Papornița Moșului
Pagina 2 din 2 PrimulPrimul 12
Rezultate 11 la 12 din 12

Subiect: Marin Sorescu

  1. #11
    Senior Member
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    Bucuresti
    Posturi
    410

    Trebuiau sa poarte un nume

    rebuiau sa poarte un nume

    de Marin Sorescu

    Eminescu n-a existat.

    A existat numai o ţară frumoasă
    La o margine de mare
    Unde valurile fac noduri albe,
    Ca o barbă nepieptănată de crai
    Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
    În care luna îşi avea cuibar rotit.

    Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli
    Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,
    Sau mai simplu: ciobani şi plugari,
    Cărora le plăcea să spună,
    Seara, în jurul focului poezii ¬-
    "Mioriţa" şi "Luceafărul" şi "Scrisoarea III".

    Dar fiindcă auzeau mereu
    Lătrând la stâna lor câinii,
    Plecau să se bată cu tătarii
    Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii
    Şi cu turcii.

    În timpul care le rămânea liber
    Între două primejdii,
    Aceşti oameni făceau din fluierele lor
    Jgheaburi

    Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,
    De curgeau doinele la vale
    Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei
    Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei
    Şi ai altor ţări româneşti.

    Au mai existat şi nişte codri adânci
    Şi un tânăr care vorbea cu ei,
    Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?

    Acest tânăr cu ochi mari,
    Cât istoria noastră,
    Trecea bătut de gânduri
    Din cartea cirilică în cartea vieţii,
    Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii,
    Care îi ieşeau mereu fără soţ.

    Au mai existat şi nişte tei,
    Şi cei doi îndrăgostiţi
    Care ştiau să le troienească toată floarea
    Într-un sărut.

    Şi nişte păsări ori nişte nouri
    Care tot colindau pe deasupra lor
    Ca lungi şi mişcătoare şesuri.
    Şi pentru că toate acestea
    Trebuiau să poarte un nume,
    Un singur nume,
    Li s-a spus Eminescu.


    Rep.:- Care e sentimentul dominant care vă însoţeşte la masa de lucru?
    Marin Sorescu:- Un sentiment de bucurie. Chiar dacă scriu tragedii, descătuşându-mă de pasiunea unor trăiri, mă umplu de bucurie. Această bucurie vine, evident, greu şi masa de lucru e o scenă la care te condamni singur să tai dintr-o inexplicabilă nevoie de bucurii. Cititorii văd uneori numai partea relaxantă, zâmbetul muşchilor scrisului, nu şi încordarea tăierii în munte.

  2. #12
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    1.410
    Pe 8 decembrie 1996 a parasit acesta lume Marin Sorescu.


Pagina 2 din 2 PrimulPrimul 12

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •