Aurel Vlad

[Adrian Pop]

Original Message --------

Subject:	Fwd: Fw: Calatoria sufletelor ( fa-ti timp , ca-i interesant )...........
Date:	Mon, 16 Jun 2014 18:36:28 -0400
From:	Aurel Vlad <avpetreanu@gmail.com>
To:	undisclosed-recipients:;

Subject: Fw: Calatoria sufletelor ( fa-ti timp , ca-i interesant )...........
To: Aurel Vlad <avpetreanu@gmail.com>



----- Original Message ----- From: Daniela
To: undisclosed recipients
Sent: Sunday, June 15, 2014 8:53 PM
Subject: Calatoria sufletelor ( fa-ti timp , ca-i interesant )...........


























NU RATA SA TE INFORMEZI! ESTE FABULOS!
tp.













Când Dr. Newton, maestru hipnoterapeut atestat, a început regresia temporală cu clienţii săi pentru a accesa amintirile din vieţile lor trecute, a făcut o descoperire de proporţii enorme: că există posibilitatea de a „vedea” lumea spiritelor prin ochii minţii subiecţilor aflaţi în stare de hipnoză sau de supraconştienţă; şi că subiecţii aflaţi în această stare erau capabili să-i spună ce făceau sufletele lor între vieţile lor pe Pământ.

Ce eşti pe cale de a citi în această carte îţi va zgudui ideile preconcepute despre moarte.

...

ÎŢI este frică de moarte? Te întrebi ce se va întâmpla după ce mori? Este oare posibil să ai un spirit care a venit de altundeva şi care se va întoarce acolo după ce trupul tău moare sau reprezintă doar o dorinţă ascunsă din cauză că îţi este frică?
Constituie un adevărat paradox faptul că oamenii, singurii dintre toate creaturile de pe Pământ, trebuie să-şi reprime frica de moarte, pentru a putea trăi normal. Şi totuşi, instinctul nostru biologic nu ne lasă să uităm niciodată acest pericol extrem în care se află fiinţa noastră. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, spectrul morţii creşte în conştiinţa noastră. Chiar şi persoanele credincioase se tem că moartea este sfârşitul existenţei lor ca persoane. Cea mai mare groază a noastră faţă de moarte ne face să ne gândim la neantul morţii, care va pune capăt tuturor legăturilor cu familia şi
prietenii. Moartea face ca toate ţelurile noastre Pământeşti să pară zadarnice.
...

[Adrian Pop]

-------- Original Message --------

Subject:	Fwd: Redirecţionat: a dati la intelectuali
Date:	Mon, 16 Jun 2014 18:11:04 -0400
From:	Aurel Vlad <avpetreanu@gmail.com>
To:	undisclosed-recipients:;

In dimineata asta sunt mandru ca sunt roman: o mandrie cu un gust trist

de Vlad Mixich HotNews.ro

Marţi, 8 octombrie 2013, 2:43 Actualitate | Opinii




Vlad Mixich

Foto: Cristian Stefanescu



Noaptea trecuta, in casa unui profesor din California al carui nume, Randy Schekman, nu l-am mai auzit niciodata, a sunat telefonul. Era mult trecut de miezul noptii si profesorul, alaturi de sotia lui, a sarit din pat. La celalalt capat era un alt profesor, un suedez, care l-a anuntat pe Schekman ca tocmai i se acordase premiul Nobel pentru Medicina si Fiziologie in 2013.

Peste cateva ore, dupa anuntul oficial facut la Stockholm, profesorul Schekman a acordat primul interviu telefonic, scurt si emotionat, site-ului comitetului Nobel. In acest interviu a pronuntat numele unui singur alt om de stiinta: un roman.

„Pentru inceput as vrea sa-l onorez pe George Palade”, a spus profesorul proaspat nobeliat, „cel care a fost intr-adevar deschizatorul de drumuri in domeniul biologiei celulare prin dezvoltarea tehnicilor de microscopie electronica prin care am putut vizualiza membranele din interiorul celulelor. Geniul sau a descoperit cum sunt asamblate proteinele care urmeaza sa fie transportate in afara celulei, printr-o linie de asamblare in interiorul celulei”.

Celalalt american care a primit in acest an premiul Nobel pentru Medicina, James Rothman, este seful catedrei de Biologie Celulara de la Universitatea Yale. In 2008, profesorul Rothman spunea ca „munca mea de-o viata, transportul membranar intracelular, a fost inspirata de descoperirile lui George Palade, cel care a fondat in 1973 departamentul de biologie celulara de la Yale si care a pus bazele biologiei celulare asa cum o stim astazi”. Astazi, catedra de Biologie Celulara a Universitatii Yale, clasata a patra in lume in QS World University Rankings, poarta numele aceluiasi profesor roman, nascut in 1912 la Iasi.

Am ascultat interviul telefonic acordat de profesorul Schekman. A pronuntat clar si fara accent numele lui George Palade. Mentorul lui Schekman a fost un mare admirator al romanului si admiratia s-a transmis mai departe. In 2008, la moartea lui Palade, profesorul Schekman era cel care-i scria necrologul in revista Science, cea mai prestigioasa publicatie stiintifica din lume.

L-am ascultat pe Schekman pronuntand „pentru inceput” numele lui Palade si am simtit mandrie. Acea mandrie curata si verticala pentru care i-am invidiat intotdeauna pe americani atunci cand vorbesc despre Constitutia lor, pe francezi atunci cand iti descriu pictura lor sau pe polonezi atunci cand vorbesc despre papa Wojtyla.

Dar nu pentru ca George Emil Palade s-a nascut, absolut intamplator, la Iasi . Si nici pentru accidentul genialitatii sale, care rasare cand si cand in orice popor. Ci pentru ca Palade, care a plecat din Romania la 34 de ani, chiar este produsul acelei tari care era Romania in perioada interbelica. „Mediul familial explica cum de am dobandit, inca de timpuriu, respect pentru carti, pentru savanti si pentru educatie”, scria Palade in 1974, anul in care a primit premiul Nobel pentru Medicina.

Palade a terminat ca sef de promotie Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Medicina, si profesorul Francisc Rainer l-a luat sub obladuirea sa. A inceput sa lucreze in laboratorul de Anatomie al facultatii bucurestene unde cercetarile sale au inceput sa se remarce. Era un geniu care, in urma educatiei primite, a inflorit. Nu s-a pierdut. Dar a venit si epoca cand a fost silit sa fuga. Tot un profesor roman, Grigore Popa, a fost cel care l-a convins pe Palade sa emigreze in Statele Unite, in 1946. Acolo a explodat geniul lui Palade.

In perioada comunista, profesorul Palade a vizitat de cateva ori Romania . A reusit sa-si aduca rudele la Stockholm pentru a participa la ceremonia de inmanare a premiului Nobel. A reusit sa scoata din tara cativa cercetatori romani. S-a intalnit cu sotii Ceausescu si ma tem sa-mi imaginez intalnirea. Pana si in inchipuire mi-ar fi prea rusine. „Erau in mod evident interesati de valoarea propagandistica a relatiei cu mine si nu de ideea de a oferi tinerilor cercetatori romani o educatie stiintifica”, povesteste profesorul Palade intr-un interviu. „Ceea ce doreau ei cu adevarat era un institut model, care sa poata fi aratat vizitatorilor straini”.

Au trecut decenii de atunci. Romania a evoluat, s-a desprins de Uniunea Sovietica, a intrat in NATO, in UE, granitele s-au deschis, cei mai buni cercetatori romani au inceput sa studieze la universitatile care dau astazi laureati de premiu Nobel. S-ar crede ca e doar o chestiune de timp pana ce un alt roman va castiga un Nobel pentru Medicina.

Dar ma tem ca, mai degraba, va tine de noroc. In urma cu putini ani am pus aceeasi intrebare mai multor studenti din primul an al unei facultati de medicina romanesti: cine este singurul roman care a castigat premiul Nobel pentru Medicina? Din 60 de studenti au stiut sa raspunda doar trei. Mi s-a facut rusine. Si nu era o inchipuire.

Cum nu este o inchipuire faptul ca profesorul Palade a fost primit in Academia Romana, ca membru de onoare, abia la un an dupa ce i s-a acordat premiul Nobel. Era deja de 14 ani membru al Academiei de Stiinte americane. Cum nu este o inchipuire faptul ca profesorul Palade a primit abia in 2007 cea mai inalta decoratie a statului roman. Trecusera 21 de ani de cand Ronald Reagan ii decernase deja Medalia Nationala pentru Stiinta.

Intr-un interviu din 2002, profesorul Palade povestea ca a avut „o scurta intalnire cu presedintele Ion Iliescu, dar nu mi s-a cerut parerea in legatura cu reforma stiintei in Romania”.

In urma cu doua saptamani am participat la o dezbatere despre educatia stiintifica in Romania. Printre romani si un invitat strain: Ferdinand Habsburg, directorul unei televiziuni cu programe stiintifice care e prezenta si la noi. A pus o intrebare pe care am simtit-o si ca o mustrare: „Voi romanii aveti atat de multi cercetatori, atat de multi oameni de stiinta extraordinari. De ce nu-i transformati in eroi?”

Universitatile romanesti au inregistrat in acest an contra-performanta de a cadea in QS World University Rankings cu o suta de locuri: suntem mai jos de pozitia 700, in acelasi clasament in care universitatea americana care si-a botezat un departament cu numele unui cercetator roman este pe locul patru. Astazi, la aproape un secol distanta de anul in care George Emil Palade absolvea ca sef de promotie Facultatea de Medicina din Bucuresti, un tanar roman cu acelasi geniu nu ar ramane la Bucuresti nici macar pentru a termina primul an de facultate.

Se povesteste ca studentul Palade era tratat de colegii sai de facultate, din urma cu un secol, ca o adevarata vedeta. Era modelul lor. Eroul lor.

Da, in dimineata asta sunt mandru ca sunt roman. Dar e o mandrie cu un gust trist.

[Adrian Pop]

-------- Original Message --------

Subject:	Fwd: Redirecţionat: a dati la intelectuali
Date:	Mon, 16 Jun 2014 18:11:04 -0400
From:	Aurel Vlad <avpetreanu@gmail.com>
To:	undisclosed-recipients:;

In dimineata asta sunt mandru ca sunt roman: o mandrie cu un gust trist

de Vlad Mixich HotNews.ro

Marţi, 8 octombrie 2013, 2:43 Actualitate | Opinii




Vlad Mixich

Foto: Cristian Stefanescu



Noaptea trecuta, in casa unui profesor din California al carui nume, Randy Schekman, nu l-am mai auzit niciodata, a sunat telefonul. Era mult trecut de miezul noptii si profesorul, alaturi de sotia lui, a sarit din pat. La celalalt capat era un alt profesor, un suedez, care l-a anuntat pe Schekman ca tocmai i se acordase premiul Nobel pentru Medicina si Fiziologie in 2013.

Peste cateva ore, dupa anuntul oficial facut la Stockholm, profesorul Schekman a acordat primul interviu telefonic, scurt si emotionat, site-ului comitetului Nobel. In acest interviu a pronuntat numele unui singur alt om de stiinta: un roman.

„Pentru inceput as vrea sa-l onorez pe George Palade”, a spus profesorul proaspat nobeliat, „cel care a fost intr-adevar deschizatorul de drumuri in domeniul biologiei celulare prin dezvoltarea tehnicilor de microscopie electronica prin care am putut vizualiza membranele din interiorul celulelor. Geniul sau a descoperit cum sunt asamblate proteinele care urmeaza sa fie transportate in afara celulei, printr-o linie de asamblare in interiorul celulei”.

Celalalt american care a primit in acest an premiul Nobel pentru Medicina, James Rothman, este seful catedrei de Biologie Celulara de la Universitatea Yale. In 2008, profesorul Rothman spunea ca „munca mea de-o viata, transportul membranar intracelular, a fost inspirata de descoperirile lui George Palade, cel care a fondat in 1973 departamentul de biologie celulara de la Yale si care a pus bazele biologiei celulare asa cum o stim astazi”. Astazi, catedra de Biologie Celulara a Universitatii Yale, clasata a patra in lume in QS World University Rankings, poarta numele aceluiasi profesor roman, nascut in 1912 la Iasi.

Am ascultat interviul telefonic acordat de profesorul Schekman. A pronuntat clar si fara accent numele lui George Palade. Mentorul lui Schekman a fost un mare admirator al romanului si admiratia s-a transmis mai departe. In 2008, la moartea lui Palade, profesorul Schekman era cel care-i scria necrologul in revista Science, cea mai prestigioasa publicatie stiintifica din lume.

L-am ascultat pe Schekman pronuntand „pentru inceput” numele lui Palade si am simtit mandrie. Acea mandrie curata si verticala pentru care i-am invidiat intotdeauna pe americani atunci cand vorbesc despre Constitutia lor, pe francezi atunci cand iti descriu pictura lor sau pe polonezi atunci cand vorbesc despre papa Wojtyla.

Dar nu pentru ca George Emil Palade s-a nascut, absolut intamplator, la Iasi . Si nici pentru accidentul genialitatii sale, care rasare cand si cand in orice popor. Ci pentru ca Palade, care a plecat din Romania la 34 de ani, chiar este produsul acelei tari care era Romania in perioada interbelica. „Mediul familial explica cum de am dobandit, inca de timpuriu, respect pentru carti, pentru savanti si pentru educatie”, scria Palade in 1974, anul in care a primit premiul Nobel pentru Medicina.

Palade a terminat ca sef de promotie Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Medicina, si profesorul Francisc Rainer l-a luat sub obladuirea sa. A inceput sa lucreze in laboratorul de Anatomie al facultatii bucurestene unde cercetarile sale au inceput sa se remarce. Era un geniu care, in urma educatiei primite, a inflorit. Nu s-a pierdut. Dar a venit si epoca cand a fost silit sa fuga. Tot un profesor roman, Grigore Popa, a fost cel care l-a convins pe Palade sa emigreze in Statele Unite, in 1946. Acolo a explodat geniul lui Palade.

In perioada comunista, profesorul Palade a vizitat de cateva ori Romania . A reusit sa-si aduca rudele la Stockholm pentru a participa la ceremonia de inmanare a premiului Nobel. A reusit sa scoata din tara cativa cercetatori romani. S-a intalnit cu sotii Ceausescu si ma tem sa-mi imaginez intalnirea. Pana si in inchipuire mi-ar fi prea rusine. „Erau in mod evident interesati de valoarea propagandistica a relatiei cu mine si nu de ideea de a oferi tinerilor cercetatori romani o educatie stiintifica”, povesteste profesorul Palade intr-un interviu. „Ceea ce doreau ei cu adevarat era un institut model, care sa poata fi aratat vizitatorilor straini”.

Au trecut decenii de atunci. Romania a evoluat, s-a desprins de Uniunea Sovietica, a intrat in NATO, in UE, granitele s-au deschis, cei mai buni cercetatori romani au inceput sa studieze la universitatile care dau astazi laureati de premiu Nobel. S-ar crede ca e doar o chestiune de timp pana ce un alt roman va castiga un Nobel pentru Medicina.

Dar ma tem ca, mai degraba, va tine de noroc. In urma cu putini ani am pus aceeasi intrebare mai multor studenti din primul an al unei facultati de medicina romanesti: cine este singurul roman care a castigat premiul Nobel pentru Medicina? Din 60 de studenti au stiut sa raspunda doar trei. Mi s-a facut rusine. Si nu era o inchipuire.

Cum nu este o inchipuire faptul ca profesorul Palade a fost primit in Academia Romana, ca membru de onoare, abia la un an dupa ce i s-a acordat premiul Nobel. Era deja de 14 ani membru al Academiei de Stiinte americane. Cum nu este o inchipuire faptul ca profesorul Palade a primit abia in 2007 cea mai inalta decoratie a statului roman. Trecusera 21 de ani de cand Ronald Reagan ii decernase deja Medalia Nationala pentru Stiinta.

Intr-un interviu din 2002, profesorul Palade povestea ca a avut „o scurta intalnire cu presedintele Ion Iliescu, dar nu mi s-a cerut parerea in legatura cu reforma stiintei in Romania”.

In urma cu doua saptamani am participat la o dezbatere despre educatia stiintifica in Romania. Printre romani si un invitat strain: Ferdinand Habsburg, directorul unei televiziuni cu programe stiintifice care e prezenta si la noi. A pus o intrebare pe care am simtit-o si ca o mustrare: „Voi romanii aveti atat de multi cercetatori, atat de multi oameni de stiinta extraordinari. De ce nu-i transformati in eroi?”

Universitatile romanesti au inregistrat in acest an contra-performanta de a cadea in QS World University Rankings cu o suta de locuri: suntem mai jos de pozitia 700, in acelasi clasament in care universitatea americana care si-a botezat un departament cu numele unui cercetator roman este pe locul patru. Astazi, la aproape un secol distanta de anul in care George Emil Palade absolvea ca sef de promotie Facultatea de Medicina din Bucuresti, un tanar roman cu acelasi geniu nu ar ramane la Bucuresti nici macar pentru a termina primul an de facultate.

Se povesteste ca studentul Palade era tratat de colegii sai de facultate, din urma cu un secol, ca o adevarata vedeta. Era modelul lor. Eroul lor.

Da, in dimineata asta sunt mandru ca sunt roman. Dar e o mandrie cu un gust trist.

[Adrian Pop]

---------- Forwarded message ----------
From: Elena Vasilescu <hellenvasilesco17@gmail.com>
Date: 2014-09-10 7:03 GMT-04:00
Subject: Fwd: Cum văd ruşii harta Europei în 2035 (ROMANIA FARA TRANSILVANIA) !
To:


Cum văd ruşii harta Europei în 2035







[IMG]imap://adipop%40popservice%2Ero@mail.popservice.ro:143/fetch%3EUID%3E.INBOX%3E31135?part=1.2&filename=%7E WRD162.jpg[/IMG]

Vladimir Putin priveşte cu neîncredere viitorul Europei FOTO Reuters


[IMG]imap://adipop%40popservice%2Ero@mail.popservice.ro:143/fetch%3EUID%3E.INBOX%3E31135?part=1.2&filename=%7E WRD162.jpg[/IMG]

O hartă publicată în presa rusă arată cum unele aspiraţii expansioniste ale Kremlinului au devenit realitate, ridicând noi semne de întrebare cu privire la momentul în care au apărut planurile de anexare a Peninsulei Crimeea.

Acum doi ani, în presa rusă era rostogolită o hartă a Europei. Sursa era „Express Gazeta”, un cotidian tabloid care se face remarcat pentru titlurile senzaţionaliste. Harta ar fi fost elaborată, susţineau jurnaliştii ruşi, de „experţi în geopolitică” pe care nu-i numea, care ar fi folosit şi lucrări ale analiştilor Alvin Toffler, Zbignew Brzezinski şi Samuel Huntington.





Atunci, harta era considerată cel mult o încercare de a aţâţa spiretele naţionaliste în rândul categoriei de ruşi nemulţumiţi de declinul Rusiei în rândul puterilor mondiale. Acum, harta a fost reluată de publicaţiile internaţionale şi, deşi ea nu a suferit nicio modificare, o graniţă s-a schimbat categoric: cea a Ucrainei.


Aşa cum anunţa harta acum doi ani, Peninsula Crimeea a trecut înapoi la Rusia, de care a aparţinut până în 1953. Aceeaşi hartă delimitează estul separatist al Ucrainei, care ar urma să treacă tot la Rusia. După aceste schimbări, Kievul şi-ar pierde ieşirea la Marea Neagră, iar întreaga coastă de nord a acestaia ar cădea sub controlul Moscovei.


Aceasta ar fi însă doar una dintre schimbările de la graniţa Uniunii Europene. Treptat, tot mai multe state din vestul şi centrul continentului, „inima” UE, ar începe să se dezintegreze, roase din interior de tensiunile separatiste. Ruşii descriu astfel o Europă falită din punct de vedere moral şi economic, retorica fiind din acelaşi registru perfecţionat în timpul URSS.


Acelaşi discurs s-a putut auzi şi în ceea ce priveşte anexarea Crimeei şi criza din Ucraina: Moscova se prezenta drept un bastion al păcii şi securităţii internaţionale, în timp ce NATO este descris drept agresorul care înaintează nepermis de mult spre graniţele Rusiei. Astfel, declinul moral şi economic atrage scinarea pentru aproape toate marile ţări din UE.


Regatul nu mai e unit


Astfel, ruşii prevăd că scoţienii vor alege independenţa de Londra la referendumul din septembrie 2014, şi Irlanda de Nord dă curs chemării de a se alătura Irlandei ca parte a unui stat reunificat. Marea Britanie rămâne formată doar din Anglia şi Ţara Galilor.


Spania pierde Ţara Bascilor şi Catalonia


Nici mişcările separatiste din Spania, mult mai accentuate, nu rămân fără deznodământ în viziunea ruşilor. Madridul ar pierde controlul asupra Ţării Bascilor, dar şi asupra Cataloniei. Deja, în aceste regiuni circulă deja monede alternative, populaţia locală fiind nemulţumită de euro şi de criza care a izbucnit în zona euro acum trei ani. În plus, catalanii au votat deja într-un referendum local independenţa de Spania.


[IMG]imap://adipop%40popservice%2Ero@mail.popservice.ro:143/fetch%3EUID%3E.INBOX%3E31135?part=1.2&filename=%7E WRD162.jpg[/IMG]
Click pentru a mări harta


Franţa rămâne fără Piemont şi Alsacia


Bascii nu se limitează însă la pământ spanniol şi se extind spre nord, ocupând doar o zonă de coastă din sudul Franţei. Piemontul ar alege, iar Alsacia-Lorena ar reveni Germaniei, de care a aparţinut până la Primul Război Mondial.


Germania câştigă cel mai mult


Ajungem astfel la primul câştig teritorial al Germaniei care, după Rusia, bineînţeles, câştigă cel mai mult în noua ordine trasată de ruşi. Germania ar prelua şi Luxemburgul, iar jumătatea de nord a Belgiei ar trece la Olanda, în timp ce sudul rămâne independent, cu numele Valonia. Tot în favoarea Germaniei, Polonia ar pierde Pomerania, Silezia şi Prusia.


Liga Nordului ia jumătate din Italia


Felul în care „experţii în geopolitică” au desenat noua hartă a Italiei acum doi ani arată că, măcar la nivel politic, nu au fost exageraţi. Ruşii au tăiat simplu Peninsula Italiană la mijloc, de la Ancona la Piombino, iar partea de nord se va numi Liga Nordului, după partidul care tocmai a bifat o reuşită majoră la alegerile europarlamentare de la sfârşitul lunii mai.


Ungaria îşi vede visul cu ochii şi devine mare


Schimbările sunt majore însă în zona de graniţă a Uniunii Europene. România, Moldova, Ucraina şi Serbia ar urma să aibă alte graniţe. În primul rând, iar o parte din Transilvania ar trece la Ungaria, după cum îşi doresc extremiştii din Jobbik, şi el partid intrat în Parlamentul European.


România se uneşte cu Moldova şi are graniţă cu Rusia


România ar prelua însă Republica Moldova, dar fără regiunea separatistă Tranistria, care s-ar alipi Rusiei ajunsă astfel la uun pas de Delta Dunării. Şi regiunea Cernăuţi s-ar întoarce la România, iar nordul acesteia s-ar rupe şi el de Ucraina şi s-ar concentra în statul independent Galiţia, care ar prelua şi regiunea Helm de la Polonia.


Ce pierd ruşii


Nici bulgarii nu ies bine din planurile ruşilor. Ei ar urma să cedeze Burgasul, port de importanţă strategică, în favoarea Turciei. Spre est, Abhazia s-ar uni oficial cu Rusia, dar ar primi înapoi Oseţia de Sud. În mod straniu, ruşii desenează pe hartă şi o pierdere. Rusia ar renunţa la Caucaz, care s-ar transformat în emirat.


Noua Rusie de lângă noi


Imediat după episodul Crimeea, care astăzi pare mai degrabă uitat, analiştii internaţionali au început să atragă atenţia asupra tensiunilor separatiste din estul Ucrainei. În câteva zile, pro-ruşii cereau independenţa de noile autorităţi de la Kiev, pe care nu le recunosc. Criza continuă şi astăzi, în ciuda unui simulacru de referendum local organizat la 16 mai şi a alegerilor naţionale de la 25 mai. Separatiştii nu-l recunosc pe Petro Poroşenko, noul preşedinte, drept lider legitim.


Iar harta focarelor separatiste s-ar plia perfect pe aspiraţiile expansioniste ale Rusiei. În aprilie, după ce anexase Crimeea, iar criza din estul Ucrainei se accentua, Vladimir Putin readucea în atenţie sintagma „Noua Rusie”. Aş vrea să vă reamintesc: teritoriul care se numea Novorossiya pe vremea Imperiului Ţarist - Harkov, Lugansk, Cherson, Nikolaev şi Odesa - nu făceau parte din Ucraina, pe atunci”, spunea Vladimir Putin într-o sesiune-maraton de întrebări şi răspunsuri cu jurnaliştii acreditaţi la Kremlin.


Dacă vom conecta aceste puncte între ele, vedem nu doar estul tulburat de separatism al Ucrainei, ci întreaga parte de sud a ţării, de-a lungul coastei Mării Negre şi până la graniţa cu Moldova şi problematica regiune separatistă Transnistria, unde „forţele pacificatoare” ruse au fost mobilizate din 1994. Adică exact cum apare ea şi pe harta „experţilor în geopolitică”. Deocamdată, singura zonă care pare să se ralieze mai greu către înfiinţarea „Noii Rusii” este chiar Odessa, unde tendinţele separatiste s-au domolit în ultima perioadă. Oraşul a avut chiar şi o prezenţă ridicată la alegerile prezidenţiale. Şi Kievul a reacţionat însă diferit.


În timp ce operaţiunile din Donbas au început sub semnul unei ofensive ridicole a armatei ucrainene, care s-a soldat cu şase tancuri căzute în mâinile separatiştilor, intervenţia în Odessa a fost mult mai fermă. Iar asta în primul rând pentru că mizele sunt mult mai mari: oraşul port este principala deschidere la Marea Neagră a Kievului. La Odessa s-a înregistrat şi cea mai dură lovitură pentru separatişti: 40 dintre aceştia au murit în Casa Sindicatelor în care se baricadaseră atunci când luptau cu armata. Ancheta a arătat că aceştia au murit intoxicaţi, în urma unui incendiu izbucnit în condiţii încă neclare.















------------------------
This email was scanned by BitDefender.

[Adrian Pop]

[IMG]imap://adipop%40popservice%2Ero@mail.popservice.ro:143/fetch%3EUID%3E.INBOX%3E31135?part=1.2&filename=%7E WRD162.jpg[/IMG]

[Adrian Pop]

-------- Original Message --------

Subject:	Fwd: Fw: Fwd: Fw: Fwd: Dosarul care ar putea arunca în aer scena politică
Date:	Tue, 30 Sep 2014 11:35:28 -0400
From:	Aurel Vlad <avpetreanu@gmail.com>
To:	undisclosed-recipients:;

Dosarul care ar putea arunca în aer scena politică





Repet: "Numai lucruri bune ne vin de la Cluj-Napoca!"

Si oameni de bine: Maior, Rus si alti dupa chipul si asemanarea lor.

E unul Gherman Sabin care ne tot critica pe noi regatenii. Daca s-a saturat de Romania.... P-astia nu-i vede?!

Si vom ajunge sa alegem intre omul lui chioru' si altul!

Mare blestem pe capul nostru!!!!!!!!!


mai bine cu a 8a minune a caracalului ddd


Victoras, Pontissime, Nebunul te lasa fara pioni, face curatenie in jurul tau si te curata si pe tine. Si doar ti-am spus sa ai grija....

Dosarul care ar putea arunca în aer scena politică: liderii României din ultimii 15 ani sunt printre acuzaţi

Megadosarul Microsoft-EADS, instrumentat de Direcţia Naţională Anticorupţie, ar putea pulveriza o mare parte a leadership-ului politic care a guvernat România în ultimii 15 ani, precum operaţiunea Mani Pulite (Mâini Curate) care a destructurat clasa politică italiană cu două decenii în urmă, scrie senatorul Valer Marian.Finalizarea anchetei va devoala legăturile mafiote transpartinice din actuala clasă politică autohtonă, sub lupa procurorilor anticorupţie aflându-se în jur de 40 de înalţi demnitari (prim-ministri, ministri, secretari de stat, şefi de poliţie şi de servicii secrete ş.a.), care au condus destinele României în ultimii 15 ani. Într-un interviu publicat de ziarul Adevărul săptămâna trecută, procurorul şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, a făcut cunoscut faptul că, până în stadiul actual al cercetărilor, s-a conturat un prejudiciu de ordinul sutelor de milioane de euro şi o mită de circa 60 de milioane de euro, care s-a dat prin conturi bancare sau direct unor persoane fizice ori prin intermediul unor societăţi comerciale.

Acest megadosar nu este însă rodul muncii şi inteligenţei marilor procurori anticorupţie din România (alde Daniel Morar, Lucian Papici, Maria Alexandru, Laura Codruţa Kovesi, ş.a.), ci al unor anchete demarate de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii, Germania, Elveţia şi Austria. Acestor demersuri judiciare din străinătate, li s-a adăugat anul trecut un denunţ formulat de Guvernul României împotriva foştilor miniştri PDL Daniel Funeriu (Educaţie) şi Valerian Vreme (Comunicaţii). Începerea urmăririi penale (deocamdată, in rem) şi accelerarea anchetei de către Direcţia Naţională Anticorupţie, cu câteva luni înaintea alegerilor prezidenţiale, ar putea să-i zdruncine serios pe unii candidaţi importanţi la funcţiile de preşedinte (Victor Ponta, Călin Popescu Tăriceanu) sau de prim-ministru (Ioan Rus, Vasile Blaga, George Maior).

Potrivit unor dezvăluiri apărute în presa românească, în perioada în care a deţinut funcţiile de şef al Corpului de control al premierului Adrian Năstase, cu rang de secretar de stat (2001-2004), şi de ministru delegat pentru Controlul Implementării Programelor cu Finanţare Internaţională şi Urmărirea Aplicării Acquis-ului Comunitar în Guvernul PSD (2004), actualul prim-ministru Victor Ponta a fost preşedintele Fundaţiei “Secolul XXI”, care era, în perioada respectivă, asociat majoritar, cu 52,5%, în firma care administra Radio 21, alături de grupul francez Lagardere, care deţinea restul părţilor sociale. Grupul francez Lagardere a fondat alături de grupul german Daimler Chrysler concernul european EADS, cu care Guvernul Adrian Năstase a încheiat, în 2004, contractul pentru securizarea frontierelor României, considerat al doilea cel mai păgubos contract din istoria postdecembristă a ţării, după contractul încheiat în 2003 cu compania americană Bechtel pentru Autostrada Transilvania. Contractul pentru securizarea frontierelor României a fost atribuit concernului EADS fără licitaţie, prin hotărâre de guvern, în august 2004, la o valoare de aproape un miliard de euro. Ulterior, respectiv în 2005, ministrul de interne Vasile Blaga a solicitat o analiză a încheierii şi derulării acestui contract şi, întrucât au fost găsite nereguli mari, a cerut anchetarea mai multor foşti şefi din Ministerul de Interne, în frunte cu chestorul Toma Zaharia, fost prim-adjunct al ministrului Ioan Rus, iar valoarea contractului a fost diminuată la suma de 524,5 milioane de euro, cu posibilitatea de subcontractare de încă 350 de milioane de euro.

Între fondatorii Fundaţiei “Secolul XXI” s-a aflat şi Ioan Rus, unul dintre cei mai importanţi susţinătorii ai actualului prim-ministru Victor Ponta, care a demarat negocierile cu EADS pentru securizarea frontierelor României, în calitate de ministru de interne in Guvernul Adrian Năstase. Atât înainte cât şi după ce a deţinut această funcţie, Ioan Rus a fost asociat şi director al unei firme controlate de omul de afaceriIon Țiriac (RMB Inter Auto SRL), care comercializa în Transilvania autovehicule Mercedes Benz, produse de Daimler AG. Ion Țiriac era şi este reprezentantul concernului Daimler Chrysler în România şi se află în relaţii apropiate, inclusiv de afaceri, cu Ioan Rus de aproape două decenii. Un prieten apropiat a lui Victor Ponta, Ovidiu Miculescu, numit în 2012 de actualul şef al Guvernului preşedinte al Societăţii Române de Radiodifuziune, a făcut parte din consiliul director al Fundaţiei “Secolul XXI” şi a deţinut în perioada respectivă funcţia de vicepreşedinte al consiliului de administraţie al Radio Europa FM, la care era coacţionar acelaşi grup francez Lagardere.

O altă legătură între Fundaţia “Secolul XXI” şi EADS în timpul guvernării Năstase o constituie contractul controversat al achiziţionării a două fregate militare învechite de la grupul BAE Systems din Marea Britanie, a cărui divizie de rachete a fuzionat în 2001 cu EADS, operând sub denumirea de MBDA. Fregatele militare au fost cumpărate cu suma de 122 de milioane de euro în anul 2002, când la conducerea Fundaţiei “Secolul XXI” se afla Ioan Mircea Paşcu, care era ministru al Apărării în cabinetul Năstase. Contractul cu BAE Systems a fost însă negociat şi semnat de George Maior, pe atunci secretar de stat pentru relaţii internaţionale in Ministerul Apărării Naţionale, iar din 2006 director al SRI, care se mândreşte cu acest fapt în CV-ul său. Legat de tranzacţia cu BAE Systems, în presa britanică (The Observer) au apărut în 2007 acuzaţii că un politician român neidentificat ar fi primit un comision secret de 6 milioane de lire sterline (7,6 milioane de euro). DNA a deschis o anchetă în acest sens, pe care a închis-o în 2009 cu soluţie de neînceperea urmăririi penale, cu precizarea că va putea fi redeschisă dacă vor apărea noi probe. Un fapt mai puţin cunoscut este că George Maior este cel care a demarat negocierile cu Microsoft European Operations Center, cu sediul în capitala Irlandei, perioada în care a fost însărcinat cu afaceri la Ambasada României de la Dublin (1997-1999) şi că a continuat negocierile cu reprezentanţa Microsoft pentru Europa în perioada în care a fost secretar de stat la Ministerul Apărării Naţionale (2000-2004).

În CV-ul şi în declaraţiile de interese ale lui Victor Ponta nu apare faptul că a fost, timp de trei ani, în care a deţinut funcţii guvernamentale în Cabinetul Năstase, preşedinte al Fundaţiei “Secolul XXI”. În calitate de şef al Corpului de control al primului ministru, Victor Ponta avea, prin lege, atribuţia şi obligaţia de a verifica modul de negociere şi de atribuire a contractului privind securizarea frontierelor României către EADS, precum şi a controversatului contract cu BAE Systems. Mai mult, având în vedere funcţia de ministru pe care o deţinea la data semnării efective a contractului de securizarea a frontierelor, Victor Ponta avea atribuţia şi obligaţia să supervizeze implementarea contractului pentru securizarea fontierelor pentru motivul că era finanţat parţial din fonduri europene. Pe de altă parte, Victor Ponta a fost membru al Comisiei speciale privind faptele de natură penală comise de membrii Guvernului României.

Victor Ponta a fost într-un conflict evident de interese, raportând funcţiile sale guvernamentale la funcţia de preşedinte al Fundaţiei “Secolul XXI”, asociat la Radio 21 cu grupul Lagardere, fondator al EADS. La fel, a fost într-un conflict evident de interese ministrul de interne Ioan Rus, având în vedere că a deţinut funcţia de director al companiei lui Ion Țiriac, reprezentantul în România al grupului Daimler Chrysler, celălalt fondator al concernului EADS. Directorul SRI, George Maior, poate fi acuzat de complicitate sau de tăinuire, având în vedere, pe de o parte, implicarea sa în negocierile cu Microsoft Irlanda şi cu BAE Systems, iar pe de altă parte, relaţiile sale de afinitate cu Victor Ponta (căruia i-a fost naş la a doua căsătorie) şi cu Ioan Rus (care a fost naşul său la prima căsătorie). Prin această prismă se poate explica şi lipsa de reacţie de până acum a SRI în cazurile Microsoft, BAE Systems şi EADS. În cazul contractului cu EADS, având în vedere ca a fost încheiat şi derulat prin Ministerul de Interne, ar fi trebuit să se sesizeze în primul rând serviciul secret al acestui minister (Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă), condus în perioada 1999-2006 de către chestorul Virgil Ardelean. Numai că, originar din Cluj, Virgil Ardelean este de aproape două decenii un apropiat al ministrului Ioan Rus, iar în ultimul deceniu s-a apropiat şi de omul de afaceri Ion Țiriac, o dovadă elocventă în acest sens fiind faptul că firma sa de protecţie şi pază (în realitate, un serviciu privat de informaţii) funcţionează în sediul firmei lui Țiriac de lângă Ambasada Chinei.

De derularea păguboasă a contractelor cu Microsoft şi EADS nu este străin nici fostul ministru de interne Vasile Blaga, chiar dacă în 2005 a solicitat renegocierea contractului cu EADS şi a dispus formularea unei plângeri penale împotriva chestorului Toma Zaharia, primul adjunct al ministrului Ioan Rus. Este de observat că această plângere, soldată cu o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, nu l-a vizat şi pe ministrul Ioan Rus, cu care Vasile Blaga s-a aflat şi se află în relaţii de prietenie. În acelaşi timp însă, principalul partener al EADS în România, compania Fujitsu Siemens a încheiat un contract substanţial cu Ministerul Educaţiei, unde soţia ministrului de interne, Violett Blaga, era şefa Direcţiei Juridice şi de Control, iar unul din principalii parteneri de afaceri ai ginerelui lui Vasile Blaga, firma Nei Guard, a devenit subcontractor al EADS. Pe de altă parte, cele mai substanţiale plăţi pentru contractul cu EADS au fost efectuate în al doilea mandat de ministru de interne a lui Vasile Blaga (2009-2011).

Procurorii anticorupţie i-au audiat până acum pe foştii secretari generali ai Guvernului Adrian Năstase, Șerban Mihăilescu şi Eugen Bejinariu, precum şi pe Ioan Moraru, secretar general adjunct al Cabinetului Năstase şi secretar general al guvernelor Ponta I, II şi III. De derularea ilicită a contractului cu Microsoft, prin subcontractorul Fujitsu Siemens Computers GsmbH, companie înregistrată în Austria, nu este străin nici secretarul general al Guvernului Tăriceanu I, Radu Stroe, intrat în conştiinţa publică drept cel mai cinic şi nătâng ministru de interne din România postdecembristă. În anul 2006, cu câteva luni înaintea integrării României în Uniunea Europeană, secretarul generalRadu Stroe a primit trei notificări din partea corporaţiei Microsoft, respectiv prin Microsoft European Operations Center, cu sediul la Dublin, în data de 20.06.2006, prin subcontractorul Fujitsu Siemens, în data de 14.08.2006, şi prin Microsoft EMEA, cu sediul la Paris, în data de 28.11.2006 (pe care le reproducem în facsimil), prin care Guvernul României era somat să intre în legalitate cu licenţele Microsoft utilizate ilicit în administraţia centrală din România. Secretarul general Radu Stroe nu a efectuat însă nici un demers, astfel că, în data de 20.12.2006, cu doar 11 zile înaintea intrării oficiale a României în Uniunea Europeană, Microsoft European Operations Center a adresat o notificare pentru restabilirea legalităţii primului ministru Călin Popescu Tăriceanu (pe care o reproducem, de asemenea, în facsimil).

În conseciinţă, consider că se impune cercetarea şi implicit audierea în cauză a premierului Victor Ponta, a fostului premier Călin Popescu Tăriceanu, a foştilor miniştri de interne Ioan Rus, Vasile Blaga şi Radu Stroe, a directorului SRI, George Maior, şi a fostului şef al DGIPI, chestorul Virgil Ardelean. În plus, alături de contractele încheiate cu Microsoft, BAE Systems şi EADS, procurorii anticorupţie ar trebui să investigheze şi cel mai păgubos contract postdecembrist încheiat de România, respectiv contractul cu corporaţia americană Bechtel pentru construcţia Autostrăzii Transilvania. Contractul cu Bechtel a fost semnat în anul 2003 şi a fost demarat în 2004, pe raza judeţului Cluj, în prezenţa premierului Adrian Năstase, a ministrului Transporturilor, Miron Mitrea, şi a ministrului de interne Ioan Rus, înaintea alegerilor locale, la care acesta a candidat pentru funcţia de primar al municipiului Cluj-Napoca. Ca în cazul EADS, contractul pentru Autostrada Transilvania a fost atribuit companiei Bechtel fără licitaţie, la o valoare de 2.2 miliarde de euro.

Ministrul Ioan Rus a avut beneficii din acest contract sub cel puţin trei aspecte. În primul rând, pentru că două firme apropiate, SC Ben-Ben SRL şi SC Napoca Constructii SRL (deţinută iniţial de Ioan Rus şi Ion Țiriac, în calitate de asociaţi), au devenit subcontractori importanţi ai Bechtel pentru Autostrada Transilvania. Patronul actual al acestor firme, Ioan Bene, arestat şi trimis în judecată de DNA în acest an, pentru dare de mită, în dosarul preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, Horea Uioreanu, este de peste un deceniu un apropiat şi un protejat a lui Ioan Rus. Fostul şi actualul ministru clujean l-a sprijinit pe patronul Gheorghe Benea să obţină lucrări pe raza unor judeţe din Transilvania (Cluj, Sălaj, ş.a.), iar copii săi sunt asociaţi cu acesta la Hotelul Meridian din Cluj-Napoca. În al doilea rând, pentru că Bechtel a achiziţionat 213 autocamioane Mercedes pentru lucrările de la Autostrada Transilvania, din care 100 au fost folosite ulterior în Irak, unde companiei Bechtel i-a fost atribuită reconstrucţia acestei ţări după ocuparea sa în 2003. În al treilea rând, profitând de funcţiile sale, Ioan Rus a obţinut transferul unei suprafeţe de pădure pe care o deţinea în localitatea Urişor, sat aparţinător al municipiului Dej, în apropierea localităţii sale de domiciliu, Cluj-Napoca, şi a Autostrăzii Transilvania, realizând o permutare de peste 70 de kilometri. Conform unor surse din DNA, dosarul privind acest transfer de pădure s-ar afla în fişetul procurorului şef Laura Codruţa Kovesi. Cert este că, la Cluj Napoca, tot mai multă lume vorbeşte că Ioan Rus, actualmente vicepreşedinte regional al PSD şi ministru al Transporturilor în Guvernul Ponta III, a luat-o razna prin afacerile cu bani publici pe care le dirijează şi controlează.

[Adrian Pop]

-------- Original Message --------

Subject:	Fwd: Fw: Fwd: Fw: Fwd: Dosarul care ar putea arunca în aer scena politică
Date:	Tue, 30 Sep 2014 11:35:28 -0400
From:	Aurel Vlad <avpetreanu@gmail.com>
To:	undisclosed-recipients:;

Dosarul care ar putea arunca în aer scena politică





Repet: "Numai lucruri bune ne vin de la Cluj-Napoca!"

Si oameni de bine: Maior, Rus si alti dupa chipul si asemanarea lor.

E unul Gherman Sabin care ne tot critica pe noi regatenii. Daca s-a saturat de Romania.... P-astia nu-i vede?!

Si vom ajunge sa alegem intre omul lui chioru' si altul!

Mare blestem pe capul nostru!!!!!!!!!


mai bine cu a 8a minune a caracalului ddd


Victoras, Pontissime, Nebunul te lasa fara pioni, face curatenie in jurul tau si te curata si pe tine. Si doar ti-am spus sa ai grija....

Dosarul care ar putea arunca în aer scena politică: liderii României din ultimii 15 ani sunt printre acuzaţi

Megadosarul Microsoft-EADS, instrumentat de Direcţia Naţională Anticorupţie, ar putea pulveriza o mare parte a leadership-ului politic care a guvernat România în ultimii 15 ani, precum operaţiunea Mani Pulite (Mâini Curate) care a destructurat clasa politică italiană cu două decenii în urmă, scrie senatorul Valer Marian.Finalizarea anchetei va devoala legăturile mafiote transpartinice din actuala clasă politică autohtonă, sub lupa procurorilor anticorupţie aflându-se în jur de 40 de înalţi demnitari (prim-ministri, ministri, secretari de stat, şefi de poliţie şi de servicii secrete ş.a.), care au condus destinele României în ultimii 15 ani. Într-un interviu publicat de ziarul Adevărul săptămâna trecută, procurorul şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, a făcut cunoscut faptul că, până în stadiul actual al cercetărilor, s-a conturat un prejudiciu de ordinul sutelor de milioane de euro şi o mită de circa 60 de milioane de euro, care s-a dat prin conturi bancare sau direct unor persoane fizice ori prin intermediul unor societăţi comerciale.

Acest megadosar nu este însă rodul muncii şi inteligenţei marilor procurori anticorupţie din România (alde Daniel Morar, Lucian Papici, Maria Alexandru, Laura Codruţa Kovesi, ş.a.), ci al unor anchete demarate de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii, Germania, Elveţia şi Austria. Acestor demersuri judiciare din străinătate, li s-a adăugat anul trecut un denunţ formulat de Guvernul României împotriva foştilor miniştri PDL Daniel Funeriu (Educaţie) şi Valerian Vreme (Comunicaţii). Începerea urmăririi penale (deocamdată, in rem) şi accelerarea anchetei de către Direcţia Naţională Anticorupţie, cu câteva luni înaintea alegerilor prezidenţiale, ar putea să-i zdruncine serios pe unii candidaţi importanţi la funcţiile de preşedinte (Victor Ponta, Călin Popescu Tăriceanu) sau de prim-ministru (Ioan Rus, Vasile Blaga, George Maior).

Potrivit unor dezvăluiri apărute în presa românească, în perioada în care a deţinut funcţiile de şef al Corpului de control al premierului Adrian Năstase, cu rang de secretar de stat (2001-2004), şi de ministru delegat pentru Controlul Implementării Programelor cu Finanţare Internaţională şi Urmărirea Aplicării Acquis-ului Comunitar în Guvernul PSD (2004), actualul prim-ministru Victor Ponta a fost preşedintele Fundaţiei “Secolul XXI”, care era, în perioada respectivă, asociat majoritar, cu 52,5%, în firma care administra Radio 21, alături de grupul francez Lagardere, care deţinea restul părţilor sociale. Grupul francez Lagardere a fondat alături de grupul german Daimler Chrysler concernul european EADS, cu care Guvernul Adrian Năstase a încheiat, în 2004, contractul pentru securizarea frontierelor României, considerat al doilea cel mai păgubos contract din istoria postdecembristă a ţării, după contractul încheiat în 2003 cu compania americană Bechtel pentru Autostrada Transilvania. Contractul pentru securizarea frontierelor României a fost atribuit concernului EADS fără licitaţie, prin hotărâre de guvern, în august 2004, la o valoare de aproape un miliard de euro. Ulterior, respectiv în 2005, ministrul de interne Vasile Blaga a solicitat o analiză a încheierii şi derulării acestui contract şi, întrucât au fost găsite nereguli mari, a cerut anchetarea mai multor foşti şefi din Ministerul de Interne, în frunte cu chestorul Toma Zaharia, fost prim-adjunct al ministrului Ioan Rus, iar valoarea contractului a fost diminuată la suma de 524,5 milioane de euro, cu posibilitatea de subcontractare de încă 350 de milioane de euro.

Între fondatorii Fundaţiei “Secolul XXI” s-a aflat şi Ioan Rus, unul dintre cei mai importanţi susţinătorii ai actualului prim-ministru Victor Ponta, care a demarat negocierile cu EADS pentru securizarea frontierelor României, în calitate de ministru de interne in Guvernul Adrian Năstase. Atât înainte cât şi după ce a deţinut această funcţie, Ioan Rus a fost asociat şi director al unei firme controlate de omul de afaceriIon Țiriac (RMB Inter Auto SRL), care comercializa în Transilvania autovehicule Mercedes Benz, produse de Daimler AG. Ion Țiriac era şi este reprezentantul concernului Daimler Chrysler în România şi se află în relaţii apropiate, inclusiv de afaceri, cu Ioan Rus de aproape două decenii. Un prieten apropiat a lui Victor Ponta, Ovidiu Miculescu, numit în 2012 de actualul şef al Guvernului preşedinte al Societăţii Române de Radiodifuziune, a făcut parte din consiliul director al Fundaţiei “Secolul XXI” şi a deţinut în perioada respectivă funcţia de vicepreşedinte al consiliului de administraţie al Radio Europa FM, la care era coacţionar acelaşi grup francez Lagardere.

O altă legătură între Fundaţia “Secolul XXI” şi EADS în timpul guvernării Năstase o constituie contractul controversat al achiziţionării a două fregate militare învechite de la grupul BAE Systems din Marea Britanie, a cărui divizie de rachete a fuzionat în 2001 cu EADS, operând sub denumirea de MBDA. Fregatele militare au fost cumpărate cu suma de 122 de milioane de euro în anul 2002, când la conducerea Fundaţiei “Secolul XXI” se afla Ioan Mircea Paşcu, care era ministru al Apărării în cabinetul Năstase. Contractul cu BAE Systems a fost însă negociat şi semnat de George Maior, pe atunci secretar de stat pentru relaţii internaţionale in Ministerul Apărării Naţionale, iar din 2006 director al SRI, care se mândreşte cu acest fapt în CV-ul său. Legat de tranzacţia cu BAE Systems, în presa britanică (The Observer) au apărut în 2007 acuzaţii că un politician român neidentificat ar fi primit un comision secret de 6 milioane de lire sterline (7,6 milioane de euro). DNA a deschis o anchetă în acest sens, pe care a închis-o în 2009 cu soluţie de neînceperea urmăririi penale, cu precizarea că va putea fi redeschisă dacă vor apărea noi probe. Un fapt mai puţin cunoscut este că George Maior este cel care a demarat negocierile cu Microsoft European Operations Center, cu sediul în capitala Irlandei, perioada în care a fost însărcinat cu afaceri la Ambasada României de la Dublin (1997-1999) şi că a continuat negocierile cu reprezentanţa Microsoft pentru Europa în perioada în care a fost secretar de stat la Ministerul Apărării Naţionale (2000-2004).

În CV-ul şi în declaraţiile de interese ale lui Victor Ponta nu apare faptul că a fost, timp de trei ani, în care a deţinut funcţii guvernamentale în Cabinetul Năstase, preşedinte al Fundaţiei “Secolul XXI”. În calitate de şef al Corpului de control al primului ministru, Victor Ponta avea, prin lege, atribuţia şi obligaţia de a verifica modul de negociere şi de atribuire a contractului privind securizarea frontierelor României către EADS, precum şi a controversatului contract cu BAE Systems. Mai mult, având în vedere funcţia de ministru pe care o deţinea la data semnării efective a contractului de securizarea a frontierelor, Victor Ponta avea atribuţia şi obligaţia să supervizeze implementarea contractului pentru securizarea fontierelor pentru motivul că era finanţat parţial din fonduri europene. Pe de altă parte, Victor Ponta a fost membru al Comisiei speciale privind faptele de natură penală comise de membrii Guvernului României.

Victor Ponta a fost într-un conflict evident de interese, raportând funcţiile sale guvernamentale la funcţia de preşedinte al Fundaţiei “Secolul XXI”, asociat la Radio 21 cu grupul Lagardere, fondator al EADS. La fel, a fost într-un conflict evident de interese ministrul de interne Ioan Rus, având în vedere că a deţinut funcţia de director al companiei lui Ion Țiriac, reprezentantul în România al grupului Daimler Chrysler, celălalt fondator al concernului EADS. Directorul SRI, George Maior, poate fi acuzat de complicitate sau de tăinuire, având în vedere, pe de o parte, implicarea sa în negocierile cu Microsoft Irlanda şi cu BAE Systems, iar pe de altă parte, relaţiile sale de afinitate cu Victor Ponta (căruia i-a fost naş la a doua căsătorie) şi cu Ioan Rus (care a fost naşul său la prima căsătorie). Prin această prismă se poate explica şi lipsa de reacţie de până acum a SRI în cazurile Microsoft, BAE Systems şi EADS. În cazul contractului cu EADS, având în vedere ca a fost încheiat şi derulat prin Ministerul de Interne, ar fi trebuit să se sesizeze în primul rând serviciul secret al acestui minister (Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă), condus în perioada 1999-2006 de către chestorul Virgil Ardelean. Numai că, originar din Cluj, Virgil Ardelean este de aproape două decenii un apropiat al ministrului Ioan Rus, iar în ultimul deceniu s-a apropiat şi de omul de afaceri Ion Țiriac, o dovadă elocventă în acest sens fiind faptul că firma sa de protecţie şi pază (în realitate, un serviciu privat de informaţii) funcţionează în sediul firmei lui Țiriac de lângă Ambasada Chinei.

De derularea păguboasă a contractelor cu Microsoft şi EADS nu este străin nici fostul ministru de interne Vasile Blaga, chiar dacă în 2005 a solicitat renegocierea contractului cu EADS şi a dispus formularea unei plângeri penale împotriva chestorului Toma Zaharia, primul adjunct al ministrului Ioan Rus. Este de observat că această plângere, soldată cu o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, nu l-a vizat şi pe ministrul Ioan Rus, cu care Vasile Blaga s-a aflat şi se află în relaţii de prietenie. În acelaşi timp însă, principalul partener al EADS în România, compania Fujitsu Siemens a încheiat un contract substanţial cu Ministerul Educaţiei, unde soţia ministrului de interne, Violett Blaga, era şefa Direcţiei Juridice şi de Control, iar unul din principalii parteneri de afaceri ai ginerelui lui Vasile Blaga, firma Nei Guard, a devenit subcontractor al EADS. Pe de altă parte, cele mai substanţiale plăţi pentru contractul cu EADS au fost efectuate în al doilea mandat de ministru de interne a lui Vasile Blaga (2009-2011).

Procurorii anticorupţie i-au audiat până acum pe foştii secretari generali ai Guvernului Adrian Năstase, Șerban Mihăilescu şi Eugen Bejinariu, precum şi pe Ioan Moraru, secretar general adjunct al Cabinetului Năstase şi secretar general al guvernelor Ponta I, II şi III. De derularea ilicită a contractului cu Microsoft, prin subcontractorul Fujitsu Siemens Computers GsmbH, companie înregistrată în Austria, nu este străin nici secretarul general al Guvernului Tăriceanu I, Radu Stroe, intrat în conştiinţa publică drept cel mai cinic şi nătâng ministru de interne din România postdecembristă. În anul 2006, cu câteva luni înaintea integrării României în Uniunea Europeană, secretarul generalRadu Stroe a primit trei notificări din partea corporaţiei Microsoft, respectiv prin Microsoft European Operations Center, cu sediul la Dublin, în data de 20.06.2006, prin subcontractorul Fujitsu Siemens, în data de 14.08.2006, şi prin Microsoft EMEA, cu sediul la Paris, în data de 28.11.2006 (pe care le reproducem în facsimil), prin care Guvernul României era somat să intre în legalitate cu licenţele Microsoft utilizate ilicit în administraţia centrală din România. Secretarul general Radu Stroe nu a efectuat însă nici un demers, astfel că, în data de 20.12.2006, cu doar 11 zile înaintea intrării oficiale a României în Uniunea Europeană, Microsoft European Operations Center a adresat o notificare pentru restabilirea legalităţii primului ministru Călin Popescu Tăriceanu (pe care o reproducem, de asemenea, în facsimil).

În conseciinţă, consider că se impune cercetarea şi implicit audierea în cauză a premierului Victor Ponta, a fostului premier Călin Popescu Tăriceanu, a foştilor miniştri de interne Ioan Rus, Vasile Blaga şi Radu Stroe, a directorului SRI, George Maior, şi a fostului şef al DGIPI, chestorul Virgil Ardelean. În plus, alături de contractele încheiate cu Microsoft, BAE Systems şi EADS, procurorii anticorupţie ar trebui să investigheze şi cel mai păgubos contract postdecembrist încheiat de România, respectiv contractul cu corporaţia americană Bechtel pentru construcţia Autostrăzii Transilvania. Contractul cu Bechtel a fost semnat în anul 2003 şi a fost demarat în 2004, pe raza judeţului Cluj, în prezenţa premierului Adrian Năstase, a ministrului Transporturilor, Miron Mitrea, şi a ministrului de interne Ioan Rus, înaintea alegerilor locale, la care acesta a candidat pentru funcţia de primar al municipiului Cluj-Napoca. Ca în cazul EADS, contractul pentru Autostrada Transilvania a fost atribuit companiei Bechtel fără licitaţie, la o valoare de 2.2 miliarde de euro.

Ministrul Ioan Rus a avut beneficii din acest contract sub cel puţin trei aspecte. În primul rând, pentru că două firme apropiate, SC Ben-Ben SRL şi SC Napoca Constructii SRL (deţinută iniţial de Ioan Rus şi Ion Țiriac, în calitate de asociaţi), au devenit subcontractori importanţi ai Bechtel pentru Autostrada Transilvania. Patronul actual al acestor firme, Ioan Bene, arestat şi trimis în judecată de DNA în acest an, pentru dare de mită, în dosarul preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, Horea Uioreanu, este de peste un deceniu un apropiat şi un protejat a lui Ioan Rus. Fostul şi actualul ministru clujean l-a sprijinit pe patronul Gheorghe Benea să obţină lucrări pe raza unor judeţe din Transilvania (Cluj, Sălaj, ş.a.), iar copii săi sunt asociaţi cu acesta la Hotelul Meridian din Cluj-Napoca. În al doilea rând, pentru că Bechtel a achiziţionat 213 autocamioane Mercedes pentru lucrările de la Autostrada Transilvania, din care 100 au fost folosite ulterior în Irak, unde companiei Bechtel i-a fost atribuită reconstrucţia acestei ţări după ocuparea sa în 2003. În al treilea rând, profitând de funcţiile sale, Ioan Rus a obţinut transferul unei suprafeţe de pădure pe care o deţinea în localitatea Urişor, sat aparţinător al municipiului Dej, în apropierea localităţii sale de domiciliu, Cluj-Napoca, şi a Autostrăzii Transilvania, realizând o permutare de peste 70 de kilometri. Conform unor surse din DNA, dosarul privind acest transfer de pădure s-ar afla în fişetul procurorului şef Laura Codruţa Kovesi. Cert este că, la Cluj Napoca, tot mai multă lume vorbeşte că Ioan Rus, actualmente vicepreşedinte regional al PSD şi ministru al Transporturilor în Guvernul Ponta III, a luat-o razna prin afacerile cu bani publici pe care le dirijează şi controlează.

[Adrian Pop]

---------- Forwarded message ----------
From: Filme Documentare Online Subtitrate <noreply+feedproxy@google.com>
Date: 2014-11-05 0:21 GMT-05:00
Subject: Dosarele secrete ale Inchiziției
To: avpetreanu@gmail.com

Dosarele secrete ale Inchiziției

---

Dosarele secrete ale Inchiziției Posted: 04 Nov 2014 11:35 AM PST Documentarul descrie religia cea mai puternică din lumea occidentală, catolicismul, precum și hotărârea sa de a se menține la putere cu orice preț, în Franța medievală, Spania secolului al 15-lea, Italia renascentistă și chiar și în secolul al 19-lea. Convertiri forţate, torturi fără seamăn, orori de neimaginat, execuții înspăimântătoare – cam aceasta era şi este, în continuare, imaginea generală când pomenim Inchiziția. Istorici, experți și reprezentanți ai Bisericii contribuie pe parcursul filmului documentar Dosarele secrete ale Inchiziției la deslușirea acestui subiect extrem de controversat. Episodul 1 – Țara greșelilor În secolul al 12-lea, o sectă creștină, numită a catharilor, contestă doctrina Bisericii și puterea absolută a papei. Papa Inocențiu al III-lea declară un război sfânt pentru a ucide acești eretici. Montaillou, un modest sătuc francez, este ultimul bastion al catharilor. Episcopul Jacques Fournier devine unul dintre anchetatorii cei mai calificați ai Sfintei Inchiziții. Episodul 2 – Lacrimile Spaniei Fernando și Isabel se proclamă monarhi catolici. În războiul de respingere a musulmanilor rămași în sudul regatului, țapi ispășitori devin așa-numiții conversos, evreii care s-au convertit la creștinism și care sunt acum acuzați de a fi trădători și eretici care, în secret, încearcă să submineze Biserica. Inchiziția spaniolă se naște și, astfel, începe o campanie de teroare. Episodul 3 – Sabie și scut În secolul al 16-lea, creșterea protestantismului slăbește controlul spiritual al Bisericii și influența politică a acesteia. Pentru a proteja Biserica Romană de la aceste amenințări, Papa Paul al III-lea fondează Inchiziția Romano-Catolică, pentru a vâna toți ereticii. Cardinalul Carafa Giovani apare de neoprit în încercarea sa de a proteja interesele și morala Bisericii. Episodul 4 – Sfârșitul Inchiziției În 1858, Papa Pius al IX-lea ordonă Inchizitorului de la Bologna să ia un băiat evreu în vârstă de șase ani, Edgardo Mortara, de la familia sa, după ce află că micuțul fusese botezat în secret. În turbulențele politice care urmează, Papa devine un prizonier virtual la Vatican și cândva puternicul Sfântul Imperiu Roman este redus la un perimetru de doar câțiva kilometri pătrați.