Comuna Matca - Galati - Model de lucru pentru sudul tarii

[Adrian Pop]

-------- Original Message --------

Subject:	Comuna Matca - Galati - Model de lucru pentru sudul tarii
Date:	Wed, 26 Sep 2012 05:06:46 +0300
From:	adi pop <adipop@popservice.ro>
To:	moisa.emilia@gmail.com, pentrubunulsimt@hotmail.com, ioanaalex68@yahoo.com, alecu_ioan@yahoo.com, pnr.moldova@gmail.com, paulpurea22@yahoo.com, geostroe@gmail.com, monarom2000@yahoo.com, spt2000ro@yahoo.com, parvuloiu@yahoo.com, ionionascugabi@yahoo.com, ana_mariavegaart@yahoo.com, enciustefan@yahoo.com, tanasescu.dragos@yahoo.com, banuionutgabriel1@gmail.com, filip_mioara@yahoo.com, oana_popa_84@yahoo.com, troiadrian@yahoo.com, adipop@popservice.ro, zalmoxa_adipop@yahoo.com, loredanapavel27@yahoo.com, mihaelahq@yahoo.com, mihaeladraghici@hotmail.com, florin@popservice.ro, nea_florin@yahoo.com, pse_flori@yahoo.com, yo7aoz@yahoo.com, gabi@popservice.ro, Radu_necea@yahoo.com, arienne2003@yahoo.com, administrator@cab.ro, enciudoru@yahoo.com, office_konexarte@yahoo.com, cristina_ruris@yahoo.com, catalin_ruris@yahoo.com, research@popservice.ro, doinap@popservice.ro

MATCA - O panorama a Comunei.
http://www.youtube.com/watch?v=LVEw-bSNRuU

Comuna Matca - Galati - 12.000 de oameni.Incep exportul de legume in Anglia - Stim - firma engleza - 100.000 tone /10 ani - tomate

Solarii - Incep investitiile engleze in localitate - rosii, castraveti, vinete, ceapa, dovleci, etc..pentru ca n-au depozite in localitate.

Mircea Arhip - producator, Mircea Croitoru - producator

http://www.google.ro/#hl=ro&gs_nf=1&cp=21&gs_id=3&xhr=t&q=comuna+matca+ jud+galati&pf=p&output=search&sclient=psy-ab&oq=Comuna+Matca+-+Galati&gs_l=&pbx=1&bav=on.2,or.r_gc.r_pw.r_qf.&fp =9ccd9313b68ec3ea&biw=819&bih=362matcahttp://www.youtube.com/watch?feature=endscreen&v=nL-BnO74RcY&NR=1

UNde trebuie sa ajungem...Manual del tomate
http://www.youtube.com/watch?v=ueFBC...endscreen&NR=1

[Adrian Pop]

Protestul legumicultorilor din Matca: “Vrem programe speciale pentru pieţele locale!”

Marian Muşat
Publicat: 04 februarie 2013 - 20:52

Da mai departe:








Comenteaza | |
Vor urma noi acţiuni de protest şi în alte judeţe
Legumicultorii din Matca au lăsat munca neterminată în solarii preţ de mai bine de o oră pentru a-şi exprima public nemulţumirile. Ei au solicitat plăţile restante pentru cel de-al treilea an de finanţare aferent Măsurii 141 „Sprijinirea fermelor agricole de semisubzistenţă”, care trebuiau făcute încă din toamna anului trecut.

În acelaşi context, referitor la aceeaşi Măsură 141, cultivatorii de legume au reclamat şi respingerea fără temei a cererilor de plată pentru anul IV, nesoluţionarea cererilor de finanţare în sesiunea din vara anului 2012, cât şi lipsa unor programe pentru a dezvoltarea sectorului legumicol.
Fiscalizarea legumelor din import
Asociaţia Naţională a Tinerilor Producători de Legume şi alte Produse Agricole şi Zootehnice şi Asociaţia Producătorilor Agricoli de Legume Fructe din Matca, care au organizat acţiunea de protest, au cerut organelor statului iniţierea unor acţiuni de control vamal pentru a descuraja evaziunea fiscală la intrarea în ţară legumelor din import, în perioada când pe piaţa internă ies trufandalele cultivatorilor autohtoni, stârpirea comerţului necontrolat al aşa-zişilor samsari care, prin speculă, cumpară din pieţele locale cu preţuri foarte joase şi vând cu preţuri foarte mari, ducând la blocarea pieţei şi la sărăcirea producătorilor.
“Funcţionari din instituţii, vă plătim, găsiţi soluţii!”
Legumicultorii au strigat lozinci împotriva funcţionarilor din administraţia centrală şi locală, precum: “Funcţionari din instituţii, vă plătim, găsiţi soluţii!”, “Noi muncim, nu cerşim!”, ”Nu ne luaţi, dacă nu ne daţi!”, “Vrem programe speciale pentru pieţele locale!”
Nini Filimon a vorbit despre “brambureala din fiscalitate” şi despre “tâmpenia de calcul la taxa forfetară”, cerând Ministerului de Finanţe să explice cum este calculată norma de venit pentru o persoană care beneficiază la solar de curent electric de la reţeaua publică şi pentru o alta, care trebuie să folosească electrogeneratorul cu motorină pentru a iriga culturile. Pentru mulţi ca el, care au solariile în câmp, apa din instalaţiile de picurare îi costă de 30 de ori mai mult, decât unii care au spaţii protejate în comună. Nini Filimon a lansat şi propunerea ca în momentul când legumicultorii au supraproducţie, ca să nu arunce marfa la platforma de gunoi, statul să preia tot stocul de legume la un preţ modic şi tot atunci să impoziteze producătorii.
Banii stau să genereze dobânzi?!
Florinel Ciocan, unul dintre liderii legumicultorilor, ne-a declarat că: “Înainte de a se ajunge la această manifestaţie, asociaţia noastră a trimis tot felul de adrese instituţiilor vizate şi nu au primit niciun răspuns”. Referitor la plăţile pentru Măsura 141, Ciocan a fost categoric: “Numai din cauza APDRP am avut probleme şi anul trecut. Eu cred că banii noştri stau undeva într-o bancă să genereze dobânzi. Îi mai ţineau o lună-două, dar acuma au sărit calul!”
Mircea Croitoru - în greva foamei
Mircea Croitoru, preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli de Legume Fructe din Matca este decis să intre în greva foamei: “Eu aştept înţelepciunea celor din MADR, să plece urechea şi spre noi, micii fermieri. Dânşii ne văd, dar nu ne ascultă. Noi n-am ieşit în stradă anul trecut alături de LAPAR pentru că ministrul Agriculturii şi secretarul de stat ne-au promis că vor avea o deschidere pentru dialog. Nu au făcut-o. Mişcări de acest gen vor lua amploare, sunt anunţate în judeţele Dâmboviţa, Olt, Gorj şi Mureş. Apoi, dacă vom vedea că MADR nu ne cheamă la consultări, ne vom aduna toţi din ţară şi vom face un miting de protest în Capitală. Personal, sunt dispus să recurg la greva foamei pentru revendicările cerute aici!”

[ana_maria]

SOLARUL... cu tot ce sporeşte şi creşte-n izvorniţă





Horticultura,01 Feb 2012 - 16:00,3 comentarii

Silviu Costea, fermier din comuna gălăţeană Valea Mărului, s-a născut cu 38 de ...
După un an agricol cu roade bogate, dar nepreţuite pe piaţa naţională, producătorii de legume au reluat activitatea legumicolă, mai întâi în spaţiile protejate, unde îşi pregătesc răsadurile


Silviu Costea, fermier din comuna gălăţeană Valea Mărului, s-a născut cu 38 de ani în urmă într-o familie de legumicultori din tată-n fiu. Mama sa a fost timp de 27 de ani şefă de echipă la grădina fostului CAP.
Când a terminat şcoala, Silviu s-a retras la vatră şi s-a apucat de legume: ”Pasiune din familie, dacă suntem născuţi în aşa ceva! Am fost singurul din Valea Mărului care am început legumicultura în sistem protejat”, spune acesta cu mândrie nedisimulată.
Dacă nu-l ajutau părinţii, „nu dădeam înainte, mă duceam la vale”! Tot ei l-au finanţat pentru a-şi cumpăra tractor, plug reversibil şi freză.

Ucenicie, la „şcoala” marilor recolte de la Matca
Silviu Costea şi-a făcut ucenicia timp de un an în Matca. „Am învăţat munca în solar: data când se seamănă în răsad, care-i temperatura optimă, succesiunea lucrărilor, ştiinţa stropirilor, a stimulatorilor, datul după aţă, culesul...”.
După ce a deprins tainele solarului, a plecat acasă şi s-a apucat de treabă. „Cât am muncit la Matca, mi-am cumpărat teren, am făcut fântână, solar şi am început să fac trufandale în fiecare an”. În sat, i-a iniţiat şi pe alţi tineri în frumoasa „artă” a producerii răsadului! În Valea Mărului sunt înregistraţi vreo 300 de legumicultori, iar visul lui este să înfiinţeze un grup de producători.
Are o jumătate de hectar de solar, unde plantează varză, roşii şi castraveţi. Câte 15 mii de fire din fiecare. Are şi un tronson de 10 ari „la cald”, cu sobe ce ard rumeguşul şi unde va produce castraveţi Cornişon.
Valea Mărului este o zonă propice pentru varza timpurie. De câţiva ani, cultivă soiul olandez „Tucana”, la 10 ari face cam 7-8 tone. Cumpără sămânţa de la Unisem Tecuci. „În primăvara trecută am avut probleme cu răsadul de varză. Nu lega, plecau câte 2-3 inimi din plantă. Mai târziu mi-a spus că un lot semincer olandez s-a polenizat. Mi-au dat alte seminţe la schimb, de aceiaşi bani, vreo 7 milioane de lei vechi”.

„Dulceaţa” îngrăşământului organic
Acum a pregătit solarul pentru noul ciclu de producţie. Varza timpurie iese cu două săptămâni înaintea celei din câmp!
După ce a eliberat terenul de resturile vegetale, a arat din toamnă, la 35 cm, şi a făcut o trecere cu freza rotativă. A fertilizat terenul cu îngrăşăminte organice, 30 tone/ha. Gunoiul îl împrăştie manual, cu furca, îl lasă o săptămână, ca pământul să tragă „dulceaţa” îngrăşământului.
Solarul - spaţiul protejat al „Mirabilei seminţe”
Silviu Costea a pregătit 40 de ari pentru cultura de varză. Soiul „Tucana”. Jumătate din suprafaţă va fi protejată cu folie de polietilenă sau agril - pânză de protecţie împotriva îngheţului. Folia este foarte scumpă, a ajuns la 15 lei/kg, iar pentru rândul al doilea de folie, de calitate inferioară, 10,5 lei/kg.
Recent a semănat varza şi roşiile. Silviu Costea ne explică cum se procedează. Mai întâi, aşază seminţele unele lângă altele, cu grijă, la adâncimea de 1-2 cm, într-un pat germinativ extrem de bine pregătit.
Distanţa între rânduri: 5-8 cm, apoi udă cât permite pământul. Patul, format din două părţi pământ şi o parte mraniţă, trebuie să aibă o temperatură între 18 şi 20 °C. Plăntuţele de varză ies după cinci zile, iar cele de roşii, după opt zile de germinaţie.
După răsărire, temperatura trebuie coborâtă la 14-16 °C, până la repicat, adică după două săptămâni. Lucrarea de repicat o realizează în ghiveciuri nutritive. Lucrarea o face numai împreună cu soţia sa, Gina, nu lasă pe altcineva. După operaţiune, plantele se udă, iar după alte două săptămâni, se răresc. La o săptămână, se trece la plantatul în câmp.

Plantatul în câmp
Fermierul oferă şi alte explicaţii tehnologice: ”Fac vaduri, plantez răsadul cam pe 10 martie; acopăr cu folie (acril), las două săptămâni. Apoi, dezvelesc pentru aerisire timp de două zile, ud cu o doză de 2 l de apă la fiecare fir de plantă, la săptămână.
Pentru tratamente, stropesc cu „Dithan”, împotriva manei (două linguri/15 l apă) şi „Talstar”, insecticid acaricid (15 miligrame/15 l apă), după care stropesc cu atomizorul. Dezvelesc cultura, o las o zi, apoi o stropesc, cam o oră durează totul, las să se usuce, apoi o acopăr. Fac patru asemenea tratamente la interval de şapte zile”.

Firul subţire cu cheltuială se ţine
Silviu Costea are amărăciunea unei munci în zadar: „Anul 2011 a fost zero-zero, scor alb, nu am câştigat mai nimic. Am investit 240 milioane şi de-abia am scos puţin peste. La un an bun, de regulă, scoţi de patru-cinci ori banii cheltuiţi. 2011 a fost unul foarte prost, s-au scumpit toate, seminţele, imputurile”.
Legumicultorul mă introduce în „tunelul” cheltuielilor.
La 10 ari de varză se cheltuiesc cam 20 de mil. lei vechi. Sămânţa - 1,5 mil. lei, folia - 7 mil., patru tratamente - 2 mil., forţa de muncă - 500 mii pe zi la plantat, cam cinci oameni - 2,5 mil., apoi prăşitul de trei ori, doi oameni prăşesc 10 ari pe zi...

Comuna fără piaţă agroalimentară
Silviu Costea a fost motorist, a lucrat ca lăcătuş mecanic în Şantierul Naval. Acum, ştie că trebuie să producă şi să vândă. Dar unde? În comuna Valea Mărului nu există piaţă agroalimentară. Poate cu noile promisiuni electorale, se va amenaja un punct de desfacere pentru produsele agricole realizate de vălmăreni.


Marian MUŞAT

[ana_maria]

De mult n-am mai văzut roşii frumoase ca în serele din Dorohoi





Horticultura,06 Feb 2009 - 16:00,8 comentarii

Cultura de seră este o afacere profitabilă şi care nu necesită mult teren ...
Cultura de seră este o afacere profitabilă şi care nu necesită mult teren agricol. Acest lucru de demonstrează doi legumicultori din Dorohoi, judeţul Botoşani, care obţin produse care pot concura cu uşurinţă legumele din import care, din păcate, invadează piaţa românească la preţuri neconcurenţiale.

Daniel Condrea este chimist de meserie şi a lucrat până în 1996 la Carfil Braşov. Apoi a primit ordonanţa şi a trebuit să se reorienteze. Deoarece nu avea apartament în oraşul de la poalele Tâmpei, a revenit la casa părintească din Dorohoi. Aici nu a stat mult pe gânduri şi s-a decis repede să se apuce de legumicultură.

A achiziţionat 2400 metri pătraţi de teren agricol şi a construit prima seră. Ridicol sau nu, a cultivat cartofi la prima sa experienţă de seră. Ca să vadă cum merg lucrurile. Apoi a început să pună roşii, ridichi, ardei, castraveţi şi vinete. A reuşit de-alungul anilor să vândă tot ceea ce a produs. Banii câştigaţi cu sudoare i-a reinvestit, ajungând în prezent să deţină 13 sere şi o parcelă pe care face cultură în spaţiu deschis, totul acoperind 4000 de metri pătraţi de teren.

La modul sincer, văzute din exterior, serele lui Daniel Condrea nu îţi iau nicium ochii. Una singură este cu termopan, iar restul sunt acoperite cu sticlă sau folie, după posibilităţi. Dar ca şi tehnologie, legumicultorul nostru nu ratează nici o etapă. Pentru a asigura climatul necesar, a recurs la patru centrale pe gaz şi o centrală pe lemne. Acestea asigură temperatura optimă pentru jumătate dintre sere.

Întreaga producţie o valorifică la piaţa din Dorohoi şi este foarte mulţumit că oamenii apreciază calitatea legumelor sale. În timp, a devenit cunoscut. Testează personal toate souirile pe care le cultivă. Nu produce decât ceea ce îl satisface pe el şi familia lui. Abia apoi se prezintă cu marfa în faţa cumpărătorului.

Un perfecţionist prin excelenţă

Daniel Condrea a făcut un curs de specialitate, şi-a cumpărat tot felul de cărţi, a participat la târguri agricole. Pe scurt, s-a informat despre tot ceea ce trebuie să ştie un legumicultor profesionist. Daniel este un perfecţionist înnascut. Doreşte să îşi eficientizeze munca la maxim. Nu are vise de extindere teritorială, în schimb plănuieşte să stoarcă tot ce se poate din fiecare metru pătrat pe care îl cultivă.

Întregul ciclu al unei producţii începe cu achiziţionarea seminţelor. Răsadurile şi le face singur, ajutat de soţia sa şi de un încă un muncitor. Toată munca este împărţită şi totul se face sub ochiul analitic al lui Daniel. Cunoaşte fiecare fir, fiecare răsad din serele lui şi mereu se gândeşte cum să obţină o producţie mai bună. Consideră că rentabilitatea nu stă în suprafaţa cultivată ci în eficienţă. Producţia intensivă este cheia succesului, spune Daniel Condrea. De aceea stă mereu şi analizează ce merge bine, ce merge rău şi investeşte doar în ceea ce preconizează el că îi va aduce o rată mare de profit.

Preţurile sunt unul din factorii esenţiali în ecuaţiile lui Daniel. Face o analiză şi mai aşteaptă pentru a vedea în ce va investi anul viitor. Este optimist şi convins că se va adapta oricărei situaţii şi oricărei conjuncturi. Face parte din categoria celor pe care nu îi afectează prea mult ce face Guvernul, ce face UE sau ce fac alţii. îşi vede de drum liniştit, gândindu-se la probleme sale şi căutând rezolvări în propria ogradă. E un caz fericit şi optimist, iar faptul că omul nostru este în primul rând un bun manager peste serele lui, îi asigură rentabilitatea şi, totodată, un viitor sigur.

Un afacerist înnăscut

Gheorghe Valentin are 40 de ani şi de loc tot din localitatea Dorohoi. De profesie este veterniar, deci are tangenţe puternice cu agricultura, însă nu din zootehnie a făcut bani, aşa cum poate ne-am fi aşteptat. Legumele au fost pasiunea lui din copilărie şi dintotdeauna a visat să aibă într-o zi propriile sere. Pe caietele din liceu schiţa şi desena mereu sera pentru legume pe care şi-o dorea.

Schiţele din copilărie au prins acum viaţă. Simţul său de om de afaceri l-a ghidat bine în viaţă. La 40 de ani, Valentin nu se poate compara cu sultanul Bruneiului, dar are un trai liniştit şi decent. Ştie să îmbine afacerile cu un trai zilnic bun. Face bani dar ştie să şi profite de ei. Expresia sa, de om hotărât şi determinat să meargă înainte, spune asta.

Pe vremea când Banatul prospera din bişniţa cu sârbii, Valentin a simţit mirosul unei afaceri în aer. Cum sârbii erau mari amatori de proţelanuri şi cum fabrica de porţelan era la o aruncătură de băţ de el, în Dorohoi, a decis să deschidă nişte magazine în Timişoara.

Oamenii cumpărau cu frenezie pentru a le vinde mai departe în fosta Yugoslavie. Cât a mers bişniţa, Valentin a realizat câştiguri frumoase. Când „miracolul economic bănăţean” a luat sfârşit, el deja adunase o sumă considerabilă.

Anul trecut s-a hotărât să îşi realizeze visul dintotdeauna şi, împreună cu un fin al său, au început construcţia a două sere pe pământul ce îl avea de la părinţi. Aici cultivă roşii, ardei şi castraveţi, iar întreaga producţie o valorifică de acasă. Oamenii vin şi cumpără pentru că s-a dus vestea că la Valentin sunt legume de bună calitate.

Un vis devenit realitate

Proiectul celor două sere este de concepţie proprie sută la sută. Schiţele din liceu au fost scoase la iveală şi îmbunătăţite. S-a făcut o documentare serioasă în ceea ce priveşte cerinţele de temperatură, umiditate, luminozitate şi absolut orice este esenţial în cultura de seră. Astfel, Gheorghe Valentin a construit două sere moderne, cu schelet metalic.

Una este acoperită cu policarbonat, iar cealaltă este momentan acoperită cu o folie specială, adusă din Ungaria. în cursul acestui an va fi şi ea acoperită cu policarbonat. Cele două sere sunt în suprafaţă de 500 mp, respectiv 400 mp.

Momentan, există o singură centrală termică, de 80 KW, cu lemne, însă Valentin va mai monta una, pentru a face faţă cum se cuvine cerinţelor de temperatură. în sere sunt montaţi nişte senzori care citesc temperatura şi o reglează cu o precizie de 0,5 grade, prin intermediul unor ventiloconvectori Galetti.

Sistemul de irigaţie cuprinde un bazin de acumulare, vas de expansiune, fântână, şi conducte care duc apa la plante prin picurare. întreaga investiţie se ridică la suma de 130 de mii de euro. Pe viitor, Valentin doreşte să acceseze un program de finanţare pe bani europeni pentru a construi nişte sere inspirate după modele din ţările scandinave, deoarece el consideră că factorii meteorologici de acolo sunt foarte asemănători cu cei de la noi.

Planuri mari, care au toate şansele de reuşită, pentru că sunt puse în aplicare de oameni hotărâţi, oameni cu experienţă în afaceri şi care nu se dau bătuţi la primul obstacol întâlnit în cale.

[Adrian Pop]

Galaţi: Pierderi însemnate în legumicultură

Marian Muşat
Publicat: 27 martie 2013 - 15:58

Da mai departe:








Comenteaza | |
Vremea rea din ultimele zile a produs pagube însemnate legumicultorilor din comuna Matca, judeţul Galaţi. Vântul puternic care a bătut cu peste 100 km/oră a smuls pur şi simplu învelişul din folie de polietilenă, iar în unele locuri a deteriorat sistemul de susţinere din lemn al solariilor.

Şi cum un necaz nu vine niciodată singur, temperaturile sub zero grade şi ninsoarea au compromis producţia de trufandale pe mai bine de 25 de hectare din spaţiile protejate.
Prima cultură – întârziată
Mulţi fermieri şi-au pierdut prima cultură de castraveţi, tomate, ardei şi salată, aşa că au fost nevoiţi să elibereze spaţiile de cultură şi să semene din nou. Acest lucru va însemna pentru cultivatori cheltuieli în plus, o întârziere şi o diminuare semnificativă a producţiei de legume de primă apariţie.
„În Matca este doliu financiar”
„Încă nu ştiu care sunt dimensiunile pagubelor la această dată, dar pot să spun că în Matca este doliu financiar”, ne-a declarat pentru portalul Agroinfo Mircea Croitoru, preşedintele Societăţii Agricole “Legume-Fructe Matca”. Mircea Croitoru cultivă legume pe o suprafaţă de 2.000 mp de solar. El spune că a salvat culturile de castraveţi, tomate, ardei şi salată, dar a avut parte de un alt necaz. Din cauza întreruperii furnizării energiei electrice, i-a cedat centrala termică care asigura temperatura în solar. Aceeaşi păţanie li s-a întâmplat şi altor legumicultori.
Castraveţii – cei mai afectaţi
Specialiştii susţin că temperatura rece şi luminozitarea precară afectează, în general, castraveţii, cultură mai sensibilă, unde pierderile de producţie pot fi şi de 30 - 40 la sută.
Mraniţa, un îngrăşământ toxic?!
În acest ciclu de producţie, legumicultorii din Matca s-au mai confruntat cu un alt gen de probleme care au produs pagube însemnate la producerea răsadurilor. Unii dintre cultivatori au folosit necorespunzător dejecţiile de pasăre de la complexul avicol din comună. Din cauza amoniacului degajat, plantele s-au îngălbenit şi s-au oprit din dezvoltarea firească. De asemenea, gunoiul de grajd folosit la prepararea amestecului nutritiv nu a fost pregătit corespunzător, fapt ce a condus la pierderea răsadurilor din ghivece încă înainte de plantare.
O comisie locală constituită special va stabili care sunt pierderile cultivatorilor din Matca.

[Adrian Pop]

Miracolul din Matca: Toate familiile au solarii iar supermarketurile şi străinii fac coadă la castraveţi

În comuna Matca din judeţul Galaţi, legumicultorii – în special – dar şi producătorii de fructe şi flori au ales să se grupeze într-o asociaţie. O cincime din solariile din România se află aici.
Matca este unul dintre cei mai mari proucători de legume din ţară, cuprinzând peste 1.000 de hectare de solarii şi 2.000 de hectare cu culturi în câmp, potrivit declaraţiilor vicepreşedintelui Asociaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România, Mircea Croitoru, care este şi unul dintre legumicultorii din comuna Matca. „În comuna noastră nu există familie care să nu aibă solarii sau teren în câmp cultivate cu legume. Se cultivă roşii, ceapă, castraveţi, salată, ridichi, gogoşari, dar şi pepeni galbeni sau verzi. La noi, legumicultura este o tradiţie transmisă din generaţie în generaţie“, susţine Mircea Croitoru.
Mai mult de jumătate din producţia de legume din Matca ia în fiecare an drumul exportului, cele mai apreciate fiind roşiile şi castraveţii. Astfel, 60% din producţia de castraveţi şi roşii este deja arvunită de englezi şi francezi.
Cerințele de livrare sunt la standarde prestabilite
„Principala problemă este la fermierii care nu sunt bine organizaţi. De exemplu, legumicultorii trebuie să înţeleagă că dacă ai un contract trebuie să-l respecţi, dacă doreşti să prelungeşti o colaborare. Magazinele mari au de obicei plata la 21 de zile, iar în unele cazuri, la 14 zile. Legumicultorii nu acceptă toţi astfel de condiţii de plată, vor banii pe loc. Eu nu fac nici apologia livrărilor spre supermarket, dar nici nu-I plâng pe cultivatori. Fiecare alege cum e mai bine, există suficiente oportunităţi. Apoi, cerinţele la astfel de livrări sunt la anumite standarde: prospeţime, calibru,ambalaj, transport. Nu în ultimul rând, supermarketul îţi cere să respecţi o anumită periodicitate (doresc livrări constante pe toată durata anului) şi cantitate. Există o anume trasabilitate pe lanţul de livrare care trebuie respectată. Comerciantul, la final, cere să respecţi condiţiile de livrare ca să primeşti banii“, a mai precizat Mircea Croitoru.
Importurile de fructe şi legume ar putea fi mult reduse dacă fermierii s-ar grupa în asociaţii agricole care să le reprezinte interesele şi care să fie preocupate de procesarea şi comercializarea produselor, spun reprezentanţii agricultorilor.
Afacerea cu solarii necesită investiţii importante
Deşi pare o afacere la îndemână, legumicultura necesită multe investiţii. Apoi e nevoie şi de foarte multă muncă, două-trei personae fiind necesare pentru întreţinere şi recoltare, pe parcursul a două cicluri de producţie anuală.
Astfel, dacă ai deja terenul, pentru a porni o afacere cu legume cultivate în solarii
ai nevoie de peste 10.000 de euro pentru 1.000 de metri pătraţi.
Construirea celui mai simplu solar de 1.000 de metri pătraţi, cu structură de lemn, costă 4.500 de euro. La această sumă se mai adaugă încă 4.500 de euro pentru seminţe, pat germinativ (turbă), folie pentru „dublură“ (scade volumul solarului pentru a menţine căldura la interior), încălzire şi altele. Pe durata unui singur ciclu de producţie se mai adaugă cheltuielile cu îngrăşămintele şi pesticidele, care pot ajunge la 1.600 de euro.
Trebuie menţionat că pentru cultivatorii de legume în solarii nu se dau subvenţii şi există doar o formă de sprijin, un ajutor UE de 1.500 de euro, acordaţi pe durata a cinci ani.
În România există în prezent 4.950 de hectare de solarii, suprafaţa acestora fiind în creştere permanentă faţă de perioada de referinţă a anului 1990. Înainte de 1990, particularii aveau restricţii la construirea de solarii, iar statul se baza pe producţia legumicolă din sere, a căror suprafaţă depăşea 2.200 de hectare.
100.000 de tone pleacă la export
Lituania, Germania, Polonia, Anglia sunt doar câteva dintre destinaţiile legumelor cultivate la Matca. La sfârşitul anului trecut, de exemplu, producătorii din zonă au încheiat un contract important cu o firmă de import- export şi distribuţie de legume din Marea Britanie pentru o cantitate de aproximativ 100.000 de tone de roşii. Contractul ar urma să se deruleze pe o perioadă de zece ani.
De asemenea, recent, o altă firmă din Franţa a început demersurile cu legumicultorii din comuna Matca pentru contractarea de cantităţi însemnate din viitoarele recolte de roşii, castraveţi şi pepeni. Contractele la export înseamnă pentru legumicultori nu numai îndepărtarea intermediarilor, ci şi plata pe loc sau într-un termen de câteva zile de la livrarea mărfii. De exemplu, pentru produsele livrate în Lituania, plata agricultorilor se face la 7 zile. Din totalul suprafeţelor cultivate cu legume la Matca, jumătate sunt ocupate cu culturi de castraveţi, urmate de tomate (20%), ardei (20%), varză (5%) şi vinete (5%).
„Nu mai vând la piaţă. Nu fac faţă cererii pentru supermarket şi export“
Legumicultorii din Matca sunt oameni pragmatici. Preferă să evite pe cât posibil intermediarii şi întotdeauna are prioritate cel care plăteşte marfa cu banii jos.
„Peste 90% din legumicultori au angajate credite importante la bancă. Din acest motiv, caută să vândă marfa celui care are un termen cât mai scurt la plată. Se preferă îndeosebi plata cash. Legumicultorii noştri nu sunt neapărat fixaţi să dea marfa la supermarket. Pentru marfa livrată la export, de obicei se face plata cash, spre deosebire de supermarket, unde plata se face într-un interval fixat de 14-21 de zile. Fiecare alege varianta cea mai convenabilă. Eu, de exemplu, am şi contract cu supermarketul Real, dau şi la export şi sunt mulţumit. Nu am atâta suprafaţă de solarii ca să pot face faţă la câte cereri există din partea marilor lanţuri de magazine. De aproape patru ani livrez exclusiv la supermarketuri şi la export, nu mai vând la piaţă“, a declarat Mircea Croitoru .
Deşi pare de necrezut, marfa livrată de agricultori în marile magazine este achiziţionată de multe ori la un preţ mai mare decât ar putea fi obţinut într-o piaţă obişnuită de produse agricole.
De ce însă majoritatea fermierilor nu reuşeşte să ajungă cu marfa în supermarketuri?
http://www.agrointel.ro– 19.06.2013

[Adrian Pop]

Culturi profitabile »

« legume

Miracolul din Matca: Toate familiile au solarii iar supermarketurile şi străinii fac coadă la castraveţi

Romulus Cristea › 17-06-2013 »

« 7534 citiri ‹ 254 recomandări ‹ 4 comentarii

În comuna Matca din judeţul Galaţi, legumicultorii – în special – dar şi producătorii de fructe şi flori au ales să se grupeze într-o asociaţie. O cincime din solariile din România se află aici.
Matca este unul dintre cei mai mari proucători de legume din ţară, cuprinzând peste 1.000 de hectare de solarii şi 2.000 de hectare cu culturi în câmp, potrivit declaraţiilor vicepreşedintelui Asociaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România, Mircea Croitoru, care este şi unul dintre legumicultorii din comuna Matca. „În comuna noastră nu există familie care să nu aibă solarii sau teren în câmp cultivate cu legume. Se cultivă roşii, ceapă, castraveţi, salată, ridichi, gogoşari, dar şi pepeni galbeni sau verzi. La noi, legumicultura este o tradiţie transmisă din generaţie în generaţie“, susţine Mircea Croitoru.
Mai mult de jumătate din producţia de legume din Matca ia în fiecare an drumul exportului, cele mai apreciate fiind roşiile şi castraveţii. Astfel, 60% din producţia de castraveţi şi roşii este deja arvunită de englezi şi francezi.
Cerințele de livrare sunt la standarde prestabilite
„Principala problemă este la fermierii care nu sunt bine organizaţi. De exemplu, legumicultorii trebuie să înţeleagă că dacă ai un contract trebuie să-l respecţi, dacă doreşti să prelungeşti o colaborare. Magazinele mari au de obicei plata la 21 de zile, iar în unele cazuri, la 14 zile. Legumicultorii nu acceptă toţi astfel de condiţii de plată, vor banii pe loc. Eu nu fac nici apologia livrărilor spre supermarket, dar nici nu-I plâng pe cultivatori. Fiecare alege cum e mai bine, există suficiente oportunităţi. Apoi, cerinţele la astfel de livrări sunt la anumite standarde: prospeţime, calibru,ambalaj, transport. Nu în ultimul rând, supermarketul îţi cere să respecţi o anumită periodicitate (doresc livrări constante pe toată durata anului) şi cantitate. Există o anume trasabilitate pe lanţul de livrare care trebuie respectată. Comerciantul, la final, cere să respecţi condiţiile de livrare ca să primeşti banii“, a mai precizat Mircea Croitoru.
Importurile de fructe şi legume ar putea fi mult reduse dacă fermierii s-ar grupa în asociaţii agricole care să le reprezinte interesele şi care să fie preocupate de procesarea şi comercializarea produselor, spun reprezentanţii agricultorilor.
Afacerea cu solarii necesită investiţii importante
Deşi pare o afacere la îndemână, legumicultura necesită multe investiţii. Apoi e nevoie şi de foarte multă muncă, două-trei personae fiind necesare pentru întreţinere şi recoltare, pe parcursul a două cicluri de producţie anuală.
Astfel, dacă ai deja terenul, pentru a porni o afacere cu legume cultivate în solarii
ai nevoie de peste 10.000 de euro pentru 1.000 de metri pătraţi.
Construirea celui mai simplu solar de 1.000 de metri pătraţi, cu structură de lemn, costă 4.500 de euro. La această sumă se mai adaugă încă 4.500 de euro pentru seminţe, pat germinativ (turbă), folie pentru „dublură“ (scade volumul solarului pentru a menţine căldura la interior), încălzire şi altele. Pe durata unui singur ciclu de producţie se mai adaugă cheltuielile cu îngrăşămintele şi pesticidele, care pot ajunge la 1.600 de euro.
Trebuie menţionat că pentru cultivatorii de legume în solarii nu se dau subvenţii şi există doar o formă de sprijin, un ajutor UE de 1.500 de euro, acordaţi pe durata a cinci ani.
În România există în prezent 4.950 de hectare de solarii, suprafaţa acestora fiind în creştere permanentă faţă de perioada de referinţă a anului 1990. Înainte de 1990, particularii aveau restricţii la construirea de solarii, iar statul se baza pe producţia legumicolă din sere, a căror suprafaţă depăşea 2.200 de hectare.
100.000 de tone pleacă la export
Lituania, Germania, Polonia, Anglia sunt doar câteva dintre destinaţiile legumelor cultivate la Matca. La sfârşitul anului trecut, de exemplu, producătorii din zonă au încheiat un contract important cu o firmă de import- export şi distribuţie de legume din Marea Britanie pentru o cantitate de aproximativ 100.000 de tone de roşii. Contractul ar urma să se deruleze pe o perioadă de zece ani.
De asemenea, recent, o altă firmă din Franţa a început demersurile cu legumicultorii din comuna Matca pentru contractarea de cantităţi însemnate din viitoarele recolte de roşii, castraveţi şi pepeni. Contractele la export înseamnă pentru legumicultori nu numai îndepărtarea intermediarilor, ci şi plata pe loc sau într-un termen de câteva zile de la livrarea mărfii. De exemplu, pentru produsele livrate în Lituania, plata agricultorilor se face la 7 zile. Din totalul suprafeţelor cultivate cu legume la Matca, jumătate sunt ocupate cu culturi de castraveţi, urmate de tomate (20%), ardei (20%), varză (5%) şi vinete (5%).
„Nu mai vând la piaţă. Nu fac faţă cererii pentru supermarket şi export“
Legumicultorii din Matca sunt oameni pragmatici. Preferă să evite pe cât posibil intermediarii şi întotdeauna are prioritate cel care plăteşte marfa cu banii jos.
„Peste 90% din legumicultori au angajate credite importante la bancă. Din acest motiv, caută să vândă marfa celui care are un termen cât mai scurt la plată. Se preferă îndeosebi plata cash. Legumicultorii noştri nu sunt neapărat fixaţi să dea marfa la supermarket. Pentru marfa livrată la export, de obicei se face plata cash, spre deosebire de supermarket, unde plata se face într-un interval fixat de 14-21 de zile. Fiecare alege varianta cea mai convenabilă. Eu, de exemplu, am şi contract cu supermarketul Real, dau şi la export şi sunt mulţumit. Nu am atâta suprafaţă de solarii ca să pot face faţă la câte cereri există din partea marilor lanţuri de magazine. De aproape patru ani livrez exclusiv la supermarketuri şi la export, nu mai vând la piaţă“, a declarat Mircea Croitoru .
Deşi pare de necrezut, marfa livrată de agricultori în marile magazine este achiziţionată de multe ori la un preţ mai mare decât ar putea fi obţinut într-o piaţă obişnuită de produse agricole.
De ce însă majoritatea fermierilor nu reuşeşte să ajungă cu marfa în supermarketuri?