Bibliotecile Antice (2) Bibliotecile Amorite

Nota: Amoriţii (sumeriană MAR.TU, akkadiană Amurrūm, egipteană Amar, ebraică Emori-Amori) este un termen care se referă la un popor antic vorbitor al unei limbi semite de vest, care a locuit la vest de Eufrat, care a jucat un rol însemnat în istoria Siriei, Palestinei si a Mesopotamiei, incepând din a doua jumătate a Mileniului al doilea î.Hr. Amoriţii sunt menţionaţi si în Biblia ebraică (Vechiul Testament) dede 85 ori ca unul din popoarele Canaanului, care au fost biruite de triburile lui Israel. Utilizarea termenului Amurru nu a fost fixă în cursul secolelor. Amurru putea desemna triburi semitice de vest sau de est, si uneori era folosit ca noiune geografică statală desemnând mai multe regate din Siria si Canaan. În scrierile sumeriene cele mai timpurii (pe la 2400 î.Hr.) numele de ţara Mar.tu se referea la o regiune la „vest” de Eufrat care conţine Siria si Canaanul. În scrierile akkadiene sunt prezentaţi ca niste nomazi, legaţi mai cu seamă de Muntele Amurru, actualul Djebel Bishri din Siria. Locul lor de origine ar putea să fi fost Peninsula Arabică. [Sursa: Norman Gottwald in Encyclopedia Judaica, Gale Group, 2008] Am sa incep aceasta saga culturala cu ceea ce eu consider o prima “biblioteca” din istoria inregistrata a omeniri. Voi discuta despre continutul si importanta ei si despre istoria unui mare rege prieten si aliat cu vestitulul Hamurabi, pana la urma tradat, pradat si ucis de acesta. Numele lui a fost Zimrilim. Aceasta prima biblioteca apartine orasului-stat Mari. Mari a fost un oras stat care a cunoscut doua perioade de glorie, prima intre ani 2900 – 2400 (2000?) î.Hr. si a doua intre 1900 – 1759 î.Hr. Existenta acestui oras a fost curmata de cei 2 giganti a vechilor regate Mesoptamiene, Saragon Acadianul si Hamurabi Babilonianul. Deoarece Saragon I-ul a trait cu vreo 300 de ani mai tarziu decat prima distrugere a orasului Mari (sec 20 î.Hr.), se poate ca prima data orasul sa fi fost distrus de Eblaiti. Deoarece eu sustin ca prima perioada de glorie a fost intre 2900 si 2000 î.Hr., Saragon I-ul este cel mai bun candidat posibil. De ce a fost distrus orasul Mari ? Simplu, pentru ca nimeni atunci (ca si acum) nu-si doreste un vecin mai bogat si mai destept decat el si care pe deasupra nici nu se poate apara, asadar o chestie de cantitate versus calitate (o probleme veche cat lumea). Orasul Mari a fost localizat la granita estica dintr Irak si Siria, pe teritoriul Siriei. Orasul a fost descoperit in 1933, cand un beduin a vrut sa sape un mormant pentru o ruda decedata. In acele timpuri Siria a fost dominion Francez, asa ca francezi au facut sapaturile, in fine din 1933 si pana in 2005 au reusit sa dezgroape aproximativ 50% din suprafata orasului. Povestea se complica atunci cand o alta biblioteca masiva (26000 de tablete) este descoperita in orasul Nuzi, alt oras antic pe malul raului Tigru (Nuzi fiind situata pe malurile raului Eufrat), Aceasta biblioteca descoperita in Nuzi, este aproape in intregimea ei despre orasul Mari, sa fi fost o parte din biblioteca din Mari salvata de refugiati ai urgiei lui Hamurabi? Poate da, sau poate nu. Cert esta ca ambele sunt foarte partial descifrate desi au trecut aproape 80 de ani de la descoperirea lor. Ceeace a fost descifrat insa produce mari probleme politice, este vorba de nume si locuri pe care le intalnim in Biblie si asta bineinteles nu poate fi “politically correct” intr-un context in care Mari este in Siria, locatiile amintite sunt in Israel, protagonisti sunt personaje biblice si al naibi treaba, arheologi sunt francezi si italieni care vor si ei o particica de glorie dar care nu au nici expertiza si nici conditiile financiare pentru a finaliza proiectul de descifrare si traducere. Cateva lucruri totusi despre aceste biblioteci minunate. Mari este cel mai estic punct de referinta direct al culturi sumeriene, locuitori sai in aceste perioade sunt semiti din triburile Amorite. Cueniformele sunt sumeriene, limba este semita si unui paleograf serios ii este clar ca limba este nord-semita si este direct inrudita cu ebraica veche. Interesanta mixtura. Da este interesanta, pentru ca acesti amoraiti in traducere Sumeriana (MAR-TU) sunt oameni Vestului, care vest? Probabil Canan. In Biblie sunt intalniti si amintiti de zeci de ori. Mult mai interesant este ca, “axis mundi” (sa ne folosim de treminologia lui Eliade) a religiilor Abrahamice (Judaism, Crestinism si Islam) este muntele Moria, adica muntele Amoritilor, locul in care Dumnezeu si Abraham au incheiat juramantul etern si pe care ingerul lui Dumnezeu la oprit pe Abraham sa-si jerfeasca singurul fiu din veneratie si credinta (Isaac la Evrei si Crestini, Ismael la Arabi). Pe muntele Moria, Solomon si-a construit Templul si arabii Moscheia el-Aktza, si tot de pe acest munte Iisus va judeca in timpurile viitoarea ale Parusiei. Interesante lucruri in aceste biblioteci, cand, cum si daca le vom afla vreo data. Ca lucrurile sa fie complete, Germani cu “prostiile lor organizate” numite colectiv “suprematia rasei ariene” au hotarat, analizand cateva statuete gasite in Mari, ca de fapt Amoritii erau Arieni, si de aici au conclus ca si David si bineinteles Iisus au fost tot Arieni, desi Zimrilin, regele Amorit al orasului-stat Mari arata ca un rabin din Brooklin. Povestea Regelui Zimrilim

Una din cronicile gasite in Mari, povesteste povestea ultimului rege al orasului-stat Mari. Documentul descoperit de arheologii francezi, impreuna cu alte mii nu este din nefericire liber de copyright, asa ca ne vom multumi sa postam exemplui unui alt document mai prozaic expus la Louvre, botezat in limba de lemn a cercetatorilor AO 20161 (Tablette de Zimri-Lim, roi de Mari, sur la fondation d’une glacičre ŕ Terqa. Argile cuite, vers 1780 av. J.-C. – Department of Oriental Antiquities, Richelieu, ground floor, room 3 – tableta care descrie fondarea unei camere frigorifice in anul 1789 i.Hr.). Povestea lui Zimrilim incepe de fapt cu antecesori sai. Tatal lui Zimrilim, regele Iakhdunlim, rege Amorit ca si fiul sau si bunicul regal Iagitlim, a fost un mare rege luptator care tot cucerind orase si state a ajuns la Marea Mediterana. Daca priviti pe harta postata mai sus, va puteti da seama ca a fost un mare conducator de osti. Iakhdunlim se povesteste a facut aceste expediti nu pentru ca era un cotropitor ci pentru ca el a fost amenintat de triburile cotropitoare Cananite (interesant, nu?). Printre orasele cucerite a fost si orasul care astazi se numeste Haleb ( pe atunci of Yamhad), adica binecunoscutul oras Aleppo. Parte proasta a fost “cartierul” in care a fost “plasata” Mari, la fel de rau famat ca si in zilele noastre. Regele Iakhdunlim a fost otravit de serivtorii lui, platiti de hamsanul Rege Asirian Shamshi-Adad I. Acesta a cucerit regatul si tanarul mostenitor Zimrilim a scapat ca prin urechile acului refuigindu-se in orasul Aleppo. Shamshi-Adad I-ul isi incoroneaza fiul pe Yasmah-Adad ca regent al regatului Mari. In fine Shamshi-Adad, moare si el putin omorat si regentul Zimrilim reuseste sa-si recuceresca patria natala. Aflam din cronica lui Zimrilim ca in exil el s-a casatorit cu o printesa a Yamhadului pe nume Shibtu, care din cele scrise a avut o mare influenta politica. Zimrilim si Shibtu au avut 8 fete care in parte s-au casatorit cu “baronii locali” dar doua au fost preotesele lui Ishtar. Interesanta este povestea fetei lui numita Kiru, care a guvernat cu suces una din posesiunile principale ale regatului. Zice Prof. Abraham Malamat, ca in Mari femeile care doreau si aveau potential se bucurau de egalitate cu barbati si puteau ocupa functii publice. Crezand ca se poate invata din istoria tatlui sau, Zimrilim incheie o alianta cu Hamurabi regele Asirienilor, luptand impreuna impotriva regatului Eshnunna in 1764 i.Hr. si aici se opreste povestea, sfarsitul il cunoastem din istorie. Dupa succesul aliantei si consolidarea puterii militare Hamurabi il ataca pe Zimrilim in 1757 i.Hr (adica exact dupa 7 ani, nu uitati ca datele i.Hr sunt coboratoare) si cucereste Mari. Care a fost soarta lui Zimrilim, nu avem cum sa stim, stim insa ca Mari a incetat sa existe.