-------- Mesajul original --------
Subiect: Despre Mos, Prietenul meu de Suflet, discut zilnic cu tinerii " modealti " de mine.. Dată: Thu, 1 Feb 2018 20:40:27 +0200 de la: Adi Pop <adipop@popservice.ro> Către: ioanaalex68@yahoo.com, Catalin Zamfir <biz.craiova@gmail.com>, loredanapavel27@yahoo.com, alinabratu2004@yahoo.com, enciustefan@yahoo.com
Buna Oana,
Ma bucur atat de mult ca esti alaturi de noi.....
Despre Mos, Prietenul meu de Suflet, discut zilnic cu tinerii " modealti
" de mine si care l-au cunoscut atat de bine, dar si cu toti
ceilalti...Mosu, cum i-am spus Doamnei Marta este alaturi de Sfantul
Arsenie Boca, de alti Mari Sfinti si Oameni care si-au dedicat Viata
pentru mai binele Neamului nostru. Discut zilnic cu EI....
Acest Simpozion este facut pentru Mos si pentru Parintele Balasa, doi
eroi din cei trei pe care i-am cunoscut in Viata.
Te pup,
adi
[8:03:28 PM] Zamfir Catalin: Omul Tudor Diaconu
[8:03:29 PM] Zamfir Catalin: Reascultand interviul pe care mi l-a
acordat tatal meu, am acceasi impresie ca si atunci. Ca nu am reusit
aproape nimic. Era imposibil aproape sa il fac sa raspunda inteligibil
si complet la o intrebare, pentru ca mintea lui era atat de vasta,
fiecare dintre explicatii se lega si de alte demonstratii, care aveau
noi si noi completari, care deschideau alte si alte usi ale cunoasterii,
astfel incat am discutat despre multe, nereusind sa clarificam aproape
nimic. A fost cel mai dificil interviu din viata mea, mult prea spumos
si ca un labirint in acea cunoastere profunda care ii apartinea doar lui
si care mie, ca simplu om, mi-a fost si imi va ramane mereu straina.
Acele conexiuni, acele sclipiri specifice geniului si legatura cu care
se impletau toate, foarte simplu, in logica lui, atat de departe de
obisnuita mea minte, continua sa ma fascineze si astazi.
O minte geniala, intr-un corp neincapator, efemer. Imi amintesc cu drag
momente cand ne plimbam pe strada si imi povestea despre orice, incepand
de la astrologie si terminand cu Babele. Era mica, o fetita "bombardata"
cu informatii fantastice, greu de inteles, dar pe care el se chinuia sa
le explice cat mai simplu. O fetita "obligata" sa devina partener de
discutii. La un moment dat a considerat ca sunt destul de mare cat sa
devin un partener acceptabil in discutii. Mi-a aruncat toate Povestile
Nemuritoare, Jules Verne, Mitologiile si cartile specifice varstei mele.
Aveam 10 ani si am primit cadou: literatura vedica, carti descifrate din
sanscrita, Ramayana si Machabharata, Kant, Aristotel si Shakespeare. Si
am devenit amandoi captivati: el dezlega Codul Unic Get, iar eu incercam
sa inteleg ce spun toate aceste scrieri,sa-mi insusesc cumva aceste
comori. Ne grabeam sa ajungem acasa, alergam pe strazi, nu ne mai
plimbam si raspundeam prietenilor razand: "Spune repede ce ai de spus ca
ne grabim, avem intalnire cu Platon".
Si apoi fiecare zi a continuat asa, el lucrand zi si noapte, dormind
doar cate 3-4 ore, citin
[8:03:43 PM] Zamfir Catalin: citind si scriind continuu, eu oprindu-ma,
la un moment dat, din aceasta frenezie. Imi spunea mereu :"Viata e
scurta si noi am pierdut atata timp!"
Parca stia ceva. Parca presimtea. Si atunci cand atacul cerebral l-a
lovit, abia atunci am inteles de ce spunea ca pierdusem atat de mult
timp pretios si de ce viata e scurta. Si care viata e scurta: cea
creativa. Pentru un timp destul de indelungat am crezut ca i-a fost
afectata si intelegerea si consideram ca este cel mai nedrept lucru care
se poate intampla vreodata. Ma gandeam ca atatia oameni care spun
ineptii au voce si coerenta sa le spuna, in timp ce oameni care chiar au
ceva de spus sunt opriti brusc si nemilos, fie prin pierderea
facultatilor mintale fie prin afectarea vorbirii, fie prin amandoua.
Eram departe, dar il vedeam prin Skype. "Ne intalneam" insa in fiecare
zi, dupa-amiaza. Vorbeam multe cu mama, el era langa noi, ne asculta si
camera era fixata mereu asupra lui. Vorbeam despre el, in general, dar
nu cu el. In timpul acestor discutii ne uitam mereu ochi-in ochi. Si
intr-o zi am observat ceva, o stralucire. Banuiesc ca cu un efort
supranatural a reusit sa-mi redea ca-l scosesem din sarite. Si atunci
l-am intrebat direct: "Tati, tu intelegi ce spunem? Daca da, atunci
inchide ochii, clipeste." Si a clipit!
Mult timp nu m-am putut opri din plans. I-am cerut sa ma ierte. Cum am
putut sa cred ca o minte atat de stralucita incetase sa existe, murise,
doar pentru ca nu o mai auzeam? Cum am putut crede ca un geniu ar putea
fi vreodata afectat de "micile defectiuni tehnice" si omenesti? Se
intamplase doar ca mintea lui minunata ii apartinea doar lui,
cunostintele lui nu mai puteau fi impartasite cu nimeni. Ca si cum se
inchisese un fermoar, pentru ca spusese prea mult pentru nivelul
timpului lui.
Il fortasem sa mai piarda niste timp, ascultand banalitatile pe care le
discutam cu mama. De atunci incolo i-am facut viata cumva mai placuta,
cat am putut, incercand sa vorbesc doar despre ceea ce l-ar fi interesa
[8:04:05 PM] Zamfir Catalin: interesat, informandu-l in domeniu si
spunandu-i doar informatii care speram sa-l intereseze. De fapt stiam ca
nu ii spun poate nimic nou, doar ca incercam sa-l fac sa auda ceva
suportabil pentru mintea lui.
Avea, de-a lungul timpului, o intrebare:" Ai ceva nou, ceva bun de
spus?" De multe ori ii spuneam: "Ce e nou nu e bun, ce e bun nu e nou."
De unde s-ai fi spus noutati, cand el era pionierul in cunoastere?
Exact de atunci cred ca o minte si un om nu inceteaza sa existe doar
pentru ca noi nu le mai vedem si nu le mai auzim. Am cartile, am
scrierile, am cuvintele pe care le-a rostit, am aminitirile orelor
petrecute impreuna. Si daca socoteam nedrept ca oamenii inteligenti sa
fie lipsiti vreodata de darul vorbirii, in timp ce "saracii cu duhul"
sunt lasati sa o faca, am descoperit ca marea nedreptate era ca el sa nu
mai poata vorbi cu noi, sa nu mai auzim lucruri fantastice, iar el sa
fie obligat sa auda banalitati, in loc sa-l lasam linistit sa reflecteze
la alti uriasi in gandire.
Nu cred ca as fi considerat ca fiind o mare pierdere si nefericire sa fi
fost surd. Am avut mereu si am atat de putine lucruri bune si noi sa-i spun!
Acesta a fost tata, mereu am fost "prea putina" pentru el. O minte
minunata intr-un corp efemer. Ma bucur ca, in sfarsit, am ceva nou si
bun de spus.
Nou este ca prietenii si colaboratorii lui organizeaza Simpozionul
"Obartia neamului nostru". Bun este ca acest demers reprezinta inca un
pas in rescrierea corecta a istoriei neamului.
Succes!
Ioana Diaconu
[8:10:32 PM] Dragoi Maria Loredana: cat de frumos! de cand am luat la
cunostinta cine este Tudor Diaconu, prin intermediul Domnului Adrian Pop
și Sfatul Batranilor, de fiecare data cand vad un video cu Mosu, îmi da
strania senzatie ca ma uit la un om pe care l-am cunoscut in timpul
vietii, la o cunostinta apropiata
[8:12:54 PM] Marian Nica: Bună seara!
[8:13:45 PM] Dragoi Maria Loredana: buna seara
[8:15:16 PM] Marian Nica: Am văzut acum cateva ore o parte din primul
film cu Moșu, m-a mișcat de-a dreptul!
[8:18:07 PM] Dragoi Maria Loredana: este cu adevarat un geniu! si e
printre rarele exemple cand cuvantul "geniu" isi merita cu adevarat
valoare atribuita doar pentru ca este asociat cu un astfel de Om!
[8:28:52 PM] Pop Adrian : Oana a luat un mare premiu in litaretula, la
nivel mondial....
[8:29:14 PM] Pop Adrian : se vede ca a trait langa un Urias in Gandire...
[8:29:32 PM] Dragoi Maria Loredana: daaa, se foarte norocoasa!
[8:29:36 PM] Dragoi Maria Loredana: este
--
ADRIAN POP
Presedinte - POP SERVICE ELECTRONIC HQ S.R.L.
Calea Severinului, BL. 317 A,B
200233
Craiova
ROMANIA
Tel: +40 251 483627
Tel/Fax: +40 251 418773
www.popservice.ro
www.ruris.ro
www.softwarepse.com
www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
e-mail - adipop@popservice.ro
ID Messenger: zalmoxa_adipop
Skype - adrianpop58
https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
https://www.facebook.com/zalmoxa.adipop
Răspunde cu citat
Marcaje