exotic, personal fermecător și atmosferă de lucru, tipic occidentală:

    105


    - Bună ziua. ... este numele meu. Doriți ceva? Luați loc.

    - Mulțumesc. ... de la firma ... Am nevoie de un copiator.

    - Ce fel de copiator?

    - Mic. Unul obișnuit. Am în vedere ... Dar, momentan, nu văd ceva asemănător expus. Mai aveți și alte modele?

    - Toate copiatoarele sunt obișnuite sau mai puțin obișnuite. Deci, ce vă interesează ca volum de copiere?

    - Zece, douăzeci de copii pe zi.

    -Zece copii pe zi ... Hm (zâmbește complice, cu un aer grav-îngrijorat) Deci dumneavoastră preconizați că nu veți face mai mult de zece copii pe zi?

    - Nu știu. Eu, deocamdată, de atât am nevoie.

    106

    - Deci, acesta este volumul prezent. Și numai format A4?

    - Da, numai A4.

    - Vă putem recomanda un 5310. (pleacă, și aduce câteva prospecte.) Deci, eu vă propun să studiați datele tehnice din aceste prospecte, să vedeți dacă, într-adevăr, corespund cu cerințele dumneavoastră.

    - Credeți că o să înțeleg ce scrie aici?

    - (zâmbește complice, nevinovat.) Sunt făcute așa de simplu ... Deci, prospectele noastre vă arată câte copii face, fiecare model în parte, că are un zoom ...

    - Și de ce mi-l recomandați pe acesta?

    108


    - (promt, fără să clipească și cu seninătate, mascând că sunt singurele modele pe care le posedă firma) Fiindcă acestea sunt cele mai mici modele care sunt actualmente utilizate pe toate piețele lumii, corespund la volumul de copii de care aveți nevoie; ca să nu dați banii pe niște caracteristici pe care nu le folosiți. Tot aici, (întinzând un alt prospect) sunt condițiile noastre! Deci: garanția, cum se plătește, și așa mai departe. Prețurile practicate de noi, vă avertizez, sunt în valută ca să fie permanent valabile. Livrarea se face din stocul din București, instalarea se face prin unul dintre dealerii noștri autorizați. Avem mai multe echipe de service ... consumabile, piese de schimb ... toate sunt aici.

    - Și la modelul acesta, cât mă costă consumabilele?

    - Deci, deocamdată nu se pune problema unor consumabile, pentru că toate exemplarele noastre vin gata încărcate; dumneavoastră îl puteți folosi, până la valoarea dată de garanție, cu ceea ce aveți în el.










    TACTICA TEMPORIZĂRII



    În acest caz, cea mai comună modalitate o reprezintă amânarea premeditată a transmiterii întregului mesaj așteptat, sau măcâr a unei părți importante, până receptorul nu mai poate face ceva aflând deznodământul.


    (să continuăm exemplul anterior)

    - Bun, deci câte copii face modelul 5310 cu încărcătura obișnuită și cât mă costă când se termină actualul cartuș cu consumabilele?

    - Când se termină, apelați la cel care v-a făcut service-ul.






    TACTICA OMISIUNII


    În mod tipic mesajele au “găuri” enorme acolo unde faptele relevante au fost smulse de la locul lor, în urmă rămânând doar un echilibru confuz.


    (iată exemplificarea noastră):


    - Și cât o să mă coste tonerul ... Ce se schimbă, tonerul, nu?

    107

    - Tonerul și, în timp, și developerul. În cazul acestui copiator, el funcționează cu copy-cartridge. Copy-cartridge înseamnă că se schimbă cilindrul cu developerul odată, este un cartuș. De fapt, aceasta este problema tuturor copiatoarelor mici, care sunt mai ieftine la achiziție, dar ceva mai scumpe în running, în exploatare.






    TACTICA PICĂTURII






    În virtutea acestei tactici, datele și informațiile, cunoștințele și faptele sunt picurate în doze mici, la intervale mari, astfel încât configurarea evenimentelor fracturate în “N” segmente (particule), devine tot mai puțin vizibilă.


    (să vedem cum ar putea continua, exemplul nostru)

    - Și, totuși, cât m-ar costa, deci, o copie, la cât ar putea ajunge?

    - Deci, vă avertizez că dacă doriți să faceți un copy-shop, ceea ce nu cred că este cazul ... Dar, dacă vreți numai dumneavoastră să știți, cât vă costă să folosiți un astfel de aparat, asta-i altceva. Deci, alte mărci, care sunt deasupra noastră cu prețul, apelează la clculele făcute de către ofertanții publici de copii. Sunt convins că și dumneavoastră, înainte de a veni aici, ați consultat prețurile oferanților din zonă. Nu-i așa?

    - Da, am consultat câțiva. Dar, cred că și ei își rezervă un profit. Este normal!

    - Firesc, cunosc însă și câteva cazuri în care profitul este, ... cum să spun ... prea mare. Mă înțelegeți, nu?

    - Da, am constatat acest lucru, pe propria mea piele.

    110

    - Unii, percep prețuri variind între 55 și 150 de lei pe o copie. Noi, abia dacă ajungem la ... ceva, n-aș putea spune acum cu exactitate, trebuie făcute mai multe calcule, ... 52-54 lei copia. Eu vă ajut să faceți o economie, vă fac o reducere de ... (face niște calcule interminabile), să zicem ... 50 de lei de pagină.










    TACTICA VALULUI


    Reprezintă o metodă prin care cineva care se plânge că nu este informat, este sufocat, literalmente, până când este înecat în tumultul de fapte, fără putință de a mai distinge esențialul.


    (iată o posibilă versiune de acest gen)

    - Totuși, știți eu ... trebuie să chibzuiesc orice bănuț. Deci, prospectele dumneavoastră, ... vreau să spun că nu sunt ... foarte exacte, nu?

    - (interlocutorul începe să dea semne evidente de nervozitate, ridică tonul ...) Deci, toate copiatoarele, în principiu ... deja, iertați-mă fac o impolitețe, nu trebuie să vorbești rău despre concurența ta. O fac, totuși, pentru dumneavoastră.Deci, vreau să spun că alte copiatoare mor în timp, altele - ca ale noastre - nu mor în timp, unii au consumabilele aici, alții nu au consumabilele aici, unii au service-ul foarte bun, alții nu au service-ul foarte bun ... Deci, în cazul în care dumneavoastră ... un copy-cartridge ... folosiți, hai să spunem un copy-cartridge de ... 12.000 de copii (calculează) ... 13,30 mărci, împărțit la ... deci, vă costă în jur de 600.000 lei ...

    - Ah ...

    - Pentru 12.000 de copii. Deci, vorbesc de vamă, de TVA, de transport, toate taxele ... 50 de lei pe copie. Vi se pare mult?


    TACTICA ÎNOTULUI ÎN CEAȚĂ




    109

    Această metodă se referă la toate cazurile în care faptele reale sunt lansate într-un nor de zvonuri, astfel încât receptorul nu mai este în stare să discearnă sau, măcar să urmărească firul logic.




    (iată o posibilă situație de acest gen)

    - Sper sincer, că un om ca dumneavoastră, ați citit ziarul de ieri seară. Ați văzut că urmează un nou val de scumpire la benzină ... deci, vreau să spun, că și noi va trebui să majorăm prețurile, cum de altfel o va face și concurența noastră. Spre exemplu, chiar acum câteva minute, am primit un fax ... (arată spre un sul de hârtie), care mă somează ultimativ să scumpesc toate modelele. Așa nu se mai poate....






    TACTICA SUFLATULUI ÎNAPOI



    Metoda constă în plasarea unei false povești într-un sos picant, glumeț sau grotesc, în spatele nevinovat al receptorului care află, de regulă de la altcineva o poveste puțin picantă și confidențială, care ulterior îi este plasată tocmai emițătorului în obraz, ca semn de cunoaștere și șantaj.


    (să urmărim o posibilă versiune)


    - Știți, eu am venit la dumneavoastră, și bunul Dumnezeu v-a scos în calea mea. Soția mea lucrează la ... împreună cu soția dumneavoastră. Am aflat întâmplător că aveți un lot de copiatoare 5310 refuzate, pentru piesa ... mai puțin fiabilă. Am înțeles că această situație nu prea este cunoscută de toți clienții dumneavoastră, ... așa încât o reducere de ... 30-40%, mi-ar da posibilitatea să mă prepar, singur, de o nouă piesă dintr-un material mai rezistent. Mă înțelegeți, ... trebuie și eu să cheltuiesc, să investesc, .....

    111


    TACTICA MINCIUNII GOGONATE




    Este cea mai celebră tactică, și a aparținut se pare lui Josef Göebbels, ministrul cu propaganda a lui Hitler, cel care a îndrăznit să elimine din scenă mulți adversari de temut cu minciuni sfruntate, urmate de argumentări și dovezi ulterioare din partea acestora, care nu mai erau crezute de nimeni. Lumea știe doar că: “nu iese fum fără foc”.


    (am ajuns la o situație, nu ușor de exemplificat)

    - Vă fac o confidență. Firma ... care ne este rivală, a comunicat unei persoane de încredere că deține licența după care va scoate în numai două luni consumabile de numai ... 5$ cartușul. Știți un secret, dacă acest lucru se va realiza, atunci, aceste consumabile de vis se pot adapta cu ușurință, tocmai la ... , copiatorul 5310 pe care doriți să-l cumpărați de la noi. Cunoașteți, de fapt progresele absolut uluitoare ale firmei ...., nu?

    - Da, le cunosc și sunt absolut bulversat. Ceea ce-mi spuneți coboară prețul unei pagini copiate, la numai ... 0,20 de bani. Dar este, incredibil?!?

    - Eu, ce vă spuneam?


    112




    TACTICA INVERSĂRII


    Această metodă constă în întoarcerea pe dos, cu multă obrăznicie, a unui mesaj. Receptorul este pur și simplu bulversat de confuziile în cascadă care se produc.


    (în fine, iată o exemplificare și pentru această tactică)


    - Deci, care sunt avantajele acestui copiator față de altele, față de alte mărci?

    - Cum față de alte mărci?

    113

    - Față de alte mărci consacrate. Vreu să spun, Mita, Minolta, Scharp, Konica, etc...

    - Astea trebuie să le descoperiți dumneavoastră singur. Deci, să vedeți ce vă pot oferi celelalte firme din concurența noastră ... și din reputația pe care o are firma noastră.




    DEONTOLOGIA

    ACTULUI COMERCIAL


    Dacă am reușit să vă indispunem sau încânta cu pledoaria noastră, anterioară, vă rugăm să nu uitați niciodată că: “minciuna nu are picioare lungi”. Acest fapt conduce la concluzia că și actul de vânzare se supune unei acute nevoi de respect deontologic. Dincolo de aspectul moral - deși de la naștere și până la moarte suntem voluntar sau involuntar manipulați neâncetat și influiențați să facem unele lucruri, chiar dacă nu întru-totul împotriva noastră - dar cert împotriva voinței noastre - nevoia de deontologie coincide cu așteptările cele mai ardente ale clienților noștri. De aceea:




    Clienții noștri au valori specifice, dar cu certitudine așteaptă ca și tu să iei în considerare aceste valori. Ei înțeleg că pentru asta trebuie să faci un efort pentru ca să-i asculți, apoi să-i înțelegi, să analizezi totul și să fii sensibil la nevoile lor.

    Clienții tăi nu au nimic împotrivă să plătească mai mulți bani pentru un produs sau serviciu atâta timp cât calitatea și serviciile suplimentare justifică prețul plătit.

    114

    Clienții sunt întotdeauna îngrijorați cănd cumpără pentru prima oară de la tine. Au auzit prea multe despre clienți poate mai inteligenți decât ei care și-au irosit banii, răbdarea și speranțele cumpărând de la firme dubioase. Ei nu vor să greșească. Dacă îi ajuți să fie mulțumiți, îți vor fi recunoscători.

    Clienții tăi au așteptări bazate pe ceea ce le-ai comunicat că oferi. A nu-ți ține promisiunea echivalează cu un act sinugigaș, din partea ta.

    Toți clienții tăi au fundamentale nevoi de securitate, demnitate și respect. Singura ta șansă, personal profitabilă, este o relație bazată pe cât mai multă încredere reciprocă.

    Clienții tăi au emoții și rațiune. Toți au o anumită experiență de cumpărători. Ei așteaptă să fie orientați, atrași și ... răsfățați.

    Clienții tăi nu depind de tine. Tu, însă, depinzi de ei.

    Clienții tăi îți fac o favoare oferindu-ți posibilitatea să-i servești. Tu, nu le faci nici o favoare servindu-i. Acest fapt nu-ți tulbură activitatea. Ei sunt scopul activității tale.

    Clienții tăi, nu sunt familia ta. Totuși ei sunt partea vitală a propriei tale vieți. Ei reprezintă, pentru tine, succesul, reputația, destinul, prosperitatea.

    115

    Clienții tăi nu sunt niște persoane cu care să-ți poți permite să te cerți. Oricând poți câștiga o bătălie, dar pierzi, inevitabil, războiul.

    Nu uita, însă, că orice leader nemulțumit va fi într-o bună zi cel care te va împinge la faliment. De aceea, cât poți, mulțumește-l, mituiește-l chiar, dar nu te lupta cu el. Tu, nu ai nici o șansă!
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  7. #17
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.585
    Sep 10 09 4:04 AM
    Anexele pe care le aștepți




    A U T O E V A L U A R E A




    Apartenența la FORȚELE DE VÂNZARE nu este o sarcină ușoară și nici facil realizabilă. Chiar dacă mulți se prefac astăzi că o fac cu succes și în mod profitabil pentru ei, nu toți reușesc în acest domeniu.

    Înainte de a te lansa într-o acțiune proprie este necesară, considerăm, o investiție din partea ta care ar consta în verificarea aptitudinilor care ar corespunde unui autentic om de succes. Desigur, noi nu dorim să te descurajăm, însă, din practică sociologii și psihologii au selectat anumite caracteristici care se regăsesc mai frecvent la acei semeni care până acum au învins. Tu, te poți plasa mai aproape sau mai departe de ei. Comparațiile pe care ți le propunem, sunt pentru tine practic o infinită serie de meditații și ulterioare eforturi, pe linia perfecționării caracteristicilor de personalitate pe care actualmente le posezi.

    Ce constatăm zilnic? Ieri, spre exemplu, ați reușit să rezolvați o problemă, dar iată că astăzi, sau mâine, se va ivi inevitabil o alta. Bunânțeles că nu veți putea utiliza aceeași soluție ca cea de ieri, căci fiecare problemă necesită o rezolvare proprie. Acasă aveți la fiecare ușă câte o broască și cheia sa; deci, nu puteți deschide toate ușile cu aceeași cheie; trebuie s-o găsiți pe cea potrivită. Și în mijlocul forțelor de vânzare există diferite chei pentru diferite uși. Dacă vrem să folosim mereu aceeași cheie, vom rămâne veșnic în fața ușilor închise. Înțelepciunea ne îndeamnă ca atunci când avem o problemă nouă de rezolvat, să încercăm chei diferite. Dacă eșuăm la prima încercare, o încercăm pe a doua, și, dacă nici aceasta nu reușește, o încercăm pe a trei-a. Din nefericire, în propria noastră existență nu avem prea mult timp să tot încercăm, și în plus, este și extrem de costisitor. Termenele de comparație, însă, ne vor orienta mult mai ușor primii pași. Nu uitați, însă, că sunt adesea pașii decisivi!

    116

    Raționamentul pe care ne bazăm este simplu.

    De îndată ce apare o nouă nevoie, se naște o nouă problemă, apoi alta, și încă una... iar noi trebuie să exersăm necontenit pentru a găsi de fiecare dată soluția potrivită.

    În lume nu contenesc să apară nevoi noi, creând noi probleme. Cauza este însăși viața care curge, circulă, deplasează obiectele, iar omul este obligat să-i urmeze cursul. Trebuie să trecem printr-un loc anume, apoi prin altul, sau trebuie să corectăm traseul, așa cum o facem cu unele cursuri de apă. Viața nu ne lasă să stăm, ea ne obligă să trecem prin locuri diferite pentru a învăța să descoperim, să vedem, să înțelegem, să simțim, să acționăm în felurite moduri. Deci, trebuie să căutăm permanent soluții pentru noile probleme cu care viața ne confruntă. Mai întâi, trebuie să învățăm să punem în balanță dificultățile minore de cele majore. Dar, în schimb, noi facem exact pe dos: comparăm mereu puținul pe care îl avem cu ceea ce posedă vecinii noștri: “A, ăsta are deja un Mercedes și eu n-am decât un Trabant!... A, ăsta are un diamant și eu n-am decât niște perle false!” Dacă ținem să facem comparații, trebuie să învățăm să descoperim avantajele pe care le avem în comparație cu atâția alții care nu le au. Deci trebuie să acceptăm, cel puțin, să privim lucrurile sub un alt unghi: în fața oricărui eveniment, a oricărei situații, opriți-vă o clipă pentru a cântări cele două aspecte - negativ și pozitiv. Nu trebuie, bineînțeles, să ne amăgim că totul este bun, dar trebuie, în același timp, să refuzăm să ne oprim întotdeauna numai asupra aspectelor negative ale vieții. Vă gândiți: “Păi știm deja toate astea”. Da? Atunci procedați așa cum vi se pare mai simplu! Observați-vă și veți descoperi cu surprindere că prea des uitați să utilizați tocmai raționamentele corecte și informațiile cele mai pertinente.

    Cu o secundă înainte de a face un pas flagrant greșit, noi am selectat următoarele termene de comparație. Ele nu sunt infailibile, ele pot prezenta anumite riscuri, dar oricum acestea, sunt infinit mai mici dechât simpla și implacabila noastră ignoranță.

    117


    118








    10 ÎNTREBĂRI, PRIMELE CONSTATĂRI


    1. Ți-ai examinat cu atenție motivele care te determină să te dedici actului comercial?


    DA NU

    104


    2. Consideri că aceste motive sunt suficient de puternice ca să-ți întărească voința până acolo încât să te comporți (pe viitor) ca un adevărat luptător din cele mai redutabile comandouri?


    DA NU


    3. Ai oarecare experiență sau pregătire în domeniu (sau într-un domeniu asemănător)?


    DA NU


    4. Ai evaluat cu realism dacă dispui de acele caracteristici care sunt necesare pentru a reuși în cadrul forțelor de vânzare?


    DA NU


    5. Te-ai străduit în ultima perioadă de timp să deprinzi anumite însușiri pe care până acum nu le-ai probat sau însușit?


    DA NU


    6. Ți-ai făcut o evaluare estimativă a beneficiilor pe care poți să le obții în primii doi ani hotărâtori și ai comparat aceste beneficii cu cele pe care le-ai fi putut obține ca angajat într-un alt domeniu?


    DA NU










    7. Ești într-adevăr dispus să ai un venit care nu va fi sigur și fix, înspecial, în primii ani ai funcționării în cadrul forțelor de vânzare?


    DA NU


    8. Ești o persoană care lucrează mai ușor pentru alții, decât pentru sine?


    DA NU


    119


    9. Ești o persoană care nu se descurajează ușor?


    DA NU


    10. Ești o persoană din categoria celor care se caracterizează prin INIȚIATIVĂ, RISC și CREATIVITATE, sau mai curând din categoria acelor persoane care se evidențiază prin ADAPTARE, RESEMNARE și ÎNREGIMENTARE?


    DA NU


    NOTĂ: Fiecare întrebare la care s-a răspuns prin DA, se notează cu 1 punct, iar fiecare NU, cu -1 punct.

    Interesant este, însă, să căutați în prezentul curs argumentele împortiva versiunilor lui NU.


    O ANALIZĂ DE MAI MARE FINEȚE


    Marcați printr-un X răspunsurile care corespund cel mai bine situației în care vă aflați.

    120

    1. SUNTEȚI GENUL CARE PORNEȘTE ÎNTOTDEAUNA SINGUR ?

    a) Fac totul din proprie inițiativă. Nimeni nu trebuie să mă împingă de la spate.

    b) Dacă cineva mă deranjează întotdeauna mă simt ambiționat să încep, după aceea continui bine.

    c) Se rezolvă ușor. Nu mă mobilizez până nu am încotro.


    2. CE SIMȚIȚI FAȚĂ DE ALȚI OAMENI ?

    a) Îmi plac oamenii. Mă pot acomoda aproape cu oricine.

    b) Am o mulțime de prieteni, nu mai am nevoie de altcineva.

    c) Cei mai mulți oameni mă irită.


    3. CONSIDERAȚI CĂ ÎI PUTEȚI INFLUIENȚA PE ALȚII ?

    a) Cred că îi pot determina pe cei mai mulți să mi se alăture când încep ceva.

    b) Pot direcționa o persoană sau un grup, dacă cineva îmi spune ce ar trebui să facem.

    c) Las în seama altora să urnească lucrurile. Apoi mă alătur și eu, dacă sunt dispus.


    4. VĂ ASUMAȚI CU UȘURINȚĂ RĂSPUNDEREA ?

    a) Îmi place să-mi asum obligații și să le îndeplinesc.

    b) Îmi asum responsabilitatea numai dacă nu am încotro.

    c) Mai curând las altora răspunderea.


    5. ȘTIȚI CE APTITUDINI VĂ SUNT NECESARE PENTRU A REUȘI ÎN CADRUL FORȚELOR DEVÂNZARE ?

    a) DA, cred că le cunosc pe toate.

    b) DA, aș putea enumera câteva aptitudini necesare, dar nu aș putea să spun cât sunt de importante.

    c) NU consider că există niște calități standard, pentru fi un vânzător de elită. Fiecare om ar putea fi în felul lui un vânzător de succes.


    6. CREDEȚI CĂ AVEȚI PASIUNE ȘI ÎNCLINAȚII PENTRU DOMENIUL VÂNZĂRILOR, ASTFEL ÎNCÂT SĂ VĂ FIE UȘOR SĂ INTRAȚI ȘI MAI ALES SĂ VĂ MENȚINEȚI ÎN DOMENIUL RESPECTIV ?


    a) DA, cred că sunt suficient de pasionat și am destule înclinații pentru acest domeniu

    b) DA, însă nu știu dacă pasiunea și înclinațiile mele sunt suficient de puternice pentru a-mi asigura succesul.

    c) NU, însă cred că pasiunea și înclinațiile pot fi suplinite printr-o muncă asiduă.


    7. CÂT DE BUN ORGANIZATOR SUNTEȚI ?

    a) Îmi place să am un plan înainte de a începe orice. În general, sunt genul căruia îi place să aibă lucrurile în ordine când echipa din care fac parte dorește să întreprindă ceva.

    b) Mă descurc foarte bine, cu condiția ca lucrurile să nu devină complicate. Atunci, mă retrag.

    c) Nu sunt interesat să am un plan dinainte stabilit. Inspirația mă ajută întotdeauna.


    8. VĂ PLANIFICAȚI VIITORUL ?

    a) Da, însă lăsând loc și surprizei.

    b) DA, fără să includ surpriza.
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  8. #18
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.585
    man5on
    Interact

    Posts: 22

    #15 [URL="http://zalmoxa.fr.yuku.com/forum/getrefs/id/3405/type/0"]
    Sep 23 09 9:54 PM

    carte florin
    CURS INTENSIV ŞI PERFORMANT

    Adaptare românească după concepţia

    prof. FLORIN ZABORILĂ






    TEHNICI DE VÂNZARE




    Conţinutul acestui curs reprezintă o selecţie comentată.

    Îl dedic lui Adrian Pop, un prieten din Craiova, care are ceva din aliura lui Wilhelm Tell.

    Tell, s-a priceput să tacă, să-şi ţină cumpătul, ca să evite orice provocare, şi nici măcar nu s-a avântat prin piaţa unde Gessler îşi ţinea priponit câinele. Dar când i-a venit la îndemână, n-a mai stat pe gânduri, a trecut la fapte, fulgerător: Arde-l!

    Dedicaţia este un argument valabil şi-n fond rezumă Istoria Românilor.












    PREFAŢĂ DE ORDIN PERSONAL




    Sunt pierdut!

    Pierdut? A! nu, umilinţa cedării este de la diavol.

    Singura mea datorie este să fiu calm, isteţ şi încăpăţânat. Aici, în România ultimului “cincinal” de dinaintea mileniului trei, totul este pe viaţă şi pe moarte. Aici, nu este decor sofisticat pentru domnişoare tomnatice, nu-i Paradis ori Iad. Aici, totul se desfăşoară aidoma dialecticii lui Brâncuşi, “ un ţăran hotărât care-şi ciopleşte materialul cu gesturi de mare cosaş”.

    Mă avânt. Pot? Vreau? Sunt capabil? Ştiu cum? Ştiu ce vreau?

    Trebuie să optez, să aleg ruta.

    Am ales! Sunt ortodox. Nimeni nu se face ortodox: alegi ceea ce ai găsit, găseşti ceea ce ţi s-a pregătit.

    Creştinismul neputincios este o concepţie eretică deoarece nesocoteşte îndemnul Domnului (Matei 10, 16: “fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii”). Nicăieri şi niciodată Hristos nu ne-a cerut să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi.

    Nu voiesc să păcătuiesc din frica de a nu avea suficientă îndrăzneală să-mi apropii marile adevăruri, căci socotesc că este o treaptă inferioară şi chiar o tragedie pe care nu mi-o mai pot permite. Trebuie să ştiu, pentru a fi capabil să aleg, căci milioane de draci mă furnică atunci când mă apropii, şi, aidoma lui Shakespeare (Sonetul 66):


    ... văd prostia-dascăl la cuminţi,

    Şi adevărul -“semn al slabei minţi”,

    Şi “Binele” slujind ca rob la rele ...






    CUVÂNT ÎNAINTE



    În ultimii ani am asistat neputincioşi la o bulversare accentuată a multora dintre valorile societăţii româneşti tradiţionale. Din rândul acestora, spre disperarea unei mari mase de ingineri, economişti, tehnicieni şi muncitori, remarcăm ascensiunea vertiginoasă a verbului “A VINDE”, în detrimentul verbului “A PRODUCE”.

    Această spectaculoasă mutaţie se cere lămuită, prin analiză obiectivă şi argumente de necontestat.

    Mari segmente de populaţie depind în ultimă instanţă de variantele în care vor evolua în viitor aceste focalizări a punctelor de reper ale viitorului. Conflictele cu care ne confruntăm pe măsură ce noile realităţi intră în coliziune cu vechile practici, apreciem că nu reprezintă decât primele salve din bătăliile de afaceri mult mai ample, şi cu totul inedite, care urmează.

    Astăzi, cele mai grave prejudicii cu care ne confruntăm au devenit DEZORIENTAREA şi STRESSUL. Aceste fenomene sunt generate de încercările unor oameni mai puţin avizaţi de a face faţă schimbărilor în cascadă care par să ne copleşescă - prin simpla creştere de viteză a evenimentelor şi a timpilor de reacţie cărora trebuie să le facem cotidian faţă, indiferent dacă schimbările sunt percepute ca fiind bune sau rele. Pe aceste considerente, NOI AM OPTAT PENTRU ÎNŢELEGEREA de pe poziţii româneŞti, şi mai ales actuale, a METODELOR ŞI TEHNICILOR PRACTICATE CURENT ÎN OCCIDENT care se concentrează pe ştiinţele particulare, precum: psihologia, sociologia, marketingul guerrillă, ş.a.m.d., care te înarmează PENTRU A REUŞI SĂ VINZI TU ÎN DETRIMENTUL ALTORA.


    În afaceri, etica primului venit - ultimul rămas, dă-te tu deoparte că vreau şi eu să încerc, etc... NU FUNCŢIONEAZĂ!

    Ştii că trăim în deceniile de avânt a liberei iniţiative. Cei mai mulţi oameni (cadre guvernamentale, oameni de ştiinţă, etc...) pun tot mai ades accent pe avantajele personale şi sociale care revin de la întreprinderea mică şi mijlocie decât pe cele ce revin de la marea întreprindere. Guvernele lumii din Vestul, Centrul sau Estul Europei depun eforturi considerabile pe diverse planuri (învăţământ, consolidare economică, permisivitate legislativă şi fiscală, asistenţă tehnică, etc.) să sprijine înfiinţarea, dezvoltarea şi consolidarea unui sector cât mai mare de întreprinderi mici şi mijlocii.

    În Uniunea Europeană, în perioada precedentă, întreprinderile mici sporeau într-un ritm de 300.000 întreprinderi noi pe an. În 1986, spre exemplu, existau în spaţiul geografic al Uniunii Europeane circa 20 milioane de întreprinderi mici şi mijlocii, în care munceau circa 38% din totalul populaţiei active. În 1994, numai în Europa Centrală şi Răsăriteană (în spaţiul fostelor ţări comuniste), existau circa 5 milioane de firme mici şi mijlocii (din rândul acestora doar 1,6% erau orientate exclusiv pe producţie). Aceste valori - apreciază experţii în materie - tind să crească în viitorii 10 ani.

    Toate aceste argumente indică faptul că astăzi lucrurile sunt mult mai favorabile pentru tine. Ceea ce trebuie să realizezi, este să te decizi: “Ce vreau cu adevărat să fac? Sunt destul de încrezător ca să pornesc singur? Sunt cu adevărat pregătit şi capabil să reuşesc? Aşa ceva mi se potriveşte?”

    CURSUL NOSTRU este un îndrumar, el nu te învaţă cum să devii, el este însă un ajutor în plus, pentru ca:


    Să-ţi descoperi punctele slabe pe care va trebui să ţi le ameliorezi;

    Să găseşti răspunsuri la întrebări de tipul:

    “pentru ce doresc acest lucru, ce trebuie să fac şi dacă îmi convine (îmi place sau mă pot complace)”


    Selectarea informaţiilor, documentarea şi etapele de pre-redactare le datorez imboldului pe care mi l-au transmis studenţii care mi-au audiat, în anul 1995, prelegerile (de Management al Resurselor Umane, Introducere în Analiza Conjuncturală şi de Mediu, precum şi Tehnicile Marketingului Guerrillă), la Cursurile “ENTREPRENEURSHIP”, organizate de către Fundaţia Româno-Elveţiană “FREE”, împreună cu Universitatea din Neuchâtel (Elveţia) şi Ministerul Tineretului şi Sportului din România.

    Mulţi dintre cursanţii de la Bucureşti (Platforma Nucleară Măgurele), Craiova, Piteşti, Curtea de Argeş şi Izvoru Mureşului (Primul Curs Naţional Intensiv pentru tineret de Management performant şi Planuri de Afaceri), se întrebau şi doreau să înţeleagă: “De ce românilor le este ruşine să abordeze problematica actului de vânzare”, “De ce ne este jenă să oferim şi să vindem un produs, idee sau serviciu?”, “De ce avem infinite emoţii când trebuie să solicităm un anumit preţ, pentru munca noastră, pentru raritatea produsului, ideii sau serviciului sau pentru timpul nostru ori al oamenilor care lucrează pentru noi?”, “De ce atunci când enunţăm un preţ, ne ascundem ruşinaţi în spatele unor puerile scuze legate de valoarea consumurilor specifice pentru unele echipamente sau tehnologii, fără să suflăm o vorbă despre valoarea ideii, rarităţii ofertei sau taxele de urgenţă?”, “De ce încă avem reţineri să recunoaştem că nu calitatea vinde produsul, ci prezentarea (vorbirea, detalierea, încântarea şi starea de spirit) pe care ţi-o transmite contagios, vânzătorul?”, “De ce nu îndrăznim să recunoaştem că tehnicile de vânzare sunt tehnici de manipulare psihologică a clientului?”


    ACEST CURS GENERAL a fost astfel conceput încât poate fi predat oriunde în lume: în America, în Europa Occidentală, Centrală sau Răsăriteană, în Australia sau Japonia..

    Oricine-l va citi va observa cu uşurinţă că el pleacă de la elemente de bază, este structurat riguros şi fundamentează concluzia că vânzarea este un act interpersonal - supus influienţelor psihologice dintre oameni - cu nevoile şi slăbiciunile lor. Firul de legătură al actului de vânzare, aici în România, Japonia, Senegal sau S.U.A., îl reprezintă faptul că: fiind un act interpersonal - vânzarea - suportă aceleaşi motivaţii elementare, specifice fiinţelor umane, adică - nevoia de securitate, confort, câştig, etc....


    Tehnicile de vânzare prezentate în acest curs se aplică tuturor cazurilor în care produsul, serviciul sau ideea care se vinde are preţul relativ bine definit (deci există) şi se manifestă pe piaţă ca atare.

    Trebuie reţinut şi insistat asupra faptului că aceste tehnici au o limitată aplicare în cazul în care produsele, serviciile sau ideiile oferite, abia încep să prindă contur, pe măsură ce negocierea preţului avansează. Este cazul marilor proiecte din construcţii, al produselor realizate la comandă, etc. Pentru ultimele situaţii există tehnici de negociere specifice, analize strategice pe considerente de risc, etc., noţiuni care vor face obiectul unor documentaţii suplimentare, prezentate în alte cursuri.



    În mod cert, CURSANŢII NOŞTRI vor învăţa ce trebuie să facă pentru a convinge, şi deci influienţa, în mod favorabil, pe orice interlocutor să ia o decizie de achiziţionare, ştiind riguros: când trebuie să vorbească, când să tacă, ce să spună, cum să-şi dea seama, pe loc, dacă partenerul său este sincer, interesat să cumpere, capabil să plătească, etc... Desigur, nici una dintre tehnicile prezentate nu este infailibilă. Incorect aplicate, ele pot da greş. Noi ne propunem doar să-l familiarizăm pe cursant cu folosirea lor corectă, sistematică şi coerentă.

    Atragem atenţia asupra faptului că aplicate separat şi sporadic, aceste tehnici au întotdeauna efecte nesemnificative.

    CURSUL, în ansamblul său, se adresează: întreprinzătorilor cu o mai mare sau mai mică experienţă, celor care doresc să intermedieze vânzări, sau se pregătesc, ei înşişi, să vândă produse, servicii sau idei. La acest curs pot participa absolvenţi cu minimum liceul absolvit, la fel cum pot participa doctori, ingineri, arhitecţi sau profesori. În cazuri speciale, cursul va putea fi oferit - contra cost - şi prin poştă (prin corespondenţă). În acest ultim caz, realizatorul nu-şi asumă riscurile unor interpretări înguste, tendenţioase sau eronate.


    Cursanţii noŞtri vor înţelege repede că, pentru a deveni un vânzător de elită, acest curs este un prim pas, Ulterior ei trebuie să înceapă un studiu sistematic în mai multe direcţii, spre exemplu: psihologie (în primul rând, psihologie aplicată actului comercial), sociologie, marketing, managementul resurselor umane, tehnici de comunicare - verbală şi nonverbală - tehnici de negociere, analiză conjuncturală şi de mediu, etc...


    Vă urăm succes la curs. Bizuiţi-vă pe atenţie şi multă încredere. Acest curs este astfel conceput încât să nu descurajeze pe nimeni.






    Prof. FLORIN ZABORILĂ

    Piteşti decembrie 1995





    A R H I T E C T U R A

    FORŢELOR DE VÂNZARE




    CUVINTELE CHEIE, pe care noi vi le propunem, sunt:


    FORŢELE DE VÂNZARE - practic, grupul de persoane care reprezintă, explicit sau implicit, o firmă şi care au ca sarcină să vândă sau să facă să se vândă produsele firmei şi care au, sau după caz, nu au latitudinea să negocieze în numele ei. Din această perspectivă, aceste persoane, pot să fie sau să nu fie angajaţii firmei. Adesea, nesocotirea acestei delimitări, ascunde forţele ivizibile de vânzare, care pot reprezenta un potenţial extrem de puternic şi deci influient în acţiunea de a convinge sau determina clienţii potenţiali să cumpere ceva în detrimentul a altceva.

    Spre exemplu, istoria consemnează faptul că în 1985 la Moscova se consuma, “la nivel înalt”, un moment planetar legat de problematica “dezarmării nucleare”. Protocolul fusese deja semnat, urma cokteill-ul oficial, când o întrebare a răsunat în ecoul marii săli de ceremonii: “Nu aveţi Coca Cola?!?”

    A doua zi, într-un alt decor, se parafa un important contract de colaborare axat pe pătrunderea acestei băuturi răcoritoare pe marea piaţă răsăriteană. Preşedintele se dovedise a fi “forţa invizibilă de vânzare” pe care unii neiniţiaţi puteau, din ignoranţă, s-o nesocotească.


    Pentru a nu mai face greşeli asemănătoare, amintim configuraţiile posibile ale forţelor de vânzare:


    REPREZENTANŢI sau DELEGAŢI COMERCIALI (agenţi comerciali): aceştia sunt angajaţii firmei care au împuterniciri sporite să negocieze în numele ei. Ei pot face parte chiar din conducerea firmei.

    VÂNZĂTORII (comercialii): sunt angajaţii serviciului comercial ai firmei, care se ocupă direct de clienţi, de obicei fără a ajunge cu aceştia la negocieri de preţ, care sunt făcute de către conducătorii lor. Comercialii îşi desfăşoară activitatea la sediul firmei, pe teren (la sediile altor firme sau la domiciliul clienţilor) sau sub forma unei combinaţii a acestor două forme.
    COMIS VOIAJORII (intermediarii): au un rol de reprezentanţi parţiali ai firmei, sau după caz, ai firmelor multiple şi adesea necunoscute, care i-au angajat, având cu acestea un contract de colaborare, prin care li se cedează un anumit procent din suma totală a vânzărilor efectuate. Trebuie semnalat faptul că procentul cedat acestei categorii de persoane poate fi constant sau, după caz, crescător.


    PROSPECŢII: aceştia nu sunt angajaţii firmei, dar acţionează în numele şi în interesul explicit sau implicit al unor anumite firme, plasându-se deci în spectrul invizibil al forţelor de vânzare ale acestor firme, cu care posedă înţelegeri speciale de colaborare şi câştig.


    MERCENARII (forţe temporare de vânzare): o nouă categorie de persoane implicate direct în mecanismele vânzării, care se compun din personalul unor firme specializate, care pun la dispoziţia altor firme - pentru limitate perioade de timp - echipe (adevărate “comandouri”) de vânzători foarte bine pregătiţi, de obicei, cu ocazia unor evenimente: lansări de noi produse, campanii promoţionale, acţiuni de penetrare a unor noi pieţe, etc...


    Din perspectiva prezentului curs “VÂNZĂTOR” este atât cel care vinde la sediul firmei sau la sediul clientului, fie că este angajatul departamentului comercial, fie că nu este.

    “VÂNZĂTOR” este atât patronul firmei, directorul general al firmei, vânzătoarea din magazin sau oricare persoană care se regăseşte într-o asemenea situaţie (de a vinde sau a înlesni o tranzacţie).


    În opoziţie cu acesta, cel care cumpără un produs, serviciu sau idee, din perspectiva cursului nostru, va fi de acum încolo denumit CLIENT AL FIRMEI.

    Cei care nu au cumpărat încă, dar care ar avea o şansă să o facă, sunt denumiţi CLIENŢI POTENŢIALI. În mod evident, orice client rămâne oricând un client potenţial.


    Pentru un cursant conservator, conţinutul termenilor de MERCENARI, PROSPECŢI sau COMIS VOIAJORI pot apare sau sugera o indecenţă ori o “extravaganţă stridentă” adusă din lumea occidentală.

    Noi nu ne plasăm pe poziţia de a apăra sau ascunde ceva, noi relatăm, analizăm şi constatăm faptul că aceste noi configuraţii acţionează, astăzi, şi la noi în ţară.

    A minimaliza sau a trece sub tăcere fenomenele care se consumă zilnic în acest univers al realităţilor cotidiene, poate constitui o gravă eroare şi o nesocotită greşeală (pe care vom încerca s-o evităm).

    Un întreprinzător neştiutor, un vânzător neavertizat, un adult autocultivat într-un peisaj idilic şi romanţat despre actul de vânzare poate face, oricând, felurite şi grave erori de apreciere a forţelor cu care se confruntă.

    Toată lumea trebuie bine să înţeleagă că, afacerile generează produse şi profituri (avuţie). Este însă tot mai greu să rezişti suspiciunii că afacerile devin - pe zi ce trece - şi o formă bizară de teatru popular. Vrem să spunem, că aidoma teatrului, business-ul are eroii, ticăloşii, emoţiile, dramatismul şi - într-o proporţie mereu crescândă - vedetele sale.

    Pate de aceea, numele magnaţilor din afacerile prospere ricoşează prin mass-media alături de celebrităţile de la Hollywood.

    Spre exemplu, înconjurat de publicişti, instruit în toate meşteşugurile auto-promovării printr-un marketing de excepţie, personaje ca francezul Bernard Tapie, care pretinde că a construit o afacere privată cu venituri anuale de 1.000.000.000$, şi îşi prezintă propriul program de televiziune. În Italia Paulo Berlusconi, în Marea Britanie, Richard Branson - care a fondat Virgin Group - bat toate recordurile vedetelor rapide şi, pentru a cita din publicaţia americană “Fortune”, se bucură de “genul de celebritate rezervată cândva starurilor rock sau regalităţii”.


    Modificarea eticii existenţiale reflectă schimbarea nevoilor cotidiene.

    Astăzi, cei care copiază sau măcar “mimează” aceleaşi strategii ca şi corifeii sau “politicienii afacerilor”, devin tot mai mulţi. Sarcina firmelor în restructurare şi a unor industrii întregi de a supravieţui nu este o treabă pentru “domnişoare” sau birocraţi care numără boabe de fasole, se foiesc manierat pe scaune pluşate şi salvează “faţa” mediatizată a afacerii. Este, din ce în ce mai mult o realitate, că individualiştii, radicalii, “pistolarii”, chiar excentricii din comandourile afacerilor sunt gata să devasteze orice plajă pentru a înşfăca puterea.

    După semnificaţiile aparte alocate cuvântului putere, Alvin Toffler, autorul bestseller-ului “POWER SHIFT”, ne avertizează că: “Asemeni maşinilor-unelte (care pot produce alte maşini), forţa, averea sau cunoaşterea, folosite corespunzător, îi pot aduce omului comanda asupra multor surse de putere, suplimentare şi variate. Astfel, indiferent ce alte instrumente ale puterii pot fi exploatate de către o elită conducătoare sau de către indivizi în relaţiile lor particulare acestea produc mutaţii care fac oamenii si societăţile în ansamblul lor să se supună dorinţelor ...Transfocarea acestor realităţi în universul existenţei imediate ne permit să analizăm puterea într-un mod cu totul nou, relevând poate mai clar decât înainte felul exact în care puterea este, astăzi, folosită spre a ne controla comportamentul, din leagăn, din patul conjugal şi până la moarte. Numai după ce vom înţelege clar acest lucru, vom putea identifica şi transforma structurile de putere depăşite care ne ameninţă viitorul”.


    DIN PERSPECTIVA ACESTUI CURS INTENSIV, ne simţim obligaţi să clarificăm un aspect, adesea confuz, în cultura economică românească.

    Pentru a nu acţiona subiectiv sau tendenţios, ne vom lua aliat un text şi un sens frecvent întâlnit la noi în ţară:


    “ÎNTREPRINDEREA VIITORULUI” (articol prezentare, după cotidianul Adevărul de joi, 30 noiembrie 1995)


    “Întreprinderile româneşti - aminteşte articolul citat - se află într-un climat concurenţial care devine, zi după zi, tot mai puternic, în care există o singură lege, extrem de dură: sau eşti cel mai bun, sau pieri! Liviu Mihai Băloiu, doctor în ştiinţe, profesor universitar - în prezent - şeful Catedrei de Tehnologie Industrială de la Academia de Studii Economice Bucureşti şi profesor la Institutul Naţional de Dezvoltare Economică unde predă cursul a publicat recent lucrarea Cartea este structurată - subliniază articolul citat - pe 4 mari capitole vizând bazele tehnologice ale unei întreprinderi, procesul inovării, dinamica întreprinderii şi protecţia mediului înconjurător.

    Situaţia economică a anilor ’90 a presupus multe transformări, iar o întreprindere pentru a reuşi trebuie să-şi mobilizeze în primul rând resursele tehnologice. Presiunea concurenţială obligă întreprinderile să caute permanent soluţiile care le permit o cât mai bună poziţie pe piaţă, politică ce constituie condiţia esenţială de existenţă a întreprinderii. Pentru orice manager care doreşte să ştie: cum să-ţi menţii poziţia folosind resursele tehnologice de care dispune întreprinderea; cum să găseşti şi să gestionezi elementele de noutate care să te situeze înaintea concurenţilor; cum să faci faţă schimbărilor radicale şi neprevăzute ale perioadei în care trăim.”


    Nu din spirit polemic, ci pentru a clarifica chestiunea în discuţie, vă rugăm pe dvs. să descoperiţi eroarea fundamentală a afirmaţiilor făcute în articolul citat.


    Opinia sintetică a cursului nostru este:


    Închinarea neţărmurită, şi mai ales necondiţionată ZEULUI TEHNOLOGIE, este una dintre gravele erori ale sistemului zilei de ieri. După cum afirmam în capitolul anterior, orice societate are o atitudine proprie faţă de: trecut, prezent şi viitor. Această concepţie despre timp - formată ca reacţie la ritmul fără precedent al schimbărilor este una dintre cele mai puternice determinante ale comportamentului social, şi se reflectă cel mai clar cu putinţă în modul particular în care societatea îi pregăteşte pe tineri pentru viaţa adultă.

    Iată, prin textul citat anterior, cum un profesor cu o reputaţie de necontestat poate să ne, şi să se, inducă în eroare.

    Nu trebuie să ne mire faptul în sine, căci ARISTOTEL a afirmat că obiectele grele cad mai repede decât cele uşoare. El considera că acest lucru este evident şi deci nu trebuie demonstrat. Autoritatea sa era atât de mare, încât au trebuit să treacă mai mult de cinsprezece secole până când această afirmaţie să fie respinsă. Analizând experimentele făcute cu planul înclinat, GALILEI a ajuns la concluzia că toate corpurile terestre cad cu aceeaşi acceleraţie. Experimentele care îl contraziceau pe Aristotel constituiau nu numai un act de curaj ştiinţific, dar şi un act de curaj civic, întrucât autoritatea lui Aristotel era apărată de către Biserică. Tardiv, experimentul a devenit însă arbitrul definitiv al adevărului.

    Noi, încă ne inhibăm în faţa cuvântului tehnologie, şi mai ales în faţa celor care-o produc. Altfel, de ce n-am recunoaşte răspicat că: “o întreprindere, pentru a reuşi în viitorul apropiat sau depărtat, trebuie să-şi mobilizeze în primul rând resursele umane”.

    Unele generaţii sunt născute pentru a crea, altele doar pentru a menţine o civilizaţie (îmbătrânită).

    Acum, toate sferele vieţii sociale - de la familie, şcoală, timp liber, afaceri şi până la biserică - se confruntă, acut, cu nevoia de a reconstrui, modifica şi reconcepe.

    FĂRĂ A VEDEA TOATE ACESTE CONEXIUNI, ORICĂRUI OM ÎI ESTE IMPOSIBIL SĂ DISCEARNĂ ÎN A ADOPTA O DECIZIE CARE I SE ADRESEAZĂ - de la înţelegerea simplelor titluri din ziare şi până la forma ori structura magazinelor sau firmelor care vor supravieţui în mâine, raportate la toate acelea care vor pieri, sfărâmate de iureşul necruţător al timpului.

    De aceea, NECESITĂŢILE DERIVATE DIN NEVOIA DE NOU se reflectă în multiplele frământări care ne inundă viaţa.


    Astăzi, cel mai important subiect se referă la MODUL ÎN CARE FĂURIM AVUŢIE.

    Avem neşansa să constatăm că, în vreme ce PĂMÂNTUL, MUNCA, MATERIILE PRIME, TEHNOLOGIA şi poate chiar şi CAPITALUL (adică banii), pot fi considerate RESURSE FINITE, doar CUNOAŞTEREA şi, mai ales, CREATIVITATEA, sunt din toate punctele de vedere, inepuizabile.

    Creativitatea aparţine OAMENILOR, mai eczact, DOAR A UNORA DINTRE EI.

    Două firme, spre exemplu, pot folosi simultan aceleaşi instalaţii, echipamente şi tehnologii. Dar NICIODATĂ ACEIAŞI OAMENI!

    Doar OAMENII pot utiliza aceleaşi informaţii pentru a genera, în mod diferit, avuţii, ipoteze şi fapte imposibil de comparat.

    CONCLUZIA este deci clară, şi mai ales, categorică:

    Pentru orice manager care doreşte să ştie: cum să-ţi menţii poziţia folosind resursele tehnologice de care dispune întreprinderea; cum să găseşti şi să gestionezi elementele de noutate care să te situeze înaintea concurenţilor; cum să faci faţă schimbărilor radicale şi neprevăzute ale perioadei în care trăim, trebuie mai întâi să-ţi pui problema OAMENILOR PE CARE-I AI LA DISPOZIŢIE, CUM ÎI PĂSTREZI, CUM ÎI MOBILIZEZI ŞI RECOMPENSEZI!


    În contextul prezentului curs, supunem atenţiei dvs., şi nu întâmplător, una dintre cele mai simple definiţii a OMULUI:

    “Singura fiinţă din univers care doarme când nu i-e somn, mănâncă când nu i-e foame, bea când nu i-e sete, face dragoste în toate anotimpurile, şi are chef”munceşte când


    Un bun manager TREBUIE SĂ ŞTIE cum să-l facă pe OM, să aibe chef să muncească, şi nu oricum, ci BINE, adică PERFORMANT!

    Dacă, NU ŞTIE, acela nu are ce căuta în postul de MANAGER!

    Viaţa de azi, şi mai ales de mâine, NU ARE NICI UN RESPECT PENTRU ACEI CARE NU AU AFLAT, sau nu doresc să accepte ACESTE, dure, ADEVĂRURI!


    Dacă tot este să enunţăm unele adevăruri, care nu vor putea nici peste timp să fie contestate, atunci trebuie să înserăm un scurt şi dramatic mesaj:


    Departamentul Comerţului de la Bruxelles ne atrage atenţia asupra faptului că şapte din zece oameni de afaceri nu vor mai face afaceri peste cinci ani!

    Vestea este alarmantă, pe unii poate să-i demobilizeze. Lucrurile, însă, sunt din ce în ce mai dificile, cu atât mai mult cu cât tot mai mulţi foşti angajaţi de stat care şi-au pierdut iluziile, optează pentru propria lor afacere. Pentru a supravieţui aceştia, sau o firmă mică ori mijlocie, trebuie să devină LUPTĂTORI. Şi nu orice fel de luptători, ci cei mai buni, după înţelesul celor mai redutabile comandouri!


    MARKETINGUL, SINGURUL TĂU ALIAT!

    EŞTI ÎNCERCUIT. Peste tot în jurul tău se află duşmani care luptă pentru aceeaşi recompensă. Sunt gata să-ţi fure clienţii, potenţialii clienţi, oamenii buni din firmă, furnizorii şi en-gross-iştii cu care colaborezi. Aceşti duşmani, în loc să te lase şi pe tine să vinzi ceea ce oferi, pândesc să apuce tot ceea ce ai clădit.

    Unii dintre aceşti duşmani sunt cu mult mai puternici decât tine. Mulţi dintre ei sunt de departe mult mai bine situaţi decât tine. Unii îşi desfăşoară activitatea din vremuri, care pentru tine par, preistorice.

    Aceşti duşmani prosperă datorită competiţiei. Ei râvnesc la firma ta, la prosperitatea ta, la spaţiul tău, la maşina ta, secretara ta, munca ta, puterea ta, la locul tău de muncă... şi, dacă nu eşti extrem de atent, le vor obţine. Ei râvnesc la venitul disponibil pe care îl reprezintă potenţialii tăi clienţi şi vechii tăi clienţi. Râvnesc la atenţia pe care le-o poate acorda orice consumator “get-beget”, care citeşte ziarul, ascultă radioul, se uită la TV, adună din cutia de scrisori sau de pe masa de la birou, o grămadă de pliante şi prospecte, impecabil realizate sau frumos ilustrate.

    Duşmanii tăi au în vedere afacerile: afacerea ta, prestigul tău, profiturile tale. Unii dintre ei pot să-şi permită să plătească mai multe anunţuri în mai multe ziare şi mai multe reclame la mai multe posturi de radio. Pot trimite prin poştă mai mult material mai multor oameni decât ai putea tu să trimiţi. Te pot înfrânge în orice zonă a marketingului pe care banii o pot cumpăra.

    Ceea ce NIMENI NU POATE FACE, este legat de faptul că nimeni nu te poate înfrânge acolo unde NIMIC NU MAI POATE FI CUMPĂRAT CU BANI! Tot acolo, NIMENI NU TE POATE AJUNGE DIN URMĂ!

    Dacă îţi pui în valoare TIMPUL, ENERGIA, CUNOAŞTEREA şi IMAGINAŢIA - nimeni nu te poate învinge! Vei avea aceeaşi PUTERE, şi chiar mai mare decât majoritatea inamicilor tăi.


    Cine poate fi, cel mai adesea, duşmanul tău?


    Duşmanul tău poate fi o altă persoană care îţi râvneşte locul, o bancă, o companie oarecare, un magazin universal, o firmă de echipamente stereo, un fabricant de computere, o companie de telefoane, un bijutier sau una dintre multele firme care vând sau revând numai altor firme. Pentru a supravieţui, pentru a exista şi prospera - de eşti simplu vânzător sau patron - trebuie să fii luptător.

    Din perspectiva bătăliilor în care eşti angrenat, de eşti patronul, vei fi nevoit să devii aliat cu vânzătorul tău, şi vice-versa.

    Iată cinci condiţii, fundamentale, pentru a acumula şanse certe pentru a câştiga bătălia:


    Trebuie să ataci (deci, fă-o planificat);

    Trebuie să-ţi alegi mijlocul de comunicare care te va ajuta să ajungi mai bine la clienţii tăi;

    Trebuie să-ţi orientezi întreaga acţiune către CLIENTUL TĂU - acea singură persoană care te poate ajuta să prosperi. Nu uita însă că PARTENERUL TĂU trebuie să simtă acest lucru;
    Lupta este mai sălbatecă ca oricând, deci trebuie să fii capabil să-ţi modifici practicile din mers;

    Trebuie să menţii atacul, permanent şi fără nici un moment de respiro.


    Nu uita, însă, că majoritatea concurenţilor tăi direcţi trăiesc şi aplică marketingul “după ureche”. Cu excepţia câtorva, mai sofisticaţi - dispunând de mai mulţi bani - majoritatea rivalilor tăi vor concura pentru aceleaşi câştiguri ca şi tine folosind metode arhaice, demodate de mai bine de un deceniu.


    Iată, 20 dintre cele mai îndrăzneţe moduri în care poţi lua un avans considerabil în faţa rivalilor tăi. Am selectat doar acele procedee care se referă, strict, la FORŢELE DE VÂNZARE.

    Tonul şi formula de adresare, se îndreaptă în egală măsură către tine, de eşti angajat sau eşti întreprinzător:

    NIŞA PRODUSULUI sau SERVICIULUI PE CARE-L OFERI. Se referă la segmentul de piaţă pe care îl doreşti TU. Verifică dacă este ocupat - parţial ocupat - neacoperit (adică liber);

    AMBALAJUL. Este reprezentat de cutia în care îţi transporţi produsul, biroul în care îţi oferi serviciile, mijlocul de transport, prospecţii şi vânzătorii tăi, tu însuţi. Potenţialii clienţi îşi vor face o părere despre tine şi oferta ta bazându-se pe aspectul tău, al biroului tău, al maşinii tale personale, al casei în care locuieşti, al magazinului pe care l-ai deschis, al lucrătorilor pe care ţi-ai permis să-i angajezi. Aspectul trebuie să reflecte identitatea ta. Nu uita că poţi pierde enorm de mult dacă sfidezi prin opulenţă, după cum pierzi (şi) prin neglijenţă;


    ÎNBRĂCĂMINTEA. Tu şi angajaţii tăi reprezentaţi firma. Oamenii îşi vor forma o opinie şi o atitudine faţă de firma ta bazându-se pe felul în care sunteţi îmbrăcaţi tu şi angajaţii tăi;

    RECHIZITELE DE BIROU. Felul în care arată rechizitele tale te transformă, automat, într-o MARE PUTERE. Dacă, nu ai cărţi de vizită, hârtii cu antet, siglă, slogan publicitar şi număr de înregistrare, degeaba te chinui. Dacă, însă, rechizitele tale sunt realizate pe hârtie colorată, în tonul culorii asociate firmei tale, vei deveni O SUPER-PUTERE;


    ORELE DE PROGRAM. Da, programul tău este o armă redutabilă. Dacă lucrezi, sâmbăta seara (sau dimineaţa devreme), iar concurenţa nu o face, s-ar putea să-i câştigi clienţii;


    ZILELE DE LUCRU. Există firme care sunt deschise duminică pentru că nimeni nu lucrază în această zi. Curând, duminica va deveni prima zi a săptămânii din punct de vedere al profitabilităţii;


    CUM RĂSPUNZI LA TELEFON. Modul în care răspunzi la telefon îi atrage pe oameni. Tu şi angajaţii care răspund la telefon trebuie să ştiţi exact cum să procedaţi cu fiecare interlocutor prin intermediul cuvintelor, pauzelor şi al atitudinii;


    ORDINEA ŞI BUNUL GUST. Dezordinea este, frecvent, cauza perderii a numeroase contracte pentru că oamenii cred că neglijenţa caracterizează, în general, firma respectivă. Acelaş lucru este adevărat şi în legătură cu ordinea;


    DISTRIBUŢIA. Aceasta se referă la rutele pe care pot fi achiziţionate produsele sau serviciile pe care le oferi: în magazinele proprii, în magazinele altora, prin poştă, prin telefon, la comandă, etc... Încearcă să câştigi pătrunzând pe piaţă cu o cât mai largă distribuţie;

    SATISFACEREA CLIENTULUI. Una dintre erorile des întâlnite este intim legată de lipsa unei prealabile strategii pentru clienţii nemulţumiţi. Politica ta, în acest sens, trebuie să fie suficient de clară: clienţii nemulţumiţi pot deveni clienţi mulţumiţi, care vor reveni la tine cu plăcere a doua, a treia, a o suta oară. Oamenii par capricioşi, dar capriciile lor ascund o acută lipsă de încredere. Încrederea se cere construită, cu paşi mărunţi dar siguri;

    ZÂMBETELE. Nu uita, că un zâmbet este o componentă a comportamentului social care îi face pe semenii tăi să se simtă bine. Primul pas către încredere este un zâmbet!
    PREZENTAREA MĂRFII. Cei mai buni vânzători folosesc anumite cuvinte şi fraze. Deci, reţine că cele mai bune prezentări ale mărfii trebuie memorate, apoi oferite într-un mod atractiv, interesant, deosebit. Clienţii tăi vor căuta, cel mai ades, în produsul sau serviciul oferit, o racompensă psihologică. Aceasta înseamnă o destinaţie specială. Odinioară, unii vechi şi încercaţi vânzłtori spuneau clienţilor: “Am ceva special, numai pentru dvs.”;

    REPREZENTANŢII COMERCIALI (VÂNZĂTORII). Nu uita nici un moment că numai aceste persoane îţi vor vinde marfa, fie că sunt, fie că nu sunt angajaţii tăi. Americanii povestesc şi acum o istorioară cu mult tâlc, în acest sens: “...Un scriitor de mâna a treia, se lamenta prin baruri că a ajuns un ratat. Dorea să-şi vândă ultimul manuscris, doar pentru aş-i achita datoriile. Într-o zi, un puştan l-a rugat să-l primească la masa sa, nemaifiind prin bar şi alte locuri libere. După câteva discuţii banale, tânărul s-a oferit să-i cumpere drepturile de autor cu câteva sute de dolari. Au bătut palma bucuroşi, amândoi satisfăcuţi de tranzacţia realizată. Puştiul s-a dus, mai apoi, direct la o agenţie de publicitate a unui mare cotidian, unde a dat următorul anunţ - Cartea a fost un triumf: 1.000.000.000 de cumpărători în 1971” Toţi au devenit celebri. Şi tu o poţi face. Cum? Cu idei de geniu.


    PROSPECŢII. Desigur, nu toţi întreprinzătorii pot face ceea ce-şi permit marile firme. Dar, trebuie să te preocupe idea de a avea un sprijin din parte cuiva cu “audienţă” mai mare. În România, a ajuns deja de notorietate o întâmplare mai puţin obişnuită: “Un întreprinzător profilat pe vânzarea calculatoarelor - second hand - avea copilul la o grădiniţă de cartier. Directoarea instituţiei l-a rugat să-i dea detalii în ce condiţii s-ar putea achiziţiona, pentru copii, un calculator, grădiniţa nedispunând de prea mulţi bani. Întreprinzătorul a răspuns fără ezitare: dacă acceptaţi să mă ajutaţi, eu consimt să fac o donaţie grădiniţei. În scurt timp, la toate şedinţele cu părinţii întreprinzătorul făcea demonstraţii cu echipamentele sale. Cifra de vânzări i s-a triplat, iar felicitările care i-au fost transmise la sfârşitul anului de către părinţii copiilor din grădiniţă, prin intermediul unui ziar de mare tiraj, l-au făcut cunoscut şi căutat de tot mai mulţi clienţi”;




    RECLAMA PROPRIE CU ROBOTUL TELEFONIC. Atunci când eşti căutat la telefon, până ajungi la aparat, până se deblochează toate liniile de aşteptare, când nu eşti momentan acasă, robotul tău, pe un fond muzical, oferă cele mai diverse informaţii despre tine şi bunele tale intenţii. În 30 de secunde se pot spune multe lucruri;

    PREZENTĂRILE COMERCIALE. Nu trebuie uitat faptul, că oricare marfă sau serviciu oferit, trebuie prezentat (adică descris, pus în lumina favorabilă a avantajelor net diferite în raport de concurenţa ta). O prezentare comercială trebuie făcută, întotdeauna, în mod profesional. Vânzătorul este acela care face prezentarea. Încrederea clientelei, evantaiul avantajelor, identitatea, reputaţia şi distincţia, numai aşa ţi-o creezi. De aceea, vom analiza pe larg aceste aspecte în capitolele care urmează;


    ENTUZIASMUL. Această armă este molipsitoare, de la vânzători la clienţi, şi de la ei la alţi clienţi. Este o contagiune sănătoasă. Nimic nu este mai dezarmant, ca atunci când ţi se oferă ceva într-un climat posac, auster, încordat.


    CLIENŢII MULŢUMIŢI. Cel mai puternic aliat, în lupta pe care o duci, ţine de clienţii pe care ai reuşit să-i mulţumeşti. Aceşti oameni, fiind satisfăcuţi, vor purta prin viu-grai, o adevărată campanie publicitară, numai şi numai în favoarea ta!

    LISTA POŞTALĂ A CLIENŢILOR TĂI. Iată un lucru mai valoros decât greutatea în aur pur, datorită faptului că poţi apela, la această listă, de mai multe ori. Cu cât lista este mai lungă, cu atât mai mari vor fi câştigurile tale. Nu uita, că un bun vânzător, transmite personal urări şi mesaje clienţilor, toţi simţindu-se favoriţi şi favorizaţi, în acelaşi timp. Cel mai adesea, plata acestei corespondenţe, o susţine financiar întreprinzătorul unde lucrează vânzătorul. Dacă n-o susţine, vânzătorul poate pleca la o firmă rivală, cu clienţi cu tot!

    RELAŢIILE UMANE. După cum aţi observat, deja, legăturile interumane depăşesc simpla relaţie cumpărător-vânzător. Aceste “relaţii” sunt mai presus de orice. Sunt resursa personală profitabilă, care-i distinge net, într-un domeniu atât de dinamic, pe cei capabili de cei incapabili. Un vânzător bun, nu poate fi aruncat în stradă de o firmă ambiţioasă, orgolioasă sau invidioasă pe reputaţia salariatului cu un prestigiu mai mare, adesea, decât a patronului. Cine face asemenea greşeli, plăteşte scump!


    După cum aţi putut sesiza din argumentele de mai sus, uşor poate fi recunoscut faptul că procesele tehnologice - care asigură creşterea productivităţii muncii - nu mai sunt astăzi atât de uşor capabile să mai realizeze salturi spectaculoase ca acum cinzeci de ani, spre exemplu. De aceea, în ultimul timp, peste tot în lume, majoritatea firmelor şi-au îndreptat speranţele către management şi, în special, către managementul resurselor umane, în care au descoperit un potenţial însemnat şi relativ ieftin de sporire a eficienţei, profiturilor şi prestigiului. De exemplu, dacă achiziţionarea de către firmă a unei instalaţii tehnologice noi, foarte complicate, şi implicit, foarte scumpe, ar conduce la sporirea productivităţii muncii cu 25%, atunci un program de optimizare a forţei de muncă (redefinirea posturilor, repartiţie flexibilă, cointeresare, etc...) ar putea-o creşte cu 35-50%, cu cheltuieli mult mai mici.

    Această tendinţă este clară - în toată lumea - ea arată direcţia spre care se îndreaptă majoritatea firmelor. Departamentul de marketing coordonează pretutindeni activităţile de vânzare propriu-zisă, cu toate anexele, invizibile ale acestei activităţi: conducerea, impulsionarea, stimularea şi controlul vânzătorilor, supravegherea directă a desfacerii fizice a produselor sau serviciilor oferite, a serviciilor post-vânzare, precum şi a altor activităţi tehnico-comerciale (strategii promoţionale, planificare şi coordonare programe, publicitate, public-relation, studii de piaţă, etc...).

    Pentu a încheia problematica FORŢELOR DE VÂNZARE, din argumentele de mai sus reiese clar că activitatea aceasta este, practic, una de marketing direct - având atribuţii speciale în domeniul comunicaţiei, adică: culegerea de informaţii, identificarea pieţelor potenţiale, definirea profilului clienţilor, exponent al imaginii firmei pe care o reprezintă, verificarea efectelor unor activităţi promoţionale, etc...



    ORGANIZAREA FORŢELOR DE VÂNZARE




    Pretutindeni cei care se lovesc de cuvântul organizare, fie că se gândesc la firmele mari, fie că tratează noţiunea cu multă uşurinţă.


    ORGANIZAREA FORŢELOR DE VÂNZARE, are în vedere, în primul rând, stabilirea numărului optim de vânzători, pentru fiecare categorie în parte (la sediu, pe teren, etc...), repartizarea acestora pe diverse criterii şi atribuirea de sarcini precise fiecăruia. Organizarea forţelor de vânzare se face pe baza strategiei de marketing a firmei, regulă fundamentală de înţelegere şi aplicare de care depinde, în ultimă instanţă, succesul sau eşecul politicii comerciale.


    Deşi organizarea forţelor de vânzare, ca aspect tehnico-metodologic, nu face obiectul prezentului curs, chestiunile pe care le prezentăm în finalul acestui capitol au intenţia declarată de a clarifica pentru vânzător poziţia lui specială în firmă, şi mai ales, complexitatea angrenajului din care face parte.


    Pe orice vânzător ori întreprinzător este firesc să-l intereseze ce fel de strategie practică firma. Din raţiuni explicative vom recunoaşte ca uzuale, două practici:



    STRATEGIILE DE ÎMPINGERE (push) - Aceste strategii caută să “împingă” produsul sau serviciul oferit către clienţi sau distribuitori, ele pun în primul plan forţele de vânzare (număr, calitate, pregătire suprasaturată).

    Aceste direcţionări sunt recomandate în cazul produselor sau serviciilor cu o valoare unitară mare, deoarece clienţii sunt mult mai uşor de reperat (găsit).


    STRATEGIILE DE ATRAGERE (pull) - Dimpotrivă, aceste direcţionări tind să “atragă” clienţii spre produsul su serviciul oferit, printr-o publicitate mai intensă şi multiple acţiuni promoţionale (sponsorizări de manifestări, reuniuni ştiinţifice, cursuri şi programe educaţionale diverse, echipe sportive, loterii şi concursuri cu premii, etc...).


    Aceste strategii pun un accent deosebit pe calitatea, creativitatea şi forţa specialiştilor din “spatele firmei”, care se ocupă direct de activitatea de marketing şi advertising. Aceste practici sunt mai frecvent utilizate în cazul bunurilor de larg consum, unde prospectarea pieţii poate fi de multe ori dificilă.


    În România, până în prezent, firmele încă nu s-au desprins de practicarea unor metode empirico-intuitive, cărora le spun cu infaturare: MARKETING.


    Cele mai sus enumerate, ne avertizează că:


    dacă, în cazul strategiilor “push” ai nevoie de mai mulţi vânzători, agenţi comerciali şi prospecţi (de cea mai înaltă calitate)




    în al doilea caz, strategiile “pull” îţi solicită nevoia de asistenţă din partea celor mai buni specialişti în marketing şi advertising


    În fapt, astăzi, şi într-un caz, şi în celălalt piaţa românească duce o acută lipsă de asemenea calificări, implicit competenţe. Toate aceste anomalii, se compensează prin costuri sporite (a celor care şi le permit). Echilibrul, se apreciază că se va crea, abia în jurul anului 2005!


    STABILIREA NUMĂRULUI DE VÂNZĂTORI


    Numărul vânzătorilor, oriunde în lume, reprezintă rezultatul unui calcul matematic care ţine seama de strategia firmei, laolaltă de o mulţime de alte variabile, din rândul cărora, orientativ, prezentăm:

    PIAŢA VÂNZĂTORILOR (a agenţilor comerciali) - Adică, cât de uşor pot fi găsiţi vânzători gata formaţi, sau cât ar costa firma să pregătească pe banii săi aceşti oameni, cât ar costa perioada lor de integrare (la ritmul, exigenţele şi tipicul firmei), dacă există posibilitatea de a găsi să închiriezi asemenea specialişti, pentru acţiuni mai deosebite, pentru momente deosebite, pentru servicii mai deosebite.

    Din acest punct de vedere, actualmente în România, este greu de găsit un agent comercial gata format, existând puţine şcoli pentru vânzători.

    COSTUL UNUI VĂNZĂTOR (comercial) - Spre exemplu, în Franţa, costul unui singur contact (deci nu pe o vânzare!) este, în medie, de 700 FF (aproximativ 125 $). Dacă se ia ca bază de calcul al rentabilităţii o medie de 3 cotacte/zi, rezultă 375 $/zi pentru fiecare vânzător. Şi reţine-ţi că aceste calcule se referă doar la costurile de după “perioada de stabilizare şi integrare” a vânzătorului. Dacă se ia în considerare şi costurile legate de pregătirea sa, de acomodare, de riscuri, etc., sumele pot fi mult mai mari.

    În România, costul unui curs intensiv de două săptămâni pentru vânzători este de aproximativ (echivalentul a) 450-550 $/persoană, în plus adăugându-se tot cam aceeaşi sumă pentru asistarea lor timp de alte două săptămâni.



    PIAŢA CLIENŢILOR - Acest univers de aspecte se referă la caracteristicile generale ale clienţilor potenţiali, obiceiuri, atitudini, etc... În România, oamenii nu sunt încă obişnuiţi cu o activitate de vânzare la domiciliu, şi de aceea spre exemplu, reacţiile lor pot fi dintre cele mai diverse, imprevizibile, deci greu de luat (matematic) în calcul. Pe acest fond, experienţa firmei multinaţionale ZEPTER, în România este o mărturie de acţiune mai puţin eficientă, pe o piaţă atipică.




     NUMĂRUL ŞI REPARTIZAREA GEOGRAFICĂ A CLIENŢILOR POTENŢIALI - Acest aspect ţine de configurarea exactă a posibilităţilor, şi mai ales, a costurilor legate de cheltuielile de transport a forţelor de vânzare, viteze de deplasare pe mari suprafeţe geografice, cheltuielile de cazare, chletuielile ocazionate de demonstraţii, lansări, dialog cu consumatorii potenţiali, participări la târguri regionale, impactul acestora asupra volumului de vânzări, etc...

    POSIBILITĂŢILE DE INFORMARE ŞI DE PROSPECTARE - Acest aspect se referă la faptul, de loc de neglijat, că pentru a vinde - spre exemplu - cuptoare cu microunde, seturi VacSy sau ZEPTER, poate fi avantajos ca un număr mare de agenţi comerciali să meargă din uşă în uşă, fără o informare prealabilă. Însă, pentru a vinde, de exemplu, un pager, un video, un contract de transmisii prin cablu, un palton de blană naturală sau un aparat portabil de luat tensiunea, eforturile se concentrează pe prospectarea pieţii: găsirea adreselor clienţilor potenţiali, amplasarea acestor zone faţă de sediul sau magazinul firmei, etc... Pentru toate aceste din urmă situaţii sunt necesare surse de informare suplimentare, obţinute prin: Camera de Comerţ, Oficiul de pensii, Oficiul poştal de cartier, Spitale, Farmacii, etc... În acest caz, se vor folosi mai puţini vânzători, dar de dorit este ca ei să fie mult mai eficienţi.



    REPARTIZAREA VÂNZĂTORILOR - Se poate face după mai multe criterii, de exemplu:


    după sectoarele geografice unde se efectuează vânzările (avantaje: delimitări precise, reducerea cheltuielilor de deplasare şi micşrarea conflictelor între vânzători);

     după categoriile de produse oferite spre vânzare (avantaje: mai bună prezentare tehnică a produselor, se ajunge la specializări de vânzători pe produse, vânzătorii capătă o recompensă psihologică importantă, conferindu-li-se mai mult prestigiu);

    după natura misiunii (avantaje: mai mulţi vânzători pentru acelaşi client, în cazul firmelor care vând produse de valoare ridicată sau oferă mari cantităţi de produse, marketing telefonic, etc...);

    după categoriile de clienţi (avantaje: vânzătorii pot fi specializaţi pe categorii de clienţi - tineri, adulţi, femei, bărbaţi, familişti, persoane singure, persoane fizice, juridice, etc..)

    ATRIBUIREA SARCINILOR CĂTRE VÂNZĂTORI. Eficienţa vânzătorilor v-a depinde în mod esenţial de sarcinile care le-au fost repartizate. Amintim faptul că, din ce în ce mai mult, vânzătorii primesc tot mai multe sarcini, pe lângă misiunea lor principală - a vinde, şi în domeniul comunicaţiei (ca emiţător, transmiţător şi receptor de mesaje, deoarece comunicarea interpersonală este cea mai eficientă formă de comunicare, fiind interactivă)

    FORMAREA VÂNZĂTORILOR. Prin prisma rolului important în cadrul firmei, forţelor de vânzare li se asigură mai întotdeauna o pregătire importantă şi li se alocă resurse importante. De exemplu, costul forţelor de vânzare reprezintă, în medie, 15% din totalul cheltuielilor firmelor franceze.

    Practic, se consideră că un vânzător nepregătit nu numai că are şanse mici ca să vândă, dar poate în mod cert strica imaginea firmei, împiedicând şi pe alţii să vândă.


    Astăzi, formarea vânzătorilor, cel mai frecvent are în vedere următoarele cunoştinţe:


    condiţiile de vânzare pentru produsele oferite: preţ, modalităţi de plată, service, asistenţă post-vânzare, etc...

    probleme legate de firmele şi produsele concurente;

    problematica comunicaţiei verbale şi non-verbale;


    elemente introductive de psihologia actului de vânzare (cunoaşterea dintr-o privire a clientului);

    strategia de marketing a firmei: tipologia şi caracteristicile clientelei tradiţionale, obiecţiile mai frecvente, atitudinile clienţilor mulţumiţi, etc...

    modul de organizare al firmei;

    modele standard pentru a conduce o acţiune corectă de vânzare;

    greşelile care trebuiesc evitate;

    situaţii şi relaţii neadmise de către firmă
    PROFILUL PSIHOLOGIC AL VÂNZĂTORULUI


    Oamenii, niciodată, nu sunt la fel unul cu celălalt. Unii preferă sau “se complac” într-o viaţă liniştită şi monotonă, altora le place mişcarea, activitatea şi spiritul de aventură.

    Nu toţi semenii noştri doresc şi cutează să întreprindă ceva.

    Pe de altă parte, cei care întreprind trebuie să posede anumite caracteristici, care acţionează ca imbolduri sau provocări, pe care alţii nu le au şi, nu vor fi capabili niciodată să şi le apropie (darămite, să le posede).

    Cheia independenţei se află la îndemâna fiecăruia dintre noi.

    Cu cât imboldurile, despre care vorbeam, funcţionează mai bine, cu atât dorinţa şi efortul vor fi mai mari şi cu atât şansele de a reuşi sunt mai mai multe şi mai mari.

    Singurele lucruri, cu adevărat importante ţin de faptul că ceea ce faci trebuie mai întâi să-ţi placă, iar mai apoi “să ai curajul” de a crede cu tărie în şansa ta.

    Şansa nu ţi-o va oferi nimeni “pe tavă”.

    În lupta cotidiană a existenţei nimeni nu oferă, oricine este, sau nu este capabil “să-şi ia”ceea ce i se cuvine (adică, să-şi valorifice şansa).

    Cărţile clasice ne învaţă cel mai ades scopurile. Noi, în acest curs pragmatic, încercăm să desluşim “scurtăturile”.

    Având în vedere faptul că, din nimic nu prea iese mare lucru, metoda noastră necesită în schimb mai multă muncă - mai exact - mai multă “cunoaştere coagulată”.

    Logica unui asemenea sistem este simplă şi directă. Dacă ai un capital cu totul ieşit din comun şi-l investeşti avantajos sau îl depui la o bancă, trăieşti liniştit. Dar dacă nu-l ai, trebuie să lupţi şi să înveţi să suplineşti forţa banului cu forţa minţii.


    Forţa motrice în afaceri, ştiinţă sau sport nu trebuie să fie dorinţa de a săvârşi o cotitură, sau de a obţine un succes, ci curiozitatea, capacitatea de a te uimi şi a te bucura de fiecare succes cât de mic şi, mai ales, să simţi frumuseţea domeniului unde acţionezi. În acest sens, pentru ca să învingi este necesar să-ţi educi o conştiinciozitate ireproşabilă şi să ai capacitatea de a reduce orice problemă, oricât ar fi de complicată, la simplitatea şi claritatea extremă. Mai apoi, trebuie să ai capacitatea de a ieşi dintr-o mulţime de contradicţii psihologice (nevoia de modestie, renunţare, filantropie, supunere, resemnare, cedarea locului, etc...). Practic, trebuie să te conduci după intuiţie, dar să nu te bazezi pe ea. Să fii conştient de toate greutăţile, dar să ştii din când în când să te detaşezi de ele. Să crezi în rezultat, dar să-i cauţi în acelaşi timp dovezile contrare (pentru ca să-ţi poţi păstra locul din vârf). Să-ţi găseşti un stil propriu de lucru, dar să ţi-l schimbi pe măsura acumulării experienţei şi o dată cu fiecare performanţă. Pe scurt, trebuie să mergi până la rădăcină, “până la esenţă” cum spunea Pasternak.

    Versurile invocate încep prin cuvintele “În toate-aş vrea să merg până la esenţă. În muncă, drum şi sentimente.....”.

    Fie ca aceste versuri să le slujească drept călăuză celor care s-au decis să se consacre actului de vânzare.


    PROFILUL LUPTĂTORULUI

    PROFILUL VÂNZĂTORULUI


    Profilul psihologic al vânzătorului modern este identic cu profilul unui luptător de comando.

    Această afirmaţie categorică poate stârni, pentru un public mai puţin informat, valuri de proteste, de la ură la simple zâmbete ironice. Oamenii nu acceptă cu uşurinţă ceea ce nu înţeleg sau li se pare bizar.

    De aceea, afirmaţia anterioară necesită a fi explicată şi analizată cu răspundere şi obiectivitate.


    Astăzi, oamenii sunt suprasaturaţi de teamă, dezgust şi derută.

    Aceste stări psihologice se regăsesc atât în Birmania, Franţa, Australia sau S.U.A. cât şi în România, Rusia, Cehia sau Polonia.

    Peste tot bântuie cuvântul de ordine: LIBERTATE. Dar libertatea nu înseamnă, nicăieri în lume, simplul sentiment că eşti tratat cu demnitate şi justiţie, căci tocmai aceşti termeni sunt zgomotos puşi sub grave acuze.

    Libertatea înseamnă, astăzi, răspundere, risc şi singurătate. Asta înseamnă că toţi, de la copilul tău şi până la rivalul sau vecinul tău nu sunt cu tine. Nicidecum, nu sunt neapărat împotriva ta. Şi ei sunt tot singuri, şi ei îşi asumă riscuri, şi ei poartă pe umeri felurite răspunderi.

    Toţi trebuie să se decidă. Ce mănâncă, ce beau, ce îmbracă, unde merg, ce-i riscant dar frumos, ce-i bun dar scump plătit şi, mai ales, periculos. Toţi se comportă aidoma călătorului urcat dintr-o greşeală într-un tren plecat la casare, fără ca nimeni şi nimic să te avertizeze către ce pericol te îndrepţi. Toţi se simt “exilaţi în libertate”. Desigur aceasta-i varianta proastă, dar mai există şi rute bune. La capătul lor te aşteaptă succesul, prestigiul, reputaţia, prosperitatea.

    Permanent, oamenii se regăsesc prinşi la o nouă răspântie. Pe unde s-o apuce? Cine să-i înveţe, cine să-i reprezinte sau cine să-i dădăcească?

    Mulţi se simt părăsiţi: de Guvern, Primar, Biserică, propriul copil, soţ ori soţie. În plus (de parcă grijile nu erau suficiente), pe deasupra îi mai apasă şi, o infinită serie de veşti, reclame şi anunţuri. Pasămite de mai înţelegi ceva.

    Nimic nu mai este uniform. Peste tot o diversitate crescândă, alimentată de o ameţitoare varietate de noi canale şi mijloace de informare.

    Cine mai are dreptate, cine minte şi cine-ţi mai vrea binele?

    Unii onsumatori cer o mai mare personalizare, individualizare şi specializare a produselor pe care acceptă să le achiziţioneze. Aceştia resping categoric anumite bunuri sau servicii omogene.

    Pe de altă parte, pe măsură ce corporaţiile de fabricaţie, distribuţie şi publicitate au început să formeze alianţe fără frontiere, sau să se contopească peste simplele hotare naţionale - după raţiunea marelui guru al marketingului Theodore Levitt de la Universitatea americană Harvard - “nevoile şi dorinţele lumii au fost omogenizate irevocabil”. Acum, acelaşi produs, susţinut de aceeaşi reclamă, care înainte se vindea numai la nivel naţional, se poate vinde întregii lumi. Aceeaşi standardizare, acelaşi colorit, acelaşi design, şi totuşi, atâta diversitate..

    O pendulare obositoare: omogen - idividualizat.


    Gospodinele franţuzoaice preferă maşinile de spălat care se încarcă cu rufe pe deasupra, în vreme ce englezoaicelor le plac mai mult cele cu o încărcare prin faţă. Firma McDonald’s, se conformează diferenţelor naţionale, vânzând bere în Germania, vin în Franţa, plăcintă cu carne de oaie în Australia, votcă la Moscova şi McSpaghetti în Filipine.

    Atitudinile faţă de mâncare, frumuseţe, muncă, joacă, dragoste - sau, de ce nu, politică - se împart, astăzi, neomogen în funcţie de cultură, ideologie politică sau reclama publicitară. Mai curând decât să omogenizeze planeta, mass-media de astăzi, adânceşte diversitatea. Efectul de însingurare se resimte tot mai acut. Pe de o parte, asistăm la spargerea publicului de masă în segmente şi subgrupe, fiecare acceptând o configuraţie de programe şi mesaje diferite, pe de altă parte un accentuat efort de individualizare culturală, etnică, naţională sau politică.

    În România, spre exemplu, un efect imediat al creşterii geometrice în ultimii ani ai abonaţilor televiziunilor prin cablu (din oraşe, chiar şi din unele sate) , l-a reprezentat “segregarea” în subgupe a familiei abonaţilor. Pe de o parte, în mod predilect “butonarea telecomenzilor” în căutare de “opţiuni” comune, pe de altă parte, conflicte inter-familiale pentru programe: sportive, sexi, porno, divertisment, desene animate, muzică, etc...

    Un singur numitor comun: EXPLOZIA DE IMAGINI transmise prin televiziune, atât sub formă de ştiri, cât şi sub formă de emisiuni de divertisment.

    Fiinţele omeneşti, desigur în orice societate, au făcut dintotdeauna schimb de simboluri şi modele. Aceste nevoi poartă amprenta cerinţelor de COMUNICARE şi CUNOAŞTERE. Anvergura acestor noţiuni nu mai provine astăzi din sălile de clasă sau din manualele tehnice, ci depinde tot mai mult de un accentuat volum de ştiri oferite de către televiziune, ziare, reviste şi radio. Peste tot, un FUNDAL DE DETALII - peisaje, maşini, scene de pe stradă, din intimitatea patului conjugal, stiluri arhitecturale, telefoane, roboţi telefonici, precum şi comportamente aproape neobservate de genul: glumelor dintre o ospătăriţă şi un client, ironiilor unui elev la adresa unui profesor demodat sau replicilor unui salariat bun la adresa unui şef idiot.

    Până şi cel mai răsuflate “filme poliţiste” înfăţişează modele, capricii şi atitudini faţă de sex, religie, bani, politică, produse sau servicii.

    Nimic din toate acestea nu este ignorat sau uitat de către spectator. Totul se îndosariază în minte, formând o parte din banca generală de cunoştinţe şi experienţe despre lume a persoanei.

    Bune sau rele deopotrivă, ele influienţează bagajul de ipoteze, atitudini, trebuinţe şi nevoi imediate. Toate sunt provocări, incitări şi modele.

    Cine-i cel mai puternic om de pe Pământ?

    Răspunsul este astăzi, nu din capriciu, ci din certitudine: “cel care se învinge pe sine”.


    Iată argumentaţia luptei şi luptătorului de comando.

    Toţi luptătorii de succes au următoarele caracteristici de personalitate: răbdare, incisivitate, agresivitate, imaginaţie, sensibilitate şi tărie de caracter.

    Toţi vânzătorii de succes au nevoie de exact aceleaşi calităţi.

    Să presupunem, că de curând s-a deschis magazinul la care lucrezi tu. El nu este tot atăt de mare precum un supermagazin. Iată câteva veşti rele, pe care nu trebuie să ţi le ascundem:


    Firma sau produsele tale abia dacă au fost observate. Totuşi ai început să vinzi. Eşti bucuros. Viitorul, se pare, îţi va surâde.

    Ai vândut câteva produse, clienţii păreau mulţumiţi dar nu-i mai revezi sosind să cumpere de la tine, iar alţii nu mai apar.

    Clienţii nu dau năvală pe uşă şi nici nu te asaltează cu telefoanele. Unii clienţi întâmplători privesc absent, alţii par curios-interesaţi, dar nu cumpără. Ce se petrece?

    Începi să intri în panică. Începi să-ţi pierzi buna dispoziţie.

    Contabilul te întreabă: “ce faci, închizi sau mai perseverezi?”. Atenţie, încep să curgă facturile de plată la: telefon, apă, gunoi, întreţinere, furnizori, etc...

    Cu bugetul la pământ, continui. Unii clienţi par totuşi că s-au obişnuit cu tine.

    Te întrebi: “oare cât se mai gândeşte omul din faţa mea, dacă cumva are nevoie de ceea ce-i ofer”.

    Clienţii potenţiali par că ezită să cumpere, iar dacă solicită un produs din raft, par capricioşi, greu de mulţumit, imposibili. Tu însă devii morocănos, încruntat şi irascibil.

    S-au înplinit 6 luni. Tu încă te întrebi: “oare mai rezist?”, “oare, mă dă afară, patronul?”, etc...

    Ai hotărât să te re-orientezi către alte produse, alte servicii, alte idei. Schimbi vănzătorii!


    Atenţie, primejdie! Nu te putem lăsa să faci asemenea gafe. Acestea sunt reacţii standard. Aşa se întâmplă în viaţă. Faptele acestea sunt rupte din realitate. Le-am selectat, pentru tine, nu pentru a te complexa, ci pentru a te pregăti ca să depăşeşti mai uşor momentele critice.


    Anterior, subliniam că toţi luptătorii de succes au aceleaşi caracteristici de personalitate: răbdare, incisivitate, agresivitate, imaginaţie, sensibilitate şi tărie de caracter. Să încercăm să le vizualizăm:


    RĂBDAREA


    Vânzarea este aidoma unui spectacol de vânătoare. Vânezi, sau eşti tu vânat.

    La vânătoare, trebuie să ai răbdare. Trebuie să aştepţi momentul, ţie, cel mai favorabil. Răbdarea înseamnă să fii preocupat să fii primul. Trebuie să înveţi să suporţi critica şi să accepţi riscul pentru a fi în rândul elitei. Trebuie să-ţi ascunzi durerea, căci de vei ajunge sus vei fi obiectul geloziilor şi minciunilor.

    Iată puterea ta, pe care o poţi folosi înţelept şi cinstit.


    INCISIVITATEA


    Relaţiile modeste, circumscrise unui autentic respect reciproc nu ocolesc niciodată luptele pentru dominare.

    Fii un tip realist, şi nu răsfăţat.



    În lupta pentru supremaţie trebuie să fii decis, discret, permanent, de neclintit. Temperamentul trebuie să-ţi fie nu morocănos, ci vindicativ şi realist orientat pe ţinta pe care doreşti s-o stăpâneşti. Asta înseamnă un înalt grad de capacitate intelectuală. Trebuie să fii capabil să stăpâneşti oamenii şi situaţiile pentru avantajul tău imediat. Trebuie să gravitezi în jurul tuturor lucrurilor fine din viaţă - cele mai frumoase femei şi cei mai puternici bărbaţi.

    Incisiv, înseamnă să fii de o febrilitate excesivă. Să fii nemilos şi preocupat să fii primul, oricând urmăreşti un scop important în viaţă.



    AGRESIVITATEA


    În viaţa de zi cu zi, poţi fi timid. Poţi să te ascunzi într-un colţ de încăpere la discuţiile purtate în ocaziile speciale. S-ar putea să nu ai puterea să te uiţi nici în ochii interlocutorilor ocazionali, dar aici este vorba de luptă. În bătăliile pentru a vinde tu, trebuie să fii o panteră.

    În arena actului de vânzare - unde se dă o luptă acerbă, pe viaţă şi pe moarte - trebuie să gândeşti agresiv, să cheltuieşti agresiv, să conduci discuţii într-un mod agresiv, să receptezi şi să oferi informaţii într-un mod agresiv. Dacă rivalii tăi nu te urăsc, cel puţin trebuie să se teamă de tine. Trebuie să le fie frică că îi întreci de fiecare dată, trebuie să se teamă că nu faci niciodată greşeli, trebuie să tremure la gândul că nu te vei poticni şi vei ieşi mereu, ca uleiul, la suprafaţă.

    Vei constata, parcurgând acest curs că a te comporta agresiv, nu înseamnă nicicum să fii bădăran, necioplit sau irascibil. A fi agresiv este echivalent cu a fi, permanent, “pe fază”.

    Nu vei putea scăpa, nicidecum, de emoţii. Dar, urmând acest curs, vei scăpa de erori şi regrete tardive.


    IMAGINAŢIE


    Unii dintre dvs. pot avea un mod de a vorbi leneş sau încet, dar asta nu trebuie să reflecte lipsa vitezei de deducţie sau acţiune.

    Imaginaţie, înseamnă mesajul promovat de tine, capacitatea de a cerceta şi inteligenţa competitivă pe care o arunci, permanent, în luptă. Doar astfel poţi să-ţi cântăreşti lucrurile, să-ţi stabileşti şi să-ţi formulezi propriile puncte de vedere. În general, trebuie să fii foarte atent la ceea ce spui.








    Quote Reply


    man5on
    Interact

    Posts: 22

    #16 [URL="http://zalmoxa.fr.yuku.com/forum/getrefs/id/3420/type/0"]
    Sep 24 09 4:59 PM

    Imaginaţie, înseamnă în spectrul actului de vânzare, eleganţă în vorbire, îmbrăcăminte şi maniere. Imaginaţie, înseamnă să nu te complaci în discuţii sterile, fără folos sau frivolităţi.

    Aveţi întotdeauna grijă atunci când vă puneţi la contribuţie imaginaţia. Un luptător redutabil se bazează pe cele mai bune (verificate) informaţii.

    Unii, confundă imaginaţia cu creativitatea sau originalitatea. Nimic mai grav. Un vânzător redutabil nu inventează. Scopul actului de vânzare este dorinţa de a cumpăra, de a vinde bunuri, sfaturi sau servicii, toate prin SIMPLA REPETIŢIE. Implicit, scopul actului de vânzare este acela de a-i face pe oameni să râdă, să acorde aplauze, premii de fidelitate, şi multiple “efecte speciale”.


    SENSIBILITATE


    Un luptător pozează adesea în nemilos şi crud, şi nicidecum, sensibil. Totuşi, la o analiză mai atentă, un luptător acţionează cu cruzime pentru o cauză şi pentru un public spectator. În Evul Mediu, cavalerii luptau pentru favoarea şi culorile unei castelane. În sport, luptătorii se întrec pentru publicul care-i aclamă, sau după caz, îi huidue.

    Un luptător, combatant în comandou-rile actului de vânzare, trebuie să fie sensibil la publicul care îl priveşte, aplaudă sau aclamă. Trebuie, deci, să fii sensibil la tot ceea ce te înconjoară (în primul rând, la piaţă).

    Desigur trebuie să fii sensibil la clienţii tăi, la potenţialii tăi clienţi. Trebuie să posezi un al şaselea simţ, care să te avertizeze în legătură cu nevoile lor, cu dorinţele lor, cu zona geografică din care fac parte, cu timpul real în care trăiesc.

    Un vânzător redutabil nu impune, nu bagă ceva pe gâtul clientului, el întotdeauna sfătuieşte auditoriul să fie sensibil al deşteptăciune, la economie, la competitiv, la calitate, la nou, la frumos.

    Un vânzător sensibil clientelei sale, “bate şaua” ca să priceapă... “indecisul”.


    TĂRIE DE CARACTER


    După constatările studiilor de psihologie aplicată, numărul orgolioşilor, vanitoşilor şi preocupaţilor de sine îi depăşeşte net pe politicoşi şi modeşti. Dacă este aşa, clienţii tăi se vor simţi jigniţi şi respinşi să vadă în tine un potenţial rival.

    Clienţii tăi vor “un chilipir”, o ocazie unică şi o şansă prin care să se simtă avantajaţi. De aceea, logica luptei este, infinit mai greu de înţeles cu doi învingători, simultani. Tu, trebuie însă, să demonstrezi că aşa ceva este posibil.

    Pentru asta, ai nevoie de tărie de caracter pentru a-ţi spune, cu zâmbetul pe buze, întreaga poveste şi a nu te îngrijora că textul este prea lung şi mereu, şi mereu, acelaşi. Trebuie rapid să înţelegi că nimănui nu-i place “un patefon” blocat pe-o frază. Totuşi, clienţii abia dacă ştiu că exişti. Ei sunt, permanent, alţii. Este dureros să realizezi asta. Tu, te simţi un tonomat, o flaşnetă sau un pian mecanic. Repeţi mereu acelaşi lucru. Unora le poate părea monoton şi stupid. Puţini vor realiza, fără ajutor, fatul că este însă profitabil.

    Dacă nu-ţi poţi ajusta personalitatea pentru a încorpora această trăsătură, degeaba te chinui. Lupta va fi inegală, căci:


    Tu, te vei plictisi;

    Cine vor mai fi plictisiţi? Angajaţii tăi;

    Cine sunt cei care se vor plictisi imediat după aceştia? Colaboratorii şi asociaţii tăi;

    Cine vor fi următorii? Amicii şi familia;

    Cine se va situa mai la urmă? Cei mai buni prieteni ai tăi.

    Îmi amintesc o păţanie, mai veche. Cu vreun deceniu în urmă eram, frecvent, la repetiţiile unui amic actor de renume. Involuntar desigur, nimeream la acelaşi pasaj de replici. Îl învăţasem pe de rost, îl visam, mă obseda. L-am rugat, o dată, să schimbe o replică, care mie unul, mi se părea nepotrivită. Politicos, mi-a răspuns că nu este posibil. În gînd, desigur, l-am considerat pe amicul meu un docil, un fricos, un ne-luptător. La premiera spectacolului mi-am dat seama de uriaşa mea eroare. Totul se putea, grav denatura. Aplauzele au irupt, tocmai la replica cu pricina. Recomensa, iată scopul!
    Revenind la cele cinci etaje de plictisiţi, putem afirma cu certitudine că, toate aceste persoane, care - fie vorba între noi, ţin foarte mult la tine - îţi vor da cu dragă inimă cel mai rău sfat posibil. Îţi vor spune că s-au plictisit de modul tău de a vorbi şi explica, că a venit vremea să te schimbi. Îţi vor spune că s-au plictisit de tema mesajului, de aspectul şi forma produselor sau serviciilor pe care le oferi. Este, întotdeauna, nevoie de un “eu” puternic pentru a rezista acestor persoane dragi. Este greu să spui tuturor - pe un ton politicos, dar ferm - să te scutească de părerea lor.

    Clienţii care nu te-au auzit, încă, nu s-au plictisit. Este nevoie de mai multe secole pentru a-i plictisi pe toţi.




    ALTE CARACTERISTICI ALE UNUI REDUTABIL VÂNZĂTOR


    A face un asemenea inventar de caracteristici de personalitate, înseamnă a face un inventar pentru a defini OMUL IDEAL: inteligent, tenace, distins, cultivat, optimist, etc...

    Cum oameni ideali, nu se regăsesc în realitate, voi încerca să conturez anumite observaţii, mizând pe adevărul ascuns în afirmaţia potrivit căreia: COMPARAŢIA ESTE MOTORUL CUNOAŞTERII.


    VORBIREA


    Una dintre cerinţele elementare ale actului de vânzare îl reprezintă buna comunicare cu clientul. Cum, comunicarea dintre oameni va face obiectul unei analize mai riguroase la punctul următor din curs, CUNOŞTINŢE, vom sublinia:


    Un bun vânzător, în primul rând, trebuie să posede o bună cunoaştere a limbii române;

    Trebuie să se exprime uşor, clar şi coerent;

    Trebuie să exerseze anumite formule concise, şi mai ales, coerente de exprimare.

    AUTOCONTROL

    Oricine ştie cât de greu de mulţumit sunt oamenii. Uneori ai de-a face, ca vânzător, cu rău intenţionaţi, încăpăţânaţi, orgolioşi, provocatori voluntari sau involuntari de gâlceavă. Trebuie, deci, să posezi o perfectă stăpânire de sine. Nu trebuie uitat niciodată că un client care nu a cumpărat acum, o poate face mai târziu, aşa încât fiecare întâlnire cu el devine “o investiţie”. Pe de altă parte, o acţiune de vânzare este un spectacol cu public şi pentru public. Deci, stăpânirea de sine, salvează spectacolul tău!


    SĂNĂTATE


    Infirmitatea fizică, chiar minoră, sau anumite probleme de sănătate pot fi jenante pentru interlocutorul actului de vânzare. Cu toate acestea, imediat după al doilea război mondial, infirmii veterani, au făcut în România cele mai vestite cariere de vânzători la “tutungerii şi ziare”. Ca nimeni alţii, ei au fost primii vânzători care “au descoperit”, la noi în ţară, că săpunurile parfumate aşezate în aceeaşi încăpere cu ţigările, de orice fel, le schimbă gustul chiar şi atunci când sunt “ţintuite” în protecţii sofisticate de celofan.

    Noi, însă, insistăm mai mult pe rezistenţa fizică şi psihică.

    Nu oricine poate rezista la presiunea psihică din cursul actului de vânzare. Avem în vedere: incompetenţa sau chiar prostia clientului, obiecţiile, justificate sau nu, pe care le aude de sute de ori pe zi, manevrele şi capriciile clienţilor, întrebărilor stupide sau cu peiorativ subânţeles, trucurile ieftine, luatul de la capăt, eşecurile repetate, etc... Spre exemplu, în Japonia, Coreea de Sud sau Franţa, un timp patronii “aranjează” cu profesorii din şcolile intensive, infiltrarea în magazine a unor fictivi clienţi care sunt “special pregătiţi” pentru a-I exaspera pe vânzători, cu întrebări, reacţii dintre cele mai diverse, atitudini provocatoare, trucuri ieftine sau “mai sofisticate”. Ulterior, analizate, dau calificativul studentului, calitatea profesionistului. Nu există altă soluţie.





    ASPECT FIZIC


    Desigur, nu oricine arată precum Claudia Schiffer. Lăsăm la aprecierea fiecăruia să reflecteze, dacă optează pentru: un bărbat inteligent, sau o femeie foarte frumoasă.

    Cert este că un vânzător bun arată întotdeauna IMPECABIL. Acesta este un element psihologic important. Actul de vânzare se supune axiomatic proverbului, corespunzător căruia: “HAINA-L FACE PE OM!”. Mai bine îmbrăcat, înseamnă un câştig mai mare! De aceea, în multe firme ţinuta obligatorie (şi nu UNIFORMA, cum greşit se apreciază, uneori, la noi în ţară), se asigură din bugetele proprii ale firmei.


    CUNOŞTINŢE


    Cursul pe care-l urmaţi este un exerciţiu cotidian de implicare practică în tehnicile cele mai moderne de conducere a oamenilor. Veţi constata că există şi unele aspecte pe care, până acum, le-aţi neglijat, le-aţi desconsiderat sau, pur şi simplu, nu le-aţi cunoscut îndeajuns de bine. Nu vă sfiiţi să puneţi întrebări, nu fiţi inhibaţi, şi mai ales încercaţi să fiţi dvs. înşivă pe întreg parcursul acestui modul de curs. Suntem siguri că veţi reuşi. Depinde însă de dvs. dacă voiţi, cu adevărat, acest lucru?

    Pornim de la premisa că răspunsul dvs. cel mai frecvent ar fi DA.

    Pentru cel pe care-l veţi avea în faţă, în calitate de lector, aceasta este o ipoteză de lucru.

    Nu vă sfiiţi însă să vă afirmaţi şi alte puncte de vedere!

    Vor exista, desigur, suficiente momente de bulversare şi contrazicere a tot ceea ce aţi considerat până de curând ca fiind singura rută, unicul drum de acces. Nu pierdeţi însă momentul de a vă clarifica paleta de avantaje şi dezavantaje pe care le propagă o variantă sau alta de lucru!

    Începând un asemenea curs, ne permitem să vă facem câteva recomandări:


    renunţaţi la propriile dvs. prejudecăţi;

    încercaţi să vă formaţi o proprie echipă, alcătuită din colegi sau colege;

    încercaţi să vă apropiaţi şi să vă creşteţi oameni;

    nu uitaţi că încrederea (reciprocă) trebuie construită (pas cu pas);

    totul începe de la EFICIENTA COMUNICARE;


    a trăi într-o epocă bzată exclusiv pe concurenţă şi valoare, nu înseamnă să fii singur ori însingurat, de aceea este necesar să-ţi defineşti şi să-ţi descoperi propriul tău grup de interese;

    nu aştepta milă sau protecţie, oferă avantaje ca să-ţi câştigi oameni;

    “ sărutul morţii” începe atunci când nu mai ai rival (eşti unic şi a toate ştiutor);

    succesul tău poate începe ACUM


    O simplă privire aruncată asupra biografiei unor iluştri oameni este de ajuns pentru a ne convinge că mulţi dintre aceştia au fost vânzători.

    Înţeleptul Thales din Milet, Solon al II-lea (întemeietorul Atenei), şi matematicianul Hipocrate au fost comercianţi. Platon şi-a scos cheltuielile pentru drumul său în Egipt vânzând, pe unde trecea, untdelemn.

    Spinosa, deşi preocupat de filosofie, lustruia oglinzi pentru a-şi câştiga banii necesari traiului (de altfel comerţul sau cu oglinzi era mult mai cunoscut contemporanilor săi, decât studiile sale filosofice). Botanistul Linee confecţiona şi vindea cizme. Shakespeare a fost administrator de teatru, fiind apreciat ca un bun om de afaceri.

    De-a lungul anilor, modul de a face o afacere şi a vinde ceva, a evoluat. În ultimele trei decenii, peisajul a devenit de nerecunoscut. Unii spun că acest fapt se datorează japonezilor, mai nou coreenilor din Sud, taiwanezilor, ş.a.m.d. Cert este că evreii impresionează, polarizează şi au împins totul înainte !


    Mai întâi, trebuie să COMUNICI EFICIENT.


    Indiferent de domeniul specific de implicare (inginerie, contabilitate, vânzări, consultanţă juridică, economică, logistică sau strategică) EFICIENŢA UNUI CONTEMPORAN depinde în mod esenţial de propria lui capacitate de a vorbi sau de a scrie, căci prin aceste mijloace el ÎNCEARCĂ SĂ INFLUIENŢEZE.

    Cercetând modul în care oamenii comunică reciproc - modul în care îşi transmit în mod cotidian informaţii. idei şi păreri - constatăm lacune severe de cunoaştere, pricepere şi, mai ales, rigoare.

    Dat fiind că o bună parte a timpului, şi mai ales, a energiilor fiecărui om în procesul diurn al muncii se cheltuie pentru confruntarea ideilor şi părerilor, se evidenţiază concluzia că: SUCCESUL NOSTRU ÎN VIAŢĂ - indiferent postura în care ne regăsim - depinde într-o esenţială măsură de gradul în care îi înţelegem pe ceilalţi, cât şi de posibilitatea de a fi, noi înşine, înţeleşi.


    Problema comunicării eficiente pare să ne crezee adevărate coŞmaruri, nesfârŞite dezamăgiri Şi infinite deziluzii.

    PROCESUL COMUNICĂRII EFICIENTE nu poate fi învăţat după ureche.


