Papornița Moșului
Pagina 1 din 7 1234567 UltimulUltimul
Rezultate 1 la 10 din 68

Subiect: Aurel Vlad

  1. #1
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.555

    Aurel Vlad




    Un articol incendiar (ADEVAR? FANTEZII? MINCIUNI? ?sau... un amestec,toate?)

    Interesant şi trist daca este adevarat....

    Un document incendiar care circulă pe Internet





    La īnceputul lunii decembrie 1989, preşedintele Romāniei socialiste, Nicolae Ceauşescu, a primit, din partea lui Iulian Vlad, un raport despre discuţiile din Malta dintre celor două mari super-puteri de la acea vreme, Statele Unite şi URSS. Raportul vorbeşte despre "un nou echilibru pe continentul european", respectiv "redefinirea sferelor de influenţă". Documentul a fost făcut public şi nu insistăm asupra lui. Ceea ce nu se ştie este faptul că, alături de informaţiile mai sus amintite, spionii romāni care s-au ocupat de operaţiunea "Malta" au mai adus şi o hartă. Acest document a produs, pe plan intern, īn timp, demisia unui şef de Mare Stat Major al Armatei Romāne şi o catastrofă aeronautică: cea de la Baloteşti, din 1995. Pe plan extern, tot ceea ce conţinea la acel moment harta s-a produs sau este pe cale să se producă. Vă prezentam o reproducere a documentului, care se află la Biblioteca din Bucureşti a Mişcării Legionare.

    Pe 31 octombrie 2000, generalul de corp de armată Mircea Chelaru, la vremea respectivă şef al Marelui Stat Major al Armatei, a anunţat o Conferinţă de Presă ad-hoc, seara tīrziu. El a declarat, spre uluirea asistenţei, că structuri de tip mafiot īncearcă să destabilizeze Romānia şi să enclavizeze sudul Olteniei. Adică să constituie o veritabilă "Republică a Olteniei". Generalul nu a dat alte amanunte. La cīteva ore, īn replică, a venit răspunsul Ministerului de Interne, prin generalul Mircea Mureşan, care a spus că "se poate vorbi de elemente de crimă organizată, generate de nivelul scăzut de trai, de sărăcie. Este vorba despre recuperatori, traficanţi de droguri şi de cei implicaţi īn fenomenul prostituţiei. Dacă nu ţinem sub control fenomenul, īn timp, e posibil să devină un pericol". A doua zi, pe 1 noiembrie 2000, Mircea Chelaru şi-a dat demisia din funcţia de şef al Marelui Stat Major al Armatei. Despre ce era vorba? Īn 1992, William B. Wood, geograf-şef al Departamentului de Stat american (fost ambasador al SUA īn Afganistan), dădea publicităţii o hartă cu noile graniţe ale statelor Europei, care ar fi trebuit modificate īn virtutea intereselor strategice de după căderea blocului comunist. Adică īnţelegerea de la Malta. Pe scurt, se preconiza că: Scoţia devine independentă; o parte a Irlandei de Nord se uneşte cu Republica Irlanda; Bretania se desprinde de Franţa; Ţara Bascilor şi Catalunia se desprind de Spania; Italia se divide īn zona de nord şi zona de sud; Belgia se divide īn Flandra şi Wallonia; Cehoslovacia se rupe īn două; Kaliningrad va fi o zonă autonomă īn cadrul Rusiei; Kosovo se alipeşte Albaniei; Transilvania devine parte a Ungariei; actualele judeţe Dolj, Caraş-Severin şi Timiş se desprind de Romānia şi devin o ţară a ţiganilor; partea vestică a Basarabiei revine Romāniei; partea estică a Basarabiei, inclusiv Transnistria, devin zona autonomă "Dniester" īn cadrul Ucrainei.
    Publicaţia franceză "L'evenement de Jeudi" arată harta mai sus menţionată, īn octombrie 1992. Peste Romānia de sud-vest scrie "Ţigani". Un asemenea document primise Ceauşescu şi despre el vorbea şi generalul Chelaru.
    Ce spune harta şi ce s-a īntīmplat
    Iată paralele dintre datele hărţii mai sus amintite şi evenimentele de pe bătrīnul continent, din 1990 pīnă astăzi:
    - Īn 1993 Cehoslovacia a dispărut de pe harta lumii şi au apărut Cehia şi Slovacia. Paşnic.
    - Divizarea Iugoslaviei, aşa cum vorbea documentul, a fost efectul unui şir de conflicte armate īncepīnd cu 1990, cīnd Germania recunoaşte prima independenţa Sloveniei şi Croaţiei. Īn 1991 īncepe războiul dintre sīrbi şi croaţi, iar īn 1992 cel dintre sīrbi şi bosniaci.
    - Īn 1996 mafia albaneză preia controlul traficului de droguri din Balcani.
    - Īn 1999 au loc bombardamentele NATO din Serbia.
    -Īn februarie 2008 Kosovo īşi declara independenţa faţă de Serbia, cu recunoaşterea UE şi SUA. Este foarte posibil să se unească cu Albania īn următoarea perioadă.
    - Īn noiembrie 2007, premierul regional scoţian Alex Salmond, şeful Partidului Naţional Scoţian (SNP), a vorbit pentru prima oară despre un calendar de separare de Marea Britanie şi a prezis că Scoţia va fi independentă peste 10 ani, respectiv īn 2017. Salmond a promis organizarea unui referendum asupra independenţei Scoţiei īnainte de alegerile regionale din 2011.
    - Īn noiembrie 2007, flamanzii din Belgia au aprins scīnteia scindării - deputaţii flamanzi au votat o lege care vizează reducerea drepturilor de vot ale francofonilor. Acest lucru s-a īntīmplat pentru prima oară de la independenţa Belgiei, īn 1830.
    - Īn vara anului 2009, guvernul Berlusconi a fost zguduit de un scandal care a readus īn actualitate ideea secesiunii dintre sudul şi nordul Italiei.
    - "Eliberarea" bretonilor, consideraţi urmaşi ai celţilor veniţi din insulele britanice, de sub "opresiunea franceză", este susţinută de Armata Revoluţionară Bretonă, care şi-a īnceput activitatea īncă de la īnceputul anilor 1970. Născută ca o copie fidelă a Armatei Republicane Irlandeze (IRA), organizaţia bretonă aparţine aripii extremiste a mişcării naţionaliste Emgann, mişcare al cărei obiectiv este independenţa Bretaniei faţă de Franţa.
    - Īn anul 2009, locuitorii din mai multe zone ale Cataloniei au participat la un referendum "simbolic" privind independenţa acestei regiuni faţă de Guvernul de la Madrid.
    - "Situaţia din Craiova a scăpat de sub control şi cred că nu mai poate fi stăpīnită. Nu mai ai curaj să ieşi seara pe stradă". Afirmaţia aparţinea preşedintelui Consiliului Judeţean Dolj, Ion Preoteasa, şi era legată de escaladarea luptelor de stradă īntre clanurile mafiote din Bănie īn ultimele luni ale anului 2007. Au urmat anii 2008 şi 2009, cīnd războaiele dintre clanurile de ţigani din Craiova s-au derulat chiar īn centrul oraşului, līngă Tribunalul Judeţean, īn plină zi.
    Chelaru: " Oltenia urma să se desprindă de Romānia īn decembrie 2000"
    Generalul Mircea Chelaru: "La vremea respectivă (octombrie 2000) aveam informaţii precise despre enclavizarea sudului Olteniei, şi nu numai, de comunităţi compacte de rromi, cu implicarea unor structuri de tip mafiot. Pe vreme de pace, rolul armatei e acela de a produce starea de descurajare a unor potenţiali agresori. Tocmai īn acest sens am convocat acea Conferinţă de Presă, pentru a descuraja, pentru a atrage atenţia acelor structuri că se ştie despre ele şi că există modalităţi de anihilare a lor. Demisia mea a fost legată de acea declaraţie. Regret că am avut dreptate. Fenomenul enclavizării e real. Oltenia urma să se desprindă oficial de Romānia īn decembrie 2000, iar Strehaia urma să devină capitala enclavei. Din cīte ştiu, nu s-a renunţat īncă la acest plan. Īn Romānia s-au făcut şi se fac greşeli politice ce intră īn categoria erorilor istorice, care, tare mă tem, nu se vor putea spăla decīt cu sīnge".
    Generalul Mircea Chelaru, născut īn 1949, este doctor īn ştiinţe militare şi a absolvit - pe līngă Şcoala Superioară de Ofiţeri şi Academia Militară din Romānia - Colegiul de Studii Strategice şi Economice de Apărare din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate "George C. Marshall" din Germania, precum şi cursuri internaţionale de drept militar. Īn anul 1990 a fost director al Diviziunii III de contraspionaj la Serviciul Romān de Informaţii. A fost şeful Marelui Stat Major al Amatei īn anul 2000. Din anul 2008 este general cu 4 stele, īn rezervă.
    De ce a dispărut Dosarul Baloteşti?
    Din informaţiile pe care le deţinem, spionul romān care i-a adus lui Iulian Vlad şi, prin acesta, lui Ceuşescu, acele date de la Malta, īn 1989, a decedat īn catastrofa aeronautică de la Baloteşti. Cităm declaraţia unei persoane care cunoaşte detalii din interiorul sistemului: "Omul care a adus informaţiile de la Malta īn 1989 se afla īn Airbusul care s-a prăbuşit la Baloteşti īn 1995. Nu a fost un accident aviatic, a fost un act terorist, o execuţie, era vizată chiar persoana care era implicată īn acţiunea romānească de spionaj de la Malta". O aeronavă cu destinaţia Bruxelles s-a prăbuşit, la 31 martie 1995, īn jurul orelor 9, īn apropierea Aeroportului Internaţional Bucureşti - Otopeni, după aproximativ două minute de la decolare. Īn accident şi-au pierdut viaţa toţi membrii echipajului, cei 49 de pasageri, majoritatea belgieni, inclusiv consulul Ambasadei Belgiei la Bucureşti, dar şi funcţionari ai Comisiei Europene. Aeronava, fabricată īn 1987, aparţinea Companiei TAROM şi efectua zboruri regulate pe ruta Bucureşti - Bruxelles.
    Desigur, este greu de crezut că īn Romānia am putea asista la o asemenea desfăşurare complexă de forţe, ca īn filmele de spionaj, dar... Ce scria presa īn 20 mai 2008: "Dosarul celei mai mari catastrofe aviatice din Romānia, accidentul de la Baloteşti, este de negăsit. Consiliul Superior al Magistraturii īncearcă să afle cum au dispărut documentele, īnainte ca procurorii să se pronunţe asupra cauzelor care au dus la catastrofa aviatică". Timp de mai multe luni au fost luate la puricat arhivele Parchetelor Tribunalului şi Curţii de Apel Bucureşti, dar şi cele ale Parchetului Curţii Supreme. Verificările au dus la concluzia că dosarul accidentului aviatic nu a fost soluţionat de nici unul din aceste parchete. Cīt despre dosarul īn sine, acesta s-a evaporat din arhivele celor trei unităţi de Parchet, care au preluat, pe rīnd, frīiele investigaţiei. Ulterior, Consiliul Superior al Magistraturii a decis ca procurorii să reconstituie documentele care lipsesc. Nu s-a specificat cum să le reconstituie...
    Romānia a scăpat, deocamdată, de liniile noii ordini europene trasate pe această hartă blestemată. Reamintim, īnsă, o idee aristotelică, conform căreia o comunitate īn care dispare Justiţia este pe cale de disoluţie, īn contextul īn care Romānia este īn acest moment cel mai corupt stat din Uniunea Europeană, iar nivelul de trai este īn prăbuşire.
    AIM
    De ce ne urăsc fiii celor
    care au bolşevizat Romānia?
    Imediat după evenimentele din decembrie 1989, īn peisajul mediatic au apărut voci care au īnceput să ne răstălmăcească istoria, minimalizīnd şi denaturīnd faptele de glorie ale īnaintaşilor, să ne defăimeze personalităţile devenite simboluri şi valori ale spiritualităţii romāneşti şi, īn general, să-i prezinte pe romāni ca un popor necivilizat, fără cultură, fără demnitate. La īnceput, mai timide, aceste atacuri au crescut, treptat, īn agresivitate, ajungīndu-se ca, astăzi, ele să devină un fapt obişnuit, de care nu se mai simt deranjaţi nici măcar cei direct vizaţi, adică romānii. Constrīnşi să se īngrijească de propria existenţă, sub presiunea unui individualism impus aproape cu brutalitate de activiştii neoliberalismului postdecembrist, mulţi dintre ei nu şi-au mai dat seama că īn Romānia se instaura, cu ficare acţiune politică sau aşa-zisă reformă administrativă, economică, culturală etc., un regim de ocupaţie. N-au sesizat, deşi s-au străduit unii să le deschidă ochii, că atacurile din ce īn ce mai virulente asupra valorilor noastre culturale au fost gīndite tocmai să īnlesnească realizarea acestui obiectiv. Īn acest scop, trebuiau demolaţi stīlpii de rezistenţă ai unităţii şi coeziunii poporului, ai credinţei sale strămoşeşti, ai dorinţei sale de a trăi īntr-o ţară liberă şi independentă, īn care să se simtă stăpīn pe munca şi bogăţiile sale, valori pentru care şi-au dat viaţa generaţii īntregi de īnaintaşi.
    Mulţi au fost duşi īn eroare de aceste atacuri perfide, ajungīnd chiar să creadă că trecutul istoric al poporului romān, īn spiritul căruia au fost educate atītea şi atītea generaţii de romāni, ar fi fost glorificat, artificial, de propaganda comunistă. Campania furibundă de condamnare a fostului regim, ce a reprezentat, practic, suportul ideologic al acţiunilor de demolare a structurilor instituţionale ale statului, s-a dovedit a fi extrem de benefică şi pentru propaganda denigratoare īndreptată īmpotriva valorilor definitorii ale neamului romānesc.
    A trebuit, īnsă, să treacă 20 de ani, să vedem ţara prăbuşită, cu economia devastată, cu bogăţiile ei īn mīna a tot felul de aventurieri străini, cu valorile noastre spirituale defăimate, cu īnvăţămīntul, cultura, sănătatea şi chiar vitalitatea poporului grav afectate, ca să ne dăm seama că tot ceea ce a īnceput īn acel decembrie nefericit pentru poporul romān n-a fost nimic altceva decīt o agresiune de mari proporţii, care continuă şi īn prezent şi care nu are alt scop decīt să ne piardă ca neam, pentru ca aceste teritorii şi cine or mai rămīne pe ele să ajungă pentru totdeauna sub stăpīnire străină.
    Dacă mai sīnt unii care se īndoiesc de această perspectivă şi nu īnţeleg că tot dezastrul ce s-a produs īn ultimii 20 de ani este rezultatul unor acţiuni premeditate, le supun atenţiei, ca un argument suplimentar, o scurtă analiză asupra unora dintre cei mai aprigi detractori şi defăimători ai neamului romānesc.
    Īn primul rīnd, cred că nu-i o simplă coincidenţă că, īn marea lor majoritate, aceştia sīnt fiii celor care, tot īntr-un moment greu pentru ţară, respectiv spre sfīrşitul celui de-al II-lea război mondial, au impus, de asemenea, Romāniei un regim de stăpīnire străină, făcīndu-se cunoscuţi prin zelul lor nemăsurat faţă de ocupantul sovietic. Activişti ai bolşevizării ţării şi duşmani ai poporului romān, aceştia ne-au rămas īn amintire prin cunoscutele fapte criminale din anii '50, ce au urmărit anihilarea fizică a intelectualităţii, considerată, pe bună dreptate, stīlpul rezistenţei naţionale.



    ---------------------------------------------------------------------------------------
    http://www.aum.ro/carti/carti/intelepciunea-nemuritorilor.html

    ( mai ales ultimile pag. din cele 22) si.. Tablitele lui TOTH,

    in ideea intaririi EGREGORULUI DACILOR LIBERI care de prea multe ori

    de-a lungul istoriei s-a cautat a fii innabusit de alti egregori, prin tradare.






    Ultima modificare făcută de Adrian Pop; 30.01.2013 la 23:13.
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  2. #2
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.555
    ortugalia avea pe acea vreme un fel de autostrada, adica o sosea mai acatarii care lega Lisabona de nu stiu ce oras. Nemtii, care erau aliatii lor le-au oferit si le-au dat ajutorul fratesc sa le faca o autostrada ca lumea. Si, īntradevar, le-au facut pe banii lor īn locul soselei vechi o autostrada asa cum stia numai Hitler sa faca. Īn RDG ( īn 1985 ) se circula pe portiunea de autostrada īntre Dresda si Leipzig, facuta de pe atunci (1936), care este si acum foarte buna si are sase sensuri.
    Asa, dar, ce sa vezi, vechea sosea era facuta din pietre de caldarīm pe care nemtii le-au īncarcat īn tren si le-au dus īn Germania ca “sa-i scape” pe portughezi de ele. Pietrele erau īnsa din minereu de wolfram sau tungsten care se foloseste la fabricarea de oteluri aliate pentru blindaje. Nu se gasea nicaieri īn lume asa un mineral. Dar nemtii stiau, portughezii nu stiau.Vedeti ce īnseamna sa aveti o buna informatie ?
    Cīt despre noi, ce sa mai zic: nu ne-am ales cu nimic din petrolul de pe valea Prahovei, īn timp ce arabii au facut cel mai modern hotel din lume, orase si statiuni de vis. Probabil ca tot asa va fi cu Rosia Montana: se va gasi vreun cretin ajuns sef care le-o va vinde pe nimic numai ca sa ia el un ciubuc gras. Vezi chestia cu Rompetrolul."











    "Īntre CRIZA SI TERORISM, ROMĀNIA si AFGANISTAN sunt singurele puteri ale lumii īn domeniul materialelor strategice !












    AMERICA nu are zacaminte de URANIU.













    Tot asa cum RUSIA nu detine zacaminte de WOLFRAM.






    Fara aceste doua elemente, SUA si RUSIA sunt ZERO! Sunt niste neica-nimeni īn materie de suprematie MILITARA.












    Wolframul, un metal mai scump decāt aurul si mult mai pretios, greu de gasit, este foarte necesar īn industria militara si spatiala,






    iar uraniul īn industria nucleara.












    Primul se afla, īn cantitati INEPUIZABILE si īn starea cea mai pura (nemaifiind necesare procedee industriale costisitoare de decantare a lui) doar īn ROMĀNIA. La ROSIA MONTANA !












    Zbaterea de a pune gheara pe minele de aur de la Rosia Montana are acum o miza periculoasa, cu atāt mai mult cu cāt Exploziv-News si GIS-SSR o dezvaluie īn premiera:












    Zacaminte de wolfram, neexplorate niciodata, se gasesc īnsa, īn cantitati uriase, si īn muntii Retezat (zona Gugu Sureanu, axa care le uneste trecānd prin Vārful Peleaga, ca punct de reper. Exact zona īn care a cazut, īn urma cu cātva timp, avionul militar israelian - posibil neintimplator in misiune in acea zona !) si, inainte de 1989, au fost pazite cu strasnicie, de catre DEPARTAMENTUL ZERO.












    Cel care le-a detectat, extrasenzorial, era sa plateasca cu viata, īn urma unui atentat psihotronic al rusilor, curajul de a dezvalui adevarul, īn cadrul unor cursuri speciale, destinate profesionistilor din serviciile secrete militare ale Romāniei. Numele lui este Vasile RUDAN, cel care, dealtminteri, este si parintele legendarului Departament.






    Īn aceeasi zi īn care profesorul RUDAN era gasit aproape mort īn apartamentul sau din Bucuresti (cu cāteva zile īnainte, el dezvaluise unor apropiati din SRI si DGIA ca fusese de doua ori amenintat cu moartea de un anume rus FONAREFF, fost ofiter KGB), iar generalul David H. Petraeus, comandantul fortelor americane din Afganistan, avea aproape aceeasi soarta cu a profesorului romān. Generalului american i se īntīmpla asta deoarece, īntr-o conferinta de presa, scapase un alt adevar: motivul prezentei NATO īn AFGANISTAN nu erau teroristii. Ci uriasele zacaminte de URANIU pur!


    Īn Muntii Khwaja Rawash, situati la nord de Kabul, dar si īn Koh Mir Daoud, lānga Herat si Kharkiz, īn provincia Khandahar, exista cele mai mari zacaminte de uraniu din lume, la fel cum, īn materie de wolfram, Romānia detine suprematia mondiala.


















    SARACA TARA BOGATA,/ CUM AI FOST DE TOTI FURATA...!"






    Toti iti vor binele!!! Nu-i lasa sa ti-l ia!!
    ‎"Viața e grea; mai ales dacă ești prost." John Wayne









    "Cand dai, la inceput dai din ceea ce ai, apoi, de la un moment dat, dai din ceea ce esti..." (Parintele Arsenie Boca)

    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  3. #3
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.555
    ----- Forwarded Message -----
    From: Ion Gavrila Ogoranu <ogoranu@gmail.com>
    To:
    Sent: Wednesday, January 30, 2013 6:32 PM
    Subject: Petitie: "SOLIDARITATE CU VALERIU GAFENCU! Cerem primariei Targu Ocna sa nu dea curs presiunilor Institutului Ellie Wiesel si sa nu retraga Sfantului Inchisorilor titlul de cetatean de onoare."


    http://www.petitieonline.ro/petitie/solidaritate_cu_valeriu_gafencu_cerem_primariei_ta rgu_ocna_sa_nu_dea_curs_presiunilor_institutului_e llie_wiesel_si_sa_nu_retraga_sfantului_inchisorilo r_titlul_de_cetatean_de_onoare_-p15580150.html
    Domnule Primar,
    Onorat Consiliu Local,

    Am luat cunoștință cu surprindere și indignare de conținutul adresei Nr. 600 / 8.11.2012, transmisă de Institutul Național pentru Studiul Holocaustului īn Romānia “Ellie Wiesel”, prin care vi se solicită īn mod abuziv si neīntemeiat retragerea titlului de cetățean de onoare, acordat de catre Consiliul Local Tārgu Ocna fostului deținut politic Valeriu Gafencu, care este considerat de mulți dintre cei care au studiat fenomenul carceral din perioadele de regim totalitar din Romānia ca un martir și un sfānt al inchisorilor.

    Vă supunem atenției punctul nostru de vedere, de care dorim să se țină cont īn ședința Consiliului Local īn care se va supune discuției solicitarea de reexaminare a calității de cetățean de onoare al orașului Tārgu Ocna a fostului deținut politic Valeriu Gafencu.

    1. Cu privire la acuzația de “membru al unei organizații fasciste” lansată de reprezentanții INSHREW, vrem să vă aducem la cunoștință faptul că studentul Valeriu Gafencu a fost condamnat de instanțele militare ale regimului antonescian, īn cadrul unor ample măsuri de represalii politice aberante, cărora le-au căzut victime zeci de mii de cetățeni romāni, īntre care foarte mulți minori, elevi membri ai organizațiilor Frățiile de Cruce. Condamnările aberante la zeci de ani de detenție grea, dictate de aceste instanțe militare care condamnau cetățeni romāni pentru gesturi simbolice sau nesemnificative īn spațiul public după o legislatie absurdă de tip totalitar, aveau scopul de a justifica măsurile abuzive prin care regimul antonescian din acei ani īnțelegea să elimine orice opoziție politică, orice manifestare pluralistă īn societatea romānească.
    Este cunoscut faptul că regimul Ion Antonescu a dus o consecventă politică de eliminare a adversarilor politici,īn mod special a celor legați de Mișcarea Legionară, fie prin execuții sumare, fie prin īncarcerarea lor cu condamnări extraordinar de lungi, fie prin trimiterea acestora pe front īn prima linie, īn operațiunile cele mai periculoase.
    De altfel, din luările de poziție repetate ale reprezentanților INSHREW, rezultă că aceștia definesc regimul generalului Ion Antonescu dintre 1941 și 1944 ca unul dictatorial, īntemeiat pe abuz, pe crime și pe īncălcarea celor mai elementare drepturi ale omului, țncadrānd ca genocid și crime īmpotriva umanității represiunile īmpotriva comunităților evreiești și de etnie romă ca victime ale acestui regim. Īn aceste condiții, este de neīnțeles pentru noi dubla măsură adoptată de reprezentanții INSHREW, care deplāng anumite victime ale regimului antonescian, dar īn același timp găsesc justificări sentințelor politice dictate īmpotriva altor victime, aliniindu-se necondiționat tezelor susținute de de autoritățile represive ale unui regim de tip fascist, obedient Germaniei hitleriste, pe care altminteri īl detestă.
    De asemenea, īn baza celor mai sus arătate, este clar că Valeriu Gafencu nu a fost condamnat de două ori pentru că ar fi fost “membru al unei organizații fasciste”, așa cum eronat se afirmă īn documentul INSHREW. Īn realitate, el a fost condamnat ca adversar politic al unui regim totalitar, și nu pentru apartenența īn sine la o organizație fascistă, ci, așa cum spune și sentința citată de INSHREW, pentru “instigare publică” și respectiv “crimă de constituire de asociațiune și activitate legionară, potrivnică ordinei existente īn stat” - care după cum am văzut era unul de inspirație fascistă.
    Ne surprinde maniera neacademică, incompatibilă cu un institut de rang guvernamental, īn care reprezentanții INSHREW īnțeleg să scoată din contextul juridic și istoric al documentelor anumiți termeni, falsificāndu-se flagrant sensul.

    2. Apartenența lui Valeriu Gafencu la Frățiile de Cruce și Mișcarea Legionară nu poate fi considerată ca apartenență la organizații fasciste īn primul rānd datorită neacceptării de către aceste organizații a definirii lor ca fasciste, Īn plus, este de notorietate faptul că Tribunalul de la Nurnberg, instanță penală internațională care a judecat crimele de război și crimele īmpotriva umanității comise de Țările aderente ale Axei Berlin-Roma și colaboratorii acestora, a scos de sub orice acuzare īncă din timpul anchetei preliminare Mișcarea Legionară și pe liderii acesteia refugiați īn Occident, aceștia beneficiind timp de 45 de ani de o totală libertate de acțiune și organizare īn lumea liberă, editānd inclusiv o bogată presă și un curier informativ al Mișcării. Unul din argumentele autorităților penale internationale de exonerare a Mișcării legionare de participare la crime īmpotriva umanității, a fost tocmai acela că, īntre 1941 și 1944, legionarii refugiați īn Reich au fost deținuți īn lagărele naziste ca prizonieri politici, alături de alte categorii aflate īn dizgrația hitleriștilor, precum evreii, polonezi ș.a..
    Liderul legionar Horia Sima a publicat la Paris, īn 1951, lucrarea “Destinee du nationalisme” (Menirea Naționalismului), īn care preciza poziția Mișcării Legionare alături de blocul democrațiilor occidentale și suportul acordat acestora īn combaterea ofensivei comuniste spre vest.

    3. Faptul că Mișcarea Legionară nu a avut un caracter fascist a fost confirmat și după 1990 de mai multe instanțe romānești care au acordat foștilor deținuți politici condamnați pentru activitate legionară drepturile cuvenite conform DL 118/1990.

    4. Faptul că Valeriu Gafencu “nu a fost niciodată condamnat la īnchisoare de către regimul comunist”, așa cum se exprimă reprezentanții INSHREW, nu īi poate anula acestuia nici statutul de fost deținut politic și nici incontestabilele fapte de sfințenie, comportamentul său de martir al inchisorilor comuniste. Īn ultimă instanță, Valeriu Gafencu a fost condamnat tot de un regim totalitar, și atunci cānd vorbim de īncălcarea drepturilor omului, de discriminări și de destine frānte abuziv, considerăm că victimele au dreptul la recunoașterea și considerarea calității lor personale, indiferent de momentul represiunii sau felul regimului totalitar responsabil.

    5. De asemenea, considerăm ca intenționat eronată și scoasă din contextul legii interpretarea INSHREW atunci cānd afirmă că “Legea nr 51/1991 privind siguranța națională a Romāniei menționează ... faptul că acțiunile de inspiație legionară reprezintă amenințări la adresa siguranței naționale”. D-lor omit īn mod intenționat să precizeze că īn articolul 4 al aceleaiși legi se precizează cu privire la art indicat de INSHREW: “Prevederile art. 3 (cel invocate de INSHREW – N.N.) nu pot fi interpretate sau folosite in scopul restringerii sau interzicerii dreptului de aparare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de alta natura, garantate prin Constitutie sau legi.”
    Ori, acordarea post-mortem lui Valeriu Gafencu a titlului de cetățean de onoare al orașului Tārgu Ocna, s-a făcut nu pentru apartenența sa la o miscare politică, ci pentru comportamentul lui excepțional față de semenii săi din īnchisoare, mergānd pānă acolo īncāt și-a iertat sincer torționarii care l-au dus la moarte.

    Vă facem cunoscută pe această cale și mărturia mai multor foști deținuți politici care au īmpărțit suferința īn īnchisorile politice comuniste cu Valeriu Gafencu, respectiv aceea că deși aflat īn ultima fază de boală, acesta a cedat medicamentele sale unui alt deținut politic evreu, Richard Wurmbrandt, pastor neoprotestant. Mărturia este menționată īn numeroase cărți și lucrări apărute public īn Romānia ultimilor ani, stārnind interesul a numeroşi cercetători şi oameni de cultură. Din mărturiile aflate īn „Memorialul Durerii” rezultă că tānărul Valeriu Gafencu a fost considerat un sfānt al īnchisorii. Nu i se poate pune īn sarcină nici o acţiune violentă. Comportamentul lui a fost unul exemplar, de martir al gulagului romānesc, fiind susţinut īn apariții publice și de personalități precum Dan Puric ori Episcopul Andrei Andreicuț. Aceste mărturii spulberă orice acuzație de fascism și implicit de antisemitism adusă lui Valeriu Gafencu, arătānd spiritul de toleranță etnică și religioasă al acestui sfānt al īnchisorilor așa cum a fost numit īn lumea ortodoxă de la noi și de peste hotare, unde i se acordă o cinstire deosebită.

    Īn baza tuturor argumentelor de mai sus, considerăm că decizia Consiliului Local din Tārgul Ocna Nr. 17 din 10.02.2009 prin care fostului deținut politic Valeriu Gafencu i s-a acordat postmortem titlul de cetățean de onoare al orașului, este una mai mult decāt īntemeiată și vă rugăm să nu dați curs reconsiderării ei așa cum cere īn mod abuziv INSHREW, folosindu-se de false prezumții și argumente.

    Asigurāndu-vă de īntregul nostru sprijin moral,
    Semnăm

    FUNDAŢIA ION GAVRILA OGORANU
    Preşedinte - Coriolan Baciu

    FEDERAŢIA ROMĀNĂ A FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI LUPTĂTORI ANTICOMUNIŞTI,
    Preşedinte - Marcel Petrişor, scriitor

    ASOCIAŢIA FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI BUCUREŞTI
    Preşedinte - Valentin Cantor

    FUNDAŢIA MEMORIALUL DURERII
    Lucia Hossu Longin

    Dan Puric - actor

    FUNDAŢIA SFINŢII ĪNCHISORILOR
    Ioan Şuţă

    ASOCIAŢIA ROST
    Preşedinte Claudiu Tārziu

    Răzvan Codrescu, publicit

    FUNDAŢIA ARSENIE BOCA
    Irina Popescu

    FUNDAŢIA SFINŢII MARTIRI BRANCOVENI
    Marcel Bouros


    http://www.petitieonline.ro/petitie/solidaritate_cu_valeriu_gafencu_cerem_primariei_ta rgu_ocna_sa_nu_dea_curs_presiunilor_institutului_e llie_wiesel_si_sa_nu_retraga_sfantului_inchisorilo r_titlul_de_cetatean_de_onoare_-p15580150.html



    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  4. #4
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.555
    ----- Forwarded Message -----
    From: Ion Gavrila Ogoranu <ogoranu@gmail.com>
    To:
    Sent: Wednesday, January 30, 2013 6:32 PM
    Subject: Petitie: "SOLIDARITATE CU VALERIU GAFENCU! Cerem primariei Targu Ocna sa nu dea curs presiunilor Institutului Ellie Wiesel si sa nu retraga Sfantului Inchisorilor titlul de cetatean de onoare."


    http://www.petitieonline.ro/petitie/solidaritate_cu_valeriu_gafencu_cerem_primariei_ta rgu_ocna_sa_nu_dea_curs_presiunilor_institutului_e llie_wiesel_si_sa_nu_retraga_sfantului_inchisorilo r_titlul_de_cetatean_de_onoare_-p15580150.html
    Domnule Primar,
    Onorat Consiliu Local,

    Am luat cunoștință cu surprindere și indignare de conținutul adresei Nr. 600 / 8.11.2012, transmisă de Institutul Național pentru Studiul Holocaustului īn Romānia “Ellie Wiesel”, prin care vi se solicită īn mod abuziv si neīntemeiat retragerea titlului de cetățean de onoare, acordat de catre Consiliul Local Tārgu Ocna fostului deținut politic Valeriu Gafencu, care este considerat de mulți dintre cei care au studiat fenomenul carceral din perioadele de regim totalitar din Romānia ca un martir și un sfānt al inchisorilor.

    Vă supunem atenției punctul nostru de vedere, de care dorim să se țină cont īn ședința Consiliului Local īn care se va supune discuției solicitarea de reexaminare a calității de cetățean de onoare al orașului Tārgu Ocna a fostului deținut politic Valeriu Gafencu.

    1. Cu privire la acuzația de “membru al unei organizații fasciste” lansată de reprezentanții INSHREW, vrem să vă aducem la cunoștință faptul că studentul Valeriu Gafencu a fost condamnat de instanțele militare ale regimului antonescian, īn cadrul unor ample măsuri de represalii politice aberante, cărora le-au căzut victime zeci de mii de cetățeni romāni, īntre care foarte mulți minori, elevi membri ai organizațiilor Frățiile de Cruce. Condamnările aberante la zeci de ani de detenție grea, dictate de aceste instanțe militare care condamnau cetățeni romāni pentru gesturi simbolice sau nesemnificative īn spațiul public după o legislatie absurdă de tip totalitar, aveau scopul de a justifica măsurile abuzive prin care regimul antonescian din acei ani īnțelegea să elimine orice opoziție politică, orice manifestare pluralistă īn societatea romānească.
    Este cunoscut faptul că regimul Ion Antonescu a dus o consecventă politică de eliminare a adversarilor politici,īn mod special a celor legați de Mișcarea Legionară, fie prin execuții sumare, fie prin īncarcerarea lor cu condamnări extraordinar de lungi, fie prin trimiterea acestora pe front īn prima linie, īn operațiunile cele mai periculoase.
    De altfel, din luările de poziție repetate ale reprezentanților INSHREW, rezultă că aceștia definesc regimul generalului Ion Antonescu dintre 1941 și 1944 ca unul dictatorial, īntemeiat pe abuz, pe crime și pe īncălcarea celor mai elementare drepturi ale omului, țncadrānd ca genocid și crime īmpotriva umanității represiunile īmpotriva comunităților evreiești și de etnie romă ca victime ale acestui regim. Īn aceste condiții, este de neīnțeles pentru noi dubla măsură adoptată de reprezentanții INSHREW, care deplāng anumite victime ale regimului antonescian, dar īn același timp găsesc justificări sentințelor politice dictate īmpotriva altor victime, aliniindu-se necondiționat tezelor susținute de de autoritățile represive ale unui regim de tip fascist, obedient Germaniei hitleriste, pe care altminteri īl detestă.
    De asemenea, īn baza celor mai sus arătate, este clar că Valeriu Gafencu nu a fost condamnat de două ori pentru că ar fi fost “membru al unei organizații fasciste”, așa cum eronat se afirmă īn documentul INSHREW. Īn realitate, el a fost condamnat ca adversar politic al unui regim totalitar, și nu pentru apartenența īn sine la o organizație fascistă, ci, așa cum spune și sentința citată de INSHREW, pentru “instigare public㔠și respectiv “crimă de constituire de asociațiune și activitate legionară, potrivnică ordinei existente īn stat” - care după cum am văzut era unul de inspirație fascistă.
    Ne surprinde maniera neacademică, incompatibilă cu un institut de rang guvernamental, īn care reprezentanții INSHREW īnțeleg să scoată din contextul juridic și istoric al documentelor anumiți termeni, falsificāndu-se flagrant sensul.

    2. Apartenența lui Valeriu Gafencu la Frățiile de Cruce și Mișcarea Legionară nu poate fi considerată ca apartenență la organizații fasciste īn primul rānd datorită neacceptării de către aceste organizații a definirii lor ca fasciste, Īn plus, este de notorietate faptul că Tribunalul de la Nurnberg, instanță penală internațională care a judecat crimele de război și crimele īmpotriva umanității comise de Țările aderente ale Axei Berlin-Roma și colaboratorii acestora, a scos de sub orice acuzare īncă din timpul anchetei preliminare Mișcarea Legionară și pe liderii acesteia refugiați īn Occident, aceștia beneficiind timp de 45 de ani de o totală libertate de acțiune și organizare īn lumea liberă, editānd inclusiv o bogată presă și un curier informativ al Mișcării. Unul din argumentele autorităților penale internationale de exonerare a Mișcării legionare de participare la crime īmpotriva umanității, a fost tocmai acela că, īntre 1941 și 1944, legionarii refugiați īn Reich au fost deținuți īn lagărele naziste ca prizonieri politici, alături de alte categorii aflate īn dizgrația hitleriștilor, precum evreii, polonezi ș.a..
    Liderul legionar Horia Sima a publicat la Paris, īn 1951, lucrarea “Destinee du nationalisme” (Menirea Naționalismului), īn care preciza poziția Mișcării Legionare alături de blocul democrațiilor occidentale și suportul acordat acestora īn combaterea ofensivei comuniste spre vest.

    3. Faptul că Mișcarea Legionară nu a avut un caracter fascist a fost confirmat și după 1990 de mai multe instanțe romānești care au acordat foștilor deținuți politici condamnați pentru activitate legionară drepturile cuvenite conform DL 118/1990.

    4. Faptul că Valeriu Gafencu “nu a fost niciodată condamnat la īnchisoare de către regimul comunist”, așa cum se exprimă reprezentanții INSHREW, nu īi poate anula acestuia nici statutul de fost deținut politic și nici incontestabilele fapte de sfințenie, comportamentul său de martir al inchisorilor comuniste. Īn ultimă instanță, Valeriu Gafencu a fost condamnat tot de un regim totalitar, și atunci cānd vorbim de īncălcarea drepturilor omului, de discriminări și de destine frānte abuziv, considerăm că victimele au dreptul la recunoașterea și considerarea calității lor personale, indiferent de momentul represiunii sau felul regimului totalitar responsabil.

    5. De asemenea, considerăm ca intenționat eronată și scoasă din contextul legii interpretarea INSHREW atunci cānd afirmă c㠓Legea nr 51/1991 privind siguranța națională a Romāniei menționează ... faptul că acțiunile de inspiație legionară reprezintă amenințări la adresa siguranței naționale”. D-lor omit īn mod intenționat să precizeze că īn articolul 4 al aceleaiși legi se precizează cu privire la art indicat de INSHREW: “Prevederile art. 3 (cel invocate de INSHREW – N.N.) nu pot fi interpretate sau folosite in scopul restringerii sau interzicerii dreptului de aparare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de alta natura, garantate prin Constitutie sau legi.”
    Ori, acordarea post-mortem lui Valeriu Gafencu a titlului de cetățean de onoare al orașului Tārgu Ocna, s-a făcut nu pentru apartenența sa la o miscare politică, ci pentru comportamentul lui excepțional față de semenii săi din īnchisoare, mergānd pānă acolo īncāt și-a iertat sincer torționarii care l-au dus la moarte.

    Vă facem cunoscută pe această cale și mărturia mai multor foști deținuți politici care au īmpărțit suferința īn īnchisorile politice comuniste cu Valeriu Gafencu, respectiv aceea că deși aflat īn ultima fază de boală, acesta a cedat medicamentele sale unui alt deținut politic evreu, Richard Wurmbrandt, pastor neoprotestant. Mărturia este menționată īn numeroase cărți și lucrări apărute public īn Romānia ultimilor ani, stārnind interesul a numeroşi cercetători şi oameni de cultură. Din mărturiile aflate īn „Memorialul Durerii” rezultă că tānărul Valeriu Gafencu a fost considerat un sfānt al īnchisorii. Nu i se poate pune īn sarcină nici o acţiune violentă. Comportamentul lui a fost unul exemplar, de martir al gulagului romānesc, fiind susţinut īn apariții publice și de personalități precum Dan Puric ori Episcopul Andrei Andreicuț. Aceste mărturii spulberă orice acuzație de fascism și implicit de antisemitism adusă lui Valeriu Gafencu, arătānd spiritul de toleranță etnică și religioasă al acestui sfānt al īnchisorilor așa cum a fost numit īn lumea ortodoxă de la noi și de peste hotare, unde i se acordă o cinstire deosebită.

    Īn baza tuturor argumentelor de mai sus, considerăm că decizia Consiliului Local din Tārgul Ocna Nr. 17 din 10.02.2009 prin care fostului deținut politic Valeriu Gafencu i s-a acordat postmortem titlul de cetățean de onoare al orașului, este una mai mult decāt īntemeiată și vă rugăm să nu dați curs reconsiderării ei așa cum cere īn mod abuziv INSHREW, folosindu-se de false prezumții și argumente.

    Asigurāndu-vă de īntregul nostru sprijin moral,
    Semnăm

    FUNDAŢIA ION GAVRILA OGORANU
    Preşedinte - Coriolan Baciu

    FEDERAŢIA ROMĀNĂ A FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI LUPTĂTORI ANTICOMUNIŞTI,
    Preşedinte - Marcel Petrişor, scriitor

    ASOCIAŢIA FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI BUCUREŞTI
    Preşedinte - Valentin Cantor

    FUNDAŢIA MEMORIALUL DURERII
    Lucia Hossu Longin

    Dan Puric - actor

    FUNDAŢIA SFINŢII ĪNCHISORILOR
    Ioan Şuţă

    ASOCIAŢIA ROST
    Preşedinte Claudiu Tārziu

    Răzvan Codrescu, publicit

    FUNDAŢIA ARSENIE BOCA
    Irina Popescu

    FUNDAŢIA SFINŢII MARTIRI BRANCOVENI
    Marcel Bouros


    http://www.petitieonline.ro/petitie/solidaritate_cu_valeriu_gafencu_cerem_primariei_ta rgu_ocna_sa_nu_dea_curs_presiunilor_institutului_e llie_wiesel_si_sa_nu_retraga_sfantului_inchisorilo r_titlul_de_cetatean_de_onoare_-p15580150.html



    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  5. #5
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.555
    -------- Original Message --------
    Subject: Fw: Misterul "Telegramei de la Stockholm"
    Date: Thu, 31 Jan 2013 10:57:55 -0800 (PST)
    From: Aurel Vlad <aurel_vlad2000@yahoo.com>
    Reply-To: Aurel Vlad <aurel_vlad2000@yahoo.com>
    To: undisclosed recipients: ;









    Cel mai mare secret din viaţa Regelui Mihai

    Autor: Adrian Pătruşcă
    1


    Probabil că cea mai mare dintre taine este „Telegrama de la Stockholm”, prin care Moscova anunța īn dimineața lui 23 august 1944 că e gata să īncheie un armistițiu cu Mareșalul Antonescu. Cu toate acestea, Antonescu a fost arestat, iar sovieticii au intrat pe teritoriul Romāniei, fără nici un acord scris. Un interviu incendiar cu istoricul Constantin Corneanu

    Constantin Corneanu: Ca urmare a evenimentelor de la Viena, din 30 august 1940, precum şi a mutaţiilor de ordin geopolitic şi geostrategic, īn Romānia s-a produs, la 4 septembrie 1940, o gravă criză de stat soldată, la 6 septembrie 1940, cu abdicarea Regelui Carol al II-lea, care l-a chemat pe generalul Ion Antonescu pentru a-l informa că renunţă la tron īn favoarea fiului său Mihai, acordānd depline puteri īn stat prim-ministrului care īşi asuma şi titlul de “Conducător al Statului".

    Antonescu vedea Casa Regală drept o soluţie politică după război

    Ce puteri avea Regele īn faţa Mareşalului?
    Generalul Ion Antonescu a crezut īn rolul mesianic al Conducătorului īntr-un stat, fiind convins că "Statul a avut īn toate unghiurile pămāntului şi va avea īn toate timpurile valoarea aceluia care, trecător, conduce".
    Schimbānd formula de jurămānt a Regelui Mihai I ("Jur credinţă naţiunii romāne. Jur să păzesc cu sfinţenie legile statului. Jur să păzesc şi să apăr fiinţa statului şi integritatea teritorială a Romāniei. Aşa să-mi ajute Dumnezeu"), generalul Ion Antonescu dorea să sublinieze că pe viitor naţiunea va trece īntotdeauna īnaintea Regelui.
    Īn discursul ţinut, la 7 septembrie 1940, īn şedinţa Consiliului de Miniştri, generalul Ion Antonescu a ţinut să precizeze că “nimeni nu va trece prin faţa Palatului decāt ca să se īnchine īn faţa unui simbol", iar Regele va rămāne numai un simbol şi nu are dreptul să se amestece īn conducerea Statului, indiferent de capacitatea acestuia.
    Generalul Ion Antonescu dorea să păstreze Casa Regală a Romāniei īn afara treburilor politice ale statului, īn acele clipe de grea cumpănă, cu speranţa că va putea fi o soluţie politică īn vremurile de după război. Vremuri pe care nimeni nu le putea bănui, īn acele clipe, cum vor arăta.

    A acceptat Casa Regală acest "aranjament"?
    Jurnalul de război al Mareşalului Ion Antonescu relevă numeroase īntālniri (mic-dejun sau prānz) īntre Conducătorul Statului romān şi soţia sa, pe de-o parte, precum şi Regele Mihai I şi Regina-Mamă Elena pe parcursul războiului, īn afara vizitelor pe front şi la acţiunile protocolare impuse de raţiunile de stat.
    Pānă la intrarea Regelui Mihai I īn opoziţie discretă faţă de Antonescu, relaţiile au fost extrem de protocolare şi amiabile. La 22 iunie 1941, Regele Mihai I a adresat o telegramă de felicitare generalului Ion Antonescu prilejuită de trecerea Prutului şi intrarea īn războiul īmpotriva Uniunii Sovietice. O telegramă de felicitare a fost trimisă Conducătorului Statului romān şi cu ocazia trecerii Nistrului īn iulie 1941.

    Trecerea Nistrului a urmărit să īmpiedice reīnvierea "Ucrainei Mari"

    Deci Antonescu a avut acordul Regelui atāt īn ceea ce priveşte războiul īmpotriva Uniunii Sovietice, cāt şi a trecerii Nistrului. Ce a motivat, totuşi trecerea Nistrului?
    Necesităţile operative generate de rezistenţa Armatei Roşii, exigenţele războiului de coaliţie şi schimbarea direcţiei de īnaintare a Grupului de Armate "Sud" reprezintă cāteva dintre motivele care au impus luarea uneia dintre cele mai contestate decizii din istoria modernă a romānilor. Marea dezbatere asupra trecerii Nistrului şi-a inutilităţii războiului īmpotriva Uniunii Sovietice a fost “discret" alimentată de serviciul de spionaj şi propagandă britanic, cu efecte asupra interesului naţional major.
    Protecţia celor doi lideri, respectiv Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu, īmpotriva germanilor şi-a aplicării regulilor războiului, s-a făcut din īnalte raţiuni de stat care au impus o astfel de conduită Mareşalului Ion Antonescu.
    Trecerea Prutului, la 22 iunie 1941, a reprezentat o chestiune de demnitate naţională, rănită de evenimentele din 26-28 iunie 1940, iar trecerea Nistrului a avut drept obiectiv, dincolo de chestiunea războiului de coaliţie, a soluţionării “problemei ruse" sau a necesităţilor militare imediate, eliminarea unei uriaşe primejdii geopolitice: Ucraina Mare, dornică de reīnviere cu sprijinul celui de al III-lea Reich. Regele Mihai I nu s-a īmpotrivit trecerii Nistrului şi nici nu avea cum să influenţeze evoluţia evenimentelor politico-militare din acele clipe.

    Regina Mamă l-a orientat pe Rege īmpotriva nemţilor

    Cānd s-au stricat relaţiile dintre Regele Mihai şi Antonescu?
    O sinteză informativă a Serviciului Special de Informaţii (SSI) din ianuarie 1944 sublinia faptul că primele raporturi comune, evidente, ale Regelui Mihai I cu opoziţia antiantonesciană datează din 24 ianuarie 1942, cānd sub īnrāurirea Reginei, anglofilă prin educaţie şi relaţiile de familie, spiritul Regelui a fost, treptat, format īmpotriva aşa-numitei dominaţii germane. Conducerea celor două grupări de opoziţie (PNŢ şi PNL) a decis să īncerce atragerea Casei Regale īn conspiraţia īmpotriva Conducătorului Statului cu ocazia serbării Ordinului Ferdinand din 24 ianuarie 1942.
    Ion Mihalache, dr. Nicolae Lupu şi dr. Constantin Angelescu, īn calitate de emisari ai opoziţiei, se vor īntoarce entuziasmaţi de la Palatul Regal, deoarece Regele Mihai I şi Regina Mamă Elena erau definitiv cāştigaţi pentru teza opoziţiei. Regele era formal capul oştirii şi complotiştii năzuiau că Armata va fi atrasă, astfel, de partea opoziţiei antiantonesciene aflată īn relaţii secrete cu Aliaţii Occidentali.

    Regele se gāndea la un puci contra lui Antonescu īncă din 1943

    Regele Mihai I va fi convins, astfel, că numai o īnţelegere cu Aliaţii Occidentali ar putea să pună stavilă unei expansiuni sovietice şi că numai o asemenea politică poate menţine statul romān şi monarhia. Īn cursul unei convorbiri cu un agent secret britanic (“dl. House"), jurnalist la Allied News Papers şi aflat īn drum spre Turcia, desfăşurată la Palatul Regal din Bucureşti, la 26 noiembrie 1943, Regele Mihai I a cāntărit posibilităţile de reuşită ale unui puci.
    Perspectiva ca monarhia şi regimul partidelor democratice să aibă soarta regimului mussolinian, īn condiţiile tergiversării īncheierii armistiţiului şi ale formării unui guvern comunist īn Moldova ocupată de Armata Roşie, a generat ample discuţii īn Consiliul de Coroană din 3 mai 1944. Participanţii la acest Consiliu de Coroană aveau să conchidă că nu numai Aliaţii, dar īnsăşi opinia publică romānă va putea susţine cu drept cuvānt că opoziţia democratică, prin inactivitatea ei, s-a dovedit neputincioasă, astfel īncāt poporul romān va fi īnclinat īn mod natural să-şi īndrepte privirea către noi forme de organizare politică şi socială.
    Dintr-o asemenea perspectivă se poate īnţelege graba cu care Regele Mihai I şi opoziţia condusă de Iuliu Maniu s-au angrenat īn acţiunea de răsturnare a regimului antonescian. Regele Mihai I a aprobat, la 15 iunie 1944, planul de īnlăturare prin forţă, iar arestarea Mareşalului figura īn planul de acţiune numai ca o soluţie de ultimă instanţă, deoarece Conducătorul Statului trebuia determinat să realizeze scoaterea Romāniei din război.

    Regele nu putea īmpiedica crimele īmpotriva evreilor, dar nici nu a protestat

    Ce putea face Regele pentru a se opune crimelor īmpotriva evreilor?
    Regele Mihai I nu a avut nici o implicare īn elaborarea şi punerea īn aplicare a legislaţiei antievreieşti, precum şi a cortegiului de suferinţe ce a urmat pentru populaţia evreiască. Dar nici nu s-au īnregistrat proteste oficiale ale acestuia īn favoarea evreilor şi a atenuării suferinţelor acestei populaţii. Casa Regală a Romāniei a fost ţinută departe de deciziile politico-militare din statul romān.

    Pamfil Şeicaru, care nu l-a simpatizat deloc pe Rege, dar şi Ronald D. Bachman, īn cartea sa "Romania: A Contry Study", afirmă că actul de la 23 august a grăbit īnaintarea sovieticilor spre centrul Europei īn detrimentul anglo-americanilor. Drept urmare, Regele nu ar fi fost invitat niciodată să participe la ceremoniile de 9 mai din vreo ţară vestică. Este adevărat?
    Progresele realizate de trupele anglo-americane īn Bătălia Franţei, īn august 1944, creau posibilitatea ca blindatele aliate să atingă, pānă la venirea iernii, frontiera Germaniei, timp īn care trupele sovietice se vor fi oprit īn faţa Varşoviei şi pe frontul romānesc.

    Moscova acceptase condiţiile de armistiţiu ale lui Antonescu

    Avānd posibilitatea să ocupe mai repede şi mai mult din teritoriul Germaniei, putea fi pus sub semnul īntrebării acordul sovieto-britanic de īmpărţire a sferelor de influenţă, din 12 iunie 1944, premergător celui din octombrie 1944 de la Moscova, şi care urma să expire īn curānd, iar şansa de a fi reīnnoit scădea considerabil.
    Īn timp ce Aliaţii Occidentali īncepuseră “cursa pentru Berlin", sovieticii care se pregăteau pentru asaltul final spre linia fortificată Focşani-Nămoloasa-Brăila, fără a fi convinşi că o vor străpunge, aveau nevoie de o decizie politică majoră care trebuia să īnsoţească viitoarele acţiuni militare de pe frontul romānesc, astfel īncāt dezavantajul care se prefigura ca urmare a succeselor aliate din Vest să fie transformat īn avantaj.
    Aceste evenimente politice şi militare, precum şi interesele de ordin strategic şi politic au determinat, īn opinia mea, guvernul de la Moscova să accepte īn totalitate cererile Mareşalului Ion Antonescu vizānd un armistiţiu politico-militar pe frontul din Moldova.

    Există dovezi sau măcar indicii că Moscova era gata să semneze un armistiţiu cu Antonescu?
    Controversele privind acest accept al Moscovei sunt alimentate de misterul care dăinuie asupra recepţionării “telegramei de la Stockholm".

    Misterul "Telegramei de la Stockholm"

    După opinia mea, telegrama de la Moscova (via Stockholm) a fost recepţionată īn dimineaţa zilei de 23 august 1944. O dovadă că aceasta a sosit ne este oferită de conţinutul stenogramei şedinţei Consiliului de Miniştri, din 15-16 septembrie 1944, īn care se inserează poziţia lui Iuliu Maniu privitoare la armistiţiul romānesc.
    (“Am văzut eu, dl. Buzeşti are textul, şi vă puteţi īnchipui īn ce situaţie ajungem noi, guvernul acesta, regimul acesta şi, īn special, noi care am lucrat efectiv la pregătirea acestui armistiţiu, cānd ni se va pune īn faţă, māine-poimāine, faptul că lui Antonescu i s-a promis de către dl. Molotov o zonă neutră pe care noi nu o avem. Pentru care motiv nu interesează, vă puteţi īnchipui īn ce situaţie rămānem noi.
    Deci, trebuie să constatăm, numaidecāt, că noi īntre condiţiile pe care le avem prin armistiţiu, era şi punctul precis stabilit, că tot ce s-a discutat va fi respectat īn armistiţiul pe care noi īl vom īncheia. Domnul ministru Buzeşti citeşte textul telegramei conţinānd acest punct de vedere, privitor la recunoaşterea zonei libere")

    Ce s-a ales de telegrama cu pricina?
    Originalul telegramei de la Stockholm nu a putut fi descoperit īn arhivele romāneşti, deoarece cei care au interceptat telegrama, respectiv membri ai opoziţiei politice, au sustras-o şi, mai apoi cred că au distrus-o. Telegrama nu a fost depistată nici īn arhivele sovietice, iar tăcerea istoriografiei sovietice, mai apoi ruse, faţă de acest moment delicat din evoluţia unei mari puteri către statutul de superputere amplifică misterul din jurul acestui delicat moment istoric.
    Sovieticii au căutat să obţină, după 23 august 1944, originalul telegramei din 19 iulie 1877, prin care Marele Duce Nicolae al Rusiei solicita principelui Carol al Romāniei ajutorul trupelor romāne īn campania din Balcani, astfel īncāt este greu de crezut că nu au īncercat să găsească, pentru a ascunde sau a distruge, şi originalul faimoasei telegrame din 23 august 1944.


    23 august: "cea mai mare eroare politico-militară din istoria Romāniei"

    A pierdut Romānia din cauza orgoliilor opoziţiei?
    Membrii conjuraţiei erau ferm convinşi că meritul schimbării trebuia să le revină lor, s-au precipitat şi astfel au pierdut “cartea" pe care Mareşalul “o juca". Sovieticii au profitat de această situaţie, generată de ambiţii şi orgolii nemăsurate, pentru a ocupa Romānia şi a nu-şi respecta, mai apoi, angajamentele luate.
    Opoziţia a manifestat o grabă suspectă īn a-l determina pe Regele Mihai I la actul demiterii şi arestării Mareşalului Ion Antonescu, iar acţiunea lor din ziua de 23 august 1944 a fost o lovitură de stat, care a căpătat aspectul unui act legal datorită prevederilor Decretului-lege nr. 3.071 din 7 septembrie 1940.

    Gestul de la 23 august 1944 a fost o greşeală?
    Evenimentele petrecute la Palatul Regal din Bucureşti, īn după-amiaza zilei de 23 august 1944, au fost generate de inexacta cunoaştere şi apreciere a situaţiei politico-militare internaţionale şi de pe frontul Moldovei, de graba nejustificată a Regelui Mihai I, de antipatii şi orgolii, iar consecinţele au fost teribile, Romānia urcānd calvarul capitulării fără condiţii.
    Decizia luată la 23 august 1944 reprezintă, după opinia mea, cea mai mare eroare politico-militară, din istoria Romāniei, cu consecinţele de-acum binecunoscute.

    Nu este o apreciere prea aspră?
    Nu. Conjuraţia politicienilor de la Bucureşti, defetismul unor īnalţi comandanţi militari de pe front, trădarea, incapacitatea de comandă şi iniţiativă īn luptă a unor conducători militari, frica de răspundere, erorile de ordin strategic ale aliatului german şi nu īn ultimul rānd inamicul aveau să contribuie la pierderea Bătăliei Moldovei (19-23 august 1944) şi, implicit, a “Bătăliei pentru Armistiţiu".
    Īn urma actului de la 23 August 1944, Romānia a oferit un avantaj inimaginabil, īn marele joc al geopoliticii mondiale, pentru liderii de la Moscova, şi va deveni ţara care a favorizat, īn mod substanţial, īnaintarea Armatei Roşii spre Sud-Estul şi Centrul Europei, creāndu-se, astfel, condiţiile pentru instaurarea “regimurilor de democraţie populară".
    Regele Mihai I a jucat un rol important īn evoluţia evenimentelor spre acest final nefericit pentru propriul său popor şi nu numai. Tactica opoziţiei politice interne, respectiv a lui Iuliu Maniu, a generat imposibilul īn ceea ce priveşte găsirea unei soluţii unanim acceptate īn condiţiile īn care destinul nostru istoric ne īmpinsese īn vārtejul disensiunilor dintre Marile Puteri.
    „Discretele” jocuri ale serviciilor secrete aliate şi propaganda de război a Naţiunilor Unite au bulversat opinia publică romānească şi factorii de decizie īn stat, īmpiedicānd, astfel, obţinerea unui consens politic, īn drumul care trebuia urmat, precum şi alegerea unei soluţii de salvare naţională demne şi corecte.

    Dar orgoliul lui Antonescu nu a contribuit şi el la acest deznodămānt nefast?
    Ambiţiile Mareşalului Ion Antonescu de a realiza un „23 August”, īn manieră proprie, derivau dintr-o anumită concepţie privind onoarea şi demnitatea unui militar, a unui conducător de stat şi a unui popor, precum şi a unei īnţelegeri privind geopolitica locurilor. Curgerea timpului a demonstrat că modul īn care rămāi īn conştiinţa colectivă a umanităţii, pozitiv sau negativ, īţi influenţează relaţiile şi prieteniile viitoare.

    Casa Regală voia să se salveze, graţierea lui Antonescu era iluzorie

    După ce l-a arestat pe Antonescu, era Regele obligat să-l predea ruşilor?
    Predarea Mareşalului Ion Antonescu şi a echipei sale sovieticilor, prin intermediul comuniştilor romāni, a fost determinată de faptul că reprezentanţii PCR īncepeau să domine raporturile de "amiciţie" cu Casa Regală, şi nu numai, stabilite cu ocazia realizării lui “23 August".
    O fermitate mai mare īn aceste raporturi, īn acele clipe istorice, precum şi mai multă hotărāre īn deciziile monarhului, ar fi generat alte atitudini. Ostilitatea "camarilei regale" faţă de Ion Antonescu avea să-şi spună cuvāntul atunci. Īn perspectiva a ceea ce a urmat, este greu de acceptat faptul că sovieticii nu ar fi īncercat să-l captureze cu orice preţ pe Mareşalul Ion Antonescu.

    De ce nu a semnat Regele decretul de graţiere a lui Antonescu?
    O posibilă graţiere a Mareşalului Ion Antonescu era iluzorie īntr-un context atāt de delicat şi īn care Casa Regală dorea să se salveze, totuşi, şi să-şi salveze perspectiva existenţială.

    23 august a aruncat īn Gulag peste 160.000 de militari romāni

    Putea Regele Mihai să se opună īntr-o măsură mai mare sovieticilor?
    Greva regală (1945) şi micile gesturi de opoziţie faţă de ocupantul sovietic şi aliatul său, comuniştii romāni, nu aveau cum să influenţeze sau să stopeze procesul de sovietizare al Romāniei. Istoria va reţine această “rezistenţă regală", precum şi, totodată, infamia de la “23 August" 1944.
    Īn contextul īn care nu fusese semnată nici o convenţie de armistiţiu īntre noul guvern romān şi cel de la Moscova, respectiv Naţiunile Unite, trupele sovietice au trecut la dezarmarea şi luarea īn prizonierat a unităţilor romāneşti. Mulţi militari romāni - circa 150.000 de soldaţi, 6.000 de subofiţeri şi 6.000 de ofiţeri - au fost dezarmaţi de către sovietici şi internaţi īn lagăre de prizonieri.
    Īn perioada de după 23 august 1944, procesul de destrămare a autorităţii statului şi de anarhizare a maselor populare s-a dezvoltat īn mod liber īn condiţiile īn care sovieticii şi-au impus condiţiile, pe fondul slăbiciunilor şi īnţelegerilor cu Aliaţii Occidentali, iar partidele istorice, după cum remarcau ofiţerii SSI-ului, nu au dovedit spirit de adaptare la noua situaţie, dovedind, totuşi, o totală inactivitate şi lipsă de dinamism. Casa Regală a rămas un simbol al speranţei, al vremurilor trecute ce nu aveau să mai revină niciodată.

    Ar fi putut Regele Mihai să negocieze actul abdicării, mai ales clauza abdicării īn numele tuturor urmaşilor săi?
    Abdicarea nu putea fi evitată şi nici măcar negociată. Posibilităţile Casei Regale de a mai īnsemna ceva pe eşichierul politic al Romāniei, la sfārşitul anului 1947, īn contextul specific al raporturilor Est-Vest, erau aproape nule.

    La 9 mai 2010, Regele s-a plasat de partea ocupantului sovietic

    Putea Regele, după abdicare, să facă mai mult īmpotriva comuniştilor, de exemplu presiuni īn cancelariile occidentale, sau să coaguleze organizaţiile politice din exil şi eventual chiar a prelua conducerea lor?
    Maniera īn care a fost tratat īn Vest relevă faptul că importanţa sa politică nu a fost pe măsura speranţelor "camarilei regale" şi ale exilului romānilor, īn contextul specific Războiului Rece.
    Din păcate, la 9 mai 2010, la Moscova, Regele Mihai I, (īnsoţit de Radu Duda, īn uniforma armatei romāne – n.r.) prin declaraţiile făcute mass-media, s-a situat, voluntar sau involuntar, de partea celor care au tratat cu duritate Romānia pentru faptul că a participat la atacul din 22 iunie 1941 asupra URSS, dar mai ales pentru faptul că a “făcut război īmpotriva lor".

    După decembrie 1947 au existat relaţii īntre Casa Regală şi regimurile Dej şi Ceauşescu?
    Pe măsură ce noi documente de arhivă vor fi publicate, vor putea fi elucidate raporturile dintre Casa Regală şi Romānia lui Dej şi Ceauşescu, inclusiv problema celor 42 de tablouri de patrimoniu despre care unii zic că au fost īnsuşite de Regele Mihai I.
    Casa Regală a Romāniei s-a aflat īn perioada exilului sub o atentă supraveghere a unităţilor de informaţii externe ale Securităţii romāne, iar semnarea, la 15 iunie 1989, a “Declaraţiei de la Budapesta", de către Regele Mihai I, a īnsemnat sfārşitul “neutralităţii binevoitoare" care exista īntre regimul de la Bucureşti şi locatarul de la Versoix.



    Constantin Corneanu este doctor īn istorie şi preşedintele Consiliului Director al Asociaţiei Europene de Studii Geopolitice şi Strategice "Gheorghe I. Brătianu" (AESGS) din septembrie 2009.Īntre 2004 şi 2007 a fost consilier īn cadrul Oficiului Guvernului Romāniei pentru Gestionarea Relaţiilor cu Republica Moldova īntre 2004 şi 2007.
    Teza sa de doctorat a tratat situaţia Romāniei īn contextul geopolitic al celui de-al doilea război mondial. Aceeaşi temă constituie şi subiectul lucrării sale "Sub povara marilor decizii" (Editura Scripta 2007).











    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  6. #6
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.555
    -------- Original Message --------
    Subject: Fw: Trădarea rusească.
    Date: Sat, 2 Feb 2013 11:16:33 -0800 (PST)
    From: Aurel Vlad <aurel_vlad2000@yahoo.com>
    Reply-To: Aurel Vlad <aurel_vlad2000@yahoo.com>
    To: undisclosed recipients: ;





    Trădarea rusească. Intrarea īn război (1916)

    MOTTO:
    “Toate aceste clauze, īn afară de obligațiile Romāniei, vor fi īncălcate.”
    Contele de Saint-Aulaire
    Am relatat īn articolul precedent (Trădarea rusească. Tratative (1914 – 1916)) despre felul īn care rușii ne-au trădat īncă dinainte de a intra īn război īn august 1916, pentru a putea ieși ei īnșiși cu fața curată printr-o pace separată cu Germania, prin īmpărțirea Romāniei īntre Rusia și Austro-Ungaria. Īn acest articol nu am insistat asupra rolului nefast al celui care a fost instalat de către țar prim ministru (din ianuarie) și ministru de externe (din iunie, īnlocuindu-l pe Sazonov) al Rusiei chiar īn perioada critică a războiului Romāniei, īncepānd cu perioada premergătoare lui august 1916. Sturmer avea reputația de germanofil convins și a făcut tot posibilul să-și mențină această reputație, dānd de īnțeles tuturor că scopul său este īncheierea unei păci separate cu Germania. Pentru toată lumea era clar acest lucru, mai puțin pentru comodul nostru ministru din Rusia, Constantin Diamandy, care nu observă nimic. Tocmai pentru această atitudine Sturmer a fost acuzat deschis de la tribuna Dumei de trădare de către Miliukov, șeful partidului cadeților, căruia ulterior țarina a īncercat să-i īnchidă cu orice preț gura, tocmai din cauza acuzelor aduse lui Rasputin și omului său, Sturmer, precum și adjunctului lui Sturmer, Protopopov. “Iuda trădătorul!” strigase Miliukov de la tribuna Dumei, adăugānd că ”toate secretele ministerului nostru de afaceri străine sunt imediat cunoscute de dușmanii noștri”, apoi arātānd un teanc de documente: “Am aici, domnilor deputați, evidența trădării lui Sturmer, piesele și cifrele sunt aici īmpreună cu prețul trădării!”
    Trădarea Romāniei din vārful guvernului rus
    Poate părea ciudat, dar acesta era pulsul īn cercurile conducătoare ale Rusiei la acea vreme. Īn ciuda insistențelor lui Rasputin și Sturmer, țarul, credincios angajamentelor față de Antantă, refuza constant să īncheie pacea separată. De aceea, acești trădători au decis să pună Rusia īn acea situație īncāt să fie nevoită să īncheie această pace. Dar pentru a nu-și pierde prestigiul și să dea astfel apă la moară revoluționarilor, trebuia ca această pace să fie īncheiată cu un succes de compromis, pe spinarea Romāniei prin īmpărțirea acesteia. De asemenea, exista īn clasa conducătoare rusă un curent care se opunea unei victorii decisive rusești, de teama de masele de soldați reveniți de pe front și vor cere drepturi și libertăți, la fel, revoluționarii ruși se temeau că o victorie decisivă ar fi īntărit țarismul pe care ei īl doreau răsturnat. Īn același timp, o īnfrāngere ar fi deschis calea mișcărilor revoluționare la fel ca și cu zece ani īnainte, după īnfrāngerea din războiul ruso-japonez. De aceea soluția cea mai la īndemānă rămānea pacea separată. Iată ce ne pregăteau aliații noștri ruși!

    Boris Sturmer (27.07.1848 – 9.09.1917)
    Această manevră cinică și machiavelică nu a scăpat observației factorilor responsabili din țările Antantei. Conducătorii au tăcut, deoarece aveau nevoie de intervenția Romāniei, indiferent ce s-ar fi īntāmplat ulterior, dar liderii de opinie au sancționat această manevră perfidă a Rusiei. De exemplu, iată ce scrie Charles Rivet, fostul corespondent la Petrograd al ziarului Le Temps, īn cartea sa Ultimul Romanov apărută īn vara lui 1917:
    Cu venirea lui Sturmer la guvern interveni planul machiavelic a cărui victimă trebuia să fie Romānia. Escomparea īnfrāngerii sale trebuia să conducă īn mod fatal, īn gāndul autorilor acestui complot, la o pace ruso-germană. Pacea aceasta avea și un caracter profitabil: Rusiei i se alipea Moldova, iar Austriei i se da Muntenia. Romānia ezita īncă să se alăture Antantei. Ea nu era gata. Dar conducătorii ruși trimiseră la București, sub forma unui ultimatum, aceste cuvinte care au precipitat un popor la īnfrāngere: Acum ori niciodată!
    Guvernul romān se văzu silit să opteze pentru o partidă dintre cele mai riscante sau să renunțe la realizarea aspirațiilor sale naționale. El fu luat de curentul patriotic, de astă dată cedă injoncțiunilor de la Petrograd. Cu toate acestea el nu o făcu decāt cu anumite condițiuni. Temāndu-se de bulgari, guvernul romān obținu promisiunea unui ajutor serios rusesc īn Dobrogea, unde trebuiau să fie aruncate patru corpuri de armată. Ce-l importa pe Sturmer să promită, cānd era ferm decis să nu se țină de cuvānt? Se știe ce a urmat. Romānii, lăsați la singurele lor forțe, fură zdrobiți; cooperarea rusească, din derizorie ce fusese īn timpul intrării triumfale a nemților īn Oltenia și Muntenia, nu deveni eficace decāt pe linia Siretului.
    Pentru ce? Pentru că acolo era locul hotărāt de Sturmer să se oprească retragerea, īn scopul ca negocierile de pace separată să poată lua semnificarea pe care voia el să le-o dea. Trebuia ca opinia publică rusească să īnțeleagă inutilitatea unor sforțări mai īndelungate, īnsă să nu resimtă săgeata unei īnfrāngeri īmplāntată īnsăși Rusiei. Austro-Germanii, opriți pe linia Siretului, Rusia era aceea care avea să stăpānească īnaintarea lor din momentul ce aceasta amenința teritoriul rus. Singură Romānia era īnvinsă. Și din această nouă victorie germană reieșea faptul că puterea germană de ofensivă nu era īncă īnfrāntă. Ce era de făcut atunci dacă nu o pace?
    Deoarece Rusia nu era umilită de o īnfrāngere care s-o atingă direct, ea trebuia să vadă rece lucrurile, să discearnă propriul ei interes. Aceasta nu-i impunea oare să deschidă ochii īn fața realității? Devenind cert că Germania era invincibilă, nu era oare mai bine să se trateze cu ea īn momentul īn care se putea face, fără a fi constrānsă de pierderea cu totul a campaniei care, dacă nu ar fi fost oprită, era să fie īndreptată și de astă dată īmpotriva Rusiei?
    Manevra putea reuși, dar Miliukov și Duma i-au pus capăt. Liderul cadeților, īntr-un discurs istoric a dezvăluit cu curaj scopurile aventurierilor, denunțānd de la tribuna camerei planurile urzite pentru a ajunge la infamia nemaiauzită ce ar fi fost o pace separată.
    Despre acest plan ticălos a vorbit și generalul Dumitru Iliescu, fost șef al cartierului general romān, īntr-un interviu dat presei franceze īn 3 aprilie 1917 la biroul de presă romān la Paris și publicat īn nr 12089 al ziarului Le Matin:
    De la īnceputul marelui război, Romānia a fost sigură că va trebui să intre īn linie alături de aliați. Īncă din luna august 1916 noi am īnceput să preparăm și să reorganizăm armata noastră, de la 180000 de oameni trebuia să ridicăm armata noastră la 820000 de oameni, dintre care 500000 de combatanți. Cadrele noastre de ofițeri trebuiau să fie triplate. N-aveam nici munițiuni, nici mitraliere. Această afirmațiune să nu vă surprindă: īn iulie 1916, date fiind imensele dificultăți de transport și comunicații cu aliații noștri occidentali, Romānia, lucrānd fără īncetare, īncă nu era gata. Și tocmai la această epocă ne sosi din Rusia un fel de ultimatum: Acum ori niciodată! glăsuia acest document al cărui text īl țin la dispoziția dvs.
    Guvernul rus ne supuse un plan de campanie īn īntregime elaborat. Īn el nu se ținea seamă de rolul probabil al Bulgariei. La obiecțiunea noastră, dl Boris Sturmer, pe atunci președinte de consiliu, a răspuns că niciodată Bulgaria nu va lupta contra Rusiei. Am cerut atunci 200000 de oameni, trupe rusești, pentru frontul din Dobrogea. El ne-a răspuns că 20000 de oameni sunt prea suficienți pentru o demonstrație cu caracter pur politic. Īn două rānduri, statul nostru major a cerut guvernului rus să īnceapă printr-o operațiune contra Bulgariei, care s-ar fi tradus prin ocupațiunea unei bande teritoriale pe partea dreaptă a Dunării. Luarea Rusciukului ar fi fost o siguranță pentru capitala noastră. Statul major francez ne-a īmpărtășit pe de-a īntregul punctul nostru de vedere, dar Rusia ne-a opus un veto absolut.
    Generalul Iliescu ne-a dat detalii cu toate preciziunile asupra istoricului campaniei din Transilvaniei. Armata 1 trebuia să servească drept pivot pe Jiu, īn regiunea Orșova. Armata 2, trecānd prin pasurile centrale, urma să invadeze īn Transilvania, īn vreme ce a 3-a urma să īnainteze īn legătură cu trupele rusești de la Vatra Dornei.
    Vai! ne spune generalul Iliescu, trupele rusești de la Vatra Dornei n-au īnaintat niciodată măcar cu un metru. Chiar azi se găsesc īn același loc unde erau īn momentul īn care am intrat īn război. Această nemișcare compromitea chiar planul ordonat de ruși, fiindcă pentru a reuși trebuia să mergem repede, să scurtăm cāt mai iute posibil imensul front transilvan de 800 km ocupīnd ipotenuza triunghiului mergānd de la Vatra Dornei la Orșova.
    După ce a explicat faptele petrecute, ca atacul bulgar pe Dunăre, luarea Turtucaiei și a Silistrei și retragerea din Transilvania, generalul Iliescu continuă:
    Silite să dea īnapoi, armatele noastre timp de 40 de zile au luptat īn trecători īmpotriva unui inamic superior īn armament. Cinci divizii romānești au fost așezate pe Argeș pentru a acoperi Capitala. Acolo una din divizii a slăbit. Era acea aflată sub comanda generalului Socec, condamnat apoi de consiliul de război. Generalul acesta, seara la 9 a plecat fără autorizație la București. La 9.30, pe īntuneric, inamicul a atacat această divizie, care cedă. Linia Argeșului era sfărāmată, Capitala dată inamicului.
    Mă rezum: intrarea īn linie a Romāniei răspundea unui īndoit plan: politic și strategic. Guvernul d-lui Sturmer ne-a forțat să declarăm război căci el avea nevoie de trupele noastre spre a acoperi flancul stāng al armatei rusești din Bucovina. Trupele aflate īn această regiune erau destinate, contrar asigurărilor date Romāniei și Franței, să rămānă pe loc. Īnfrāngerea Romāniei era prevăzută și organizată de dl Sturmer care vroia să termine războiul īn acest mod răsunător.
    Așa, īncă din luna septembrie armatele rusești organizau linia Siretului īn deplină cunoștință de desfășurarea evenimentelor. Iată care era, după părerea mea, planul d-lui Sturmer cānd ne-a forțat māna, cānd a organizat campania noastră: a lăsa să fie invadată Romānia pānă la Siret, a face să reiasă puterea nilitară a țărilor centrale, a īncheia pacea separată īn urma unei īnfrāngeri care, nefiind o īnfrāngere rusească, nu putea zdruncina īntru nimic nici prestigiului său, nici al țarului.
    Īnchei. Am fost bătuți, deoarece eram mai puțin īnarmați ca dușmanul, pentru că comandamentul său era vădit superior celui al nostru, dar cauza inițială a īnfrāngerii a fost planul neleal al guvernului germanofil din Petrograd care s-a jucat cu soarta Romāniei spre a ușura o trădare premeditată. Aici găsim acel imponderabil pe care niciun diplomat romān, francez sau englez n-ar fi putut să-l prevadă. Asta ne-a pierdut.
    Deci, acesta a fost rolul nefastului Boris Sturmer. Dar nu a apucat să-și ducă trădarea pānă la capăt. La puține zile de la discursul lui Miliukov din 1 noiembrie, Sturmer a fost schimbat de la putere (10 noiembrie 1916), chiar dacă țarina și Rasputin se opuneau. A fost urmat de generalul Treppov pentru 3 luni, apoi de către prințul Galițin, răsturnat de revoluția rusă din martie 1917. Sturmer a fost arestat de guvernul revoluționar și acuzat de trădare, dar a murit bolnav īntr-un sanatoriu la 9 septembrie 1917, chiar īn ziua īn care Centralii cucereau Riga, ducānd cu el īn mormānt multe dintre secretele trădării de la vārful imperiului țarist.

    Pavel Miliukov (15.01.1859 – 31.03.1943)
    Printre acești trădători se număra și Rasputin, șarlatanul protejat al țarinei care numea miniștri īn guvernul rus, ca dovadă fiind și telegrama primită din Berlin de către acesta și găsită printre hārtiile sale după asasinarea sa de către prințul Iusupov: Ne vei face personal un raport asupra negocierilor cu Romānia și asupra sforțărilor pe care noi le facem pentru ca materialul de război englez să nu sosească īn Romānia”. Ne mai mirăm de faptul că materialul militar, armamentul și munițiile destinate Romāniei, transportate pe ruta Arhanghelsk – Petrograd –Ungheni – Iași nu ajungeau Romāniei decāt parțial, uneori defect, sau deloc? Navele de transport erau atacate īn Marea Nordului de submarinele sau corsarii germani, aceștia scufundānd īn largul coastelor Norvegiei și nava Bistrița a societății de navigație Romānia. O parte din transporturile trimise pentru a īnzestra armata romānă īncă din august 1916 au fost găsite de agenți francezi zacānd prin gări rusești (la Kiev, Razdelnaia, Chișinău etc) unele īn decembrie 1916, iar altele abia īn vara lui 1917!
    Trupele ruse īn războiul mondial
    Īnainte dea analiza operațiunile militare de pe frontul romānesc și rolul rușilor, implicarea sau neimplicarea lor īn principalele bătălii, se impune o analiză asupra trupelor ruse și comandanților lor, făcută nu de către romāni sau alții, ci chiar de către ruși, mă refer īn primul rānd la comandanții ruși, cei mai īn măsură să judece din interior aceste aspecte sensibile. S-a scris mult despre prăpastia existentă īntre ofițeri și soldați, īn sensul că ofițerii, mai ales cei superiori, proveneau din familiile nobiliare ruse, slab cunoscători ai sufletului mujicului rus, unii fără cunoștințe sau merite militare, ajunși īn posturi de răspundere doar fiind aparținători unei anumite familii. Mai ales īn a doua parte a războiului, ofițerii pregătiți, cu experiență, se īmpuținaseră destul de mult, locul lor fiind luat de acei care nu prea aveau ce căuta īn aceste roluri. Desigur, era un fenomen prezent īn armatele din īntreaga lume, dar īntr-un regim ca și cel rusesc acest fenomen a căpătat proporții majore.

    Generalul Anton Denikin (16.12.1872 – 8.08.1947)
    Dar, cum am zis, voi cita din cele scrise de către generalul Denikin, cel care a luptat īn război și mai apoi a condus o armată a rușilor albi īn sudul Ucrainei īn războiul civil īmpotriva bolșevicilor. Acesta īși scrie memoriile care apar īn 1921 sub titlul Descompunerea armatei și a puterii, unde dă detalii uimitoare, mai īntāi despre dotarea armatei rusești, asupra căreia s-a putut afla cāte ceva cu ocazia procesului lui Suhomilov, ministru de război, care adus īn boxa acuzaților īn august 1917 a produs o impresie deplorabilă, făcāndu-i pe mulți să se īntrebe cum a fost posibil ca un asemenea personaj să poată ajunge să conducă ministerul de război al unei mari puteri chiar īn timpul celei mai mari conflagrații de pānă la acel moment. Ignorant total īn problemele militare, a condus acest minister timp de șase ani. Dar să revenim la Denikin:
    “Īnaintea războiului nici nu s-a examinat mijlocul de a asigura armatei rezerve suplimentare de muniție. Cum războiul muniției a luat, īncă de la īnceputul ostilităților, proporții neașteptate și fără precedent, răsturnānd calculele teoretice ale științei militare, atāt europene, cāt și ruse, era cu atāt mai necesar să se ia măsuri eroice pentru a se ieși dintr-o situație extrem de gravă. Cu toate acestea, īncepānd cu luna octombrie 1914, au fost epuizate rezervele pentru īnarmarea īntăririlor ce ni s-au trimis pe front, din care numai 10% aveau la īnceput arme, iar mai tārziu niciuna. Comandantul frontului de sud-vest a expediat la Marele Cartier General o depeșă care suna cam așa: Rezervele de muniție sunt complet epuizate. Īn lipsa altora noi, vom fi obligați să īncetăm lupta și să readucem trupele acasă, īn condiții dintre cele mai dificile…
    Și totuși, īn aceeași perioadă (sfārșitul lui septembrie 1914), la īntrebarea lui Joffre dacă armata imperială rusă este dotată cu muniție suficientă pentru artilerie, spre a continua să continue fără probleme operațiunile, ministrul de război Suhomilov răspundea: Situația actuală, īn ceea ce privește aprovizionarea cu muniție nu inspiră nicio neliniște serioasă. Nu se dădeau comenzi īn străinătate și au fost refuzate puștile americane și japoneze pentru a evita inconvenientul multiplicării calibrelor…”
    Interesant este faptul că ministrul francez la Petrograd, Maurice Paleologue confirmă spusele lui Denikin, mai mult, amintește de discuțiile sale cu ministrul de externe rus Sazonov care face repetate apeluri pentru intervenția guvernelor aliate pentru dotarea cu muniții a armatei rusești. Astfel, situația precară a aprovizionării armatei ruse era cunoscută la Paris și Londra, astfel se explică intervențiile și īntrebările generalului Joffre. Doar ministrul nostru la Petrograd, Constantin Diamandy, doarme īn post și raportează constant că totul este īn regulă īn imperiul țarilor!
    Denikin are unele aprecieri mai puțin măgulitoare la adresa generalului Brusilov, considerat īncă unul dintre cei mai capabili generali ruși din primul război mondial, dar aici ar putea fi bănuit de subiectivism, deoarece Brusilov și-a oferit serviciile bolșevicilor, pe cānd el, Denikin, a condus trupele fidele Rusiei albe. Dar merită să vedem ce spune despre Brusilov, sub ordinele căruia a luptat īn prima fază a războiului:
    După operațiunea strălucită a Armatei a 8-a, operațiune care s-a soldat cu trecerea Carpaților și invadarea Ungariei, a survenit īn decembrie 1914 īn spiritul comandantului armatei, generalul Brusilov, un fel de criză psihologică. Sub șocul eșecului parțial al unui corp de armată, a dat ordin de retragere generală și armata a dat īnapoi rapid. Se credea tot timpul forțat, amenințat, străpuns de cavaleria inamică ce amenința mai ales statul major al armatei. De două ori generalul Brusilov a ridicat statul major cu o grabă frizānd panica, devansānd cu mult grosul armatei și pierzānd orice contact cu ea. Ne retrăgeam zi de zi, făcānd etape lungi și epuizante și neīnțelegānd absolut nimic. Austriecii nu ne erau cu nimic superiori, nici numeric, nici moral și nu ne presau prea tare. Trăgătorii mei și regimentele vecine ale lui Kornilov efectuau īn fiecare zi conraatacuri rapide, făcānd numeroși prizonieri și capturānd mitraliere.
    Cartierul General era și mai uimit. Rapoartele zilnice pe care le prezentam și īn care demonstram că retragerea nu era justificată de nimic rămāneau fără rezultat īn afară de furia violentă strnită lui Brusilov. Statul major a găsit pānă la urmă un alt mijloc penru a-l infuența pe Brusilov. A fost chemat un prieten al lui Brusilov, bătrānul general Panciulidzev (șeful serviciilor sanitare ale armatei) și a fost convins că dacă situația continuă, armata ar putea bănui vreo trădare și lucrurile ar lua o īntorsătură proastă. Panciulidzev s-a dus la Brusilov. Īntre ei a avut loc o scenă emoționantă, la sfārșitul căreia Brusilov era īn lacrimi, iar Panciulidzev leșinat…
    Īn aceeași zi s-a semnat ordinul de atac. Armata a trecut rapid și cu ușurință la ofensivă, urmărindu-i de austrieci și restabilind situația strategică și prestigiul șefului ei.
    Interesante mărturii, dar trebuie neapărat menționate cele referitoare la pregătirea morală și patriotismul soldatului rus. Trebuie menționat faptul că Denikin provenea din pătura de jos, tatăl său fiind servitor pānă la treizeci de ani, apoi soldat, iar după 22 de ani de serviciu a ajuns la gradul de aspirant. La fel ca și generalul Kornilov, ucis de explozia unui obuz īn războiul civil pe cānd conducea o armată a albilor, fiu de țăran cazac, prin originea lui putea cunoaște cel mai bine sufletul țăranului rus care forma majoritatea armatei. Iată ce spune Denikin:
    Īn hărmălaia asurzitoare a frazelor patriotice, repetate la nesfārșit īn toate cele patru colțuri ale Rusiei, am scăpat din vedere defectul organic al poporului rus: lipsa de patriotism. Ideea apărării naționale a fost și mai puțin īnțeleasă de către oamenii simpli. Ei mergeau docili la război, dar fără entuziasm, fără conștiința clara a necesității sacrificiului suprem. Mentalitatea lor nu mergea pānă la īnțelegerea dogmelor naționale abstracte. Poporul īnarmat, care era de fapt armata, era īncurajat de victorii și demoralizat de īnfrāngeri. NU pricepea de ce trebuia să treacă peste Carpați și abia dacă īnțelegea de ce trebuie să se bată pe Styr și Pripet. Dar, pānă la urmă, se consola cu considerații de genul: suntem din Tambov, neamțul n-o să ajungă pānă acolo… Sunt obligat să repet această frază, pentru că toată psihologia rusului stă īn ea..
    Da, e adevărat, cam așa se justificau rușii care părăseau pozițiile de pe frontul Moldovei: Rusia e mare! De aceea au fost aduse pe front unități formate din basarabeni (divizia a 14-a) care să nu cedeze, deoarece īn spatele lor se aflau căminele lor de peste Prut. Pentru viitorul Romāniei Mari a fost un lucru benefic, basarabenii convingāndu-se prin contactul cu trupele romāne că sunt același neam și făcānd renașterea națională din Basarabia anilor 1917-1918 mai lesnicioasă. Dar pānă atunci va trebui să bem pānă la fund paharul īntins de aliatul care ne-a trădat cu cea mai mare lipsă de scrupule.
    Trădați de toți
    Realitatea este că am fost trădați de toți aliații īncă din momentul intrării noastre īn război. La 17 august 1916 (stil nou) au fost semnate Tratatul de alianță și Convenția militară de către toți miniștrii Antantei acreditați la București. Această Convenție militară, care era de fapt condiția executării Tratatului de alianță cu cele patru puteri ale Antantei, prevedea īn linii generale faptul că puterile Antantei garantau integritatea teritorială a Romāniei acordāndu-i mānă liberă īn anexarea Ardealului, Bucovinei și Banatului. Romānia se angaja să declare război Austro-Ungariei și să atace cu toate forțele. Aliații promiteau să nu īncheie pace separată īnainte ca Romānia să primească satisfacție la negocierile de pace pe picior de egalitate, acordāndu-i-se astfel aceleași condiții ca și Italiei. Partea cu integritatea teritorială și pacea separată Rusia era decisă să o īncalce īncă īnainte de a semna acest tratat.
    Mai departe, īn același tratat s-au fixat următoarele condiții: “Deschiderea ostilităților (de către romāni) va fi precedată, cu o săptămānă mai devreme, de o ofensivă pornind din Salonic; Rusia se angajează să-și continue ofensiva pe īntregul front și să trimită trupe īn Dobrogea pentru a o apăra contra bulgarilor. Romānia trebuie să primească 300 de tone de material de război pe zi.” Franța și Anglia se angajau la o ofensivă pe frontul de vest care să īmpiedice Puterile Centrale să mute trupe de acolo pe frontul romānesc.
    Ministrul francez la București, contele de Saint-Aulaire, semnatar al tratatului și convenției din partea Franței, va nota cu amărăciune mai tārziu: “Toate aceste clauze, īn afară de obligațiile Romāniei, vor fi īncălcate.”
    Ar trebui să le analizăm puțin și o voi face pe scurt. Pe Frontul de Vest francezii se resimțeau puternic īn urma atacului german de la Verdun care, deși trecuse de apogeu, punea la grele īncercări rezistența franceză. Pentru a slăbi presiunea s-a pornit ofensiva de pe Somme īmpreună cu britanicii, dar nu a fost suficient. De pe frontul italian nu se putea aștepta nimic, italienii īși pierduseră suflul, la fel ca și ofensiva Brusilov de pe Frontul de Est. Singura soluție viabilă, care să atragă trupele germane și să le dea răgaz să sufle aliaților era Romānia cu cele 500000 de baionete proaspete aruncate īn luptă īntr-un sector nou, deschizānd un nou front. Din start, pe frontul de vest era limpede că nu se putea iniția vreo ofensivă.

    Armatele lui Falkenhayn și Mackensen īnainte de intrarea Romāniei
    īn război, concentrate īmpotriva rușilor și armatei lui Sarrail
    De pe frontul de la Salonic, cu cāteva zile īnainte, generalul Sarrail a trimis un raport generalului Joffre īn care menționează că nu va putea menține frontul īn cazul unei ofensive germano-bulgare, deci ne dăm seama că acesta nu avea niciun fel de posibilitate sau intenție ofensivă, ba dimpotrivă, se afla īn pericol īn urma declanșării unui atac bulgar la 2/15 august 1916. Scrisoarea generalului englez Milne de a doua zi le interzicea trupelor britanice de aici să ia parte la vreo acțiune ofensivă atāt timp cāt Romānia nu declara război Bulgariei (de parcă ar fi avut această posibilitate!). O tentativă demonstrativă s-a produs abia la 28 august/10 septembrie (mai bine de două săptămāni după intrarea īn război a Romāniei și după atacul bulgar īmpotriva noastră de a doua zi fără declarație de război!). Această acțiune demonstrativă a avut loc fără participarea britanicilor, doar īn Macedonia, cu puține schimbări de linie de front. Priviți dispunerea trupelor germano-bulgare-turce īnainte și după intrarea noastră īn război, o armată de peste 100000 de oameni, ca să vedeți cum am salvat armata de Salonic. Nu degeaba soldații noștri strigau: “Vai, Sarrail, Sarrail, Sarrail / Noi ne batem și tu stai!”.

    Intrarea Romāniei īn război salvează armata lui Sarrail și a lui Brusilov,
    atacul concentric al Centralilor se mută īmpotriva Romāniei
    Am vorbit de munițiile și materialul militar oprite și rătăcite prin Rusia. După calculele făcute de Serviciul de Īnzestrare al Armatei pentru perioada de 90 de zile de la intrarea noastră īn război, am primit abia echivalentul a 120 de tone pe zi, dintr-un necesar minim de 300 de tone pe zi, deci mai puțin de jumătate. Mai trebuie să ne mirăm că armata noastră lupta slab īnzestrată și cu muniții puține?
    Īn Dobrogea, īmpotriva bulgarilor, Brătianu ceruse ca și asigurare 200000 de soldați ruși, rușii auacceptat 50000 prin convenția militară și au trimis 20000 sub forma a două divizii de infanterie și una de cavalerie, dar și acestea foarte slab calitativ, practic sub orice critică (cu excepția Diviziei sārbe, după cum se va vedea mai īncolo). Generalul Zaioncikovski, investit la comanda acestor trupe, a refuzat inițial să o primească motivānd că acești ostași “nu erau īn stare să țină sus drapelul armatei ruse”, totuși a fost nevoit să o accepte, Alexeev spunāndu-i că “importanța corpului său de armată era numai secundară și că nu va īnfrunta īn Dobrogea nicio rezistență specială”. Iată ce păre avea șeful Statului Major Rus (STAVKA) despre frontul dobrogean, poate el credea că renumitul general Mackensen, spărgătorul de fronturi, se afla acolo doar să primească parada trupelor bulgare ale generalului Toșev! Ce spune A.S. Kazakov despre asta: “Noi ne-am străduit a face economii īn Dobrogea. Īn loc de 50000 de oameni am adunat cu chiu cu vai 30000 de oameni, cu un stat major adunat, unde unul nu-l cunoștea pe celălalt și i-am trimis īn Dobrogea, unde le-am dat misiunea responsabilă de a reprezenta forța rusă īn Balcani”. Generalul Alexei Brusilov īn memoriile sale notează: “Īn opinia mea, din păcate, generalul Alexeev nu a dat nicio importanță trupelor noastre din Dobrogea.” El spune că ar fi fost nevoie nu de “un corp de armată cu două divizii de māna a doua ci de o armată īntreagă de trupe bune”. Nu numai acești soldați ruși trimiși īn Dobrogea s-au comportat slab pe cāmpul de luptă, dar chiar comandantul lor a fost sub orice critică.
    Despre Frontul de Est, articolul 2 al Convenției militare spunea cam așa: “…armata rusă se angajează să acționeze deosebit de energic pe tot frontul austriac, īn scopul de a asigura operațiunile romāne susmenționate. Această acțiune va fi īn special ofensivă și viguroasă īn Bucovina, unde trupele ruse vor trebui să-și păstreze pozițiunile ca și efectivele lor actuale”. Iată cum au fost īndeplinite aceste cerințe, la minima rezistență, īn sensul că trupele rusești pur și simplu s-au oprit și nu au mai atacat. Dacă căutați pe internet despre ofensiva Brusilov veți vedea că acolo scrie că a durat din 4 iunie pānă īn 20 septembrie 1916. Fals, s-a oprit īn iulie, din august pānă īn septembrie e vorba doar de ofensiva romānă īn Transilvania de la sudul frontului rusesc, fără vreo legătură cu ofensiva Brusilov. Chiar și avansul Armatei de Nord romāne care a ajuns īn fața Reghinului a trebuit stopat īn primul rānd īn urma inactivității și a faptului că rușii din Bucovina, flancul drept al acestei armate, nu au avansat, apărānd astfel pericolul īnvăluirii dreptei noastre. Care a fost rezultatul inactivității rușilor pe Frontul de Est? Inamicul a luat din fața frontului rusesc 17 divizii de infanterie (13 germane și 4 austriece) și 10,5 divizii de cavalerie (4 germane, 6 divizii și o brigadă austriece), deci un total de 27 divizii și jumătate! Cu cele retrase de pe Frontul de Vest (inclusiv de la Verdun) se ajunge la mai mult de 40 de divizii scoase de pe alte fronturi și aruncate īmpotriva Romāniei care avea de apărat singură sau aproape singură un front de 1300 de kilometri, mai lung decāt Frontul de Vest (800 km) sau Frontul de Est (1200 km)!
    Dovezile trădării rusești
    Am dat deja cāteva exemple din mărturiile celor implicați īn evenimente cu privire la intențiile rusești asupra Romāniei. Știu că pare greu de crezut, de aceea voi mai veni cu cāteva.
    Tot īn memoriile sale, contele de Saint-Aulaire povestește despre cele īntāmplate generalului Berthelot, șeful Misiunii Militare Franceze din Romānia, care s-a oprit pe la Saint Petersburg īn drum spre București. Iată raportul generalului: Președintele Consiliului, Sturmer, căruia m-a prezentat Paleologue (ministrul Franței īn Rusia), nu s-a obosit să-mi ascundă defetismul său. Vorbea pe un ton agresiv despre trădare și pace separată. Īn ceea ce-l privește pe generalul Alexeev, īncă mai brutal decāt Sturmer, mi-a spulberat ultimele iluzii ce-mi rămăseseră. Puțin politicos, m-a concediat după numai cāteva minute. Nici măcar nu m-a invitat să iau loc, nu mi-a cerut vești despre Joffre și frontul francez. Nu mi-a vorbit despre Romānia decāt pentru a-mi spune, pe un ton foarte neplăcut: Deoarece romānii țin așa de mult să vă aibă alături, vă urez mult noroc, dar īncercați să-i faceți pe oamenii aceștia să priceapă că Romānia nu se apără pe Carpați, ci pe Siret. Și cu un couppe papier mi-a arătat pe o hartă, lovind cu nervozitate, linia de separație dintre Muntenia ce trebuia evacuată și Moldova ce trebuia apărată, ca un taluz al Rusiei meridionale. Saint-Aulaire adaugă: Mai tārziu, īn lumina altor relecții asemănătoare și a unor decizii corespunzătoare, am descoperit aici primul indiciu al unui plan secret de īmpărțire a Romāniei, negociat īn plin război de statele majore rus și german .
    Scriitorul englez Athur Evans, īn Manchester Guardian, 17 iunie 1917: “… astăzi se știe că ajutoarele externe pe care conta guvernul romān n-au sosit din cauza intrigilor care au avut loc la Petrograd”.
    Stephen Pichon, fost ministru francez de externe scria īn ziarul Petit Journal din 26 iunie 1917: Nu este momentul să insistăm asupra condițiilor dezastruoase īn care s-a produs intervenția Romāniei, compromisă chiar din primul moment de greșeli imputabile altora decāt guvernului de la București și predată, prin trădarea lui Sturmer, armatelor austro-germane.
    La Sorbona, la 28 iulie 1917, cu ocazia īnmānării reprezentanților Romāniei a steagului lui Ștefan cel Mare recuperat de către trupele franceze de la mānăstirea Zografu din Grecia, generalul Malterre a spus īn prezența președintelui Franței, a membrilor guvernului și a reprezentanților tuturor puterilor aliate, următoarele cuvinte: Astăzi știm ce s-a petrecut. Și ne permitem, chiar īn acest lăcaș, fără a nega omagiul pe care īl datorăm republicii ruse și extraordinarei deșteptări a armatei sale, să declarăm că Romānia nu putea prevedea, īn august 1916, oribila intrigă ce se țesea la Petrograd. Aliații știau oare mai mult?
    Eram vānduți și trădați īnainte de a trage primul foc de armă, dar vom vedea cum s-au comportat aliații noștri ruși odată operațiunile militare īncepute.
    Cristian Negrea
    Bibliografie:
    Pamfil Șeicaru – Romānia īn marele război, editura Eminescu, 1994
    Ion Pavelescu, Adrian Pandea, Eftimie Ardeleanu – Proba focului, editura Globus, 1991
    N. P. Conene – Războiul romānilor, editura Moldova, 1996


    Iuliana Sava
















    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  7. #7
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.555
    -------- Original Message --------
    Subject: Fw: Trădarea rusească.
    Date: Sat, 2 Feb 2013 11:16:33 -0800 (PST)
    From: Aurel Vlad <aurel_vlad2000@yahoo.com>
    Reply-To: Aurel Vlad <aurel_vlad2000@yahoo.com>
    To: undisclosed recipients: ;





    Trădarea rusească. Intrarea īn război (1916)

    MOTTO:
    “Toate aceste clauze, īn afară de obligațiile Romāniei, vor fi īncălcate.”
    Contele de Saint-Aulaire
    Am relatat īn articolul precedent (Trădarea rusească. Tratative (1914 – 1916)) despre felul īn care rușii ne-au trădat īncă dinainte de a intra īn război īn august 1916, pentru a putea ieși ei īnșiși cu fața curată printr-o pace separată cu Germania, prin īmpărțirea Romāniei īntre Rusia și Austro-Ungaria. Īn acest articol nu am insistat asupra rolului nefast al celui care a fost instalat de către țar prim ministru (din ianuarie) și ministru de externe (din iunie, īnlocuindu-l pe Sazonov) al Rusiei chiar īn perioada critică a războiului Romāniei, īncepānd cu perioada premergătoare lui august 1916. Sturmer avea reputația de germanofil convins și a făcut tot posibilul să-și mențină această reputație, dānd de īnțeles tuturor că scopul său este īncheierea unei păci separate cu Germania. Pentru toată lumea era clar acest lucru, mai puțin pentru comodul nostru ministru din Rusia, Constantin Diamandy, care nu observă nimic. Tocmai pentru această atitudine Sturmer a fost acuzat deschis de la tribuna Dumei de trădare de către Miliukov, șeful partidului cadeților, căruia ulterior țarina a īncercat să-i īnchidă cu orice preț gura, tocmai din cauza acuzelor aduse lui Rasputin și omului său, Sturmer, precum și adjunctului lui Sturmer, Protopopov. “Iuda trădătorul!” strigase Miliukov de la tribuna Dumei, adăugānd c㠔toate secretele ministerului nostru de afaceri străine sunt imediat cunoscute de dușmanii noștri”, apoi arātānd un teanc de documente: “Am aici, domnilor deputați, evidența trădării lui Sturmer, piesele și cifrele sunt aici īmpreună cu prețul trădării!”
    Trădarea Romāniei din vārful guvernului rus
    Poate părea ciudat, dar acesta era pulsul īn cercurile conducătoare ale Rusiei la acea vreme. Īn ciuda insistențelor lui Rasputin și Sturmer, țarul, credincios angajamentelor față de Antantă, refuza constant să īncheie pacea separată. De aceea, acești trădători au decis să pună Rusia īn acea situație īncāt să fie nevoită să īncheie această pace. Dar pentru a nu-și pierde prestigiul și să dea astfel apă la moară revoluționarilor, trebuia ca această pace să fie īncheiată cu un succes de compromis, pe spinarea Romāniei prin īmpărțirea acesteia. De asemenea, exista īn clasa conducătoare rusă un curent care se opunea unei victorii decisive rusești, de teama de masele de soldați reveniți de pe front și vor cere drepturi și libertăți, la fel, revoluționarii ruși se temeau că o victorie decisivă ar fi īntărit țarismul pe care ei īl doreau răsturnat. Īn același timp, o īnfrāngere ar fi deschis calea mișcărilor revoluționare la fel ca și cu zece ani īnainte, după īnfrāngerea din războiul ruso-japonez. De aceea soluția cea mai la īndemānă rămānea pacea separată. Iată ce ne pregăteau aliații noștri ruși!

    Boris Sturmer (27.07.1848 – 9.09.1917)
    Această manevră cinică și machiavelică nu a scăpat observației factorilor responsabili din țările Antantei. Conducătorii au tăcut, deoarece aveau nevoie de intervenția Romāniei, indiferent ce s-ar fi īntāmplat ulterior, dar liderii de opinie au sancționat această manevră perfidă a Rusiei. De exemplu, iată ce scrie Charles Rivet, fostul corespondent la Petrograd al ziarului Le Temps, īn cartea sa Ultimul Romanov apărută īn vara lui 1917:
    “Cu venirea lui Sturmer la guvern interveni planul machiavelic a cărui victimă trebuia să fie Romānia. Escomparea īnfrāngerii sale trebuia să conducă īn mod fatal, īn gāndul autorilor acestui complot, la o pace ruso-germană. Pacea aceasta avea și un caracter profitabil: Rusiei i se alipea Moldova, iar Austriei i se da Muntenia. Romānia ezita īncă să se alăture Antantei. Ea nu era gata. Dar conducătorii ruși trimiseră la București, sub forma unui ultimatum, aceste cuvinte care au precipitat un popor la īnfrāngere: Acum ori niciodată!
    Guvernul romān se văzu silit să opteze pentru o partidă dintre cele mai riscante sau să renunțe la realizarea aspirațiilor sale naționale. El fu luat de curentul patriotic, de astă dată cedă injoncțiunilor de la Petrograd. Cu toate acestea el nu o făcu decāt cu anumite condițiuni. Temāndu-se de bulgari, guvernul romān obținu promisiunea unui ajutor serios rusesc īn Dobrogea, unde trebuiau să fie aruncate patru corpuri de armată. Ce-l importa pe Sturmer să promită, cānd era ferm decis să nu se țină de cuvānt? Se știe ce a urmat. Romānii, lăsați la singurele lor forțe, fură zdrobiți; cooperarea rusească, din derizorie ce fusese īn timpul intrării triumfale a nemților īn Oltenia și Muntenia, nu deveni eficace decāt pe linia Siretului.
    Pentru ce? Pentru că acolo era locul hotărāt de Sturmer să se oprească retragerea, īn scopul ca negocierile de pace separată să poată lua semnificarea pe care voia el să le-o dea. Trebuia ca opinia publică rusească să īnțeleagă inutilitatea unor sforțări mai īndelungate, īnsă să nu resimtă săgeata unei īnfrāngeri īmplāntată īnsăși Rusiei. Austro-Germanii, opriți pe linia Siretului, Rusia era aceea care avea să stăpānească īnaintarea lor din momentul ce aceasta amenința teritoriul rus. Singură Romānia era īnvinsă. Și din această nouă victorie germană reieșea faptul că puterea germană de ofensivă nu era īncă īnfrāntă. Ce era de făcut atunci dacă nu o pace?
    Deoarece Rusia nu era umilită de o īnfrāngere care s-o atingă direct, ea trebuia să vadă rece lucrurile, să discearnă propriul ei interes. Aceasta nu-i impunea oare să deschidă ochii īn fața realității? Devenind cert că Germania era invincibilă, nu era oare mai bine să se trateze cu ea īn momentul īn care se putea face, fără a fi constrānsă de pierderea cu totul a campaniei care, dacă nu ar fi fost oprită, era să fie īndreptată și de astă dată īmpotriva Rusiei?
    Manevra putea reuși, dar Miliukov și Duma i-au pus capăt. Liderul cadeților, īntr-un discurs istoric a dezvăluit cu curaj scopurile aventurierilor, denunțānd de la tribuna camerei planurile urzite pentru a ajunge la infamia nemaiauzită ce ar fi fost o pace separată.”
    Despre acest plan ticălos a vorbit și generalul Dumitru Iliescu, fost șef al cartierului general romān, īntr-un interviu dat presei franceze īn 3 aprilie 1917 la biroul de presă romān la Paris și publicat īn nr 12089 al ziarului Le Matin:
    “De la īnceputul marelui război, Romānia a fost sigură că va trebui să intre īn linie alături de aliați. Īncă din luna august 1916 noi am īnceput să preparăm și să reorganizăm armata noastră, de la 180000 de oameni trebuia să ridicăm armata noastră la 820000 de oameni, dintre care 500000 de combatanți. Cadrele noastre de ofițeri trebuiau să fie triplate. N-aveam nici munițiuni, nici mitraliere. Această afirmațiune să nu vă surprindă: īn iulie 1916, date fiind imensele dificultăți de transport și comunicații cu aliații noștri occidentali, Romānia, lucrānd fără īncetare, īncă nu era gata. Și tocmai la această epocă ne sosi din Rusia un fel de ultimatum: Acum ori niciodată! glăsuia acest document al cărui text īl țin la dispoziția dvs.
    Guvernul rus ne supuse un plan de campanie īn īntregime elaborat. Īn el nu se ținea seamă de rolul probabil al Bulgariei. La obiecțiunea noastră, dl Boris Sturmer, pe atunci președinte de consiliu, a răspuns că niciodată Bulgaria nu va lupta contra Rusiei. Am cerut atunci 200000 de oameni, trupe rusești, pentru frontul din Dobrogea. El ne-a răspuns că 20000 de oameni sunt prea suficienți pentru o demonstrație cu caracter pur politic. Īn două rānduri, statul nostru major a cerut guvernului rus să īnceapă printr-o operațiune contra Bulgariei, care s-ar fi tradus prin ocupațiunea unei bande teritoriale pe partea dreaptă a Dunării. Luarea Rusciukului ar fi fost o siguranță pentru capitala noastră. Statul major francez ne-a īmpărtășit pe de-a īntregul punctul nostru de vedere, dar Rusia ne-a opus un veto absolut.
    Generalul Iliescu ne-a dat detalii cu toate preciziunile asupra istoricului campaniei din Transilvaniei. Armata 1 trebuia să servească drept pivot pe Jiu, īn regiunea Orșova. Armata 2, trecānd prin pasurile centrale, urma să invadeze īn Transilvania, īn vreme ce a 3-a urma să īnainteze īn legătură cu trupele rusești de la Vatra Dornei.
    Vai! ne spune generalul Iliescu, trupele rusești de la Vatra Dornei n-au īnaintat niciodată măcar cu un metru. Chiar azi se găsesc īn același loc unde erau īn momentul īn care am intrat īn război. Această nemișcare compromitea chiar planul ordonat de ruși, fiindcă pentru a reuși trebuia să mergem repede, să scurtăm cāt mai iute posibil imensul front transilvan de 800 km ocupīnd ipotenuza triunghiului mergānd de la Vatra Dornei la Orșova.
    După ce a explicat faptele petrecute, ca atacul bulgar pe Dunăre, luarea Turtucaiei și a Silistrei și retragerea din Transilvania, generalul Iliescu continuă:
    Silite să dea īnapoi, armatele noastre timp de 40 de zile au luptat īn trecători īmpotriva unui inamic superior īn armament. Cinci divizii romānești au fost așezate pe Argeș pentru a acoperi Capitala. Acolo una din divizii a slăbit. Era acea aflată sub comanda generalului Socec, condamnat apoi de consiliul de război. Generalul acesta, seara la 9 a plecat fără autorizație la București. La 9.30, pe īntuneric, inamicul a atacat această divizie, care cedă. Linia Argeșului era sfărāmată, Capitala dată inamicului.
    Mă rezum: intrarea īn linie a Romāniei răspundea unui īndoit plan: politic și strategic. Guvernul d-lui Sturmer ne-a forțat să declarăm război căci el avea nevoie de trupele noastre spre a acoperi flancul stāng al armatei rusești din Bucovina. Trupele aflate īn această regiune erau destinate, contrar asigurărilor date Romāniei și Franței, să rămānă pe loc. Īnfrāngerea Romāniei era prevăzută și organizată de dl Sturmer care vroia să termine războiul īn acest mod răsunător.
    Așa, īncă din luna septembrie armatele rusești organizau linia Siretului īn deplină cunoștință de desfășurarea evenimentelor. Iată care era, după părerea mea, planul d-lui Sturmer cānd ne-a forțat māna, cānd a organizat campania noastră: a lăsa să fie invadată Romānia pānă la Siret, a face să reiasă puterea nilitară a țărilor centrale, a īncheia pacea separată īn urma unei īnfrāngeri care, nefiind o īnfrāngere rusească, nu putea zdruncina īntru nimic nici prestigiului său, nici al țarului.
    Īnchei. Am fost bătuți, deoarece eram mai puțin īnarmați ca dușmanul, pentru că comandamentul său era vădit superior celui al nostru, dar cauza inițială a īnfrāngerii a fost planul neleal al guvernului germanofil din Petrograd care s-a jucat cu soarta Romāniei spre a ușura o trădare premeditată. Aici găsim acel imponderabil pe care niciun diplomat romān, francez sau englez n-ar fi putut să-l prevadă. Asta ne-a pierdut.”
    Deci, acesta a fost rolul nefastului Boris Sturmer. Dar nu a apucat să-și ducă trădarea pānă la capăt. La puține zile de la discursul lui Miliukov din 1 noiembrie, Sturmer a fost schimbat de la putere (10 noiembrie 1916), chiar dacă țarina și Rasputin se opuneau. A fost urmat de generalul Treppov pentru 3 luni, apoi de către prințul Galițin, răsturnat de revoluția rusă din martie 1917. Sturmer a fost arestat de guvernul revoluționar și acuzat de trădare, dar a murit bolnav īntr-un sanatoriu la 9 septembrie 1917, chiar īn ziua īn care Centralii cucereau Riga, ducānd cu el īn mormānt multe dintre secretele trădării de la vārful imperiului țarist.

    Pavel Miliukov (15.01.1859 – 31.03.1943)
    Printre acești trădători se număra și Rasputin, șarlatanul protejat al țarinei care numea miniștri īn guvernul rus, ca dovadă fiind și telegrama primită din Berlin de către acesta și găsită printre hārtiile sale după asasinarea sa de către prințul Iusupov: “Ne vei face personal un raport asupra negocierilor cu Romānia și asupra sforțărilor pe care noi le facem pentru ca materialul de război englez să nu sosească īn Romānia”. Ne mai mirăm de faptul că materialul militar, armamentul și munițiile destinate Romāniei, transportate pe ruta Arhanghelsk – Petrograd –Ungheni – Iași nu ajungeau Romāniei decāt parțial, uneori defect, sau deloc? Navele de transport erau atacate īn Marea Nordului de submarinele sau corsarii germani, aceștia scufundānd īn largul coastelor Norvegiei și nava Bistrița a societății de navigație Romānia. O parte din transporturile trimise pentru a īnzestra armata romānă īncă din august 1916 au fost găsite de agenți francezi zacānd prin gări rusești (la Kiev, Razdelnaia, Chișinău etc) unele īn decembrie 1916, iar altele abia īn vara lui 1917!
    Trupele ruse īn războiul mondial
    Īnainte dea analiza operațiunile militare de pe frontul romānesc și rolul rușilor, implicarea sau neimplicarea lor īn principalele bătălii, se impune o analiză asupra trupelor ruse și comandanților lor, făcută nu de către romāni sau alții, ci chiar de către ruși, mă refer īn primul rānd la comandanții ruși, cei mai īn măsură să judece din interior aceste aspecte sensibile. S-a scris mult despre prăpastia existentă īntre ofițeri și soldați, īn sensul că ofițerii, mai ales cei superiori, proveneau din familiile nobiliare ruse, slab cunoscători ai sufletului mujicului rus, unii fără cunoștințe sau merite militare, ajunși īn posturi de răspundere doar fiind aparținători unei anumite familii. Mai ales īn a doua parte a războiului, ofițerii pregătiți, cu experiență, se īmpuținaseră destul de mult, locul lor fiind luat de acei care nu prea aveau ce căuta īn aceste roluri. Desigur, era un fenomen prezent īn armatele din īntreaga lume, dar īntr-un regim ca și cel rusesc acest fenomen a căpătat proporții majore.

    Generalul Anton Denikin (16.12.1872 – 8.08.1947)
    Dar, cum am zis, voi cita din cele scrise de către generalul Denikin, cel care a luptat īn război și mai apoi a condus o armată a rușilor albi īn sudul Ucrainei īn războiul civil īmpotriva bolșevicilor. Acesta īși scrie memoriile care apar īn 1921 sub titlul Descompunerea armatei și a puterii, unde dă detalii uimitoare, mai īntāi despre dotarea armatei rusești, asupra căreia s-a putut afla cāte ceva cu ocazia procesului lui Suhomilov, ministru de război, care adus īn boxa acuzaților īn august 1917 a produs o impresie deplorabilă, făcāndu-i pe mulți să se īntrebe cum a fost posibil ca un asemenea personaj să poată ajunge să conducă ministerul de război al unei mari puteri chiar īn timpul celei mai mari conflagrații de pānă la acel moment. Ignorant total īn problemele militare, a condus acest minister timp de șase ani. Dar să revenim la Denikin:
    “Īnaintea războiului nici nu s-a examinat mijlocul de a asigura armatei rezerve suplimentare de muniție. Cum războiul muniției a luat, īncă de la īnceputul ostilităților, proporții neașteptate și fără precedent, răsturnānd calculele teoretice ale științei militare, atāt europene, cāt și ruse, era cu atāt mai necesar să se ia măsuri eroice pentru a se ieși dintr-o situație extrem de gravă. Cu toate acestea, īncepānd cu luna octombrie 1914, au fost epuizate rezervele pentru īnarmarea īntăririlor ce ni s-au trimis pe front, din care numai 10% aveau la īnceput arme, iar mai tārziu niciuna. Comandantul frontului de sud-vest a expediat la Marele Cartier General o depeșă care suna cam așa: Rezervele de muniție sunt complet epuizate. Īn lipsa altora noi, vom fi obligați să īncetăm lupta și să readucem trupele acasă, īn condiții dintre cele mai dificile…
    Și totuși, īn aceeași perioadă (sfārșitul lui septembrie 1914), la īntrebarea lui Joffre dacă armata imperială rusă este dotată cu muniție suficientă pentru artilerie, spre a continua să continue fără probleme operațiunile, ministrul de război Suhomilov răspundea: Situația actuală, īn ceea ce privește aprovizionarea cu muniție nu inspiră nicio neliniște serioasă. Nu se dădeau comenzi īn străinătate și au fost refuzate puștile americane și japoneze pentru a evita inconvenientul multiplicării calibrelor…”
    Interesant este faptul că ministrul francez la Petrograd, Maurice Paleologue confirmă spusele lui Denikin, mai mult, amintește de discuțiile sale cu ministrul de externe rus Sazonov care face repetate apeluri pentru intervenția guvernelor aliate pentru dotarea cu muniții a armatei rusești. Astfel, situația precară a aprovizionării armatei ruse era cunoscută la Paris și Londra, astfel se explică intervențiile și īntrebările generalului Joffre. Doar ministrul nostru la Petrograd, Constantin Diamandy, doarme īn post și raportează constant că totul este īn regulă īn imperiul țarilor!
    Denikin are unele aprecieri mai puțin măgulitoare la adresa generalului Brusilov, considerat īncă unul dintre cei mai capabili generali ruși din primul război mondial, dar aici ar putea fi bănuit de subiectivism, deoarece Brusilov și-a oferit serviciile bolșevicilor, pe cānd el, Denikin, a condus trupele fidele Rusiei albe. Dar merită să vedem ce spune despre Brusilov, sub ordinele căruia a luptat īn prima fază a războiului:
    “După operațiunea strălucită a Armatei a 8-a, operațiune care s-a soldat cu trecerea Carpaților și invadarea Ungariei, a survenit īn decembrie 1914 īn spiritul comandantului armatei, generalul Brusilov, un fel de criză psihologică. Sub șocul eșecului parțial al unui corp de armată, a dat ordin de retragere generală și armata a dat īnapoi rapid. Se credea tot timpul forțat, amenințat, străpuns de cavaleria inamică ce amenința mai ales statul major al armatei. De două ori generalul Brusilov a ridicat statul major cu o grabă frizānd panica, devansānd cu mult grosul armatei și pierzānd orice contact cu ea. Ne retrăgeam zi de zi, făcānd etape lungi și epuizante și neīnțelegānd absolut nimic. Austriecii nu ne erau cu nimic superiori, nici numeric, nici moral și nu ne presau prea tare. Trăgătorii mei și regimentele vecine ale lui Kornilov efectuau īn fiecare zi conraatacuri rapide, făcānd numeroși prizonieri și capturānd mitraliere.
    Cartierul General era și mai uimit. Rapoartele zilnice pe care le prezentam și īn care demonstram că retragerea nu era justificată de nimic rămāneau fără rezultat īn afară de furia violentă strnită lui Brusilov. Statul major a găsit pānă la urmă un alt mijloc penru a-l infuența pe Brusilov. A fost chemat un prieten al lui Brusilov, bătrānul general Panciulidzev (șeful serviciilor sanitare ale armatei) și a fost convins că dacă situația continuă, armata ar putea bănui vreo trădare și lucrurile ar lua o īntorsătură proastă. Panciulidzev s-a dus la Brusilov. Īntre ei a avut loc o scenă emoționantă, la sfārșitul căreia Brusilov era īn lacrimi, iar Panciulidzev leșinat…
    Īn aceeași zi s-a semnat ordinul de atac. Armata a trecut rapid și cu ușurință la ofensivă, urmărindu-i de austrieci și restabilind situația strategică și prestigiul șefului ei. ”
    Interesante mărturii, dar trebuie neapărat menționate cele referitoare la pregătirea morală și patriotismul soldatului rus. Trebuie menționat faptul că Denikin provenea din pătura de jos, tatăl său fiind servitor pānă la treizeci de ani, apoi soldat, iar după 22 de ani de serviciu a ajuns la gradul de aspirant. La fel ca și generalul Kornilov, ucis de explozia unui obuz īn războiul civil pe cānd conducea o armată a albilor, fiu de țăran cazac, prin originea lui putea cunoaște cel mai bine sufletul țăranului rus care forma majoritatea armatei. Iată ce spune Denikin:
    “Īn hărmălaia asurzitoare a frazelor patriotice, repetate la nesfārșit īn toate cele patru colțuri ale Rusiei, am scăpat din vedere defectul organic al poporului rus: lipsa de patriotism. Ideea apărării naționale a fost și mai puțin īnțeleasă de către oamenii simpli. Ei mergeau docili la război, dar fără entuziasm, fără conștiința clara a necesității sacrificiului suprem. Mentalitatea lor nu mergea pānă la īnțelegerea dogmelor naționale abstracte. Poporul īnarmat, care era de fapt armata, era īncurajat de victorii și demoralizat de īnfrāngeri. NU pricepea de ce trebuia să treacă peste Carpați și abia dacă īnțelegea de ce trebuie să se bată pe Styr și Pripet. Dar, pānă la urmă, se consola cu considerații de genul: suntem din Tambov, neamțul n-o să ajungă pānă acolo… Sunt obligat să repet această frază, pentru că toată psihologia rusului stă īn ea.. ”
    Da, e adevărat, cam așa se justificau rușii care părăseau pozițiile de pe frontul Moldovei: Rusia e mare! De aceea au fost aduse pe front unități formate din basarabeni (divizia a 14-a) care să nu cedeze, deoarece īn spatele lor se aflau căminele lor de peste Prut. Pentru viitorul Romāniei Mari a fost un lucru benefic, basarabenii convingāndu-se prin contactul cu trupele romāne că sunt același neam și făcānd renașterea națională din Basarabia anilor 1917-1918 mai lesnicioasă. Dar pānă atunci va trebui să bem pānă la fund paharul īntins de aliatul care ne-a trădat cu cea mai mare lipsă de scrupule.
    Trădați de toți
    Realitatea este că am fost trădați de toți aliații īncă din momentul intrării noastre īn război. La 17 august 1916 (stil nou) au fost semnate Tratatul de alianță și Convenția militară de către toți miniștrii Antantei acreditați la București. Această Convenție militară, care era de fapt condiția executării Tratatului de alianță cu cele patru puteri ale Antantei, prevedea īn linii generale faptul că puterile Antantei garantau integritatea teritorială a Romāniei acordāndu-i mānă liberă īn anexarea Ardealului, Bucovinei și Banatului. Romānia se angaja să declare război Austro-Ungariei și să atace cu toate forțele. Aliații promiteau să nu īncheie pace separată īnainte ca Romānia să primească satisfacție la negocierile de pace pe picior de egalitate, acordāndu-i-se astfel aceleași condiții ca și Italiei. Partea cu integritatea teritorială și pacea separată Rusia era decisă să o īncalce īncă īnainte de a semna acest tratat.
    Mai departe, īn același tratat s-au fixat următoarele condiții: “Deschiderea ostilităților (de către romāni) va fi precedată, cu o săptămānă mai devreme, de o ofensivă pornind din Salonic; Rusia se angajează să-și continue ofensiva pe īntregul front și să trimită trupe īn Dobrogea pentru a o apăra contra bulgarilor. Romānia trebuie să primească 300 de tone de material de război pe zi.” Franța și Anglia se angajau la o ofensivă pe frontul de vest care să īmpiedice Puterile Centrale să mute trupe de acolo pe frontul romānesc.
    Ministrul francez la București, contele de Saint-Aulaire, semnatar al tratatului și convenției din partea Franței, va nota cu amărăciune mai tārziu: “Toate aceste clauze, īn afară de obligațiile Romāniei, vor fi īncălcate.”
    Ar trebui să le analizăm puțin și o voi face pe scurt. Pe Frontul de Vest francezii se resimțeau puternic īn urma atacului german de la Verdun care, deși trecuse de apogeu, punea la grele īncercări rezistența franceză. Pentru a slăbi presiunea s-a pornit ofensiva de pe Somme īmpreună cu britanicii, dar nu a fost suficient. De pe frontul italian nu se putea aștepta nimic, italienii īși pierduseră suflul, la fel ca și ofensiva Brusilov de pe Frontul de Est. Singura soluție viabilă, care să atragă trupele germane și să le dea răgaz să sufle aliaților era Romānia cu cele 500000 de baionete proaspete aruncate īn luptă īntr-un sector nou, deschizānd un nou front. Din start, pe frontul de vest era limpede că nu se putea iniția vreo ofensivă.

    Armatele lui Falkenhayn și Mackensen īnainte de intrarea Romāniei
    īn război, concentrate īmpotriva rușilor și armatei lui Sarrail
    De pe frontul de la Salonic, cu cāteva zile īnainte, generalul Sarrail a trimis un raport generalului Joffre īn care menționează că nu va putea menține frontul īn cazul unei ofensive germano-bulgare, deci ne dăm seama că acesta nu avea niciun fel de posibilitate sau intenție ofensivă, ba dimpotrivă, se afla īn pericol īn urma declanșării unui atac bulgar la 2/15 august 1916. Scrisoarea generalului englez Milne de a doua zi le interzicea trupelor britanice de aici să ia parte la vreo acțiune ofensivă atāt timp cāt Romānia nu declara război Bulgariei (de parcă ar fi avut această posibilitate!). O tentativă demonstrativă s-a produs abia la 28 august/10 septembrie (mai bine de două săptămāni după intrarea īn război a Romāniei și după atacul bulgar īmpotriva noastră de a doua zi fără declarație de război!). Această acțiune demonstrativă a avut loc fără participarea britanicilor, doar īn Macedonia, cu puține schimbări de linie de front. Priviți dispunerea trupelor germano-bulgare-turce īnainte și după intrarea noastră īn război, o armată de peste 100000 de oameni, ca să vedeți cum am salvat armata de Salonic. Nu degeaba soldații noștri strigau: “Vai, Sarrail, Sarrail, Sarrail / Noi ne batem și tu stai!”.

    Intrarea Romāniei īn război salvează armata lui Sarrail și a lui Brusilov,
    atacul concentric al Centralilor se mută īmpotriva Romāniei
    Am vorbit de munițiile și materialul militar oprite și rătăcite prin Rusia. După calculele făcute de Serviciul de Īnzestrare al Armatei pentru perioada de 90 de zile de la intrarea noastră īn război, am primit abia echivalentul a 120 de tone pe zi, dintr-un necesar minim de 300 de tone pe zi, deci mai puțin de jumătate. Mai trebuie să ne mirăm că armata noastră lupta slab īnzestrată și cu muniții puține?
    Īn Dobrogea, īmpotriva bulgarilor, Brătianu ceruse ca și asigurare 200000 de soldați ruși, rușii auacceptat 50000 prin convenția militară și au trimis 20000 sub forma a două divizii de infanterie și una de cavalerie, dar și acestea foarte slab calitativ, practic sub orice critică (cu excepția Diviziei sārbe, după cum se va vedea mai īncolo). Generalul Zaioncikovski, investit la comanda acestor trupe, a refuzat inițial să o primească motivānd că acești ostași “nu erau īn stare să țină sus drapelul armatei ruse”, totuși a fost nevoit să o accepte, Alexeev spunāndu-i c㠓importanța corpului său de armată era numai secundară și că nu va īnfrunta īn Dobrogea nicio rezistență specială”. Iată ce păre avea șeful Statului Major Rus (STAVKA) despre frontul dobrogean, poate el credea că renumitul general Mackensen, spărgătorul de fronturi, se afla acolo doar să primească parada trupelor bulgare ale generalului Toșev! Ce spune A.S. Kazakov despre asta: “Noi ne-am străduit a face economii īn Dobrogea. Īn loc de 50000 de oameni am adunat cu chiu cu vai 30000 de oameni, cu un stat major adunat, unde unul nu-l cunoștea pe celălalt și i-am trimis īn Dobrogea, unde le-am dat misiunea responsabilă de a reprezenta forța rusă īn Balcani”. Generalul Alexei Brusilov īn memoriile sale notează: “Īn opinia mea, din păcate, generalul Alexeev nu a dat nicio importanță trupelor noastre din Dobrogea.” El spune că ar fi fost nevoie nu de “un corp de armată cu două divizii de māna a doua ci de o armată īntreagă de trupe bune”. Nu numai acești soldați ruși trimiși īn Dobrogea s-au comportat slab pe cāmpul de luptă, dar chiar comandantul lor a fost sub orice critică.
    Despre Frontul de Est, articolul 2 al Convenției militare spunea cam așa: “…armata rusă se angajează să acționeze deosebit de energic pe tot frontul austriac, īn scopul de a asigura operațiunile romāne susmenționate. Această acțiune va fi īn special ofensivă și viguroasă īn Bucovina, unde trupele ruse vor trebui să-și păstreze pozițiunile ca și efectivele lor actuale”. Iată cum au fost īndeplinite aceste cerințe, la minima rezistență, īn sensul că trupele rusești pur și simplu s-au oprit și nu au mai atacat. Dacă căutați pe internet despre ofensiva Brusilov veți vedea că acolo scrie că a durat din 4 iunie pānă īn 20 septembrie 1916. Fals, s-a oprit īn iulie, din august pānă īn septembrie e vorba doar de ofensiva romānă īn Transilvania de la sudul frontului rusesc, fără vreo legătură cu ofensiva Brusilov. Chiar și avansul Armatei de Nord romāne care a ajuns īn fața Reghinului a trebuit stopat īn primul rānd īn urma inactivității și a faptului că rușii din Bucovina, flancul drept al acestei armate, nu au avansat, apărānd astfel pericolul īnvăluirii dreptei noastre. Care a fost rezultatul inactivității rușilor pe Frontul de Est? Inamicul a luat din fața frontului rusesc 17 divizii de infanterie (13 germane și 4 austriece) și 10,5 divizii de cavalerie (4 germane, 6 divizii și o brigadă austriece), deci un total de 27 divizii și jumătate! Cu cele retrase de pe Frontul de Vest (inclusiv de la Verdun) se ajunge la mai mult de 40 de divizii scoase de pe alte fronturi și aruncate īmpotriva Romāniei care avea de apărat singură sau aproape singură un front de 1300 de kilometri, mai lung decāt Frontul de Vest (800 km) sau Frontul de Est (1200 km)!
    Dovezile trădării rusești
    Am dat deja cāteva exemple din mărturiile celor implicați īn evenimente cu privire la intențiile rusești asupra Romāniei. Știu că pare greu de crezut, de aceea voi mai veni cu cāteva.
    Tot īn memoriile sale, contele de Saint-Aulaire povestește despre cele īntāmplate generalului Berthelot, șeful Misiunii Militare Franceze din Romānia, care s-a oprit pe la Saint Petersburg īn drum spre București. Iată raportul generalului: “Președintele Consiliului, Sturmer, căruia m-a prezentat Paleologue (ministrul Franței īn Rusia), nu s-a obosit să-mi ascundă defetismul său. Vorbea pe un ton agresiv despre trădare și pace separată. Īn ceea ce-l privește pe generalul Alexeev, īncă mai brutal decāt Sturmer, mi-a spulberat ultimele iluzii ce-mi rămăseseră. Puțin politicos, m-a concediat după numai cāteva minute. Nici măcar nu m-a invitat să iau loc, nu mi-a cerut vești despre Joffre și frontul francez. Nu mi-a vorbit despre Romānia decāt pentru a-mi spune, pe un ton foarte neplăcut: Deoarece romānii țin așa de mult să vă aibă alături, vă urez mult noroc, dar īncercați să-i faceți pe oamenii aceștia să priceapă că Romānia nu se apără pe Carpați, ci pe Siret. Și cu un couppe papier mi-a arătat pe o hartă, lovind cu nervozitate, linia de separație dintre Muntenia ce trebuia evacuată și Moldova ce trebuia apărată, ca un taluz al Rusiei meridionale.” Saint-Aulaire adaugă: “Mai tārziu, īn lumina altor relecții asemănătoare și a unor decizii corespunzătoare, am descoperit aici primul indiciu al unui plan secret de īmpărțire a Romāniei, negociat īn plin război de statele majore rus și german .”
    Scriitorul englez Athur Evans, īn Manchester Guardian, 17 iunie 1917: “… astăzi se știe că ajutoarele externe pe care conta guvernul romān n-au sosit din cauza intrigilor care au avut loc la Petrograd”.
    Stephen Pichon, fost ministru francez de externe scria īn ziarul Petit Journal din 26 iunie 1917: “Nu este momentul să insistăm asupra condițiilor dezastruoase īn care s-a produs intervenția Romāniei, compromisă chiar din primul moment de greșeli imputabile altora decāt guvernului de la București și predată, prin trădarea lui Sturmer, armatelor austro-germane”.
    La Sorbona, la 28 iulie 1917, cu ocazia īnmānării reprezentanților Romāniei a steagului lui Ștefan cel Mare recuperat de către trupele franceze de la mānăstirea Zografu din Grecia, generalul Malterre a spus īn prezența președintelui Franței, a membrilor guvernului și a reprezentanților tuturor puterilor aliate, următoarele cuvinte: “Astăzi știm ce s-a petrecut. Și ne permitem, chiar īn acest lăcaș, fără a nega omagiul pe care īl datorăm republicii ruse și extraordinarei deșteptări a armatei sale, să declarăm că Romānia nu putea prevedea, īn august 1916, oribila intrigă ce se țesea la Petrograd. Aliații știau oare mai mult?”
    Eram vānduți și trădați īnainte de a trage primul foc de armă, dar vom vedea cum s-au comportat aliații noștri ruși odată operațiunile militare īncepute.
    Cristian Negrea
    Bibliografie:
    Pamfil Șeicaru – Romānia īn marele război, editura Eminescu, 1994
    Ion Pavelescu, Adrian Pandea, Eftimie Ardeleanu – Proba focului, editura Globus, 1991
    N. P. Conene – Războiul romānilor, editura Moldova, 1996


    Iuliana Sava
















    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  8. #8
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.555
    -------- Original Message --------
    Subject: Fw: Ce-i adevarat ?
    Date: Wed, 6 Feb 2013 06:09:44 -0800 (PST)
    From: Aurel Vlad <aurel_vlad2000@yahoo.com>
    Reply-To: Aurel Vlad <aurel_vlad2000@yahoo.com>
    To: undisclosed recipients: ;






    Pentru cine are Timp ...


    Poate este bine sa cunosti si ce gindesc sau fac si altii.


    click pe link-uri.
    Wikileaks - informatii despre Romania
    -------------------------------
    Datoria reala a Romaniei: 140 miliarde euro!
    Proiectul Lucid si Guvernul Big Brother
    Avertisment: Genocid impotriva romanilor
    Supravegherea Big Brother in Romania
    Romania in pericol etnic (I)
    Romania in pericol etnic (II)
    Romania in pericol etnic (III)
    Romania in pericol etnic (IV)
    WikiLeaks Romania: Cenzura Presei
    Basescu si Al-Quaeda?! Surse anonime: Basescu este extrem de grav bolnav!
    Romania isi traieste ultimele momente ca Stat National
    Uniunea Europeana a Regiunilor, planul Noii Ordini
    Proiectul Lucid pentru UE
    Fondatorul WikiLeaks arestat!
    Basescu slujitorul Fortelor Oculte
    WikiLeaks: Divulgarea unui Secret extrem de important...
    Grupul mafiot Basescu-Udrea
    Basescu si Mafia din Romania
    Basescu a trimis arme ilegal catre Iran
    Basescu a trimis ilegal arme catre Iran (update)
    Romania in prag de faliment si razboi civil
    Regimul Basescu se va prabusi prin revolta populara
    Traian Basescu a luat bani de la FNI
    Traian Basescu colaborator al Securitatii
    Date oficiale: Guvernul Boc a distrus economia Romaniei
    FMI i-a condamnat pe romani la foame, pe baza unor date FALSE!
    Trecutul lui Traian Basescu
    WikiLeaks Romania: Dosarul Flota, dovada ca Basescu e implicat
    Foametea ameninta Romania!
    Aceasta situatie nu poate sa mai dureze!
    Dosarul Basescu: vanzarea flotei aeriene romane
    Traian Basescu pus sub acuzare pentru trafic de arme
    Basescu l-a facut "scapat" pe Omar Hayssam
    Declaratiile lui Omar Hayssam
    Falimentul Romaniei
    Romania ar putea intra in incapacitate de plata
    Raport Transparency International: Romania distrusa
    Scandalul WikiLeaks si propagandistii Regimului Basescu
    Dosarul Basescu
    Stenograme in cazul ALRO: Udrea si Cocos intervin pe langa Basescu
    Traian Basescu extrem de grav bolnav
    Mafia lui Basescu
    Mafia lui Traian Basescu
    Basescu si PDL: Coruptia de partid si de stat
    WikiLeaks: Cablu: Basescu si terorismul
    WikiLeaks: Cablu: Basescu si terorismul (II)
    Traian Basescu, alcoolic?
    Memoriu FBI: Mafia PDL condusa de Basescu
    WikiLeaks: Cablu: Basescu si terorismul (III)
    Surse: Basescu extrem de bolnav
    FMI si Planul pentru distrugerea Romaniei
    Conexiunea criminala: Basescu-Bout-Reyes
    Raport secret CIA: Traian Basescu spion rus
    Avertisment!
    WikiLeaks: despre fenomenul OZN
    Conexiunea criminala: Basescu-Bout-Reyes (II)
    Regimul Basescu criminal impotriva poporului romān
    Traian Basescu si traficul de arme
    Basescu despre colaboratorii sai...
    Blaga ameninta ca va face publice conturile lui Basescu
    Puterea si holocaustul impotriva romanilor
    Cable 09STATE15881: implicarea lui Băsescu in acte de terorism!
    Musamalizarea dosarelor de spionaj - Dosarul din biroul lui Basescu
    Basescu si echipa terorista de la World Trade Center
    Cei care distrug Romania
    Mafia PDL si contrabanda pe Dunare
    Regimul Basescu vinovat pentru esecul Schengen
    Afacerea "Voicu" si "Fetele Presedintelui"
    Surse: "Basescu are cancer intr-un stadiu avansat"
    Basescu si gasca de homosexuali de la SPP
    Ne pregatim de dictatura?
    Din nou despre afacerile cu arme ale lui Traian Basescu
    Concluziile Buletinului Medical: Cancer Celular Hepatic
    Dezvaluiri: Traian Băsescu implicat in trafic de arme si terorism
    Amiralul G. Marin, schimbat pentru ca nu a fost de acord cu traficul de arme
    Mafia Basescu - Udrea
    Dovada ca "Seful" e homosexual?
    Retrospectiva 2010
    Wikileaks.ro: Vanzarea Romaniei continua
    Romania la final
    Romania a fost distrusa cu buna stiinta
    WikiLeaks: Presedintele Poloniei a fost ucis din ordinul Illuminati
    Dovada ca "Seful" e homosexual? (II)
    Starea lui Basescu se inrautateste
    Intelectualii lui Basescu, - abjectia la superlativ!
    Experimentul "Romania" continua
    Contrabanda internationala de arme, Noua Ordine si Romania
    De unde are EBA 900 milioane euro?
    SOV si Basescu
    Regimul Basescu pune in aplicare "Planul Illuminati"
    Regimul Basescu pune in aplicare "Planul Illuminati" (II)
    A inceput exterminarea....
    Inca o dovada: Basescu si traficul de arme
    Wikileaks.ro: 30.000 accesari in 38 zile de activitate!
    Traficantul Bout va face dezvaluiri despre Basescu
    Mafia PDL patronata de Basescu: cazul Banias
    A inceput cenzura...
    Nu le pasa de cetatenii acestei tari!
    BCCO Timisoara, fapte impotriva sigurantei nationale?
    Traian Igas si crima organizata
    Romanii sunt otraviti cu hrana ce contine bacterii fecale
    Starea lui Basescu se inrautateste: urmeaza o noua operatie
    Cine a distrus Romania...
    Dovezi ale colaborarii lui Basescu cu Securitatea
    Minciunile Regimului Basescu si o Scrisoare Deschisa
    Contrabandistul Traian Igas si ratarea aderarii la Schengen
    Raport secret CIA: Razboi in Romania
    Conducerea Romaniei este mana in mana cu crima organizata!
    De ce face Basescu greseli?
    Revolutiile din Algeria, Tunisia, Egipt... urmeaza Romania
    Traian Basescu a comis un viol in 1973
    Scrisoare deschisa d-lui Traian Basescu (I)
    In atentia cititorilor Wikileaks.ro
    Romania este ruinata! .....
    Razboi in interiorul Mafiei PDL
    Romania in pericol etnic (V)
    Traian Basescu minte cu privire la banii de la FMI
    Romanii sunt otraviti conform directivelor "Codex Alimentarius"
    Basescu la un pas de inculpare pentru....
    Denunt penal impotriva presedintelui Romaniei
    Traian Basescu implicat in afacerea "Spaga de la vama"
    In atentia cititorilor
    Afacerea "Spaga de la vama" si degringolada regimului Basescu
    Serviciul de Telecomunicatii Speciale monitorizeaza Wikileaks.ro
    Un raport SRI privin "cumpararea" Romaniei de catre Israel
    Biografiile securistilor din fruntea SIE si STS
    Securistul Eugeniu Petrescu, omul-cheie al Mafiei Regimului Basescu
    Din nou despre Mafia PDL
    Valer Marian demasca Mafia PDL din vamile romanesti
    Abuzuri incredibile in Justitia Romana
    Operatiunea "Vamile" pornita pe vremea lui Blaga duce catre Mafia PDL.....
    Operatiunea "Vamile" pornita pe vremea lui Blaga duce catre Mafia PDL.... (II)
    Wikileaks.ro la 300.000 afişări de pagină. Sprijiniţi-ne !
    Introducere la "Raportul asupra evenimentelor din 13-15 Iunie 1990"
    Biografii "celebre": azi, Stolojan si Dan Voiculescu
    Wikileaks.ro: Despre "Dosarul Flota" dovada ca Basescu e implicat (II)
    Conform DNA, milionul de euro ajungea la Sorin Blejnar
    Dovada ca "lupta anti-coruptie" este doar o manevra propagandistica
    FBI pe urmale lui Basescu! Se confirma acuzatiile "Trafic de arme"? In acest timp....
    Tot mai multe marturii despre Blejnar
    De la marea coruptie, la cea... "MICA"? Ce se intampla in Comuna Baisoara, Cluj?
    Basescu preia controlul asupra Realitatea Tv.....
    Noul "Cod al Muncii" si sclavia moderna. Distrugerea poporului Roman
    Surse: Basescu incearca sa-si salveze conturile din SUA
    Conform deciziei UE, Statul Israel controleaza datele personale ale romanilor!
    Wikileaks.ro: Procurorul Nastasiu demasca Mafia din Romania
    Schema Mafiei de la ANAF
    Sorin Blejnar si afacerile cu "Petrom"
    Despre "Cazul Necolaiciuc" si Traian Basescu
    Infectare criminala intentionata cu SIDA in Romania!
    ONU pune in aplicare programul Illuminati pentru decimarea populatiei Terrei
    Romania Masonilor: Sorin Blejnar, seful ANAF
    Dovada ca Traian Basescu a luat mita 500.000 dolari in 1992
    Cum a sparlit Basescu 500.000 dolari
    Remember: Dosarul "Flota" (I)
    Remember: Dosarul "Flota" (II)
    Cat de sigura e centrala de la Cernavoda?
    Adrian Severin, - lobby sau trafic de influenta?
    Washingtonul preocupat de aventurile lui Basescu cu Udrea si Ridzi
    Cum se reduce populatia Romaniei? Cu sare iodata!
    Ambasada USA extrem de preocupata de centrala de la Cernavoda
    Ambasada USA despre imprumutul FMI: "Guvernul care e pe cale sa cada ...."
    Silviu Craescu: Basescu era agitat, mirosea a alcool, plangea si fuma in acelasi timp...
    Cum le-a facut Basescu pe plac americanilor renuntand la datoria Irakului fata de Romania
    Surse: Americanii ii dicteaza lui Basescu numele inlocuitorului lui Boc
    Wikileaks.ro initiaza Proiectul "Surse"
    Surse: Americanii preseaza... Udrea, Oprea si Boagiu indezirabili in noul Guvern
    De la 1 Aprilie Codex Alimentarius a pus stapanire pe Romania
    Surse: Traian Basescu la un pas de moarte...
    Cadou de Paste de la Basescu pentru "fiul sau"
    Situatia Tezaurului de la Moscova
    Dezvaluiri: Cum se fura alegerile in Romania!
    Cat costa mentinerea la Putere a lui Traian Basescu?
    Traian Basescu instiga la razboi prin declaratii iresponsabile!
    Romania este condusa in mod voit catre dezastru, iata dovada!
    Noi "taieri" bugetare pentru achitarea primei transe necesare cumpararii....
    Traian Basescu este santajat cu iesirea UDMR de la guvernare
    Infrangerea lui Blaga la congresul PDL va determina aparitia unei noi majoritati parlamentare
    Gruparea lui Blaga se pregateste sa plece din PDL
    Surse: Strategia lui Basescu pentru preluarea Puterii depline in 2012!
    Fragment de stenograma, cititi cu atentie!
    Surse: E posibil ca armata sa nu accepte reorganizarea teritorial-administrativa
    Dezvaluirile lui Silviu Creascu despre activitatea ilegala a CIA in sprijinul regimului..... (I)
    Dezvaluirile lui Silviu Craescu despre activitatea ilegala a CIA in sprijinul regimului..... (II)
    Oferta lui Basescu: O noua regiune secuiasca plus 400 milioane euro pentru UDMR
    Romania finanteaza MOSSAD-ul?
    Romania finanteaza MOSSAD-ul? (II)
    Romania finanteaza MOSSAD-ul? (III)
    Romania finanteaza MOSSAD-ul? (IV)

























    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  9. #9
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.555
    Un articol care merita Dumitru Constantin Dulcan - "Īn spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu"



    E medic neurolog şi psihiatru, doctor īn ştiin*ţe medicale, bun cunoscător al filosofiei ştiinţei şi pionier īn scrierile din domeniul con*ştiinţei. O minte strălucită, cu o curiozitate şti*in*ţifică ieşită din comun, care nu īncetează să caute răs*puns la marile īntrebări ale existenţei. Nu doar distinc*ţiile medicale internaţionale i-au adus recunoaşterea, ci şi curajul de a răsturna viziunea materia*listă asupra lumii, demonstrānd, īntr-o carte publicată prima oară īn 1981, că există o "minte uni*versală", care ordonează şi co*or*donează toate lucrurile din jur. "In*teligenţa materiei", cartea ca*re a bulversat lumea ştiinţifică ro*mā*nească, a fost bestsellerul ace*lor ani. Au existat chiar voci care au considerat-o demnă de premiul Nobel. Ascensiunea ei a fost curma*tă brusc de regimul co*mu*nist, speriat de ideile prea īndrăz*neţe pe care le susţinea. A fost re*tra*să de la Premiul Academiei Ro*māne, care i s-a īnmānat abia la a doua ediţie, īn 1992. După mai bine de trei decenii de la apariţie, cele mai multe din intuiţiile dom*nu*lui profesor Dulcan au fost con*firmate de ştiinţa actuală. Dacă destinul cărţii i-ar fi fost favorabil şi ar fi beneficiat la timp de o traducere, numele lui Dumitru Constantin Dulcan ne-ar fi repre*zentat azi la nivel internaţional, aşezat cu māndrie alături de al celorlalţi trei mari promotori ai Noii Spiritualităţi: Stanislav Grof, Ervin Laszlo şi Peter Russell.Dimineaţă de vară- Domnule doctor, vă propun să pornim pe firul biografiei. Īntreaga dvs. viaţă aţi dedicat-o studiului. Ce v-a condus spre ceea ce sunteţi astăzi? Aţi simţit fascinaţia pentru cunoaştere de mic? - De foarte mic. Īmi amintesc o dimineaţă de vară din satul meu argeşean, Mārghia. Eram copil. Dormi*sem pe prispă şi m-am trezit cu faţa spre răsărit. Cerul avea o culoare īnnebunitor de frumoasă şi, privindu-l, mi se părea că mi se adresează, că vrea să-mi spună, uite, exist! Existam, dar nu ştiam ce sens are viaţa. Eram prea mic ca să-mi pot răspunde. Dar mi-am pro*pus atunci să aflu. Ştiu că pare de necrezut, dar de la vārsta aceea, mi-am făcut, pas cu pas, un program de instruire pe care nu l-am mai abandonat niciodată.- Aţi studiat medicina. De ce, dintre toate disci*pli*nele, aţi ales tocmai neurologia? - Era parte din planul făcut īn copilărie. Am intuit de mic că medicina īmi poate oferi ceea ce eu nu pu*team afla doar din cărţi. Iar neurologia mă ajuta să descifrez complexitatea creierului uman. Creierul e cel care deţine misterul īntregii noastre existenţe. Īnţele*gānd creierul, īnţelegem īn bună parte funcţionalitatea organismului viu. După absolvirea Medicinei, am ur*mat īnsă şi cursuri serale de iniţiere muzicală, de isto*ria culturii şi civilizaţiei. Am citit fizică, matematică, is*toria religiilor şi filosofie. Şcoala īmi impunea con*cepţia ei materialistă, religiile īmi spuneau că există un Dumnezeu. N-aveam decāt o finalitate īn toate că*ută*rile mele: să aflu cine are dreptate şi să răspund īn*trebării din copilărie: cine sunt eu? După ce am ter*mi*nat facultatea, căutānd să văd dacă e adevărat ce pos*tu*lează ştiinţa, cum că lumea anorganică (pietrele, apa) face la un moment dat saltul spre lumea organică (spre viu), īntr-o seară a anului 1976, am avut revelaţia răs*punsului. Dacă nu introducem īn această ecuaţie o ra*ţiune de dincolo de noi, pietrele niciodată n-or să ajun*gă Adam şi Eva.Există o inteligenţă a materiei Premiul de Excelenţă "Excelsior" oferit de cotidianul Argeşul 2009



    - O revelaţie care a dus, patru ani mai tārziu, la apariţia "Inteligenţei materiei". Cartea a făcut vālvă la vre*mea ei prin teoriile pe care le propunea. I-aţi pu**tea rezuma conţinutul pentru cititorii revistei noas**tre? - Dacă ar trebui să rezum īntr-o frază ce am scris īn cartea asta, aş spune aşa: există o inteligenţă a mate*riei. Orice manifestare din univers, īncepānd de la macrocosmos şi pā*nă la micro*cos*mos, are ca substrat o inteligenţă. De pildă, doi atomi de hidrogen şi unul de oxigen vor da īntotdeauna o moleculă de apă, nu altceva. Pānă şi particulele, cuan*tele, au un rudiment de inte*ligenţă al lor. Exact asta īncerc să arăt īn cele peste 300 de pagini ale cărţii, sur*volānd toate sursele de informaţie accesibile, de la ştiinţă la religie, de la experimentul de laborator la experienţa personală ca medic ne*urolog. Cu alte cu*vin*te, de*mons*trez că īn spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu. Ca să scriu această carte, am citit ma*teria multor discipline universi*tare. As*tăzi, bazāndu-mă pe o cunoaştere ştiinţifică, pot afirma cu certitu*dine că lucrurile nu au pornit din*tr-o īntāmplare şi viaţa nu e acci*den*tală pe pămānt, aşa cum spun manualele de bio*lo*gie. Ba mai mult, afirm că universul se sprijină pe legi morale. Am ajuns la concluzia că şi creierul respectă un cod etic, un cod moral, similar cu al marilor religii. Cum ştim asta? Iată un experiment. La īnceputul anilor 2000, la Uni*versitatea Wisconsin, s-au făcut cercetări pe călu*gări tibetani. S-a constatat că la emoţiile pozi*tive - empatie, respect, admiraţie etc - se activa o arie din lo*bul frontal stāng, īn timp ce trăirea sentimentelor ne*gative activa o arie din lobul frontal drept. Īn con*se*cinţă, creierul face o distincţie īntre bine şi rău. Dar creierul e o masă de carne şi nu are cum să facă selec*ţia īntre bine şi rău doar prin sine. E clar că există o con*ştiinţă care face această triere, iar ea se supune la rāndul ei unei legi morale, altfel cum ar face-o? Deci, legea lui Dum*nezeu este legea Bine*lui. Dar poate argumentul acesta nu e su*ficient ca să īn*ţelegeţi de ce uni*ver*sul e construit pe tiparul Bine*lui. Vă dau alt exem*plu, la nivel de chimie: gān*durile nega*tive la nivel de chimie a sāngelui deter*mi*nă īn corp un viraj spre aci*di*tate (care īnseamnă īm*bă*trānire, boală, degene*res*cenţă). Faptele pozitive şi senine duc corpul către un ph alcalin, care se traduce prin longevitate şi vita*litate. Pānă şi ADN-ul nostru face diferenţa īn*tre bine şi rău. S-a luat o probă de ADN de la un individ, a fost dusă la distanţă şi monito*rizată prin mij*loace de laborator. Asupra in*di*vidului s-au exercitat diverse influenţe, negative sau pozitive. La cele negative, spirala ADN-ului se contracta, la cele pozitive se decontracta. Pānă şi īn ADN-ul nostru sunt īnscrise pre*misele sănătăţii şi bolii.Devenim ceea ce gāndim- Boala e prin urmare rezultatul tuturor influen*ţelor negative?





    - Venim pe pămānt pentru a evolua, dar prin erori repetate ne creăm nişte dezechilibre, nişte energii ne*gative, care nasc suferinţa. Suferinţa este rezultatul comportamentului nostru, care a ajuns, de-a lungul secolelor, să fie īntr-un mare dezacord cu biologia noastră şi cu legile fiinţării noastre. N-am fost creaţi de Dum*nezeu să suferim, biologia noastră o demons*trea*ză: avem nevoie de fericire. Īn concluzie, devenim ceea ce gāndim, sănătoşi sau bolnavi, fericiţi sau nefe*riciţi. Chiar şi la nivelul creierului, īnnoirea celulelor noastre nervoase este favorizată de o gāndire cons*tructivă, optimistă şi este inhibată de agresivitate, furie şi depresie. Orice emoţie negativă blochează celulele sis*temului imunitar pentru cinci, şase ore. Asta īn*seamnă că un gānd de invidie, de răutate, un necaz ne lasă organismul fără apărare pentru cāteva ore. Ştim din descoperirile fizicii cuantice că orice gānd are un substrat de cāmp, acest cāmp are efect de dispersie, se pro*pagă īn spaţiu. Cānd ne gāndim insistent la un lucru, īl creăm īn planul de dincolo de noi, iar el se īntoarce la noi. Putem, deci, face rău cu un gānd, nu nu*mai nouă, ci şi celorlalţi din jur şi īntreg universului. Am avut ocazia să verific şi īn practică lucrurile astea. Pacienţii optimişti, ferm convinşi că se vor vindeca, īşi aju*tau organismul să lupte cu boala şi chiar se recu*perau. Ceilalţi, pesimiştii care se plāngeau īn perma*nenţă, se otrăveau cu propriile gānduri, iar starea lor se deteriora. Īmi pare rău că nu am avut resurse financiare să-mi fac un sanatoriu, īn care să le vorbesc bolnavilor despre boala lor şi despre comportamentul care duce la vindecare. A īnvinge boala īnseamnă, īn primul rānd, a o īnţelege şi a nu te revolta contra ei.- Autosugestia e foarte la modă īn ziua de azi. Cre*deţi şi dvs. că am putea fi mai sănătoşi doar prin puterea gāndului? - Sunt şi boli care ne sunt date ca lecţii. Dar īn cele mai multe cazuri, bolile noastre au cauze spirituale: in*vidia, răutatea, competiţia acerbă, egoismul şi do*rinţa de răzbunare, la care se adaugă frica şi stresul ge*ne*rat de o societate ultratehnologizată. Stresul īnseam*nă moartea celulei. Īncă de la anul 1000, Avicenna a făcut un experiment şi a pus un miel īntr-o cuşcă lāngă cuşca unui lup. Mielul a murit, pur şi simplu, de frică. Cānd ne e frică, nu se mai secretă chimia necesară şi celula moare. Pe termen lung, asta īnseamnă scleroze, boli degenerative, Parkinson şi demenţă. Ce să mai vorbim despre faptul că epoca noastră e una din epo*cile cu cele mai multe cazuri de depresii şi suicid. Şti*aţi că depresia este unul din factorii care favorizează apariţia bolii Alzheimer? Depresia este o otravă pentru organism. Ca să răspund īnsă la īntrebare, ar trebui să īnţelegem că nu ne putem păstra sănătatea decāt gān*dind şi făcānd binele, pentru a fi īn armonie cu uni*versul. Iisus avea dreptate cānd īndemna pe fiecare să-şi iubească aproapele ca pe sine īnsuşi."Cānd crezi, īţi mobilizezi toate mecanismele de vindecare"- Faptul că aţi demonstrat ştiinţific existenţa lui Dumnezeu v-a īntărit şi mai mult credinţa? V-aţi apropiat şi mai mult de Hristos? - Eu nu cred īn Iisus doar pentru că aşa am fost educat de părinţi. Sunt un intelectual trecut prin şcoli, care a căutat să-şi explice lumea. Dar dintre toate ma*rile spirite care au trăit pe Terra (Buda, Confucius, Pi*ta*gora etc) Iisus are cea mai perfectă acoperire ştiinţi*fică. Am luat rānd pe rānd toate noţiunile predicate de el şi toate pot fi explicate īn termenii ştiinţelor actuale. Vă dau doar un exemplu. Ce īnseamnă iertarea? Din punct de vedere spiritual, īnseamnă pace şi armonie. Din punct de vedere ştiinţific, prin iertare, la nivel de ADN, modelul negativ este pur şi simplu şters şi se instalează īn corp o bună chimie şi un echilibru ener*getic. E fantastic, e pur şi simplu ca resetarea unui com*puter. Despre puterea credinţei, am vorbit deja. Iisus ar fi putut zice "eu te-am vindecat", dar a ales să spună "credinţa ta te-a vindecat". Cānd crezi, īţi mo*bilizezi toate mecanismele de vindecare. Dar a şti că Dumnezeu există nu e totul. Doar religia īţi dă trăirea emoţiei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăieşti cu adevărat relaţia cu Dumnezeu. Nu doar mersul la biserică e important, ci şi puterea ru*găciunii pe care o poţi face oriunde. - Mai sunt oare canoanele şi dogmele Bisericii īn acord cu spiritul vremurilor noastre? - Din păcate, istoria ne dovedeşte că şi ştiinţa a gre*şit, negāndu-l pe Dumnezeu, şi Biserica a greşit, ar**zān*du-l pe Giordano Bruno pe rug sau condam*nāndu-l pe Galilei. 200 de ani i-au trebuit Bisericii să accepte că pămāntul se īnvārte īn jurul soarelui şi nu in*vers. Īn viitor, ştiinţa şi religia trebuie să-şi dea māna, să se īntālnească la jumătate de drum, pentru a ajunge la o singură teorie care explică lumea. Orice excludere a unei părţi sau aducere la exagerare a alteia duce la rigiditate sau fanatism. Fundamentaliştii susţin că la Dumnezeu nu se ajunge decāt pe o singură cale. Şi totuşi, Dumnezeu īnsuşi ne spune prin o mie de surse că drumurile spre el sunt nenumărate. Vārful mun*telui e unul singur, indiferent pe ce versant īl urci. Pānă la urmă, religiile vor ajunge la o concordie uni*versală. Nu este admisibil să spun că, dacă eu sunt ortodox, iar tu catolic, eu sunt agreat de Dumnezeu, şi tu nu.- Criza lumii de azi nu e şi o criză a spiritului? "Omenirea se īndreaptă spre o nouă conştiinţă"



    - Criza lumii ac*tua*le este īn primul rānd o criză morală, pen*tru că oamenii nu ştiu cine sunt cu ade*vărat. Omenirea se īn*dreaptă spre o nouă con*ştiinţă, spre o nouă uma*nitate. Suntem īn*tr-un moment de coti*tură. Īn următorii 10, 15 ani, vom ajunge īn cu totul altă lume, o lu*me a spiritualităţii. Această aliniere a pla*netelor care s-a produs acum nu e doar un de*taliu de ordinul amu*za*men*tului catastrofic. Este o realitate astro*no*mică. N-o să ne creas*că cinci māini, cu siguranţă! Schimbările vor fi la nivel de con*ştiinţă. In*trăm īntr-o zonă de energie cu o frec*venţă mult mai īnal*tă decāt cea īn care eram. Asta va produce mutaţii fundamentale īn creier şi la nivel de ADN. Deja s-au făcut teste pe un lot de copii născuţi īntre 1982-1983 şi s-a constatat că nivelul lor de inteligenţă e mult peste nivelul stabilit anterior pentru genii. Se crede şi că ADN-ul nostru ar putea să ajun*gă, īn plan ener*getic, la 36 de spirale īn loc de 2. Lumea vii*toare va fi a spiritua*lităţii şi a ce*lor supra*dotaţi. A*proa*pe īmi pa*re rău ca nu am vārsta s-o mai tră*iesc."Īi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză"- V-aţi dedicat īntreaga viaţă eforturilor de a cu*noaşte. A meritat? Se spune că atunci cānd īnţelegi totul, viaţa devine mai tristă. - Din contră, cunoaşterea aduce cea mai mare bucu*rie. Ea aduce adevărul despre tine. E exact cum spune Iisus, "şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi". Să īnţelegi lumea īţi aduce o eliberare enormă de erori de gāndire şi prejudecăţi. Īţi dă bucu*ria de a descoperi singur resorturi şi corespondenţe. Īi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză, o piatră sau un cāine. Că mi-a dat posibilitatea să fiu om şi să ajung să ştiu ceea ce ştiu. E extraordinar să poţi afla cine eşti, de unde vii şi īncotro te duci.- Şi cine suntem noi, oamenii? Poate ştiinţa de azi să răspundă la o īntrebare cu care filosofia se chinuie de milenii? - Suntem conştiinţă īntrupată şi suntem nemuritori. Timpul nostru īn raport cu timpul de dincolo este doar o clipă fără importanţă. Venim de undeva şi plecăm spre altceva, viaţa pe Pămānt e doar o scurtă vizită, o lecţie pentru evoluţia noastră. Facem cu toţii parte dintr-un plan divin şi suntem trimişi aici cu o misiune. Venim cu un bagaj de talente şi predispoziţii care ser*vesc misiunii noastre pe pămānt. Despre lucrurile acestea putem afla mai multe de la cei care au traversat experienţa morţii cli*nice.- Aţi īntālnit, īn practica dvs. medi*cală, cazuri de moar*te clinică? Ce ne spu*ne experienţa lor? - Experienţa mor**ţii clinice ple*dea*ză pentru existenţa unei alte dimensiuni, spiri*tua*lă, īn univers, din*colo de cea a lu*mii de pe Pămānt, īn care trăim adevărata noas**tră viaţă. Cei ca*re au trecut prin moar*tea cli*nică şi au descris lu*mea de din*colo vor*besc despre īntālnirea cu o Fiinţă de Lumi*nă, pe care o asi*mi*lează cu Dum*nezeu.- Dacă suntem ne*muritori, de ce ne e atāt de frică de moarte? Constantin Dumitru Dulcan - caricatură de B. Petry



    - Pentru că nu cunoaştem adevărul despre noi şi cre*dem că totul īncepe şi se sfārşeşte pe Pămānt. Moartea e experienţa conştiinţei care trece din planul fizic īn planul spiritual. M-am īntrebat mult timp de ce murim. De ce ne uzăm fizic, dacă energia fundamen*tală, cuantică, este infinită şi nu se consumă? Am īn*ţe*les tārziu că aici sun*tem doar la o şcoală, iar corpul e uniforma ne*cesară aici. Numai īntrupaţi īn carne şi oase avem senzaţiile tu*tu*ror lucrurilor. Im*pli*carea simţurilor e necesară lecţiei pe care o avem de īnvăţat. Moar*tea e trecerea īn altă dimensiune, care e cea mai fericită.- După mai bine de pa*tru decenii de prac*tică medicală īn neu*rologie şi psihiatrie, creierul uman vă mai ascunde vreo taină? - Creierul păstrează īncă multe enigme. El este receptorul conşti*inţei sau, altfel spus, al lui Dumnezeu īntr-un sens mai larg. Facem o encefalogramă şi nu distingem decāt o linie sinuoasă a activităţii electrice a creierului, dar nici o singură volu*tă nu ne spune că ea īn*seamnă un cuvānt anu*me sau un gānd. Cum trans*cende infor*ma*ţia din planul fizio*logic īn pla*nul con*ştiinţei ră*mā*ne de neīnţeles. De aceea am fost printre primii care au īndrăznit să afir*me că nu conştiinţa e produsul cre*ierului, ci cre*ie*rul este produsul con*şti*inţei. Creierul nostru e doar un re*cep*tor. Aşa se explică cum ne re*amin*tim tot īna*in*te de moar*te, īn filmul vieţii, deşi la bătrāneţe ui*tăm o mul**ţime de lu*cruri. Ne*u*ronii īm*bă*trānesc şi mor, sunt ca un radio de**fect care nu mai re*cep**ţionează un*de*le. Me**moria īnsă nu se pier**de, e undeva īn cām**pul in*formaţional de deasu*pra. Vă daţi sea**ma ce mister e īn noi?"Dacă m-am născut īn Romānia, īnseamnă că trebuie să fiu aici"- Să trecem şi la cele lumeşti. Aţi avut multe ecouri īn Occident, după apariţia cărţii "Inteligenţa materiei". Cu toate astea, nu aţi emigrat. V-am găsit la Sinaia, īntr-un mic birou cu vedere spre munte. Īn locul deschiderii, aţi ales izolarea. - Cānd am scris Inteligenţa materiei, am plecat pe drumul ăsta de unul singur, īntr-o ţară cu un regim opresiv, unde numai de libera circulaţie a ideilor nu putea fi vorba. Ulterior am aflat că īn Statele Unite se organizau īntālniri de specialişti care puneau aceleaşi probleme. Am avut o singură dorinţă atunci, īn 1981, să nu fiu depăşit īn cunoaştere, măcar pānă īn anul 2000. Şi nu numai că n-am fost, dar mai sunt īncă lu*cruri de scris şi demonstrat. De rămas, aş fi putut ră*mā*ne la Paris, īn 1986. N-am făcut-o pentru că sunt legat afec*tiv de pămāntul şi de neamul meu. Şi din con*şti*in*ţa faptului că, dacă m-am născut īn Romānia, īn*seam*nă că trebuie să fiu aici. Profesor sunt, o maşină am, o casă am. Ce-mi mai trebuie? Aşa cum īnţeleg eu lucru*rile īn universul ăsta, singura mea referinţă e acolo sus. Mai departe nu ţine de mine.- Aţi practicat medicina, aţi scris, aţi studiat, aţi par*ticipat la congrese şi conferinţe. Unde a mai īn*căput īntre toate astea şi viaţa de familie? - Toate vacanţele mele mi-am chinuit soţia şi fiul. Eu stăteam să lucrez, īn timp ce ea stătea cu copilul singură. Mi-a spus cu tristeţe, imediat după căsătorie: "Credeam şi eu că eşti un om normal." (rāde) La Casa Oamenilor de Ştiinţă, alături de colegi academicieni



    M-a iertat īntre timp şi m-a şi ajutat foarte mult īn ceea ce am făcut. Şi acum lucrez īn acelaşi ritm. Mă aşez la 8 dimineaţa pe scaun şi mă mai ridic după ce s-a lăsat noaptea. Īn Bucureşti n-aş putea face asta, fiindcă sunt prea multe lucruri care īmi distrag atenţia. Īnainte să mă apuc să scriu "Inteligenţa...", am stat mult şi m-am gāndit dacă să mă angajez sau nu la un travaliu imens, riscānd să-mi pierd cei mai frumoşi ani, īntre 30 şi 40, pentru un succes incert. Şi totuşi mi-am zis că merită. Nimic nu reuşeşte cu adevărat dacă nu faci sacrificii. Bucuriile pe care le trăiesc acum īmi demonstrează că am pariat corect.Cei care doresc să comande cărţile d-lui Dumitru Constantin Dulcan o pot face pe www.edituraeikon.ro, la tel. 0364/11.72.46, 0728.084.803 sau pe e-mail eikondifuzare@yahoo.com













































    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  10. #10
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.555














    Atentie marita la a 5-a lege fundamentala !











    Carlo M. Cipolla (1922 – 2000) a fost un economist și istoric italian interesat mai ales de cauzele care au dus īn istorie la anumite evoluții și deznodăminte. A fost meticulos īn cercetare și neīndatorat față de modele zilei īn formularea concluziilor. Īn anul 1976 a publicat un eseu neconvențional despre un fenomen vechi de cānd omul: “Legile de bază ale prostiei omenești”. Modele acelor zile s-au osificat īn mainstream īntre timp, iar evoluția civilizației occidentale s-a īnscris pe o traiectorie de declin, un motiv īn plus de a lua aminte la puterea de pătrundere a unui contrarian lucid.

    Prima lege fundamentală

    Prima lege fundamentală a prostiei omenești afirmă fără echivoc faptul că:
    Īntotdeauna și īn mod inevitabil toată lumea subestimează numărul de persoane stupide aflate īn circulație.
    La prima vedere declarația sună banal, vag și oribil de meschină. O analiză mai atentă va dezvălui īnsă veridicitatea ei realistă. Nu contează cāt de mari sunt estimarile referitoare la prostia umană, suntem īn mod repetat uimiți de faptul că:

    1. Oameni pe care i-am crezut raționali și inteligenți se dovedesc a fi proști ca noaptea.
    2. Zi de zi, cu monotonie neīncetată, suntem hărțuiți īn activitățile noastre de indivizi stupizi care apar brusc și neașteptat, īn locurile cele mai incomode și la momentele cele mai improbabile.

    Prima lege fundamentală mă īmpiedică să atribui o valoare numerică specifică porțiunii de oameni proști din totalul populației: orice estimare numerică s-ar dovedi o subestimare. Astfel, īn paginile următoare, voi desemna porțiunea de oameni proști dintr-o populație cu simbolul Δ.
    A doua lege fundamentală

    Tendințele culturale acum la modă īn Vest favorizează o abordare egalitaristă a vieții. Oamenii au căpătat īnclinarea de a considera ființele umane ca fiind rezultatul unei mașini perfect proiectate de producție īn masă. Mai ales geneticienii și sociologii se străduie din răsputeri să dovedească, cu ajutorul unui aparat impresionant de date științifice și formulări, faptul că toți oamenii sunt īn mod firesc egali, iar dacă unii sunt mai egali decāt alții atunci acest lucru s-ar datora educației, ori mediului social și nu naturii.
    Iau excepție de la acest punct de vedere general. Este convingerea mea fermă, susținută de ani de observație și experimentare, că oamenii nu sunt egali, că unii sunt proști iar alții nu și că diferența este determinată de natură și nu de forțele culturale, sau alți factori. Cineva este prost īn același fel īn care altcineva are părul roșu și cineva aparține grupului de proști așa cum altcineva aparține unei grupe sanguine. Un om prost se naște astfel datorită Providenței.
    Cu toate că sunt convins de existenţa fracţiunii Δ de proşti din totalitatea oamenilor şi de faptul că aceştia sunt aşa datorită unor caracteristici genetice, nu sunt totuşi un reacţionar ce īncearcă să reintroducă pe furiş discriminarea de clasă sau rasială. Sunt convins că prostia este un privilegiu nediscriminatoriu al tuturor grupurilor umane şi că ea este uniform distribuită, conform unei proporţii constante. Acest lucru este exprimat īn mod ştiinţific de a doua lege fundamentală, care afirmă că:
    Probabilitatea ca o anumită persoană să fie proastă este independentă de orice altă caracteristică a persoanei respective.
    Īn acest sens Natura pare a se fi īntrecut pe sine. Este binecunoscut faptul că Natura reuşeşte, īn mod misterios, să mențină constantă frecvența relativă a unor fenomene naturale. De exemplu, indiferent dacă oamenii proliferează la Polul Nord sau la Ecuator, indiferent dacă cuplurile celor care se potrivesc sunt bine formate sau nu și indiferent dacă vorbim de roșii, negri, albi sau galbeni, raportul nou născuților de sex feminin față de cei de sex masculin este constant, cu o foarte ușoară prevalență a sexului masculin. Nu știm cum obține Natura acest rezultat remarcabil, dar știm că, pentru a realiza așa ceva, Natura trebuie să opereze cu numere mari. Faptul cel mai remarcabil cu privire la frecvența prostiei este că Natura reușește să facă această frecvență egală cu probabilitatea lui Δ, īn mod independent de mărimea grupului.
    Astfel se constată același procent de oameni proști, indiferent dacă se au īn vedere grupuri foarte mari, sau grupuri foarte mici. Niciun alt set de fenomene observabile nu oferă o asemenea dovadă izbitoare a puterilor naturii.
    Dovezi că educația nu are nimic de-a face cu probabilitatea lui Δ au fost furnizate de experimentele efectuate īntr-un număr mare de universități, pe cinci grupuri majore, anume lucrătorii cu gulere albastre (muncitorii), angajații cu guler alb (personal tehnic), studenții, administratorii și profesorii.
    Ori de cāte ori am analizat muncitorii am constatat că fracțiunea Δ dintre ei erau proști. Īntrucāt valoarea lui Δ era mai mare decat mă așteptam (vezi prima lege), m-am gāndit la īnceput (fiind tributar modei de interpretare) că segregarea, sărăcia, sau lipsa de educație erau de vină. Dar deplasāndu-mă īn sus pe scara socială am constatat că același raport era răspāndit īn rāndul angajaților cu guler alb și īn rāndul studenților. Și mai impresionant a fost faptul rezultatul īn rāndul profesorilor. Indiferent dacă luam īn considerare o universitate mare sau un colegiu mic, o instituție faimoasă sau una obscură, am descoperit că aceeași fracțiune de profesori sunt proști. Am fost atāt de uluit de aceste rezultate īncāt mi-am propus īn mod deosebit să extind cercetarea mea la un grup special, anume elita laureaților de premiu Nobel. Rezultatul a confirmat puterea supremă a Naturii: fracțiunea Δ de laureați Nobel sunt proști.
    Această idee a fost greu de acceptat și digerat, dar prea multe rezultate experimentale au dovedit veridicitatea ei fundamentală. Legea a doua de bază este o lege de fier și nu admite excepții. Mișcarea de Eliberare a Femeilor o va sprijini, deoarece arată că indivizii proști sunt, proporțional, la fel de numeroși atāt printre bărbați cāt și printre femei. Subdezvoltații din lumea a treia vor găsi probabil consolare īn faptul că legea a doua dovedește că dezvoltații nu sunt chiar așa de dezvoltați. Dar indiferent dacă legea a doua este sau nu pe placul unora sau altora, implicațiile sunt īnspăimāntătoare: legea presupune că, indiferent dacă vă petreceți timpul īn cercuri distinse sau vă refugiați printre vānătorii de capete din Polinezia, indiferent dacă vă izolați īntr-o mānăstire sau decideți să vă petreceți restul vieții īn compania femeilor frumoase și lascive, trebuie īntotdeauna să vă confruntați cu același procent de proști (īn conformitate cu legea īntāi), care va depăși īntotdeauna așteptările dumneavoastră.
    A treia lege fundamentală (de aur)

    Diagrama nr. 1

    A treia lege presupune, cu toate că nu afirmă acest lucru īn mod explicit, faptul că ființele umane se īncadrează īn patru categorii de bază, ce corespund ariilor I, H, S, B din diagrama alăturată. Dacă Ionescu īntreprinde o acțiune de pe urma căreia suferă o pierdere, dar care generează un cāștig pentru Popescu, atunci tipologia lui Ionescu se īnscrie īn cāmpul H (helpless, īn original): Ionescu a acționat nechibzuit. Dacă Ionescu īntreprinde o acțiune de pe urma căreia atāt el cāt și Popescu ies īn cāștig, tipologia lui se īnscrie īn cāmpul I: Ionescu a acționat inteligent. Dacă Ionescu īntreprinde o acțiune de pe urma căreia obține un cāștig, iar Popescu iese īn pierdere, atunci tipologia lui Ionescu se īnscrie īn cāmpul B: Ionescu a acționat ca un bandit. Stupiditatea aparține de zona S. Așa cum clarifică īn mod explicit legea a treia:
    O persoană stupidă este o persoană ce cauzează pierderi unei alte persoane sau unui grup, īn timp ce aceasta nu obține niciun cāștig, iar uneori suferă chiar pierderi.
    Oamenii raționali, cānd iau cunoștință pentru prima oară de legea a treia, reacționează instinctiv cu un sentiment de scepticism și neīncredere. Realitatea este că oamenii rezonabili au dificultăți īn a concepe și īnțelege comportamentul nerezonabil. Dar să abandonăm planul elevat al teoriei și să ne uităm pragmatic la viața noastră de zi cu zi. Cu toții ne aducem aminte de ocazii cānd cineva a īntreprins o acțiune ce a rezultat īn cāștig pentru el și pierderi pentru noi: am avut de a face cu un bandit. Putem să ne aducem aminte de cazuri īn care cineva a acționat astfel īncāt atāt el cāt și noi am avut ceva de cāștigat: acea persoană a fost inteligentă. Astfel de cazuri sunt reale. Dar, gāndindu-ne mai bine, trebuie să recunoaștem că nu acestea sunt evenimentele care punctează cel mai frecvent viața de zi cu zi. Viața noastră de zi cu zi este expusă majoritar cazurilor īn care pierdem (separat sau īmpreună) bani, timp, energie, chef, buna dispoziție și sănătatea datorită acțiunii improbabile a unor creaturi absurde, care nu au nimic de cāștigat (și īn final nici nu cāștigă nimic) cauzāndu-ne dificultăți, pagube, sau jenă. Nimeni nu știe, īnțelege, sau poate explica de ce face acea creatură absurdă ceea ce face. De fapt nu există explicație, sau mai bine zis există o singură explicație: persoana īn cauză e proastă.
    Distribuția frecvenței

    Cei mai mulți oameni nu acționează consecvent. Īn anumite circumstanțe o anumită persoană va acționa nechibzuit. Singura excepție importantă o reprezintă oamenii proști, care de obicei au o īnclinație puternică spre coerență perfectă īn toate domeniile de activitate umană.
    Din toate acestea nu rezultă că putem construi un grafic care să īi reprezinte numai pe proști. Pentru fiecare persoană putem calcula poziția medie ponderată īn planul din diagrama nr. 1, īn mod independent de gradul său de incoerență. O persoană nechibzuită se poate comporta ocazional īn mod inteligent, iar uneori poate efectua acțiuni tipice pentru bandit. Dar din moment ce persoana īn cauză este īn mod fundamental nechibzuită, majoritatea acțiunilor sale au această caracteristică. Astfel poziția generală a mediei ponderate a tuturor acțiunilor īntreprinse de o astfel de persoană se va afla īn cadranul H al graficului de bază.
    Diagrama nr. 2

    Faptul că este posibil să reprezentăm pe grafic persoane īn loc de acțiunile lor permite o mică digresiune despre frecvența tipurilor de bandit și stupid.
    Banditul perfect este cel care, prin acțiunile sale, cauzează pierderi altor persoane egale cu cāștigurile sale. Cel mai grosolan gen de banditism este furtul. O persoană care vă privează de 100 de lei, fără a provoca alte pierderi sau vătămări, este banditul perfect: ai pierdut 100 de lei și nimic mai mult. Īn graficul de bază bandiții perfecți apar pe linia de 45 de grade īn diagonală, care īmparte zona B īn două subzone perfect simetrice (linia OM din diagrama nr. 2).
    Īnsă bandiții perfecți sunt relativ puțini. Linia OM īmparte zona B īn două subdomenii, B1 și B2, și de departe cea mai mare majoritate a bandiților se īncadrează undeva īntr-unul din aceste subdomenii.
    Bandiții care se īncadrează īn zona B1 sunt acele persoane ale căror acțiuni generează profituri personale mai mari decāt pierderile cauzate altor persoane. Toți bandiții din zona B1 sunt bandiți cu nuanțe de inteligență si pe măsură ce se apropie de partea dreaptă a axei X au īn comun mai multe caracteristici cu persoanele inteligente.
    Din păcate persoanele care au dreptul la o poziție īn zona B1 nu sunt prea numeroase. Cei mai mulți bandiți se īncadrează de fapt īn zona B2. Indivizii care se īncadrează īn acest domeniu sunt cei ale căror acțiuni produc cāștiguri inferioare pierderilor cauzate altor persoane. Dacă cineva vă ucide īn scopul de a vă jefui de 50 lei, sau pentru a petrece cu soția un sfārșit de săptămānă la cazinoul din Ploiești, puteți fi siguri că acesta nu e un bandit perfect. Chiar folosind reperele sale pentru a-i măsura cāștigul (dar utilizānd īn continuare reperele dumneavoastră pentru a vă măsura pierderile), el intră īn zona B2, foarte aproape de granița cu prostia curată. Generalii ce cauzează distrugeri vaste și nenumărate victime pentru a obține o promovare sau o medalie se īncadrează īn aceeași zonă.
    Distribuția frecvenței proștilor este total diferită de cea a bandiților. Īn timp ce bandiții sunt īn cea mai mare parte īmprăștiați pe o suprafață, proștii sunt puternic concentrați de-a lungul unei linii, anume pe axa Y mai jos de punctul O. Motivul pentru aceasta e faptul că marea majoritate a proștilor sunt neabătuți īn prostia lor – cu alte cuvinte insistă cu perseverență īn a vătăma și provoca pierderi altor persoane, fără ca din acestea să decurgă vreun cāștig.
    Există īnsă oameni care prin acțiunile lor improbabile nu numai că provoacă pagube altora, dar īn plus reușesc să īși facă și lor rău. Aceștia sunt un fel de superproști, care īn sistemul nostru de contabilitate apar undeva īn zona S, la stānga axei Y.
    Puterea prostiei

    Nu este greu de īnțeles felul īn care puterea socială, politică și instituțională sporesc potențialul dăunător al unui individ prost. Dar trebuie să explicăm și să īnțelegem bine ce anume īl face pe prost periculos pentru restul oamenilor – cu alte cuvinte īn ce constă puterea prostiei.
    Īn esență, proștii sunt periculoși și dăunători deoarece oamenilor rezonabili le este greu să īși imagineze și să īnțeleagă comportamentul nerezonabil. O persoană inteligentă poate īnțelege logica unui bandit. Acțiunile banditului urmează un model de raționalitate: o raționalitate nocivă, dar īncă raționalitate. Banditul vrea un plus īn contul său. Deoarece el nu este destul de inteligent pentru a concepe modalități de a obține profitul astfel īncāt să cauzeze un profit și pentru dumneavoastră, el va produce profitul său provocānd un minus īn contul dumneavoastră. Acesta e un lucru rău, dar este rațional, iar dacă și dumneavoastră sunteți rațional puteți să-l prevedeți. Știți la ce să vă așteptați din partea unui bandit, manevre murdare și aspirații mārșave, și de multe ori puteți să vă fortificați apărarea.
    Acest lucru e absolut imposibil cu un prost, după cum a fost explicat de legea a treia. O creatură stupidă vă va hărțui fără niciun motiv, pentru niciun avantaj, fără plan sau schemă și īn momentele și locurile cele mai improbabile. Nu aveți nicio modalitate rațională de a ști dacă, cānd, cum și de ce veți fi atacat de creatura stupidă. Cānd sunteți confruntat cu un prost sunteți īn īntregime la mila lui.
    Deoarece acțiunile prostului nu sunt conforme cu normele de raționalitate, rezultă că:

    1. Sunteți, īn general, luat prin surprindere de atac.
    2. Chiar și atunci cānd deveniți conștient de atac nu puteți organiza o apărare rațională, deoarece atacul īn sine este lipsit de orice structură rațională.

    Faptul că activitatea și mișcările prostului sunt absolut haotice și iraționale nu numai că fac apărarea problematică, dar, de asemenea, fac orice contra-atac extrem de dificil, la fel ca īncercarea de a ochi un obiect capabil de cele mai improbabile mișcări imaginabile. Acest lucru l-au avut īn vedere Dickens și Schiller atunci cānd primul a afirmat “cu digestie bună și prostie omul poate face față la multe”, iar al doilea a scris că “īmpotriva prostiei chiar și zeii luptă īn zadar.”
    A patra lege fundamentală

    Faptul că oamenii nechibzuiți, anume cei care aparțin zonei H īn sistemul nostru de contabilitate, nu recunosc de obicei cāt de periculoși sunt proștii nu e deloc surprinzător. Eroarea lor este doar o altă expresie a neputinței lor. Īnsă faptul cu adevărat uimitor este că nici oamenii inteligenți și bandiții nu reușesc adeseori să discearnă puterea distructivă inerentă prostiei. Este foarte dificil de explicat de ce se īntāmplă acest lucru și nu se poate remarca decāt că, atunci cānd se confruntă cu persoane stupide, oamenii inteligenți și bandiții fac adeseori greșeala de a se complace īn sentimente de complezență și dispreț, īn loc să secrete imediat o cantitate suficientă de adrenalină și să īnceapă ridicarea unei apărări.
    Unii ar fi tentați să creadă ca prostul īși va face rău doar sieși, dar această impresie confundă prostia cu neputința. Uneori există tentația de asociere cu prostul, īn scopul de a-l utiliza pentru uneltiri proprii. O astfel de manevră nu poate avea decāt efecte dezastruoase, deoarece (a) se bazează o īnțelegere complet greșită a naturii prostiei, și (b) deoarece īi oferă prostului un domeniu lărgit de exercitare a talentului său. Poate sperați că manevrele dumneavoastră īl vor īntrece pe prost și, pānă la un punct, poate veți reuși acest lucru. Dar, din cauza comportamentului său haotic, nimeni nu poate prevedea toate acțiunile și reacțiunile prostului, iar la un moment dat veți fi pulverizat de mișcările imprevizibile ale partenerului prost.
    Acest lucru este clar rezumat de legea fundamentală a patra, care prevede că:
    Oamenii care nu sunt proști subestimează mereu puterea dăunătoare a persoanelor stupide. Īn special cei care nu sunt proști uită constant faptul că īntotdeauna, oriunde și īn orice condiții asocierea cu proștii se dovedește a fi o greșeală costisitoare.
    De-a lungul secolelor și mileniilor, īn public ca și īn viața privată, nenumărați indivizi nu au ținut cont de legea a patra, iar acest eșec a cauzat pierderi incalculabile omenirii.
    A cincea lege fundamentală

    Īn loc de a considera bunăstarea individului să considerăm acum bunăstarea societății, exprimată īn acest context ca suma algebrică a condițiilor individuale. O īnțelegere deplină a legii fundamentale a cincea este esențială pentru analiză. La aceasta poate fi adăugat īn paranteză că, dintre cele cinci legi de bază, a cincea este cu siguranță cea mai cunoscută, iar corolarul ei este citat foarte frecvent. A cincea lege de bază afirmă că:
    Prostul este cel mai periculos tip de persoană.
    Corolarul legii este:
    Prostul e mai periculos decāt un bandit.
    Rezultatul acțiunii unui bandit perfect (persoana care se īnscrie pe linia OM din diagrama nr. 2) este pur și simplu un transfer de bogăție și/sau de bunăstare. După acțiunea unui bandit perfect acesta are un plus īn contul său, care este exact echivalent cu un minus cauzat altei persoane. Societatea īn ansamblul ei nu este nici avantajată și nici dezavantajată. Dacă toți membrii unei societăți ar fi bandiți perfecți, atunci societatea ar rămāne stagnantă, dar nu ar fi niciun dezastru major. Īntreaga afacere ar echivala cu transferuri masive de bogăție și bunăstare īn favoarea celor activi īn acest fel. Dacă toți membrii societății ar īntreprinde astfel de acțiuni constant și pe rānd, nu numai societatea īn ansamblu, dar și persoanele fizice s-ar afla īntr-o stare de echilibru perfect, fără schimbare.
    Dar povestea e cu totul diferită atunci cānd proștii intră īn acțiune. Ei provoacă pierderi pentru alte persoane, dar fără cāștig īn contul lor. Astfel īntreaga societate este sărăcită.
    Sistemul de contabilitate care īși găsește expresia īn diagramele de bază arată că, īn timp ce toate acțiunile indivizilor care se īncadrează īn partea dreaptă a liniei POM (vezi diagrama nr. 3) adaugă la bunăstarea unei societăți, deși īn grade diferite, acțiunile tuturor indivizilor care se īncadrează la stānga aceleiași linii cauzează o deteriorare generală.
    Diagrama nr. 3

    Cu alte cuvinte nechibzuitul cu accente de inteligență (aria H1), banditul cu accente de inteligență (zona B1) și mai presus de toate inteligentul (zona I), toți contribuie, deși īn grade diferite, la acumularea de bunăstare īn societate. Pe de altă parte, bandiții cu nuanțe de prostie (zona B2) și nechibzuiții cu accente de prostie (zona H2) reușesc să adauge pierderi la cele provocate de proștii sadea, sporind astfel puterea distructivă și nefastă a grupului din urmă.
    Toate acestea īndeamnă la reflecție īn ceea ce privește performanța societăților. Potrivit legii fundamentale a doua, fracțiunea de proști este o constantă Δ, ce nu este afectată de timp, spațiu, rasă, clasă sau orice alte variabile socio-culturale sau istorice. Ar fi o greșeală profundă să credem că numărul proștilor īntr-o societate īn declin este mai mare decāt īntr-o societate īn curs de dezvoltare. Ambele societăți sunt afectate de același procentaj de oameni proști. Diferența dintre cele două societăți constă īn faptul că, īn societatea cu o performanță slabă:

    1. Membrilor stupizi li se permite de către ceilalți membri să devină mai activi și să īntreprindă mai multe acțiuni.
    2. Are loc o modificare īn componența secțiunii care nu este stupidă, cu un declin relativ al populațiilor din zonele I, H1 și B1 și o creștere proporțională a populațiilor H2 și B2.

    Această prezumție teoretică este abundent confirmată de o analiză exhaustivă a cazurilor istorice. De fapt analiza istorică ne permite să reformulăm concluziile teoretice intr-un mod mult mai concret, cu detalii mai realiste.
    Indiferent dacă se iau īn considerare timpurile clasice, medievale, sau moderne, este impresionant faptul că orice țară aflată pe o traiectorie ascendentă are īn mod inevitabil o fracțiune Δ de oameni proști, dar restul cetățenilor reușesc să īnfrāneze porțiunea Δ și īn același timp să producă suficiente beneficii pentru ei īnșiși și alți membri ai comunității și astfel ei fac progresul o certitudine.
    Īntr-o țară aflată pe o traiectorie descendentă fracțiunea de proști este de asemenea egală cu Δ, dar cu toate acestea īn restul populației se observă īn rāndul celor aflați la putere o proliferare alarmantă a bandiților cu nuanțe de prostie (subzona B2 a cadranului B din diagrama nr. 3), iar printre cei care nu se află la putere se observă o creștere la fel de alarmantă a numărului de persoane nechibzuite (cadranul H). O astfel de modificare īn compoziția populației care nu este stupidă īntărește inevitabil puterea distructivă a fracțiunii Δ și face declinul o certitudine. Iar țara se duce dracului.
    Īn original:
    The Basic Laws of Human Stupidity























































    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

Pagina 1 din 7 1234567 UltimulUltimul

Informații subiect

Utilizatori care navighează īn acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează īn acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •