Bătrnul şi mierea
Articolul a fost vizualizat de 526 ori

Are numai sapte clase facute n vreme de razboi si este, fara ndoiala, cel mai bun apicultor din judet. De 70 de ani ngrijeste gzele aurii, “fetele soarelui”, a recoltat de-a lungul vietii sute de tone de miere, a dat din curte cel putin 5.000 de stupi unor “ucenici” de-ai sai si a fost invitat, ca expert apicultor international, sa puna bazele unor combinate apicole n Insulele Canare, sau dincolo de Oceanul Atlantic.

Primul roi pe care l-a avut vreodata familia lui l-a gasit si “l-a prins” tatal sau ntr-o scorbura, n padure, pe cnd era copil. Asa a nceput una dintre cele mai frumoase povesti din viata lui nenea Vlaic, apicultorul din Josani. si aminteste cum, odinioara, stuparii tineau albinele n cosnite, iar apicultorii care aveau acasa fie si numai cteva zeci de cosuri cu roiuri primeau nvoire chiar si de pe front sa mearga si sa ngrijeasca de ele. n 1942 a venit prefectul Dumitrescu la ei acasa si l-a trimis pe tatal sau la cursuri serioase de apicultura. Apoi, de la tata a deprins si George, singurul copil al familiei, felul n care trebuie sa-ngrijeasca stupina. De profesie laminator n fostul Combinat Siderurgic, hunedoreanul a ajuns ca, n aproape sapte decenii, sa stie pe de rost toate secretele albinelor.

Tot de atta timp e abonat la revista de specialitate “Apicultura”. n 2004 George Vlaic a absolvit si el un curs, care i permite ca, la 80 de ani, sa practice meseria de apicultor “cu acte n regula”, desi el nsusi preda de cteva zeci de ani cursuri hunedorenilor de la Cercul Apicol. A fost nevoie de “tidula”, asa ca s-a conformat pna si el, presedintele Asociatiei Crescatorilor de Albine a Judetului Hunedoara, medaliat pentru merite deosebite n dezvoltarea apiculturii n Romnia. A terminat cursul cu nota 10, dar ceea ce spune totul despre nsemnatatea “harnicutelor” n viata lui este pasiunea cu care ti vorbeste despre albine. Pe cnd nca muncea la laminoare, n Combinat, si se ntorcea obosit acasa, nenea Vlaic nu se aseza la masa pna cnd nu verifica stupii si truditoarele mierii. De unde sa nceapa? Ce sa-ti povesteasca mai nti?

Lectia de apicultura

Ca sa pricepi ceva din lumea asta marunta si plina de miracol trebuie sa fii macar nitel initiat n tainele stuparitului, asa ca nenea Vlaic ti tine mai nti o “scurta” lectie de apicultura de vreo doua ore: nmultirea albinelor, roirea naturala, tipurile si calitatea mierii… “Daca roiul nu gaseste scorbura si nu-l iei, fuge trei kilometri spre apus. Si din nou se pune, si iar trimite cercetase sa caute loc bun”. Timp n care ai privilegiul de a-i pune cele mai naive ori, dupa caz, cele mai nastrusnice ntrebari. „Nu se poate ocupa de apicultura omul care nu cunoaste viata albinelor. la care nu cunoaste viata albinelor nu poate stapni apicultura. Ca multi se ocupa. Ce faci, ce faci, mai? Vezi ca ti mor, pentru ca nu le-ai nteles”, spune nenea Vlaic. Cnd vine vorba de albine, hunedoreanul are tot timpul la dispozitie, iar doamna Cornelia, frumoasa gazda a casei, ndulceste povestea cu ctiva faguri proaspat taiati, din care curge mierea parfumata a verii. George Vlaic munceste de dimineata pna seara prin gospodarie, ca un fecior proaspat ntors de la catanie, desi recunoaste ca l mai ncearca durerea de spate, iar de lucru la stupi si-ar face tot timpul.

Cunoaste toate modelele de “lazi” pentru roiuri, cele mai bogate locuri de mers n pastoral (Banatul si Dobrogea), bolile albinelor (boala neagra, nosemoza, varoza, acarioza), bazele melifere si adauga ca ntr-o singura zi e n stare sa pregateasca pentru iernat chiar si 25 de stupi. Le mpacheteaza frumos, tapetnd peretii casutelor colorate n galben si albastru cu bucati de carton de pe la diferite cutii de alimente, pentru ca roiurile sa treaca iarna cu bine si gerul sa nu le atinga. Demonstrativ, ridica un pic capacul unui stup, ca sa ne arate ct de cald e acum, n octombrie, “cuibul” albinelor. Un singur regret are, poate, nenea Vlaic: baiatul lui n-a vrut sa se ocupe de apicultura. A plecat n Canada, ca specialist IT, si a decis sa ramna peste Ocean. “Mi-a spus ca nu i place si eu nu l-am obligat. N-ai ce sa-i faci”, adauga apicultorul. E mpacat, oarecum: lasa mostenire toata averea dulce – aurie si pe truditoarele care-o framnta fiicei, ginerelui si, de ce nu, celor doua nepoate.

A refuzat Florida si Insulele Canare

De plecat peste Atlantic, n Florida – Statele Unite, ar fi putut sa plece si el prin anii ’80, ca sa nfiinteze o fabrica de procesare si mbuteliere a mierii, un combinat apicol n toata puterea cuvntului, dar mama lui, Piladia, era bolnava, asa ca a refuzat. Ca sa-l convinga, autoritatile i-au promis ca i vor asigura, oricnd, n regim de urgenta un bilet de avion: “n opt ore esti acasa”, i s-a promis, dar hunedoreanul n-a primit. Cum n-a acceptat nici un an mai trziu, cnd a venit si cea de-a doua oferta: specialist apicultor numarul unu n Insulele Canare. “Mi-a promis un vecin, de aici, ca o sa aiba el grija de albinele mele vreme de doi ani, ct trebuia sa stau acolo. Pai bine, mai, tu nu poti sa ai grija de cei 20 de stupi ai tai i-am spus. Cum o sa ai grija si de ai mei?” La albine zice ca munceste cam 40 la suta din timpul total de lucru, dar printre stupi ar sta toata ziua. Ucenici hunedoreanul a avut cu duiumul, dar, ca orice mare maestru, nenea George Vlaic tot nentrecut a ramas. “Uca”, asa cum i zic oamenii-n sat, are mna buna si la pomii fructiferi si zice ca iubeste natura din tot sufletul. Nu i place tristetea sufletului si-i pare rau cnd vede cu ochiul liber cta poluare e n jur: „nainte vreme nu exista un loc unde sa te pui jos si sa nu fie furnica sau greier! Era tot ce vrei!”. Ct priveste productia din acest an, apicultorul si-a umplut tezaurul cu aproape patru tone de miere. Lingouri fluide, aurii, care asteapta ca piata sa le ofere pretul meritat.

Rovigneta zilnica pentru tot romnul

Cu toate astea, nenea Vlaic zice ca anul asta a fost un an bun pentru albine, dar nesatisfacator pentru apicultori. „Multi stupari au iesit din iarna cu familii slabe: la noi n tara au fost pierderi de 30 la suta dintre stupi, din cauza parazitului varoa. Asa ca albinele au cules si s-au dezvoltat, dar tu nu. Trebuie sa le-ngrijesti bine, ca sa ai popor, daca e primavara timpurie. Daca am avea poporul ala care merge la tei! Iar daca Dumnezeu ne da cules mare, albinele fac minuni! Poti sa recoltezi n fiecare zi stupul. Daca vreti, va spun niste ani de… minunea lui Dumnezeu: ’86 a fost cel mai bun an. Atunci am recoltat 6-7 kilograme de miere n fiecare zi. Si altadata… s bucuros daca-mi baga n stup 100 de grame, ca sa nu merg gol napoi. Daca nu au ce culege, albinele bat pasul pe loc si se uzeaza. Cum e la noi, aicea, unde dau foc la hotar si albinele nu mai pot culege salcm”. n urma cu ctiva ani, pentru ca apicultorii sa nu mai plateasca rovigneta pe un an ntreg, avnd n vedere ca circulau cu pavilioanele numai cteva zile pe an, a mers sa rezolve problema, direct la Guvern: „Ceea ce vorbisem noi, la Prefectura, a ajuns la Guvern. M-au chemat si m-au pus la masa, uite-asa: aici era Ministerul Transporturilor,

Ministerul de Finante, Ministerul de Interne, Pogea era vicepremier si mai erau doi consilieri. Dupa ce a vorbit Eugen Zorici, numa’ se ridica unu’ de acolo si zice: Domle’, ceea ce vreti dumneavoastra, vrea si un pensionar care merge la mare. Si atunci le-am spus: Dumneavoastra stiti care-i salutul taranului? . Nu. No, va spun eu: noi, taranii, talpa tarii. Una, la mna. Doi: noi n-am venit cu bta, am venit cu flori. Pai, dumneata pui numa’ un pensionar n fata. De astea zile am ajuns?. Pe 28 aprilie au promis ca rezolva treaba, ca plecau stuparii la rapita, dar au rezolvat pe 1 ianuarie, pentru toti soferii din tara, nu doar pentru noi”. Pentru ca l-au considerat gospodar, pe nenea Vlaic l-au chemat sa intre n politica si-au motivat ca ar avea trecere n fata oamenilor, dar el n-a vrut. Si-a vazut n continuare de albinele si gospodaria lui, multumindu-se cu aurul sanatatii, care i-a adus mplinirea pe viata.

Brazii cu “lacrimi” de miere

si aminteste ct de frumoasa si curata era natura odinioara: „n trecut, acum cteva zeci de ani, nainte de comunism, ntr-un an m-am dus cu tata sa pun gru si am gasit picuri de miere direct pe frunzele de pir. Ori gaseam pe lastarii de cer crapaturi din care iesise mierea. n 1963 zice catre mine unul, Marinoiu, de la Deva: Vino, mai, la Baleia. Ca legi centrifuga de brad si toata ziua o storci de miere. Curgea mierea direct de pe brad! Erau insectele numite leonide si carora eu le zic purici verzi, ca ele se hranesc din lastarul de brad si produc miere. Curgea mierea pe brad, dom’le! Ceea ce nu se mai ntmpla, din cauza chimicalelor si ierbicidelor. Un musuroi de furnici mentine sanatatea a patru hectare de padure. Nu e nevoie de attea chimicale si ierbicide”.

Potrivit apicultorului, pentru sugari, copii mici si pentru sportivi se recomanda mierea de salcm, pentru ca e o miere usoara. Mierea poliflora e concentrata: cu mai multe vitamine, mai multe proteine, iar mierea de mana contine mai mult fier, asa ca fiecare poate consuma tipul de miere care i se potriveste mai mult.