    În zilele noastre, într-o singură săptămână AVEM, PROBABIL, MAI MULTE CONTACTE PERSONALE DECÂT AVEAU STRĂMOŞII NOŞTRI, în evul mediu, ÎN TIMPUL ÎNTREGII LOR VIEŢI.

    De mici copii, adulţii s-au străduit - după puterile lor - să neînveţe să citim, să scriem, să facem adunări, scăderi, înmulţiri şi împărţiri.

    Deoarece ei ne corectau atunci când greşeam, am ajuns - prin automatism - să stăpânim aceste deprinderi.


    Desigur, alta-i situaţia, în cazul DEPRINDERII CONVERSAŢIEI.


    Adulţii din jurul nostru (părinţi, profesori sau iluştri necunoscuţi) NU ŞI-AU FĂCUT DATORIA. Ei ne-au învăţat doar cum să pronunţăm cuvintele şi cum să înşirăm aceste cuvinte în propoziţii. Dar nimeni, niciodată, nu ne-a învăţat cum să comunicăm eficient cu alţii.

    Atunci când mici fiind, făceam greşeli, nimeni nu ne-a învăţat cum să le îndreptăm, nici măcar nu ne-a spus că ar trebui să corectăm unele lucruri, în această privinţă.

    Drept urmare, mulţi dintre cei pe care i-am cunoscut sau i-am întâlnit de-a lungul întregii noastre vieţi, NU NE-AU ARĂTAT SENTIMENTE PRIETENEŞTI - pe care de fapt ar fi putut să le aibă faţă de noi - ba, dimpotrivă, am constatat, nu fără a fi contrariaţi, că AU CĂUTAT COMPANIA ALTORA.

    În viaţa intimă sau la locul de muncă, rudele, clienţii, vecinii sau asociaţii noştri au preferat uneori să încheie acorduri cu alte persoane, ALĂTURI DE CARE SE SIMŢEAU MAI BINE. Cu ei comunicau, după cum invers, cu noi, aceştia nu au putut. Nu-i vina lor, ci a noastră.

    Putem afirma adesea că se constată faptul că mulţi semeni de-ai noştri RATEAZĂ COMUNICAREA.

    Unii vor afirma: “şi ce dacă?”

    Paguba pe care o constatăm, merită să reflectăm la acest aspect. Deci, să analizăm puţin problema:


    Atunci când cineva comunică ceva altei persoane, aceasta transmite:

    idei;

    observaţii;

    păreri;

    sfaturi;

    îndemnuri;

    formule de avertizare


    COMUNICAREA ESTE ESENŢIALĂ PENTRU MUNCA ŞI VIAŢA ÎN GRUP (ECHIPĂ).

    Dacă nu-ţi poţi împărtăşi ideile şi impresiile, oamenii nu pot acţiona decât CA INDIVIZI IZOLAŢI. Fiecare, în felul lui, îşi poate urmări doar propriile-i scopuri, FĂRĂ A INFLUIENŢA şi FĂRĂ A FI INFLUIENŢAT.


    Un vânzător eficace COORDONEAZĂ PROCESELE DE INFLUIENŢARE a oamenilor cu care intrĂ În contact.


    Cel mai adesea aceasta înseamnă cam 80% din efortul de a-i face pe oameni să se implice.

    Iată de ce, nu este lipsit de interes să vă întrebaţi mai ades, cât de multe sunt de fapt persoanele cu care - sunt interesat - să comunic eficient, adică profitabil (pentru mine şi instituţia unde lucrez)?

    Comunicarea nu presupune doar a spune ceva oamenilor.

    Puteţi, adesea să le spuneţi ceva şi ei să nu vă asculte (fiind concentraţi pe o altă problemă), iar când vă ascultă, este foarte posibil să nu vă înţeleagă. Dacă nu primiţi răspuns, NU PUTEŢI CONSIDERA CĂ FACEŢI CEVA ÎMPREUNĂ - puteţi doar afirma că *vorbiţi cu pereţii*


    Se cheamă că ratăm comunicarea. Ratăm comunicarea chiar şi atunci când nu deschidem gura.


    Ne vom ocupa puţin şi de domeniul influenţelor neconvenţionale.

    Nu este nimic din domeniul ficţiunii sau supranaturalului.

    Despre “limbajul trupului” mulţi dintre noi au auzit foarte puţin, sau aproape deloc.

    Studii deosebit de documentate, cercetări şi multiple aplicaţii efectuate de către Ray Birdwhistell de la Universitatea din Louisville, au arătat că prin gesturi, ţinută, poziţie a trupului şi prin distanţa menţinută faţă de alte persoane, se realizează o cantitate mai mare de comunicări interumane, decât pe orice altă rută.

    Este aproape incredibil că în decursul evoluţiei umane de mai bine de un milion de an, aspectele nonverbale ale comunicării au început să fie studiate mai intens abia în anii ‘60, iar publicul larg a luat cunoştinţă de existenţa acestora numai prin anul 1970, odată cu apariţia cărţii lui Julius Fast despre “limbajul trupului”. Această lucrare a fost de fapt, un rezumat al muncii depuse până atunci de mulţi savanţi în domeniul comunicării nonverbale. De atunci, mulţi cercetători au observat şi înregistrat aproape un milion de semne şi semnale nonverbale, care pe un vânzător îl pot transforma oricând dintr-un om cu un succes limitat, într-un om cu un succes asigurat.


    După constatarea lui Albert Mehrabian, din totalul mesajelor, aproximativ 7% sunt verbale (numai cuvinte), 38% sunt vocale (incluzând tonalitatea vocii, inflexiunea şi alte sunete guturale), iar 55% sunt mesaje nonverbale.

    Estimări similare s-au făcut şi în privinţa cantităţilor nonverbale de comunicare între oameni. După aprecierile experţilor, o persoană obişnuită, de-a lungul unei zile, vorbeşte efectiv, timp de zece sau cinsprezece minute, iar o propoziţie obişnuită durează în jur de două secunde şi jumătate.

    În cazul conversaţiilor în doi, comportamentul verbal este de sub 35%, iar comunicările nonverbale reprezintă peste 65%.

    Majoritatea cercetătorilor sunt în general de acord cu constatarea potrivit căreia comunicarea este utilizată cu precădere pentru transmiterea datelor şi informaţilor, în timp ce canalul nonverbal este folosit pentru exprimarea atiutudinilor interpersonale, iar, în anumite cazuri pentru a înlocui mesajele verbale.

    De exemplu,o femeie poate arunca o privire “ucigaşă” unui bărbat, comunicând în felul acesta u mesaj cât se poate de clar, fără a deschide gura. Un copil, păstrând algoritmul poate “mima” un dezgust categoric, sau dimpotrivă, un “apetit” pur senzual.


    Um vânzător bine antrenat, poate sesiza cu precizie mişcarea pe care o face o anumită persoană prin simpla mişcare a trupului şi gesturilor pe care le realizează aceasta.

    Este uimitor, că omul este rareori conştient de faptul că mişcările şi gesturile sale pot transmite o anumită poveste, în timp ce vocea sa spune întotdeauna cu totul şi cu totul altceva.





    TIPOLOGIA VÂNZĂTORILOR INEFICIENŢI


    Ineficienţa în actul de vânzare trebuie căutată întotdeauna într-unul sau mai mulţi dintre următorii factori:


    Incompetenţă;

    Aspect fizic şi psihic necorespunzător;

    Lipsă de personalitate;

    Lipsă de cunoştinţe profesionalizate;

    Lipsă de interes pentru nevoile clientului.


    Combinate sau luate separat, aceste caracteristici oferă o infinită varietate de tipologii, din rândul cărora schiţăm câteva portrete robot:




    Agresivul

    Un adevărat vulcan în erupţie. Vorbeşte foarte afectat şi vă poate prezenta ideile şi vederile sale ca pe un edict imperial. Deşi poate să facă caz de virtuţile democraţiei, să nu-l credeţi. El se simte întotdeauna deasupra legii şi adesea nu face ceea ce predică. Este înclinat să devină megaloman şi are tendinţa să-i intimideze pe toţi acei care îndrăznesc să-l provoace. Acţionează nu arareori brutal, obraznic şi extrem de nepoliticos. Nu-l interesează nevoile clienţilor. Ascultă puţin, vorbeşte mult, are răspuns la toate. Argumentaţia sa abundă în detalii tehnice, din care adesea clientul nu înţelege mai nimic.

    Cel mai des întâlnirile cu el INDISPUN şi IRITĂ. Dictonul lui preferat este: “obraznicul mănâncă praznicul şi cumintele flămânzeşte”.

    Când ratează vânzarea aruncă vinovăţia asupra celorlalţi, pe care-i acuză de ignoranţă.


    Arogantul


    Este întâlnit, mai ales, la acele firme care au înregistrat o galopantă ascensiune. Aceste prototipuri umane sunt convinse că aroganţa reprezintă o strategie foarte bună. După atitudinea pe care o afişează aceşti vânzători, clientul ar trebui să se bucure că i se poate face favoarea de a i se acorda atenţie. Dacă nu vă convine, căutaţi în altă parte!

    Arogantul caută să complexeze. Obrăznicia şi înfumurarea lui dispreţuitoare INHIBĂ. Clientul va căuta orice prilej să se răzbune.


    Descurcăreţul


    Este, categoric, cea mai răspândită subgupă de parveniţi din România. Aparţin prin formaţia profesională altor domenii, şi apreciază că succesul le-a surâs tocmai pentru că ştiu puţin din fiecare. Ei nu-şi pierd timpul, se bazează pe intuiţie, sunt permanent la limită (respect, morală, legalitate).

    Cuvântul lor de ordine îl reprezintă: RISCUL pe care îndrăznesc să şi-l asume (pentru a ieşi dintr-o situaţie dificilă, neobişnuită). Sunt gata să vândă orice, oricui, fără prea multe probleme. Aceşti oameni privesc actul comercial prin prisma “pieţei negre”, care de fapt i-a şi generat.

    ÎNCREZUTUL


    Îngâmfat, înfumurat şi plin de sine, încrezutul are mai întotdeauna competenţe tehnice şi comerciale reduse. Pentru el, clientul este un naiv şi un prost. El vorbeşte despre sine, nu despre produsele sau serviciile pe care le oferă, din dorinţa să iasă el în evidenţă, să se laude. Clientul se simte derutat, nu ştie ce să mai creadă: “el se aşteapta să fie invitat să cumpere produsul şi nu ambalajul”.


    Metodicul


    Ordonat, muncitor, ascultător, receptiv. Ocoleşte situaţiile complicate, pentru care nu se simte bine pregătit. Este, în mod ideal folosit pentru vânzarea produselor de valoare mică şi medie, care se vând uşor. Poza pe care-o afişează, reprezintă sinceritatea dezarmantă (care, de fapt, perfect i se potriveşte).

    Acest specie umană se înpleteşte uneori cu timidul. Această reuniune nu avantajează actul de vânzare.


    Neglijentul


    Prototipul celui lipsit de atenţie, grijă, interes. În primul rănd, NU ESTE MOTIVAT. El este prost plătit, prost îmbrăcat, indolent, nepăsător, dezordonat. Este, rareori ascultat până la capăt. Imaginea lui este adesea asociată cu firma care l-a angajat. Clienţii abia aşteaptă să se termine o întâlnire cu asemenea persoane.


    Obositul


    Afişează o stare de slăbiciune, istovire, plictiseală. Solicitat să prezinte un produs, descurajează imediat clientela printr-o comunicare nonverbală care te face să te simţi ruşinat de îndrăzneala pe care ai avut-o, de a cere unui copil bolnav de rahitism să-ţi care geamantanele la plecarea în concediu.




    Orgoliosul

    Am putea spune, că orgoliul, trufia, mândria şi vanitatea reprezintă MAREA CAPCANĂ pentru orice vânzător. Aceste atribute se regăsesc adesea la acei semeni ai noştri care se consideră “mult prea elevaţi” pentru a profesa ca un simplu vânzător la tejghea.

    Vanitosul, cade rapid în capcana primei greşeli făcute de client. El încearcă să epateze, să convingă că este “un superior”. El abundă în contraziceri. În loc să vândă, el încearcă să-l educe pe client. La rândul său, clientul, se simte făcut de râs şi va încerca, cu prima ocazie, să se răzbune.

    Cu vanitoşii cea care pierde, este întotdeauna firma care i-a angajat.

    Japonezii, spre exemplu, consideră drept cea mai gravă injurie ca un vânzător “să îndrăznească” să-l contrazică pe un client. Indiferent ce-ar spune, face sau comenta! Clientul este întotdeauna “regele” (Majestatea-Sa care plăteşte).


    Plictisitul

    Veşnic rezolvând integrame sau citind un roman de aventuri, el este prototipul omului deranjat, sacrificat, expus, hărţuit, agasat. Din primul moment şochează prin lipsa de entuziasm şi monotonia expunerii. El recită, nu prezintă. El priveşte pe pereţi, şi vorbeşte cu tine. El uită ce i-ai cerut, acum o clipă. El nu vociferează, el dă a lehamite, din umeri. Întotdeauna, clientul se simte în plus. Nu va mai reveni la acelaşi magazin, poate niciodată, dacă “n-are încotro”.


    Relaţionalul


    Unii spun, că se regăseşte numai în filmele americane. Jovial, disponibil, curtenitor, amabil, uşor de acceptat, bun psiholog. Electrizează asistenţa pentru că ştie să asculte, să înţeleagă, să intuiască, să propună o soluţie salvatoare sau un produs “special pentru...” Acest prototip ideal pentru actul comercial pune accentul pe relaţiile sale personale cu clienţii. El este consultat de multe ori în probleme nelegate de propria sa activitate, joacă rolul de arbitru, primeşte afectat confidenţe şi lasă, întotdeauna, loc pentru o nouă întâlnire. Agenda lui este plină de adrese şi numere de telefon, el trimite felicitări de sărbători clienţilor stabili. El convinge clientul să cumpere creându-i impresia unui “chilipir”, chiar şi atunci când sfătuieşte clientul să meargă la un alt magazin, pentru că, absolut accidental, produsul dorit îi lipseşte.


    Snobul


    Conduita acestui prototip uman abundă în admiraţia exagerată, pe care-o alocă, pentru tot ceea ce este considerat a fi la modă. Atitudinile etalate de el cerşesc a fi asimilate oamenilor prestigioşi din înalta societate. Vânzătorul snob face o eroare psihologică fundamentală: “snob poate fi clientul, dar nicidecum vânzătorul!”. Ratând empatia (adică, fenomenul de apropiere cognitivă şi afectivă faţă de client, prin care devenim sau nu abili în a prevedea comportamentul altor persoane bazându-ne pe descifrarea predispoziţiilor psihologice - gânduri, percepţii, sentimente, atitudini), snobul devine abstract, idealist şi nerealist. Limbajul lui sofisticat, abundând în neologisme îi provoacă clientului sentimentul că s-a rătăcit într-o altă lume. Adesea, clientul spune: “pardon”, şi pleacă în altă parte.
    Şmecherul


    Această specie este adesea întâlnită în România. Clientul o percepe ca pe o formă de “şarlatanie ordinară”. Tot ceea ce face şi întreprinde, şmecherul, lasă gustul unei înşelătorii. Necinstea, dincolo de aspectul moral, arată că pur şi simplu nu este rentabilă în actul de vânzare. Un client mulţumit va povesti cel puţin altuia, unul nesatisfăcut sau înşelat, va povesti la o sută!

    Nu uitaţi: un client “fraierit” - pentru a se răzbuna - va exagera incidentul. Psihologic, auditoriul va aprecia, pe drept cuvânt, că: “nu iese fum până nu faci focul”. Pentru a se proteja, clienţii potenţiali vor evita din răsputeri firma cu “şmecheri”.


    Tehnicistul


    Iată cazul tipic al inginerului ajuns vânzător. Refugiul pentru el îl reprezintă “obsesia sa tehnică”, adică, detalii, schiţe, amănunte, amestecuri de soluţii cu ipoteze, şi toate oferite pe nerăsuflate, cu o infinită uşurare.

    Experienţa ne demonstrează că 8 din 10 asemenea vânzători, vând mai puţin decât un pieţar anonim.


    Timidul


    Lipsit de curaj şi încredere în sine, vânzătorul timid se teme: de client, de propriile produse, de perioadele de tăcere prelungită, de lipsa de hotărâre a clientului, ş.a.m.d.

    Din punct de vedere psihologic, timizii tipici acţionează în două moduri, diametral opuse:


    Fie, se scuză de multe ori (că reţine, că deranjează, că produsul este... “prea scump”, “prea mare sau prea mic”, etc...);

    Fie, cuprins de negre presimţiri atacă clientul cu ironii (tactică de descurajare).
    PSIHO-SOCIOLOGIA CLIENTELEI

    (secretele cunoaşterii)


    1 - Comportamentul consumatorului


    Vânzările de succes încep întotdeauna înţelegând de ce şi cum se comportă consumatorii, aşa cum o fac în momenul actului de cumpărare. De aceea, un bun vânzător este doar acela care ia în considerare toate exemplele tipice (prin frecvenţa de apariţie), referitoare la maniera în care comportamentul uman se supune concret unor modele riguroase de strategii şi tactici de orientare a vânzărilor efectuate de către o firmă sau alta.

    Spre exemplu:

    - Divizia “General-Motors” (pentru Chevrolet) - lansează în 1994 un program extensiv pentru pregătirea dealear-ilor în vederea cuceriirii femeilor, deoarece acestea cumpără, valoric, de mai mult de 40 bilioane de $ în fiecare an;

    - Magazinele americane “Southland’s 7-Eleven” realizând interesul crescut al consumatorilor (remarcat prin cifre valorice şi prin avantajele recunoscute de clienţi), hotărăşte în 1995 să-şi reducă preţurile la multe produse, instalează automate vorbitore (roboţi) în magazine şi îşi face reclamă pe tema: “Acum preţurile bune, se obţin mai uşor”;


    - În Galaţi, în 1995, o firmă de desfacere a detergenţilor observă că cei mai frecvenţi cumpărători sunt copii sub 15 ani din cartier, fapt ce-l determină pe patron să ataşeze produselor sale un cadou gratuit constând într-o mică surpriză. Vânzările au crescut cu 28%, în timp ce investiţia pentru surprize a necesitat 0,48%, din cheltuielile iniţiale.

    Unii vor spune: “punct ochit, punct lovit!”. Nu poţi băga mâna în buzunarul clienţilor potenţiali, dar poţi să-i influienţezi s-ă facă cu plăcere anumite achiziţii, în favoarea produselor sau serviciilor tale.


    Aveţi nevoie de ...?

    Da, de ce nu ...
    Iată un capitol care ne învaţă cum să evaluăm cumpărătorul potenţial, aflat accidental sau sistematic în faţa noastră. Această putere o datorăm descifrării exacte a dorinţelor, trebuinţelor, nevoilor, strategiilor şi tacticilor lui de cumpărător, chiar dacă acestea sunt destul de neclare pentru clientul însuşi.


    Spre exemplu, vom analiza sumar o noutate explozivă pentru România: TELEVIZIUNEA PRIN CABLU.

    Ei bine, televiziunea prin cablu este desigur o noutate în România, ea devenind un mijloc eficient de distribuire a programelor video provenite dintr-o varietate de surse, celor care doresc şi pot să-şi plătească un abonament lunar, în schimbul acestui serviciu.

    În principal, trei aspecte mai importante reţin atenţia firmelor de distribuţie prin cablu:


    achiziţionarea programelor;

    cercetările efective de piaţă (legate de atragerea de noi abonaţi);

    operaţiile de teren (montarea de noi reţele de distribuţie) şi perceperea de taxe.


    La ora actuală, în România, dispunem de o impresionantă libertate oferită de multitudinea canalelor, ceea ce înseamnă numeroase voci şi numeroase feţe, pe tot mai numeroase ecrane. Din această perspectivă televiziunea prin cablu, putem spune, că reprezintă un agent al libertăţii, bazat pe cablu şi sateliţi, precum şi pe compresia digitală a programelor.


    Libertatea informaţiilor a depăşit şi la noi, în România, conotaţia de articol de lux, de care ne putem lipsi în vremuri grele. Ea devine pe zi ce trece o componentă esenţială a unei societăţi sănătoase şi puternice, căci o societate care nu suportă adevărul şi divergenţele de opinie este slabă şi vulnerabilă.


    Una dintre problemele majore cu care se confruntă, actualmente, Europa Centrală şi de Est, în era post-comunistă, este legată de configuraţia televiziunilor libere şi independente în cadrul unor societăţi deschise în ţări care nu dispun de nici o tradiţie a acestei libertăţi, şi care realmente încă suferă de pe urma rănilor psihologice ale anilor opresiunilor totalitare. Unii vor o lume nouă, dar se tem - căci libertatea li se pare înfricoşătoare - pentru că aduce riscul, singurătatea şi imensa povară a responsabilităţii. Este uneori dezarmant să constaţi că nu poţi învăţa să devii responsabil fără a-ţi permite să mai faci şi greşeli, câteodată.

    La momentul actual, ce putem afirma despre televiziunea prin cablu?

    Statistic vorbind, pentru o bună parte a populaţiei - făcând parte din categoria persoanelor care se uită la televizor mai rar, care citesc doar rareori un ziar pe zi, care nu se simt atraşi de problemele existenţiale, şi care mai cred cu tărie, doar în puterea cititului şi interpretării textelor din manuale - înmulţirea canalelor de televiziune şi efectele informaţiilor detaliate devin o preocupare predilectă a:


     câtorva segmente formate din elita societăţii;

    o serie neuniformă de tineri şi adulţi (aflaţi în căutare de experienţe alternative şi noutăţi);

    pensionarii care încearcă în fel şi chip să-şi ocupe timpul serii, şi mai ales, al nopţii.


    De altfel, unele dintre sondajele de opinie care au investigat piaţa produselor oferite de mass-media în intervalul calendaristic 1990-1995, conturează următorul succes de casă:


    serialele poliţiste (gen “TWIN PEAKS”);

    seriale prezentând viaţa unor familii bogate (gen “DALLAS”, “DINASTIA”, “SANTA BARBARA”);

    dramele sociale uşoare (gen “ŞI BOGAŢII PLÂNG”, “AUR ŞI NOROI”);

    jocurile şi loteriile care oferă posibilitatea de a câştiga bani şi produse (gen “ROBINGO”, “PRO-TV”);

    canalele de sport şi muzică de mare popularitate (gen “MTV”, “MCM”, “EUROSPORT”, “DSF”);
    nu în ultimul rând, programele de vineri şi sâmbătă noaptea, mai mult sau mai puţin pornografice.
    Trebuie să menţionăm că acele canale care transmit ştiri nu sunt, actualmente, prea populare în România, deoarece, pe de o parte, oamenii trebuie să înţeleagă o limbă străină, iar pe de altă parte, informaţia reprezintă o puternică încărcătură socială şi politică, şi deci nu este legată direct sau măcar tangenţial de viaţa cotidiană a populaţiei care se confruntă cu alte genuri de probleme (inflaţie şi costuri uriaşe, inerente tranziţiei).

    Totuşi, oricare ar fi impactul tuturor acestor filme, seriale, programe informative, culturale sau sportive, ele reprezintă în România o experienţă nouă care scoate în relief un eveniment revoluţionar pentru viaţa oamenilor - întâlnirea cu imaginile, prilej nesfârşit de comparaţii, emoţii şi desfătare.


    Dar ce reprezintă, pentru român, o lume a imaginilor?


    Desigur, o abordare sociologică s-ar putea ocupa de selecţia imaginilor, precum şi de problematica obiectivităţii informaţiilor oferite de una sau alta dintre reţelele de televiziune.

    Pe de altă parte, o abordare psihologică se va interesa, cu predilecţie, de reprezentările create în conştiinţă, adică de acele imagini care modifică comportamente şi atitudini, în urma contactului cu lumea video.


    În realitate, la o analiză atentă descoperim doar experienţa privirii pasive (şi am în vedere analiza efectuată, în iunie 1995, de către un grup de studenţi care-şi pregăteau lucrarea de licenţă în Management, coordonaţi de autorul prezentului curs), singura implicare personală fiind schimbarea foarte des a canalelor. Se constată, astfel că, cel puţin acum, în această etapă, telespectatorii canalelor distribuite prin cablu nu reţin emoţiile şi temerile ca fiind necesare unor angajări personale. Deci, RECLAMA şi PUBLICITATEA făcută în România prin televiziune, nu ajunge încă să-şi producă, decât într-o mică măsură, acele efecte pe care le doreşte ofertantul de produse şi servicii.


    PUBLICITATEA a înregistrat în ultimele două decenii salturi remarcabile. Spre exemplu, în S.U.A., 6 din 10 vânzări de produse sau servicii sunt influienţate de o reclamă televizată. Unul dintre aspectele revoluţionare - realizat sub presiunea sateliţilor de televiziune prin cablu - este legat de faptul că toată lumea, toate situaţiile, toate ştirile, toate programele de divertisment, şi mai ales, TOATĂ PUBLICITATEA ESTE ARĂTATĂ SIMULTAN. Experienţa simultaneităţii planetare, nouă şi fără precedent, implică astăzi omul într-o stare de inovaţie-creaţie, dar şi într-o viziune efemeră perpetuă, care îl face să devină o fiinţă uşor confuză, fără prea multe puncte de referinţă, suficient de solide, faţă de morală, istorie, cultură, religie, sau însăşi ideea de continuitate sau progres. Adesea, se constată o enormă dezorientare şi confuzie, atunci când lumea imaginilor nu este intim legată de viaţa cotidiană, iar această neconcordanţă între ce privesc oamenii şi le place (deci îi stimulează), şi curajul, truda, ambiţia şi îndrăzneala necesară pentru a lupta pentru a avea (formarea necesităţii), conduce de multe ori doar la atitudini platonice (pasive, descurajante), datorate situaţiilor frecvente când cei mai mulţi telespectatori luptă doar să supravieţuiască în faţa dificultăţilor sociale şi poverilor economice.

    Crudele adevăruri ne învaţă: copii nu citesc ziarele, adolescentele nu urmăresc emisunile televizate consacrate lumii afacerilor, bărbaţii maturi nu se abonează la colecţia “Poveşti de dragoste”, iar mamele tinere nu urmăresc filmele, gen “Zona Interzisă”.

    Televiziunea consacră astăzi RECLAMA, prin care numărul de telespectatori se referă la mulţimea de oameni expuşi mesajului tău. Pe lângă număr de spectatori, pentru ca să vinzi, ai nevoie de FRECVENŢĂ, adică densitatea expunerii fiecărei persoane, la acelaşi mesaj. Familiaritatea naşte încredere - iată, misterul reclamei - iar aceasta reprezintă o adevărată trambulină pentru vânzări. Rapid, ajungi la dilema: “să spui totul, tuturor, nu-i posibil!”. Atunci, aşa cum selecţionezi ce spui, tot aş selecţionezi şi cui spui.

    Dacă publicul tău nu urmăreşte în general emisiunile TV, este curată nebunie să cheltuieşti atâţia bani inutil!






    Quote Reply


    man5on
    Interact

    Posts: 22

    #17 [URL="http://zalmoxa.fr.yuku.com/forum/getrefs/id/3421/type/0"]
    Sep 24 09 5:00 PM

    A - PROCESUL DECIZIEI DE A ACHIZIŢIONA

    UN PRODUS SAU SEREVICIU


    În spatele procesului vizibil de a face o achiziţie se află un important proces de succesive şi alternative horărâri, proces care trebuie investigat cu atenţie.

    Etapele pe care consumatorul le parcurge, în a alege, reprezintă procesul deciziei de a achiziţiona un produs, idee sau serviciu. Acest proces are cinci etape:


    1. Problema recunoaŞterii;

    2. Căutarea informaţiei;

    3. Evaluarea alternativă;

    4. Decizia de a achiziţiona;

    5. Comportamentul POST-CUMPĂRARE.

    Pasul iniţial - în PROBLEMA RECUNOAŞTERII - presupune a percepe diferenţa dintre idealul unei persoane şi situaţiile în care se află, cu toate marile discrepanţe pe care le presupune adoptarea unei intime decizii de cumpărare. În actul de vănzare, reclamele sau oamenii care vând pot activa decizia consumatorului, care este stimulat (stârnit) sau suprastimulat (înfierbântat) de prezentarea mostrelor şi reclamei produsului sau serviciului oferit.

    După ce a recunoscut produsul, consumatorul caută primele informaţii. Mai întâi este cercetată memoria unor experienţe anterioare, în ceea ce priveşte produse şi mărci. Această fază poartă denumirea de căutare intrinsecă.

    Simultan, consumatorul poate căuta unele informaţii şi în mediul extern. Această secvenţă este un proces necesar atunci când experienţele anterioare se dovedesc insuficiente şi neconcludente. Pentru moment, riscul de a face o achiziţie proastă fiind extrem de mare, iar costul achiziilor de informaţii fiind mic, sursele de bază ale informaţiilor externe se conturează ca fiind: sursele personale, rudele sau prietenii în care consumatorul are încredeere, surselele publice (incluzând aici organizaţii variate precum: Agenţii Guvernamentale, Agenţiile de Protecţia Consumatorilor, Programe Tv, Rubricile specializate ale marilor cotidiene, reviste sau publicaţii de specialitate, etc...).

    Surse de recunoaŞtere, pentru un produs, idee sau serviciu oferit pe piaţă, se cer a fi dominate de adevăraţii specialişti în tehnici de vânzare.


    EVALUAREA ALTERNATIVĂ. Această etapă clarifică problemele consumatorului, sugerând criteriile pe care trebuie să le folosească pentru a cumpăra şi pentru a alege nume de mărci consacrate. Pentru unii consumatori informaţiile dobândite nu sunt adecvate pentru că nu sunt în măsură să furnizeze totalitatea informaţiiler necesare actului achizitiv. Această fază reprezintă criteriul propriu de evaluare al consumatorului, care evidenţiază atât atributele obiective ale mărcii, de exemplu, calităţile produsului, cât şi atributele subiective ca, prestigul produsului, culoarea, segmentul de utilizatori, snobismul achizitiv, etc... Firmele încearcă nu arareori să identifice şi să capitalizeze amândouă tipurile de criterii.


    DECIZIA DE A ACHIZIŢIONA. Cu toate că nu este totdeauna observabil de către specialişti, care nu sunt în bucătărie atunci când consumatorul îşi face lista de cumpărături, decizia de a cumpăra este cel mai ades impulsivă, nerezultând direct din evaluarea alternativă. Raportul studiilor de psihologia consumului, demonstrează cu prisosinţă cât de des apar la clienţii actuali deciziile impulsive de cumpărare.

     COMPORTAMENTUL POST-CUMPĂRARE. După ce a cumpărat un produs, clientul îl compară imediat cu aşteptările, şi devine astfel satisfăcut sau nesatisfăcut. Dacă este nesatisfăcut, specialiştii în vânzări trebuie să decidă dacă produsul a fost deficient, sau, după caz, aşteptările cumpărătorului au fost prea înalte.

    Deficienţa produsului poate să ceară o schimbare în design, spre exemplu. Dacă însă, aşteptările au fost prea înalte, pate că reclama firmei, sau agenţii de vânzări au supalicitat calităţile produsului.

    Pe piaţă, cel mai adesea consumatorul este pus faţă în faţă cu două sau mai multe alternative de atracţie, cum ar fi: CD-PLAYER-ul SONY sau CD-PLAYER-ul PHILIPS? Dacă alegi SONY, poţi să gândeşti: “N-ar fi trebuit să cumpăr PHILIPS?”


    Acest sentiment de tensiune sau anxietate psihologică, de după cumpărare este numit DISONANŢĂ COGNITIVĂ. Ca să i se sustragă, consumatorul, adesea ajunge să se felicite singur pentru că a făcut o alegere bună. Din această perspectivă, după ce a cumpărat, el poate să-şi caute informaţii care să-i confirme alegerea, întrebând pretenii sau cunoscuţii în care are încredere: “Nu-ţi place spray-ul, mobilierul sau player-ul meu?” Uneori, după caz, pentru a-şi întări încrederea în buna decizie adoptată citeşte articolele de reclamă ale firmei care au lansat produsele sau mai caută, suplimentar, seturi de informaţii negative pentru mărcile care au fost succesiv respinse de el.







    B - NEVOILE ŞI MOTIVAŢIILE

    ÎN ACTUL DE VÂNZARE


    Iată două concepte psihologice familiare, care au o însemnătate specifică şi o implicaţie directă în actul de vânzare. Şi motivaţia şi personalitatea sunt concepte folosite frecvent pentru a descrie de ce oamenii fac unele lucruri, şi nu altele.

    Motivaţia este forţa energizantă, care determină comportamentul ce satisface o nevoie. Trebuie reţinut faptul că individul are întotdeauna nevoi nelimitate.

    Omul posedă, pe de o parte, nevoi psihologice pentru lucruri elementare, ca: apa, sexul, mâncare. Dar, nu trebuie omis faptul că oamenii au învăţat (deprins, dobândit) pe parcursul existenţei lor şi unele nevoi care includ: stima, posesiunea şi afectivitatea. Psihologii demonstrează că aceste nevoi sunt întotdeauna ierarhice, corespunzător piramidei trebuinţelor elaborată de americanul Maslow. Aceste stări odată întâlnite, oamenii încearcă să-şi satisfacă nevoile pe care le-au deprins.

    Nevoile psihologice sunt elementare în supravieţuire şi trebuie satisfăcute primele. De exemplu, reclama pentru un “Bulger-King”, arătând un hamburger zemos, intenţionează să activeze nevoia de hrană. Nevoile de siguranţă, pe de altă parte, implică protejarea de sine şi o stare bună fizică. Spre exemplu, pentru a vinde detectorul de fum şi declanşatorul de spumă, în caz de incendii, trebuie să focalizezi tocmai pe aceste nevoi. Nevoile sociale, se ocupă de dragoste şi prietenie. Asigurările pe viaţă, serviciile matrimoniale şi firmele de parfumuri încearcă să acopere tocmai aceste nevoi. Nevoile personale sunt reprezentate de nevoia de posesiune, statut, prestigiu şi respect de sine. “American Express Gold Card”, “Brooks Brothers Clothiers”, “Acţiunile SAFI”, spre exemplu, apelează frecvent tocmai la aceste nevoi.

    Nevoile psihologice sunt extrem de importante pentru orice vânzător. Din motive practice, fără a insista pe o anume ierarhie, facem o sumară prezentare a următoarelor 6 grupe mari de nevoi individuale:


    SIGURANŢA: a fi ferit de suferinţă, griji, frică, riscuri, incertitudine, necunoscut. Consumatorul va încerca să-şi ia toate măsurile de protecţie şi să se asigure de calitatea produsului. Adesea, această nevoie se valorifică concret prin fidelitatea consumatorului faţă de o marcă.

    AFECTIVITATEA: dorinţa de a fi apreciat, respectat, a seduce, a demonstra virilitatea sau feminitatea, dragostea, simpatia, prietenia, ura sau dispreţul. Satisfacerea acestor nevoi poate merge, de multe ori, împotriva logicii celei mai elementare şi a bunului simţ. Adesea, fără mult discernământ aceste stări devin versatile, adică se transmit de la persoană la firmă, de la firmă la produs, de la ţară la persoană, de la apartenenţa politică la produs, ş.a.m.d. A cumpăra ceva numai pentru a fi pe placul cuiva, sau pentru a fi mai uşor acceptat într-un grup, iată feluritele manifestări ale acestor nevoi. Dimpotrivă, pe aceleaşi baze nu intraţi într-un magazin unde aţi fost păcălit, sau reveniţi cu plăcere acolo unde aţi zărit “un chip” care v-a reţinut o clipă atenţia;


    CONFORTUL: adică comoditatea, plăcerea, bunăstarea materială şi spirituală. Spre exemplu, o fântână arteziană sau o scară rulantă într-un magazin, aduce şi readuce surprinzător mai mulţi clienţi decât preţurile mici sau un plus de calitate. Fără aproape să-şi dea seama, un client va căuta confortul aceluiaşi magazin unde a auzit, spre exemplu, o muzică bună.

    ORGOLIUL: reprezintă “teatrul de luptă” al actului de vânzare. Aici se ciocnesc: amorul propriu, mândria, vanitatea, dorinţa de putere, de a fi primul, de a se remarca, de a se lăuda, etc... O frază, aparent inofensivă, de genul: “Ştiu că aţi înfruntat un frig năpraznic, pentru a ajunge la noi” sau “Vă cunosc întâmplător fiica, este o fiinţă adorabilă”, poate reprezenta o armă de temut în mâna unui vânzător abil. Această necesitate satisfăcută poate însemna de multe ori, mai mult decât toate calităţile produsului, la un loc.

    NOUTATEA: nevoia de schimbare, curiozitatea, combaterea monotoniei, iată necesităţi derivând din însăşi natura umană. Adesea unele firme exploatează favorabil aceste genuri de nevoi. Iată un exemplu, devenit clasic. O firmă japoneză a lansat pe piaţă un calculator, banal, de buzunar, deşi firma era capabilă de la început să introducă în fabricaţie un model mai performant. În următoarele 6 luni a mai lansat alte trei versiuni îmbunătăţite ale aceluiaşi model, versiuni pe care le-a avut pregătite încă de la început. Una dintre aceste versiunii - şi aici este punctul cel mai interesant - era în fapt mult mai performantă decât îl recomanda prospectul tehnic. După alte două luni, firma a pus în vânzare exact acelaşi calculator, însă cu documentaţia tehnică adusă la zi. Produsul era acum unul nou, cu performanţe tehnice deosebite.


    BANII: dorinţa de a face economii, de a câştiga mai mult, teama de a pierde, de a fi furat, excrocat, etc..., reprezintă întotdeauna nevoi mai mari decât ar dori cineva să creadă. Formulele de genul: “Nu contează preţul, eu vreau produsul...” maschează tocmai contrariul.

    Nu uitaţi: aceeaşi nevoie poate determina acţiuni diferite în situaţii diferite, după cum toate aceste nevoi coexistă simultan, în stare latentă, în fiecare dintre noi. Stimulii (adică, incitarea) pot declanşa jocul diverselor stări şi situaţii.


    Trebuie să remarcăm faptul că uneori firmele încearcă să stârnească multiple nevoi pentru a stimula problema recunoaşterii. Spre exemplu, firma “Michelin” combină securitatea cu dragostea părintească pentru a promova înlocuirea frânelor periculoase cu anvelopele sale, care conferă siguranţă.

    În fine, nevoile de actualizare de sine implică desăvârşirea (împlinirea) personală.


    C - PERSONALITATEA

    ŞI ACTUL DE VÂNZARE


    Personalitatea se referă la comportamentele manifeste ale unei persoane sau la răspunsurile pe care persoana le oferă la situaţiile care apar. Cu toate acestea, nu trebuie omis faptul că există multe teorii ale personalităţii şi multe chei ale trăsăturilor identificate într-o persoană ori în relaţiile ei cu o alta, trăsăturie incluzând în acest caz: extrovertirea, bunăvoinţa, dominaţia şi agresiunea, printre altele.

    De exemplu, fumătorii au fost identificaţi ca având caracteristici ca agresivitatea şi dominarea, dar nu bunăvoinţa.

    Se va naşte întrebarea: “Ce importanţă au aceste aspecte, pentru a fi cunoscute şi recunoscute uşor de un vânzător?”

    Cercetările din spectrul actului de vânzare argumentează, că oamenii binevoitori preferă mărcile tradiţional consacrate şi folosesc mai mult pasta de dinţi aromată, apa de clătit gura şi felurite săpunuri de toaletă. În contrast, se constată că tipologiile umane masculin-agresive folosesc cel mai ades lamele şi aparatele de ras (inclusiv briciul), în detrimentul neacceptatelor şi respinselor aparate electrice de ras. De aceea, este o reală pierdere de vreme şi bani pe reclamă sau publicitate, să încerci să propui spre vânzare acestor segmente produsele neadecvate psihologiei lor intime. Totuşi, pentru a încheia exemplul descris anterior, în compensaţie, consumatorii agresivi, folosesc (deci, preferă ca produse) mai multă colonie, pastele de dinţi cu gust strident mentolat şi mai mlte loţiuni After Shave.
    Un vânzător bun trebuie, dintr-o privire, să descopere tipologia clientului cu care are de-a face, oferta făcută fiind în ton cu exigenţele acestor stări de lucruri.

    A încerca să explici, să te ambiţionezi să sugerezi, să impui o altă direcţie nu constituie decât grave erori în actul de vânzare, toate având ca efect, enervarea clientului şi ocolirea pe viitor a magazinului tău.

    D - PERCEPŢIA ŞI ACTUL DE VĂNZARE


    O persoană vede un Mercedes, Volvo sau un Cdillac ca o marcă bună, altul o percepe ca fiind ostentativă. Acest fapt este rezultatul percepţiei.

    Percepţia este procesul prin care un individ selectează, organizează şi interpretează informaţiile pentru a-şi crea o imagine cu sens, despre lume.

    Percepţia selectivă. Din cauza obişnuinţei consumatorul operează într-un mediu complex.

    Creirul uman ajunge să experimenteze şi să interpreteze informaţiile printr-un proces numit - percepţie selectivă, ce reprezintă o filtrare a expunerii, înţelegere şi reţinere.

    Expunerea selectivă apare când oamenii dau atenţie mesajelor care sunt corespunzătoare atitudinilor şi credinţelor lor, ignorându-le pe cele care nu le corespund. Eşti oricum mai pregătit să vezi o reclamă Mc.Donald’s, Fast Food sau Golden Arches pe stradă când îţi este foame. Mai mult decât atunci când tocmai ai mâncat o pizza.

    Înţelegerea selectivă implică interpretarea informaţiilor astfel încât acestea să corespundă atitudinilor şi credinţelor.

    Eşcul specialistului din domeniul vânzărilor în a înţelege această stare de lucruri poate avea rezultate dezastruase. De exemplu, firma americană “Toro” a introdus pe piaţă un dispozitiv de împrăştiere a zăpezii, micuţ, numit “Snow Pup”. Chiar dacă produsul funcţiona perfect, vânzările nu au atins aşteptările. De ce? Pentru că, firma a aflat mai târziu, consumatorii au perceput numele ca denumind o jucărie sau un produs oricum prea mic pentru a se lupta cu nămeţii.

    Retenţia selectivă înseamnă că consumatorii nu-şi amintesc toate informaţiile pe care le citesc, le văd sau le aud, chiar şi după câteva minute de la momentul expunerii mesajului. Aceste stări ale gândirii noastre afectează stadiul de căutare a informaţiei interne sau externe, în procesul adoptării deciziei de cumpărare. De aceea, spre exemplu, vânzătorii de mobilă şi automobile oferă consumatorilor potenţiali broşuri ale produsului după ce aceştia părăsesc sala de expoziţii.

    Trebuie remarcat faptul că percepţia joacă un rol însemnat în PERCEPEREA RISCULUI de achiziţionare a unui produs sau serviciu.

     Riscul perceput, reprezintă anxietăţile resimţite deoarece consumatorul nu poate să anticipeze rezultatele actului de cumpărare, dar, cel mai ades el crede că acestea nu pot fi decât consecinţe negative.


    Exemple ale posibilelor consecinţe negative sunt:


    - mărimea cheltuielilor financiare solicitate de achiziţionarea unui produs (“Pot să-mi permit 400.000 de lei pentru această pereche de schiuri?”);

    - riscul unor consecinţe fizic dăunătoare (“Este sigur şi garantat pentru sănătatea mea cuptorul cu microunde?”);

    - performanţa produsului (“Va merge vopseaua de păr?”)

    - o formă mult mai abstractă este perceperea riscului psiho-social (“Ce vor spune prietenii mei dacă port acest pulover?”)


    Riscul perceput afectează căutarea de informaţii, deoarece cu cât este mai bine perceput riscul, cu atât este mai posibil ca faza de cercetare externă să fie mai extinsă. Recunoscând importanţa riscului perceput, firmele dezvoltă propriile strategii pentru a reduce riscurile consumatorilor şi pentru a încuraja cumpărările.


    Asemenea strategii, şi exemple ale unora dintre firmele care le folosesc, includ:


    1. A obţine garanţia de autorizare: garanţia “BAYER”, garanţia “Good Housekeeping” sau garanţia “Underwriter’s Laboratory”;

    2. A-şi “asigura spatele” prin persoane influiente: Spre exemplu linia de parfumuri a lui Elizabeth Taylor - “PASSION”;

    3. A furniza o distribuţie liberă şi extinsă din punct geografic a produsului: Mostrele cu pachete a prăjiturilor cu unt de arahide “Duncan Hines”, distribuite de Procter & Gamble;

    4. A da instrucţiuni precise de folosire: Vopsea de păr: “L’Oreal”, “Wella”, “Elkaderm” sau “Clairol”;

    5. A furniza garanţii: Firma Chrysler, 70.000 mile parcurse, 7 ani de garanţie pentru fiecare maşină.

    E - ÎNVĂŢAREA ŞI ACTUL DE VÂNZARE


    Marea parte a comportamentului consumatorului este învăţat (dobândit).

    Consumatorii învaţă ce surse de informaţii trebuie să folosească pentru a se hotărâ asupra produselor sau serviciilor pe care doreşte să le achiziţioneze. Învăţarea se referă la acel comportament care rezultă din experienţa repetată şi gândire.

    Învăţarea comportamentală este procesul de dezvoltare al răspunsurilor automate la o situaţie construită prin expunerea sistematică la acea situaţie.

    Patru variabile sunt centrale referitor la maniera în care consumatorul învaţă din experienţele anterioare, reactualizate: STIMUL, INDICAŢIE, RĂSPUNS şi ÎNTĂRIRE.

    Stimulul este o nevoie care împinge individul spre acţiune. Stimuli ca foamea, pot fi reprezentaţi prin nevoi primare.

    O indicaţie este un stimul sau simbol perceput de către consumatori.

    Un răspuns este acţiunea pe care o întreprinde consumatorul pentru a-şi satisface stimulul, nevoia.

    Întărirea reprezintă răsplata.

    Spre exemplu, fiindu-i foame (stimul), consumatorul vede o indicaţie Mc. Donald’s (simbol), acţionează (cumpără un hamburger) şi primeşte o răsplată (are un gust excelent). Specialiştii în tehnici de vânzare folosesc două concepte din teoria învăţării comportamentale:

     Generalizarea stimulului apare când un răspuns solicitat de o nevoie este generalizat la alt stimul. Folosind acelaşi nume de firmă, spre exemplu pentru produse diferite, avem o aplicaţie a acestui concept.

    Discriminarea stimulilor se referă la abilitatea unei persoane de a percepe diferenţe între stimuli. Spre exemplu, tendinţa consumatorilor de a percepe toate tipurile de bere blondă ca fiind legate de originea germanică a berii.

    ÎNVĂŢAREA COGNITIVĂ. Consumatorii învaţă prin a gândi şi prin a rezolva probleme mentale fără o experienţă directă. Acest tip de învăţare, numit învăţare cognitivă implică conecţii între două sau mai multe idei sau simple observaţii ce rees din comportamentul celorlalţi semeni, ulterior acest comportament fiind însuşit şi adoptat ca fiind al tău.

    Firmele influienţează acest tip de învăţare. Prin repetarea în reclame, spre exemplu a unor mesaje de tipul: “MEDIPREN este un remediu al durerilor de cap”, se încearcă legarea denumirii unei mărci de fabricaţie (MEDIPREN), de o idee (remediul durerii de cap), prin evidenţierea cuiva care foloseşte acest produs, şi-şi găseşte cu acest ajutor nepreţuit, alinarea.


    LOIALITATEA MĂRFII. Învăţarea este importantă, deasemenea, deoarece leagă la obişnuinţă bazele rezolvări de rutină a problemelor. Mai mult, acest proces este o legătură strânsă între obiceiuri şi loialitatea mărcii, care este o atitudine favorabilă spre achiziţionarea unei singure mărci de-a lungul timpului. Loialitatea mărcii rezultă din întărirea pozitivă a acţiunilor anterioare. Astfel consumatorul reduce riscul şi salvează timp prin achiziţionarea consistentă a aceleaş mărci de şampon, şi are rezultate favorabile. “Un păr sănătos şi strălucitor”




    2 - VALORI, CREDINŢE ŞI ATITUDINI

    CARE AFECTEAZĂ ACTUL DE VÂNZARE




    FORMAREA ATITUDINII. O atitudine este o predispoziţie dobândită prin învăţare, de a răspunde la un obiect sau o clasă de obiecte într-un mod avantajos sau neavantajos.


    Atitudinile sunt formate din totalitatea valorilor şi credinţelor noastre, care sunt învăţate.


    Valorile reprezintă manierele personale sau, după caz, sociale de a conduce o acţiune sau intervenţie sau stadii ale existenţei care sunt parcurse (îndurate). Valorile variază întotdeauna prin nivelul lor de specializare. Spre exemplu, avem suplimentar şi unele seturi de valori personale, precum: prosperitatea şi ambiţia.

    Trebuie reţinut faptul că specialiştii în actul de vânzare sunt interesaţi în egală măsură şi de atitudini şi de valori, însă se bazează preponderent pe valorile personale.


    Remarcăm faptul că valorile personale afectează atitudinile, influienţând importanţa care se acordă atributelor specifice asociate unui produs. Să presupunem că prosperitatea este una dintre valorile dvs. personale. Când evaluaţi un autoturism, spre exemplu, economia de carburant, siguranţa în exploatare şi viteza dezvoltată (atributul produsului) devin argumente importante. Dacă, vi se pare că un anume autoturism posedă aceste atribute, atunci veţi avea cu siguranţă o atitudine favorabilă faţă de el.

    Credinţele reprezintă percepţia subiectivă a consumatorului despre cât de performant este un anume produs sau o marcă, în distincţiile dintre diferite atribute. Credinţele sunt bazate pe: experienţă, reclamă şi comunicare cu alţi oameni.


    SCHIMBAREA ATITUDINII. Spec. în tehnicile actului de vânzare sunt unanimi atunci când afirmă că folosesc trei mijloace pentru a încerca să modifice atitudinea consumatorului faţă de un produs sau marcă:

    Să reuşească să schimbe credinţele despre măsura în care publicul consumator percepe o anumită marcă ca posedând anumite atribute specifice. “Mc. Donlad’s”, spre exemplu, a liniştit temerile consumatorilor în ceea ce priveşte prea mult colesterol în preparatele bazate pe peşte prăjit, după reţete franţuzeşti;

    Să reuşească să schimbe importanţa atributelor percepute. “Seven-Up” a reuşit să construiască marca bine văzută: “Fără cofeină” - atribut al cărui slogan pe piaţă este - “Nu l-am avut vreodată, nici nu-l vom avea”;

    Să reuşească să adauge noi atribute produsului. “Procter & Gamble”, de exemplu, a adăugat calciu la sucurile de fructe “Citrus Hill”, sperând ca consumatorul să privească noul atribut ca fiindu-i mult mai favorabil.


    3 - STILUL DE VIAŢĂ ŞI ACTUL DE VÂNZARE



    Stilul de viaţă. este un mod de trai, identificat prin maniera în care: oamenii îşi petrec timpul (activităţi), consideră ca fiind important în mediul înconjurător (interese) şi cred despre ei înşişi şi lumea care îi înconjoară (opinii). Mai mult, stilul de viaţă se reflectă în propriul concept de consumator, care desemnează modul în care oamenii se văd pe ei înşişi, precum şi modul în care ei cred că alţii îi percep (văd sau recunosc) pe ei.

    Spre exemplu, creatorul american de modă pentru bărbaţi “Hart Schaffner & Marx” şi-a bazat una dintre cele mai recente campanii promoţionale pe această temă. “Costumul potrivit poate să nu vă ajute să obţineţi succesul. Dar costumul nepotrivit v-ar putea în mod garantat limita şansele”

    4 - INFLUIENŢELE SOCIOCULTURALE ASUPRA

    COMPORTAMENTULUI CONSUMATORULUI


    Influienţa personală. Cumpărăturile sunt adesea influienţate de imiagini, opinii şi comporamentul altor semeni de-ai noştri. Din această perspectivă, două aspecte ale influienţei personale sunt importante în universul tehnicilor de vânzare: influienţele liderilor de opinie şi opiniile transmise din gură în gură.


    Liderii de opinie. Reprezintă indivizii care exercită influienţe sociale directe sau indirecte asupra celorlalţi. Opinia lor este mai importană uneori decât produsele, acest fapt imprimând pentru mediul de consumatori potenţiali adevărate opinii etichetă. Spre exemplu, automobilele, îmbrăcămintea şi computerele sunt produse afectate de opiniile liderilor de opinie.

    Trebuie de aceea reţinut faptul că a identifica, a atinge şi a influienţa opinia liderilor reprezintă o problemă majoră pentru oricare firmă contemporană. În acest context pare lesne de înţeles de ce unele firme utilizează celebrităţi care să le prezinte şi reprezinte produsele.


    Opiniile transmise din gură în gură. Oamenii se influienţează unii pe alţii în timpul conversaţiilor lor, faţă în faţă. Aceste influienţe sunt de fapt cea mai importantă sursă de informaţie pentru consumator, deoarece implică părerile prietenilor în care consumatorii au cea mai mare încredere. Spre exemplu, când consumatorii au fost întrebaţi într-un sondaj de opinie: “Ce-i influienţează mai mult în actul de cumpărare?” 37% - au menţionat recomandarea prietenilor, iar 20% au spus că reclama.

    Puterea influienţei personale au determinat firmele să promoveze reclame care să determine o reacţie pozitivă sau negativă. De exemplu, o reclamă enervantă vine în avantajul noului produs, deoarece stimulează, ulterior, conversaţia.


    GRUPURILE DE REFERINŢĂ sunt formate din oamenii care-i sugerează individului că reprezintă o adevărată trambulină pentru propria şi intima lor afirmare. Acestea grupuri afectează în multe privinţe achiziţiile făcute de consumatori, deoarece influienţează informaţia, atitudinile şi nivelele de aspiraţie ale consumatorului (nivele asociate de acesta din urmă cu anumite standarde de prosperitate, prestigu şi importanţă). De exemplu, una dintre primele întrebări care ţi-o pune un semen, când plănuieşti să ajungi la o ceremonie este: “Ce ve-i purta?”

    Grupurile de referinţă au o importantă influienţă în promovarea articolelor de lux, dar nu asupra articolelor de necesitate imediată.






    Quote Reply


    man5on
    Interact

    Posts: 22

    #18 [URL="http://zalmoxa.fr.yuku.com/forum/getrefs/id/3422/type/0"]
    Sep 24 09 5:01 PM

    5 - INFLUIENŢA FAMILIEI

    ASUPRA ACTULUI DE VÂNZARE


    Influienţa familiei rezultă din trei surse: socializarea consumatorului, trecerea prin ciclul vieţii de familie şi decizia luată în familie.


    SOCIALIZAREA CONSUMATORULUI. Este procesul prin care oamenii achiziţionează îndemânare, cunoştinţe şi atitudini necesare pentru a reacţiona ca un consumator. Copii învaţă cum să cumpere din ineracţiunea cu adulţii şi din propriile lor achiziţii de cunoştinţe şi experienţe alternative. Pe măsură ce cresc, copii preferă mărcile cu care s-au obişnuit. Cunoştinţe precum cele enumerate au determinat, spre exemplu firma Sony să introducă “Primul meu SONY” - o linie de echipamente audio portabile pentru copii.

    TRECEREA PRIN CICLUL VIEŢII DE FAMILIE. Acest concept descrie fazele distincte pe care o famile le parcurge de la formarea profesională şi până la pensie.

    DECIZIA LUATĂ ÎN FAMILIE. Există două stiluri de a adopta o decizie: soţul sau soţia dominant, sau decizia luată prin consens. Decizia luată de soţ sau soţie este hotărârea pentru care respectivul partener se simte responsabil şi capabil să o ia. În ziua de astăzi, tendinţele tradiţionale au tendinţ să se modifice, spre exemplu: 42% din $ cheltuiţi în S.U.A. pentru mâncare sunt oferiţi de clienţi bărbaţi, iar 80% din femei influienţează cumpărarea unui nou autoturism. În România, 80% din hotărârile de a achiziţiona un autoturism, sunt luate de femei, în timp ce 65% din deciziile de a achiziţiona un porc pentru sacrificare de Crăciun, le iau bărbaţii


    6 - CLASELE SOCIALE ŞI INFLUIENŢELE PE CARE LE DETERMINĂ PENTRU ACTUL DE VÂNZARE


    Clasele sociale exercită o influienţă subtilă asupra comportamentului consumatorului. Clasele sociale pot fi definite ca fiind un segment relativ permanent şi omogen într-o societate în care oamenii ce împărtăşesc aceleaşi valori, interese şi comportament, pot fi grupaţi. Firmele folosesc clasele sociale ca bază pentru a identifica şi a atinge anumite proiecte pentru produsele lor. De exemplu, oamenii din clasele bogate sunt vizaţi de companiile pentru produsele de lux, de tipul: investiţii financiare, maşini scumpe, investiţii imobiliare, etc... Clasele sociale de mijloc sunt o ţintă primară pentru centrele de restaurare a imobilelor, magazine cu piese de schimb pentru autoturisme şi produse pentru igiena personală. Firmele recunosc diferenţa dintre preferinţele acestor clase. Clasele de jos şi cel muncitoare, preferă revistele şi almanahurile sportive şi sexi (dragoste). Clasele de sus tind să citească almanahuri literare, călătorii, precum şi ultimele veşti.


    7 - CULTURA ŞI SUBCULTURA CA MOD DE INFLUIENŢARE A ACTULUI DE VÂNZARE


    Cultura se referă la valorile, ideile şi atitudinile tradiţionale care s-au sedimentat şi stratificat în timp, sunt acceptate, respectate de un grup şi sunt transmise la următoarele generaţii. În sensul acesta ne referim la cultura Latină, Americană, Română.

    Subculturile, pe de altă parte, sunt subgrupuri de cultură largă sau naţională care au valori, idei şi atitudini unice.
    Firme precum Mc Donald’s şi-au creat o diversitate de reţele, ajustate la cultura culinară mexicană, franceză, asiatică, hispanică, italiană, etc...

    În general firmele care se adresează artei culinare trebuie să ţină cont de subculturi.



    PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE VÂNZĂRII


    Vânzarea are la bază câteva principii, dintre care, fundamentale sunt întotdeauna:


    Interesul real pentru fiecare client potenţial;

    Empatia pe care o poate dezvolta un vânzător;

    Dialogul pe care-l realizează vânzătorul cu clientul;

    Climatul de încredere în care se finalizează vânzarea.


    Fiecare vânzare are desigur specificul său, totuşi, aceste patru principii se regăsesc în oricare situaţie particulară.

    Să urmărim, pe scurt, modul lor specific de funcţionare.


    CEA MAI IMPORTANTĂ PERSOANĂ

    “FIRST TO GO”


    Dacă nu ai înţeles faptul că persoana cea mai importantă este CLIENTUL TĂU, atunci este bine să laşi pe altcineva să se ocupe de vânzările tale. Majoritatea firmelor de astăzi nu sunt prevenite, din păcate, în legătură cu nevoia lor de a se devota clientului într-un mod cât mai conştiincios cu putinţă. Rezultatul? Tot mai mulţi se zbat să supravieţuiască, considerând împrejurările ostile şi nu greşelile lor ca fiindu-le fatale.

    Un lucru trebuie realizat: tot mai multe firme învaţă asiduu că satisfacerea cât mai deplină a clientului este absolut esenţială pentru succesul pe termen lung pe piaţă. Pe de altă parte, tot mai mulţi semeni de-ai noştri învaţă rapid să se aştepte şi să ceară servicii de clasă. Nu le oferi tu, le va oferi cu siguranţă cineva din rândul concurenţilor tăi!

    În actul de vânzare greşeli fac doar acei care nu se pregătesc cum se cuvine. Spre exemplu, în Miami, Florida (S.U.A.), toţi cei cincisuteşaptesprezece şoferi de taxi ai companiei “MAIAMI NICE” au urmat în anul 1994 un curs intensiv de ... POLITEŢE. Rezultatul, o reducere cu 84% a reclamaţiilor clienţilor. Alt exemplu, sperăm edificator: firma italiană “Gucci & Gucci” şi-a concediat toţi vânzătorii care nu au urmat în ultimii doi ani calendaristici, pe propria lor susţinere financiară şi, mai ales, în timpul lor liber, un curs performant de TEHNICI DE COMUNICARE NONVERBALĂ.

    Astăzi, pretutindeni în lume, tot mai multe firme mari sau mici organizează cursuri şi concursuri pe tema: “Metode pentru a te purta cu clienţii nemulţumiţi”. Fiecare client câştigat nu reprezintă doar o armă în lupta permanentă cu concurenţa tot mai acerbă, dar reprezintă o fiinţă umană de o rară importanţă pentru viaţa ta, prosperitatea, cariera sau firma pentru care lucrezi.

    Mai întâi, clientului, trebuie să-i atragi atenţia. Dacă nu faci acest lucru, curba succeselor tale personale se va îndrepta, cu siguranţă, într-o altă direcţie. Nu uita că sunt mai puţin de o mână de firme în toată lumea care s-au îmbogăţit dintr-un singur contact cu clientul.

    În al doilea rând, puţini obişnuiesc să spună clientului: “MULŢUMESC!”.

    Odată, am rămas plăcut impresionat de un chelner care după ce şi-a onorat comanda, obişnuia să întrebe clienţii: “Pot să mai fac orice altceva pentru dumneavoastră?”. Rezultatul, chit că majoritatea clienţilor răspundeau ermetic: “Nu”, era că toţi majorau “atenţia” acordată la achitarea notei de plată.


    Ce mai poţi face pentru clientul tău? Multe alte lucruri care să-l atragă, să-l câştige de partea ta.


    Poţi, spre exemplu, să-i soliciţi adresa sau numărul de telefon. Ulterior, îi comunici cu orice prilej, noile preţuri, noi informaţii, îl inviţi la seminarii, vânzări speciale, îi soliciţi prezenţa la demonstraţii, evenimente, lansări promoţionale, etc... Între el şi tine se va crea o solidaritate şi o obişnuinţă, numită, adesea, încredere.


    Dacă poţi, şi-i trimiţi unui client un cadou, din cele gratuite (brelocuri, brichete, pixuri, etc...), şi mai puţi să treci lângă numele firmei, numele lui, recunoaşte cinstit că şi tu ai dori să fii atât de răsfăţat. S-ar putea să câştigi un client nu de 100.000 lei, ci de 100 de milioane. Din păcate, numărul celor lacomi este invers proporţional cu numărul celor care vor realiza succese importante. Deci, nu fi îngrijorat că se vor repezi prea mulţi să ţi-o ia înainte. Fii deci, cum se spune la americani: “FIRST TO GO” (primul care porneşte).

    Trebuie însă să reţii, că toată lumea va trebui să fie avertizată în legătură cu devotamentul tău statornic faţă de client. Numai aşa vei câştiga: respect, reputaţie, renume!


    EMPATIA MAI IMPORTANTĂ DECÂT FARMECUL PERSONAL


    Cu cât vânzătorul are calităţi empatice mai puternice, şi cu cât acestea sunt mai remarcate de client, cu atât şansele de a vinde sunt mai mari chiar şi de cât calitatea produselor sau serviciilor oferite.

    Ei bine, această frază poate stârni multiple nedumeriri, la noi în ţară.

    În primul rând, EMPATIA este fenomenul de apropiere cognitivă (bazat pe cunoaştere) şi afectivă (bazat pe sentimente) faţă de o persoană sau situaţie. Astfel, empatia devine o importantă abilitate personal profitabilă pentru toţi acei care pot prevedea comportamentul altora, anticipându-le predispoziţiile psihologice (percepţii, gânduri, sentimente, gusturi, atitudini).

    Evident, trecând peste surpriza pe care-o va încerca orice client când va descoperi că-l cunoaşteţi mai bine decât “toţi ai casei” lui, această abilitate trebuie să pornească de la interesul dumneavoastră real pentru interlocutor, de la nevoia de a-l înţelege, respecta, comunica cu el.

    Desigur că există o deontologie profesională, dar la fel cum fac actorii pentru ca să-şi cunoască publicul, puteţi face şi dumneavoastră.




    DIALOGUL

    Regula numărul unu a comunicării spune că oamenilor le place mai mult să vorbească decât să asculte. Chiar şi ascultarea unor idei foarte interesante prezintă un interes limitat în timp.

    Spuneam anterior că, EFICIENŢA UNUI CONTEMPORAN depinde în mod esenţial de propria lui capacitate de a vorbi şi scrie, căci prin aceste mijloace el ÎNCEARCĂ SĂ INFLUIENŢEZE.

    Cercetând modul în care oamenii comunică constatăm lacune severe de cunoaştere, pricepere şi, mai ales, rigoare.

    Dat fiind că o bună parte a timpului, şi mai ales, a energiilor fiecărui om se cheltuie pentru confruntarea ideilor şi părerilor, observăm că: SUCCESUL NOSTRU ÎN VIAŢĂ - indiferent postura în care ne regăsim - depinde într-o esenţială măsură de gradul în care îi înţelegem pe ceilalţi, cât şi de posibilitatea de a fi, noi înşine, înţeleşi.

    În zilele noastre, într-o singură săptămână AVEM, PROBABIL, MAI MULTE CONTACTE PERSONALE DECÂT AVEAU STRĂMOŞII NOŞTRI, în evul mediu, ÎN TIMPUL ÎNTREGII LOR VIEŢI.

    Adulţii din jurul nostru (părinţi, profesori sau iluştri necunoscuţi) NU ŞI-AU FĂCUT DATORIA. Ei ne-au învăţat doar cum să pronunţăm cuvintele şi cum să înşirăm aceste cuvinte în propoziţii. Dar nimeni, niciodată, nu ne-a învăţat cum să comunicăm eficient cu alţii.

    Atunci când mici fiind, făceam greşeli, nimeni nu ne-a învăţat cum să le îndreptăm, nici măcar nu ne-a spus că ar trebui să corectăm unele lucruri, în această privinţă.

    Drept urmare, mulţi dintre cei pe care i-am cunoscut sau i-am întâlnit de-a lungul întregii noastre vieţi, NU NE-AU ARĂTAT SENTIMENTE PRIETENEŞTI, dimpotrivă AU CĂUTAT COMPANIA ALTORA.

    În viaţa intimă sau la locul de muncă, rudele, clienţii, vecinii sau asociaţii noştri au preferat uneori să încheie acorduri cu alte persoane, ALĂTURI DE CARE SE SIMŢEAU MAI BINE. Cu ei comunicau, după cum invers, cu noi, nu au putut. Nu-i vina lor, ci a noastră.


    Putem afirma că mulţi semeni de-ai noştri RATEAZĂ COMUNICAREA (dialogul). Implicit, ratează INFLUIENŢA şi exercitarea RELAŢIILOR DE PUTERE.

    Dialogul este cea mai importantă sursă de informaţii gratuite. În plus, aceste informaţii pot oferi prilejul altor vânzări. De aceea, arta de apune întrebări reprezintă cheia reuşitei pentru un vânzător.

    Oriunde şi oricând, punând întrebări inteligente deveniţi cu uşurinţă o persoană agreabilă şi interesantă.

    Suntem datori, din raţiunile prezentului curs, să amintim că în calitatea dialogului, implicit comunicării eficiente, stau o serie de obstacole, denumite blocaje. Dintre acestea enumerăm:


    oboseala (oră nepotrivită, durată excesivă a întâlnirii, intensităţii discuţiilor, etc...);

    ambient nepotrivit (spaţiu insuficient, lipsa confortului, zgomot, trepidaţii, căldură sau frig);

    handicap fizic (dificultăţi de vedere, auz, etc...);

    motivaţie insuficientă (poziţionare diferită a trebuinţelor, nevoilor şi intereselor);

    dezinteres (diferenţă de statut ierarhic, social, intelectual, politic);

    absenţa umorului;

    emoţia;

    ticurile;

    neâncrederea

    Cert este că, oricând şi oriunde, un bun vânzător trebuie să fie atent cum comunică.

    CLIMATUL DE ÎNCREDERE




    Raporturile vânzător - client se supun elementelor caracteristice ale Teoriei Rivalităţii, dezvoltată de americanul Kurt Lewin.
    Evident, clientul ştie toate aceste lucruri. Drept consecinţă, el este SUSPICIOS.


    Clientul simte nevoia de siguranţă, de linişte, corectitudine, promptitudine şi atenţie considerabilă. Psihologic vorbind, la început, subconştient desigur clientul îl ajută pe vânzător pentru crearea unui climat de încredere. În acest moment favorabil el este dispus să treacă cu mai multă uşurinţă peste anumite detalii, bănuieli şi prejudecăţi. Totuşi, această şansă unică, odată ratată, clientul va acţiona exact invers, devenind foarte suspicios, de cele mai multe ori nejustificat.


    Apreciem, pe seama observaţiilor repetate, că un anume set de elemente vor contribui la instaurarea unui climat de încredere. Din rândul acestora, enumerăm:


    aspectul fizic al vÂnzĂtorului;

    calitatea lui, ca persoanĂ;

    Încrederea În sine;

    reputaŢia firmei pentru care lucreazĂ;

    siguranŢa de sine;

    fermitatea;

    puterea responsabilĂ de a spune “NU”;

    respectarea promisiunilor Şi a cuvÂntului dat;

    comuniunea empaticĂ;

    comunicarea nonverbalĂ;

    abilitatea utilizĂrii tehnicilor de forŢare a Încrederii clientului.





    VÂNZAREA LA RĂSPÂNTIE:

    MANIPULARE sau DEONTOLOGIE


    După cum demonstram în capitolul anterior, clientul a fost, este şi va fi întotdeauna suspicios. El ştie cu claritate faptul că toţi rîvnesc de la el, unul şi acelaşi lucru: banii săi.

    Din aceleaşi considerente, nimeni nu i se poate prezenta direct în faţă spunându-i: “Sunt un vânzător, în care puteţi avea toată încrederea!” Şi totuşi, toţi vânzătorii ştiu că, deşi propriul lor şef le semnează statul de plată, clientul este acela care le aduce banii. Întotdeauna există unii vânzători care aduc mai uşor clienţi pe care îi influienţează să cumpere. Ei beneficiază de pe urma utilizării conştiente sau inconştiente a anumitor tehnici de forţare a încrederii clientului.




    TEHNICI DE FORŢARE A ÎNCREDERII CLIENTULUI

    Totul începe în clipa în care încerci să ştii, dacă se poate, totul despre un adversar, împiedicându-l în acelaşi timp să afle prea multe despre tine însuţi, firma pentru care lucrezi, efectivele, punctele tari şi punctele salbe. A forţa încrederea este echivalentă cu înclinarea balanţei informaţiilor şi cunoştinţelor în favoarea ta - mai ales atunci când nu la fel stau lucrurile în adevărata balanţă de forţe. Forţarea încrederii echivalează cu o cheltuială mai mică de capital, idei şi muncă pentru a câştiga de partea ta un client.

    Dansul abia începe. Mai sunt mulţi paşi de făcut. Primul îl reprezintă întâiul contact şi starea de spirit pe care-o generează.

    Un client trebuie, mai întâi, atras, apoi servit avantajos din punctul lui de vedere şi mai apoi dirijat să mai revină la tine şi cu alt prilej.



    Clienţii sunt de toate mărimile, culorile, credinţele, genurile, şi mai ales, vârstele. Deşi părinţii sunt influienţaţi în deciziile de a cumpăra de către copii, majoritatea banilor oricărei naţiuni - în mod paradoxal - se află la celălalt capăt al spectrului de vârste (la noi la români, la cei peste cincizeci de ani). Principali beneficiari ai Legii Fondului Funciar, al tuturor legilor reparatorii şi al economiilor făcute într-o viaţă de om, acest segment (cuprins între 50 şi 70 de ani) controlează aproape 63% din totalul disponibilităţilor băneşti. Însă ceea ce este impresionant, ţine de faptul că aceste persoane controlează peste 45% din totalul sumelor cheltuite de populaţie. Pentru ei, mai importante sunt politeţea cu care sunt serviţi, atitudinile care li se alocă şi preţul, decât calitatea şi serviciile suplimentare care li se oferă.

    Piaţa românească, este în multe privinţe, atipică.

    Pentru comparaţie, amintim spre exemplu, că în Franţa ierarhia aşteptărilor acestui segment este următoarea: 1-serviciile suplimentare care se oferă, 2-calitatea oferită, şi mai apoi preţul. La americani, 1-calitatea, 2-serviciile suplimentare, 3-reputaţia firmei, ... 8-preţul.

    Se constată, cu uşurinţă, greşeala fundamentală pe care o facem. Majoritatea firmelor continuă să se adreseze mai ales grupului de persoane cuprinse în intervalul de vârste 18-34 de ani, chiar dacă aproape tot atâtea persoane cuprinse în intervalul de vârste 35-51 au în mod frecvent venituri disponibile mult mai mari.

    Adevărul este că persoanele peste 50 de ani au o experienţă de cel puţin treizeci de ani în a face cumpărături; ei cunosc drumul şi nu pot fi câştigaţi decât cu informaţii exacte şi o încredere solidă. Şi nu uitaţi că, adesea, în acest interval de vârste, oamenii se simt în siguranţă numai atunci când:


    “văd ceva scris” sau “descris” de unul de-ai lor;

    constată, cel puţin o dată, o atitudine net diferită;

    sunt răsfăţaţi cu o atmosferă empatică, corespunzătoare.




    Pentru a-i atrage pe cumpărătorii mai în vârstă, mai sceptici şi mai antrenaţi în suspiciunea lor trebuie folosite alte tehnici mai adecvate actului modern de vânzare. Din rândul lor, remarcăm anumite versiuni de forţare a încrederii clientului:


    Tehnica excesului de promptitudine;

    Tehnica excesului de modestie;

    Tehnica salariului fix ;

    Tehnica “răţoiului şchiop”;

    Tehnica “crizei de sinceritate”.

    EXCESUL DE PROMPTITUDINE (punctualitate)




    După toate probabilităţile, modul cel mai sigur de a câştiga încrederea cuiva îl reprezintă respectarea cu stricteţe a cuvântului dat, ţinerea promisiunilor şi reacţia de promptitudine. Pe acest fond, serviciile oferite devin mai amabile iar garanţiile sunt substanţiale.

    Într-o lume răvăşită de crize, blocaje şi boicoturi, eleganţa promisiunilor onorate, căldura ofertelor prompte şi grija pentru politeţe oferă nesfârşite prilejuri de apariţie şi consolidare a încrederii.

    Trebuie remarcat însă că o singură încălcare a acestor principii, devine suficientă pentru pierderea încrederii şi apariţia unor reacţii adverse.



    EXCESUL DE MODESTIE




    Un interesant studiu semnalează faptul că peste 63% dintre vânzătorii de astăzi aparţin intervalului de vârstă 18-35 de ani. Dacă privim, puţin în urmă, descoperim că aceşti oameni, acum acuzaţi de lipsă cronică de politeţe şi modestie, provin din parcursul existenţial al unei perioade tulbure, începând din anii ’60 până în ’75. Aceştia sunt, educaţional vorbind, produsul noilor tehnologii şi impactului puternic cu mass-media (la noi, înspecial cu filmul de lung metraj). Ei au crescut într-o perioadă în care viaţa de familie a fost puternic segmentată. Au proliferat căsătoriile multiple, transhumanţa la oraş, mamele salariate, copii cu cheile atârnate de gât, etc... şi ei s-au dedat unor activităţi care, fie că îi ţineau afară din casă, fie că îi imobilizau în camerele lor, cu urechile lipite de tranzistoare, pikup-uri sau casetofoane. Acest segment social a primit şi acceptat foarte puţină educaţie în ceea ce priveşte bunele maniere şi comportamentul adecvat în societatea adulţilor, înafara şcolii general-obligatorii. Efectele le resimţim cu toţii.

    Modestia şi bunele maniere sunt cheia bunelor relaţii între oameni. Ele guvernează modul în care se poartă unii cu alţii, indiferent dacă ne aflăm într-o mină sau într-un magazin exotic, cu iz occidental.




    Fără false reproşuri, constatăm că tinerii de astăzi nu se simt în largul lor în societatea adulţilor şi, în special a vârstnicilor. Ultimii (trecuţi adesea de 50 de ani şi mergând către 60), sunt produsul unei epoci total diferite. Ei fac parte dintr-o lume în care familia era puternică, femeile stăteau acasă, familia se strângea în jurul mesei în fiecare seară la cină şi duminica la prânz. La şcoală încă se “forjau” în conştiinciozitate bunele maniere, iar copii şi le însuşeau şi prin osmoză. Chiar dacă se împotriveau excesivului manierism dogmatic şi comportamentului social tradiţional, dominat de cei cu “tâmplele albe”, ei sfârşeau totuşi prin a se supune. Creşteau ştiind exact cum trebuie să te comporţi în orice situaţie şi adesea nu-i înţelegeau pe cei care nu ştiau cum s-o facă. Pentru aceste generaţii, cunoştinţele de politeţe şi modestie sunt fireşti şi academice. Plusul de modestie şi manierele alese conduc automat la încredere.




    SALARIUL FIX

    Unul dintre motivele de suspiciune excesivă, care îndepărtează clienţii astăzi, ţine de vestea procentajelor din suma totală, obţinute de vânzători în urma finalizării tranzacţiilor. Pe mulţi clienţi îi obsedează aceste comisioane, oricât de mici ar fi ele, şi ei nu se vor linişti până nu vor obţine măcar formal o promisiune de reducere de preţ.

    Cel mai adesea, vestea comisioanelor îi determină pe unii să petiţioneze reclamând, sau, îi determină, pe alţii, să încerce să se adreseze direct conducerii superioare a firmei. Ei bine, o bună metodă constă în a-I sugera clientului, încă de la începutul dialogului, că sunteţi un simplu angajat al firmei, plătit cu un salariu fix.


    “RĂŢOIUL ŞCHIOP” ŞI

    CRIZA DE SINCERITATE


    O tehnică foarte răspândită, care aproape întotdeauna dă rezultate remarcabile, constă prin a-I câştiga încrederea clientului prin oferirea unor sfaturi care, aparent, sunt în dezavantajul vânzătorului. “Răţoiul şchiop” este un produs sau un serviciu de o mai mică importanţă comercială, care poate fi sacrificat denunţându-i inconvenientele. În prelungire, “Criza de sinceritate” este tehnica prin care “răţoiul” poate fi şi un produs important şi performant, dar care cu siguranţă nu-l interesează actualmente pe client.

    Din raţiuni explicative, iată şi două ipotetice exemplificări:


    - Această maşină automată de spălat rufe, pe care tocmai aţi ales-o, ... priviţi, are un uşor defect. S-a deformat în timpul transportului ... Vă recomand în schimb modelul ... ; este un pic mai scump, dar este un exemplar de excepţie.


    - Acesta este un calculator 586 şi este un produs de ultimă generaţie. Totuşi, priviţi aceste calculatoare 386 cu monitoare color! Un asemenea produs acoperă în întregime cerinţele dumneavoastră. Am înţeles că doriţi să-l folosiţi pentru evidenţe, calcule simple şi câteva jocuri, pentru exerciţiul copiilor dumneavoastră. Este păcat să investiţi atât de mult şi să nu folosiţi nici jumătate din capacitatea unui asemenea instrument de lucru.


    Desigur, aceste tehnici, alături de altele pe care le vom expune exhaustiv, în continuarea cursului nostru, sunt tehnici de manipulare a clienţilor. Şi ei încep să afle aceste lucruri, şi mai ales să le simtă pe propria piele. De aceea, cu cât clientul va simţi că vânzătorul este mai bine pregătit, cu atât şi el va încerca să dejoace toate aceste scenarii. Competiţia este deschisă din ambele părţi, fără nici o supărare. Cel mai bun, câştigă întotdeauna!

    Deci, nu ca un atentat la moralitate, vă prezentăm sumar câteva tehnici (oarecum speciale) de manipulare. Reflectând stadiul primitiv al unor asemenea discuţii, demersul nostru s-ar putea să sperie, sau cel puţin, să contrarieze pe unii “puritani”. Din perspectiva prezentului curs noi apreciem că orice firmă sau companie trebuie simultan să satisfacă în mod profesional, cel puţin patru funcţii-cheie, referitoare la cunoaştere: să dobândească, să prelucreze, să distribuie şi să protejeze informaţii pe care în acelaşi timp, corespunzător “intereselor strategice” să le ofere sau să le oprească din distribuire către aliaţi sau concurenţi ai firmei.

    Ţinând cont că informaţiile trebuie să satisfacă simultan anumite calităţi, printre care: Acurateţe, Relevanţă, Accesibilitate, Credibilitate şi Deplinătate, spunem că domeniile de utilizare a informaţiilor ţin de:

    Identificarea problemei (lor)

    Înţelegerea problemei (lor)

    Stabilirea scopurilor

    Identificarea obiectivelor

    Dezvoltarea şi selectarea strategilor alternative

    Implicarea oamenilor

    Soluţionarea problemei

    Monitorizarea performanţei




    TACTICILE DE MANIPULARE






    Nesfârşite sortimente de abilităţi sunt oferite astăzi de cei care ştiu, celor care tac, nu văd şi, mai ales, nu înţeleg. Limitele de spaţiu fac imposibilă ilustrarea şi clasificarea exhaustivă a acestor felurite metode. În schimb, vom enumera nouă variante de tactici mai des folosite pentru a influienţa (manipula).

    Trebuie să recunoaştem cu seriozitate, că cel mai ades, tacticile de manipulare sunt utilizate într-o strânsă relaţie de dependenţă cauzală cu interesele economice, sociale şi politice, şi nu ale oricui, ci mai întotdeauna ale celor care conduc jocul.

    Să urmărim câteva situaţii şi variante:


    TACTICA GENERALITĂŢII


    În acest caz, detaliile sunt glosate cu un aer de abstracţie aeriană. Comunicatele par diplomatice, stilul încercă în mod abil să amorţească simţurile celor care ascultă mesajul.


    Iată un exemplu didactic (imaginar), cu ajutorul căruia vom încerca să identificăm mai uşor toate fazele manipulării. Uneori, exemplul nostru poate fi şi întâlnit în unele dintre realităţile cotidiene.

    Deci, un magazin cu decor exotic, personal fermecător şi atmosferă de lucru, tipic occidentală:


    - Bună ziua. ... este numele meu. Doriţi ceva? Luaţi loc.

    - Mulţumesc. ... de la firma ... Am nevoie de un copiator.

    - Ce fel de copiator?

    - Mic. Unul obişnuit. Am în vedere ... Dar, momentan, nu văd ceva asemănător expus. Mai aveţi şi alte modele?

    - Toate copiatoarele sunt obişnuite sau mai puţin obişnuite. Deci, ce vă interesează ca volum de copiere?

    - Zece, douăzeci de copii pe zi.

    -Zece copii pe zi ... Hm (zâmbeşte complice, cu un aer grav-îngrijorat) Deci dumneavoastră preconizaţi că nu veţi face mai mult de zece copii pe zi?

    - Nu ştiu. Eu, deocamdată, de atât am nevoie.

    - Deci, acesta este volumul prezent. Şi numai format A4?

    - Da, numai A4.

    - Vă putem recomanda un 5310. (pleacă, şi aduce câteva prospecte.) Deci, eu vă propun să studiaţi datele tehnice din aceste prospecte, să vedeţi dacă, într-adevăr, corespund cu cerinţele dumneavoastră.

    - Credeţi că o să înţeleg ce scrie aici?

    - (zâmbeşte complice, nevinovat.) Sunt făcute aşa de simplu ... Deci, prospectele noastre vă arată câte copii face, fiecare model în parte, că are un zoom ...

    - Şi de ce mi-l recomandaţi pe acesta?

    - (promt, fără să clipească şi cu seninătate, mascând că sunt singurele modele pe care le posedă firma) Fiindcă acestea sunt cele mai mici modele care sunt actualmente utilizate pe toate pieţele lumii, corespund la volumul de copii de care aveţi nevoie; ca să nu daţi banii pe nişte caracteristici pe care nu le folosiţi. Tot aici, (întinzând un alt prospect) sunt condiţiile noastre! Deci: garanţia, cum se plăteşte, şi aşa mai departe. Preţurile practicate de noi, vă avertizez, sunt în valută ca să fie permanent valabile. Livrarea se face din stocul din Bucureşti, instalarea se face prin unul dintre dealerii noştri autorizaţi. Avem mai multe echipe de service ... consumabile, piese de schimb ... toate sunt aici.

    - Şi la modelul acesta, cât mă costă consumabilele?
    - Deci, deocamdată nu se pune problema unor consumabile, pentru că toate exemplarele noastre vin gata încărcate; dumneavoastră îl puteţi folosi, până la valoarea dată de garanţie, cu ceea ce aveţi în el.


    TACTICA TEMPORIZĂRII



    În acest caz, cea mai comună modalitate o reprezintă amânarea premeditată a transmiterii întregului mesaj aşteptat, sau măcâr a unei părţi importante, până receptorul nu mai poate face ceva aflând deznodământul.


    (să continuăm exemplul anterior)

    - Bun, deci câte copii face modelul 5310 cu încărcătura obişnuită şi cât mă costă când se termină actualul cartuş cu consumabilele?

    - Când se termină, apelaţi la cel care v-a făcut service-ul.



    TACTICA OMISIUNII


    În mod tipic mesajele au “găuri” enorme acolo unde faptele relevante au fost smulse de la locul lor, în urmă rămânând doar un echilibru confuz.


    (iată exemplificarea noastră):


    - Şi cât o să mă coste tonerul ... Ce se schimbă, tonerul, nu?

    - Tonerul şi, în timp, şi developerul. În cazul acestui copiator, el funcţionează cu copy-cartridge. Copy-cartridge înseamnă că se schimbă cilindrul cu developerul odată, este un cartuş. De fapt, aceasta este problema tuturor copiatoarelor mici, care sunt mai ieftine la achiziţie, dar ceva mai scumpe în running, în exploatare.






    TACTICA PICĂTURII

    În virtutea acestei tactici, datele şi informaţiile, cunoştinţele şi faptele sunt picurate în doze mici, la intervale mari, astfel încât configurarea evenimentelor fracturate în “N” segmente (particule), devine tot mai puţin vizibilă.


    (să vedem cum ar putea continua, exemplul nostru)

    - Şi, totuşi, cât m-ar costa, deci, o copie, la cât ar putea ajunge?

    - Deci, vă avertizez că dacă doriţi să faceţi un copy-shop, ceea ce nu cred că este cazul ... Dar, dacă vreţi numai dumneavoastră să ştiţi, cât vă costă să folosiţi un astfel de aparat, asta-i altceva. Deci, alte mărci, care sunt deasupra noastră cu preţul, apelează la clculele făcute de către ofertanţii publici de copii. Sunt convins că şi dumneavoastră, înainte de a veni aici, aţi consultat preţurile oferanţilor din zonă. Nu-i aşa?

    - Da, am consultat câţiva. Dar, cred că şi ei îşi rezervă un profit. Este normal!

    - Firesc, cunosc însă şi câteva cazuri în care profitul este, ... cum să spun ... prea mare. Mă înţelegeţi, nu?

    - Da, am constatat acest lucru, pe propria mea piele.

    - Unii, percep preţuri variind între 55 şi 150 de lei pe o copie. Noi, abia dacă ajungem la ... ceva, n-aş putea spune acum cu exactitate, trebuie făcute mai multe calcule, ... 52-54 lei copia. Eu vă ajut să faceţi o economie, vă fac o reducere de ... (face nişte calcule interminabile), să zicem ... 50 de lei de pagină.


    TACTICA VALULUI


    Reprezintă o metodă prin care cineva care se plânge că nu este informat, este sufocat, literalmente, până când este înecat în tumultul de fapte, fără putinţă de a mai distinge esenţialul.


    (iată o posibilă versiune de acest gen)

    - Totuşi, ştiţi eu ... trebuie să chibzuiesc orice bănuţ. Deci, prospectele dumneavoastră, ... vreau să spun că nu sunt ... foarte exacte, nu?

    - (interlocutorul începe să dea semne evidente de nervozitate, ridică tonul ...) Deci, toate copiatoarele, în principiu ... deja, iertaţi-mă fac o impoliteţe, nu trebuie să vorbeşti rău despre concurenţa ta. O fac, totuşi, pentru dumneavoastră.Deci, vreau să spun că alte copiatoare mor în timp, altele - ca ale noastre - nu mor în timp, unii au consumabilele aici, alţii nu au consumabilele aici, unii au service-ul foarte bun, alţii nu au service-ul foarte bun ... Deci, în cazul în care dumneavoastră ... un copy-cartridge ... folosiţi, hai să spunem un copy-cartridge de ... 12.000 de copii (calculează) ... 13,30 mărci, împărţit la ... deci, vă costă în jur de 600.000 lei ...

    - Ah ...

    - Pentru 12.000 de copii. Deci, vorbesc de vamă, de TVA, de transport, toate taxele ... 50 de lei pe copie. Vi se pare mult?


    TACTICA ÎNOTULUI ÎN CEAŢĂ

    Această metodă se referă la toate cazurile în care faptele reale sunt lansate într-un nor de zvonuri, astfel încât receptorul nu mai este în stare să discearnă sau, măcar să urmărească firul logic.


    (iată o posibilă situaţie de acest gen)

    - Sper sincer, că un om ca dumneavoastră, aţi citit ziarul de ieri seară. Aţi văzut că urmează un nou val de scumpire la benzină ... deci, vreau să spun, că şi noi va trebui să majorăm preţurile, cum de altfel o va face şi concurenţa noastră. Spre exemplu, chiar acum câteva minute, am primit un fax ... (arată spre un sul de hârtie), care mă somează ultimativ să scumpesc toate modelele. Aşa nu se mai poate....

    TACTICA SUFLATULUI ÎNAPOI

    Metoda constă în plasarea unei false poveşti într-un sos picant, glumeţ sau grotesc, în spatele nevinovat al receptorului care află, de regulă de la altcineva o poveste puţin picantă şi confidenţială, care ulterior îi este plasată tocmai emiţătorului în obraz, ca semn de cunoaştere şi şantaj.


    (să urmărim o posibilă versiune)


    - Ştiţi, eu am venit la dumneavoastră, şi bunul Dumnezeu v-a scos în calea mea. Soţia mea lucrează la ... împreună cu soţia dumneavoastră. Am aflat întâmplător că aveţi un lot de copiatoare 5310 refuzate, pentru piesa ... mai puţin fiabilă. Am înţeles că această situaţie nu prea este cunoscută de toţi clienţii dumneavoastră, ... aşa încât o reducere de ... 30-40%, mi-ar da posibilitatea să mă prepar, singur, de o nouă piesă dintr-un material mai rezistent. Mă înţelegeţi, ... trebuie şi eu să cheltuiesc, să investesc, .....


    TACTICA MINCIUNII GOGONATE

    Este cea mai celebră tactică, şi a aparţinut se pare lui Josef Göebbels, ministrul cu propaganda a lui Hitler, cel care a îndrăznit să elimine din scenă mulţi adversari de temut cu minciuni sfruntate, urmate de argumentări şi dovezi ulterioare din partea acestora, care nu mai erau crezute de nimeni. Lumea ştie doar că: “nu iese fum fără foc”.


    (am ajuns la o situaţie, nu uşor de exemplificat)

    - Vă fac o confidenţă. Firma ... care ne este rivală, a comunicat unei persoane de încredere că deţine licenţa după care va scoate în numai două luni consumabile de numai ... 5$ cartuşul. Ştiţi un secret, dacă acest lucru se va realiza, atunci, aceste consumabile de vis se pot adapta cu uşurinţă, tocmai la ... , copiatorul 5310 pe care doriţi să-l cumpăraţi de la noi. Cunoaşteţi, de fapt progresele absolut uluitoare ale firmei ...., nu?

    - Da, le cunosc şi sunt absolut bulversat. Ceea ce-mi spuneţi coboară preţul unei pagini copiate, la numai ... 0,20 de bani. Dar este, incredibil?!?

    - Eu, ce vă spuneam?


    TACTICA INVERSĂRII


    Această metodă constă în întoarcerea pe dos, cu multă obrăznicie, a unui mesaj. Receptorul este pur şi simplu bulversat de confuziile în cascadă care se produc.


    (în fine, iată o exemplificare şi pentru această tactică)


    - Deci, care sunt avantajele acestui copiator faţă de altele, faţă de alte mărci?

    - Cum faţă de alte mărci?


    - Faţă de alte mărci consacrate. Vreu să spun, Mita, Minolta, Scharp, Konica, etc...

    - Astea trebuie să le descoperiţi dumneavoastră singur. Deci, să vedeţi ce vă pot oferi celelalte firme din concurenţa noastră ... şi din reputaţia pe care o are firma noastră.


    DEONTOLOGIA

    ACTULUI COMERCIAL


    Dacă am reuşit să vă indispunem sau încânta cu pledoaria noastră, anterioară, vă rugăm să nu uitaţi niciodată că: “minciuna nu are picioare lungi”. Acest fapt conduce la concluzia că şi actul de vânzare se supune unei acute nevoi de respect deontologic. Dincolo de aspectul moral - deşi de la naştere şi până la moarte suntem voluntar sau involuntar manipulaţi neâncetat şi influienţaţi să facem unele lucruri, chiar dacă nu întru-totul împotriva noastră - dar cert împotriva voinţei noastre - nevoia de deontologie coincide cu aşteptările cele mai ardente ale clienţilor noştri. De aceea:


    Clienţii noştri au valori specifice, dar cu certitudine aşteaptă ca şi tu să iei în considerare aceste valori. Ei înţeleg că pentru asta trebuie să faci un efort pentru ca să-i asculţi, apoi să-i înţelegi, să analizezi totul şi să fii sensibil la nevoile lor.

    Clienţii tăi nu au nimic împotrivă să plătească mai mulţi bani pentru un produs sau serviciu atâta timp cât calitatea şi serviciile suplimentare justifică preţul plătit.


    Clienţii sunt întotdeauna îngrijoraţi cănd cumpără pentru prima oară de la tine. Au auzit prea multe despre clienţi poate mai inteligenţi decât ei care şi-au irosit banii, răbdarea şi speranţele cumpărând de la firme dubioase. Ei nu vor să greşească. Dacă îi ajuţi să fie mulţumiţi, îţi vor fi recunoscători.

    Clienţii tăi au aşteptări bazate pe ceea ce le-ai comunicat că oferi. A nu-ţi ţine promisiunea echivalează cu un act sinugigaş, din partea ta.

    Toţi clienţii tăi au fundamentale nevoi de securitate, demnitate şi respect. Singura ta şansă, personal profitabilă, este o relaţie bazată pe cât mai multă încredere reciprocă.

    Clienţii tăi au emoţii şi raţiune. Toţi au o anumită experienţă de cumpărători. Ei aşteaptă să fie orientaţi, atraşi şi ... răsfăţaţi.

    Clienţii tăi nu depind de tine. Tu, însă, depinzi de ei.

    Clienţii tăi îţi fac o favoare oferindu-ţi posibilitatea să-i serveşti. Tu, nu le faci nici o favoare servindu-i. Acest fapt nu-ţi tulbură activitatea. Ei sunt scopul activităţii tale.

    Clienţii tăi, nu sunt familia ta. Totuşi ei sunt partea vitală a propriei tale vieţi. Ei reprezintă, pentru tine, succesul, reputaţia, destinul, prosperitatea.


    Clienţii tăi nu sunt nişte persoane cu care să-ţi poţi permite să te cerţi. Oricând poţi câştiga o bătălie, dar pierzi, inevitabil, războiul.

    Nu uita, însă, că orice leader nemulţumit va fi într-o bună zi cel care te va împinge la faliment. De aceea, cât poţi, mulţumeşte-l, mituieşte-l chiar, dar nu te lupta cu el. Tu, nu ai nici o şansă!
    Anexele pe care le aştepţi


    A U T O E V A L U A R E A

    Apartenenţa la FORŢELE DE VÂNZARE nu este o sarcină uşoară şi nici facil realizabilă. Chiar dacă mulţi se prefac astăzi că o fac cu succes şi în mod profitabil pentru ei, nu toţi reuşesc în acest domeniu.

    Înainte de a te lansa într-o acţiune proprie este necesară, considerăm, o investiţie din partea ta care ar consta în verificarea aptitudinilor care ar corespunde unui autentic om de succes. Desigur, noi nu dorim să te descurajăm, însă, din practică sociologii şi psihologii au selectat anumite caracteristici care se regăsesc mai frecvent la acei semeni care până acum au învins. Tu, te poţi plasa mai aproape sau mai departe de ei. Comparaţiile pe care ţi le propunem, sunt pentru tine practic o infinită serie de meditaţii şi ulterioare eforturi, pe linia perfecţionării caracteristicilor de personalitate pe care actualmente le posezi.

    Ce constatăm zilnic? Ieri, spre exemplu, aţi reuşit să rezolvaţi o problemă, dar iată că astăzi, sau mâine, se va ivi inevitabil o alta. Bunânţeles că nu veţi putea utiliza aceeaşi soluţie ca cea de ieri, căci fiecare problemă necesită o rezolvare proprie. Acasă aveţi la fiecare uşă câte o broască şi cheia sa; deci, nu puteţi deschide toate uşile cu aceeaşi cheie; trebuie s-o găsiţi pe cea potrivită. Şi în mijlocul forţelor de vânzare există diferite chei pentru diferite uşi. Dacă vrem să folosim mereu aceeaşi cheie, vom rămâne veşnic în faţa uşilor închise. Înţelepciunea ne îndeamnă ca atunci când avem o problemă nouă de rezolvat, să încercăm chei diferite. Dacă eşuăm la prima încercare, o încercăm pe a doua, şi, dacă nici aceasta nu reuşeşte, o încercăm pe a trei-a. Din nefericire, în propria noastră existenţă nu avem prea mult timp să tot încercăm, şi în plus, este şi extrem de costisitor. Termenele de comparaţie, însă, ne vor orienta mult mai uşor primii paşi. Nu uitaţi, însă, că sunt adesea paşii decisivi!

    Raţionamentul pe care ne bazăm este simplu.

    De îndată ce apare o nouă nevoie, se naşte o nouă problemă, apoi alta, şi încă una... iar noi trebuie să exersăm necontenit pentru a găsi de fiecare dată soluţia potrivită.

    În lume nu contenesc să apară nevoi noi, creând noi probleme. Cauza este însăşi viaţa care curge, circulă, deplasează obiectele, iar omul este obligat să-i urmeze cursul. Trebuie să trecem printr-un loc anume, apoi prin altul, sau trebuie să corectăm traseul, aşa cum o facem cu unele cursuri de apă. Viaţa nu ne lasă să stăm, ea ne obligă să trecem prin locuri diferite pentru a învăţa să descoperim, să vedem, să înţelegem, să simţim, să acţionăm în felurite moduri. Deci, trebuie să căutăm permanent soluţii pentru noile probleme cu care viaţa ne confruntă. Mai întâi, trebuie să învăţăm să punem în balanţă dificultăţile minore de cele majore. Dar, în schimb, noi facem exact pe dos: comparăm mereu puţinul pe care îl avem cu ceea ce posedă vecinii noştri: “A, ăsta are deja un Mercedes şi eu n-am decât un Trabant!... A, ăsta are un diamant şi eu n-am decât nişte perle false!” Dacă ţinem să facem comparaţii, trebuie să învăţăm să descoperim avantajele pe care le avem în comparaţie cu atâţia alţii care nu le au. Deci trebuie să acceptăm, cel puţin, să privim lucrurile sub un alt unghi: în faţa oricărui eveniment, a oricărei situaţii, opriţi-vă o clipă pentru a cântări cele două aspecte - negativ şi pozitiv. Nu trebuie, bineînţeles, să ne amăgim că totul este bun, dar trebuie, în acelaşi timp, să refuzăm să ne oprim întotdeauna numai asupra aspectelor negative ale vieţii. Vă gândiţi: “Păi ştim deja toate astea”. Da? Atunci procedaţi aşa cum vi se pare mai simplu! Observaţi-vă şi veţi descoperi cu surprindere că prea des uitaţi să utilizaţi tocmai raţionamentele corecte şi informaţiile cele mai pertinente.

    Cu o secundă înainte de a face un pas flagrant greşit, noi am selectat următoarele termene de comparaţie. Ele nu sunt infailibile, ele pot prezenta anumite riscuri, dar oricum acestea, sunt infinit mai mici dechât simpla şi implacabila noastră ignoranţă.

    10 ÎNTREBĂRI, PRIMELE CONSTATĂRI


    1. Ţi-ai examinat cu atenţie motivele care te determină să te dedici actului comercial?


    DA NU

    2. Consideri că aceste motive sunt suficient de puternice ca să-ţi întărească voinţa până acolo încât să te comporţi (pe viitor) ca un adevărat luptător din cele mai redutabile comandouri?

    DA NU

    3. Ai oarecare experienţă sau pregătire în domeniu (sau într-un domeniu asemănător)?

    DA NU

    4. Ai evaluat cu realism dacă dispui de acele caracteristici care sunt necesare pentru a reuşi în cadrul forţelor de vânzare?

    DA NU

    5. Te-ai străduit în ultima perioadă de timp să deprinzi anumite însuşiri pe care până acum nu le-ai probat sau însuşit?

    DA NU

    6. Ţi-ai făcut o evaluare estimativă a beneficiilor pe care poţi să le obţii în primii doi ani hotărâtori şi ai comparat aceste beneficii cu cele pe care le-ai fi putut obţine ca angajat într-un alt domeniu?

    DA NU

    7. Eşti într-adevăr dispus să ai un venit care nu va fi sigur şi fix, înspecial, în primii ani ai funcţionării în cadrul forţelor de vânzare?

    DA NU

    8. Eşti o persoană care lucrează mai uşor pentru alţii, decât pentru sine?

    DA NU

    9. Eşti o persoană care nu se descurajează uşor?

    DA NU

    10. Eşti o persoană din categoria celor care se caracterizează prin INIŢIATIVĂ, RISC şi CREATIVITATE, sau mai curând din categoria acelor persoane care se evidenţiază prin ADAPTARE, RESEMNARE şi ÎNREGIMENTARE?

    DA NU

    NOTĂ: Fiecare întrebare la care s-a răspuns prin DA, se notează cu 1 punct, iar fiecare NU, cu -1 punct.

    Interesant este, însă, să căutaţi în prezentul curs argumentele împortiva versiunilor lui NU.

    O ANALIZĂ DE MAI MARE FINEŢE

    Marcaţi printr-un X răspunsurile care corespund cel mai bine situaţiei în care vă aflaţi.

    1. SUNTEŢI GENUL CARE PORNEŞTE ÎNTOTDEAUNA SINGUR ?

    a) Fac totul din proprie iniţiativă. Nimeni nu trebuie să mă împingă de la spate.

    b) Dacă cineva mă deranjează întotdeauna mă simt ambiţionat să încep, după aceea continui bine.

    c) Se rezolvă uşor. Nu mă mobilizez până nu am încotro.


    2. CE SIMŢIŢI FAŢĂ DE ALŢI OAMENI ?

    a) Îmi plac oamenii. Mă pot acomoda aproape cu oricine.

    b) Am o mulţime de prieteni, nu mai am nevoie de altcineva.

    c) Cei mai mulţi oameni mă irită.


    3. CONSIDERAŢI CĂ ÎI PUTEŢI INFLUIENŢA PE ALŢII ?

    a) Cred că îi pot determina pe cei mai mulţi să mi se alăture când încep ceva.

    b) Pot direcţiona o persoană sau un grup, dacă cineva îmi spune ce ar trebui să facem.

    c) Las în seama altora să urnească lucrurile. Apoi mă alătur şi eu, dacă sunt dispus.


    4. VĂ ASUMAŢI CU UŞURINŢĂ RĂSPUNDEREA ?

    a) Îmi place să-mi asum obligaţii şi să le îndeplinesc.

    b) Îmi asum responsabilitatea numai dacă nu am încotro.

    c) Mai curând las altora răspunderea.


    5. ŞTIŢI CE APTITUDINI VĂ SUNT NECESARE PENTRU A REUŞI ÎN CADRUL FORŢELOR DEVÂNZARE ?

    a) DA, cred că le cunosc pe toate.

    b) DA, aş putea enumera câteva aptitudini necesare, dar nu aş putea să spun cât sunt de importante.

    c) NU consider că există nişte calităţi standard, pentru fi un vânzător de elită. Fiecare om ar putea fi în felul lui un vânzător de succes.


    6. CREDEŢI CĂ AVEŢI PASIUNE ŞI ÎNCLINAŢII PENTRU DOMENIUL VÂNZĂRILOR, ASTFEL ÎNCÂT SĂ VĂ FIE UŞOR SĂ INTRAŢI ŞI MAI ALES SĂ VĂ MENŢINEŢI ÎN DOMENIUL RESPECTIV ?


    a) DA, cred că sunt suficient de pasionat şi am destule înclinaţii pentru acest domeniu

    b) DA, însă nu ştiu dacă pasiunea şi înclinaţiile mele sunt suficient de puternice pentru a-mi asigura succesul.

    c) NU, însă cred că pasiunea şi înclinaţiile pot fi suplinite printr-o muncă asiduă.


    7. CÂT DE BUN ORGANIZATOR SUNTEŢI ?

    a) Îmi place să am un plan înainte de a începe orice. În general, sunt genul căruia îi place să aibă lucrurile în ordine când echipa din care fac parte doreşte să întreprindă ceva.

    b) Mă descurc foarte bine, cu condiţia ca lucrurile să nu devină complicate. Atunci, mă retrag.

    c) Nu sunt interesat să am un plan dinainte stabilit. Inspiraţia mă ajută întotdeauna.


    8. VĂ PLANIFICAŢI VIITORUL ?

    a) Da, însă lăsând loc şi surprizei.

    b) DA, fără să includ surpriza.
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

Pagina 2 din 2 PrimulPrimul 12

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •