Papornița Moșului
Rezultate 1 la 4 din 4

Subiect: Prof. Dr. Doc. Ioan Moraru - Laureat Nobel pentru Pace

  1. #1
    Senior Member
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    Bucuresti
    Posturi
    410

    Prof. Dr. Doc. Ioan Moraru - Laureat Nobel pentru Pace

    Author Message
    Adrian Pop

    Joined: 03 Sep 2009
    Posts: 10558
    Location: Craiova


    Povestea-Nobelului-ascuns-de-Ceausescu
    Povestea Nobelului ascuns de Ceauşescu

    De Andrei Udişteanu






    Profesorul Ioan Moraru este singurul român laureat cu Premiul Nobel pentru Pace care a trăit până la sfârşitul vieţii în România. Şi, probabil, şi singurul laureat în jurul căruia nimeni nu a făcut tam-tam.



    În 1985, alături de alţi oameni de ştiinţă din toată lumea, Moraru a primit distincţia pentru activitatea organizaţiei Medicii Lumii pentru Prevenirea Războiului Nuclear (International Physicians for the Prevention of Nuclear War), al cărei membru a fost. Visul lui Nicolae Ceauşescu de a obţine el însuşi distincţia a îngropat însă succesul medicului, căruia nici măcar nu i s-a permis să iasă din ţară pentru a-şi ţine discursul la decernare.

    Organizaţia din care făcea parte Ioan Moraru, alături de ceilalţi savanţi străini, a fost fondată în urma Conferinţelor de la Boston, din 1981, şi Cambridge, din 1982, şi a fost premiată pentru analiza amănunţită, ştiinţifică a consecinţelor unui război nuclear. Un demers pentru pace în miezul Războiului Rece. Tot pe asta miza şi Ceauşescu, în toate mitingurile pentru pace, „la îndemnul conducătorului iubit”.

    Ani de zile, profesorului Moraru i s-a refuzat deschiderea unei filiale a organizaţiei, care viza să participe la conferinţe internaţionale.

    Recunoaşterea performanţelor sale au venit după căderea regimului, când a fost primit, post-mortem, în Academia Română.


    Nobel omagiat la Dârlos

    Pe 20 decembrie 1989, cu două zile înainte de izbucnirea Revoluţiei, Ioan Moraru se stingea din viaţă la Bucureşti. Nu a apucat să vadă căderea regimului care i-a „în gropat” realizarea din 1985.

    Mulţi s-au aşteptat totuşi ca, odată cu prăbuşirea regimului, numele lui Ioan Moraru să intre în legendă, iar bruma de frustrare ce răzbate de fiecare dată din dezbateri în care se pomeneşte de „americani de origine română” sau de „germani născuţi în România” premiaţi să mai dispară.

    Ioan Moraru pare a fi însă, pentru mulţi, un erou necunoscut. Respectul care i se cuvenea i-a fost oferit mai degrabă în mica localitate rurală din Sibiu, Dârlos, unde omul de ştiinţă s-a născut, în 1927, şi unde se şi află mormântul său. Aici, Şcoala de Arte şi Meserii din comună îi poartă numele şi bustul său stă mărturie a realizărilor sale, încă din 1993.

    Profesorii şcolii au încercat, atât cât au putut, să recreeze aici ceva din imaginea şi activitatea lui Ioan Moraru. „N-avem multe documente, dar din câte avem am putut face o imagine a omului de ştiinţă”, spune Gabriel Trif, profesor de istorie şi directorul instituţiei de învăţământ. Ioan Moraru revenea des în sat, spune profesorul, ca „orice om născut la ţară”.

    Aici mai trăieşte unul dintre fraţii săi. Monografia satului, scrisă de preotul Achim Sărăşan, din Mediaş, îl include pe Ioan Moraru şi-i creionează un portret.

    Din documente obţinute de la sora acestuia, Sofia, şi după discuţii purtate cu alţi membri ai familiei rămaşi în viaţă, părintele a descoperit că savantului i s-a refuzat şan sa de a se bucura de Premiul Nobel.

    Monografia include, drept dovadă, şi o fotografie din 1985, cu profesorul alături de medalia Nobel, după ce Ioan Moraru a reuşit să se alăture celor doi preşedinţi ai Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Bernard Lown, din SUA, şi Eugen Chazov, din URSS, care au fost prezenţi la ceremonia de decernare.

    Discursurile celor doi străini au fost consemnate în arhiva Premiilor Nobel. Al lui Ioan Moraru lipseşte. Conducerea comunistă i-a pus piedici pentru viza de ieşire şi nu a menţionat în presă perfor manţa sa. A fost însă felicitat de personalităţi din lumea stiinţifică prin telegrame care au fost păstrate de sora acestuia, Sofia.

    „Ce i s-a întâmplat are legătură cu ce era în România lui Ceauşescu de atunci”, spune profesorul Gabriel Trif. Iar după '90, a lovit ignoranţa peste ceea ce Ceauşescu deja săvârşise, spune cadrul didactic. „Eu sunt profesor de istorie şi nu am văzut numele lui Ioan Moraru în niciun manual alternativ, cum l-am văzut, de exemplu pe al Andreei Esca”.





    Ioan Moraru a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1985, dar, întrucât Nicolae Ceauşescu credea că această distincţie i se cuvine, performanţa medicului român a fost ţinută sub tăcere




    DUPĂ REVOLUŢIE

    Recunoaştere post-mortem


    În 1988, academicianul Ioan Moraru s-a îmbolnăvit. A murit un an mai târziu, pe 20 decembrie, şi a fost îngropat pe 22, de Ziua Revoluţiei, în prezenţa familiei şi a câtorva apropiaţi, în satul natal.

    În lucrarea părintelui Sărăşan este cuprins un memoriu datat 30 ianuarie 1990 şi adresat Academiei Române de către Institutul „Victor Babeş”, al cărui director a fost Ioan Moraru: „Sub vechiul regim, meritele fostului nostru director nu au fost apreciate de autorităţi decât ocazional. O eventuală numire a Prof. Dr. Doc. Ioan Moraru drept membru post-mortem al Academiei ar face să se repare o nedreptate. Dacă împrejurările politice vitrege nu i-au permis să se bucure în viaţă de o asemenea recunoaştere, nădăjduim că acum, în condiţiile României libere şi cu adevărat democratice, titlul ce i se cuvine îl va aureola post-mortem”.

    Familia laureatului cu Nobel i-a povestit părintelui Sărăşan că, înainte de a muri, Moraru ştia ce se întâmpla la Timişoara şi a spus: „Nu voi trăi eliberarea, dar trăiesc începutul ei”.






    ----- Original Message -----
    From: "adipop" <adipop>
    To: <andrei>; <mnm>; <nacioiunicolae>
    Sent: Monday, October 12, 2009 9:57 AM
    Subject: Re: Povestea-Nobelului-ascuns-de-Ceausescu


    > Dar si cand va veni Tsunami psihologic....
    > Sa vezi atunci...
    >
    > adi
    > ----- Original Message -----
    > From: <andrei>
    > To: <adipop>; <mnm>; <nacioiunicolae>
    > Sent: Monday, October 12, 2009 9:26 AM
    > Subject: Povestea-Nobelului-ascuns-de-Ceausescu
    >
    >
    > > Stiati, domnilor, ca mai exista un roman laureat cu premiul NOBEL, despre
    > > care nu se vorbeste ?...
    > > Cititi si va minunati ce averi nationale tinem ascunse, in loc sa ne
    > > mandrim cu ele !...
    > > PAI
    >

  2. #2
    Senior Member
    Data înscrierii
    03.07.2013
    Locație
    Cernavoda
    Posturi
    400
    Ioan Moraru, premiul Nobel pentru pace în 1985 | Pasarea ...
    DIN PACATE, CU TOTII AM FOST CONTEMPORANI CU UN MARE ROMAN, FARA M ACAR SA FI AUZIT DE EL!… Oare stiati ca Ioan Moraru, laureatul Nobel pentru pace din ...
    pasareaphoenixremixed.wordpress.com/2010/06/18/ioan-moraru-premiul-nobel-pentru-pace-in-1985/

    Un român a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace în 1985
    Când vorbim de Premiul Nobel acordat unor personalităţi născute în România, avem cel puţin trei certitudini. Emil Palade a primit în 1974 Premiul ...
    luxdesign28.wordpress.com/2011/06/12/un-roman-a-fost-distins-cu-premiul-nobel-pentru-pace-in-1985/

    Cum a ajuns românul Ioan Moraru să participe la decernarea ...
    ... conform cărora Ioan Moraru este singurul român care ar fi câştigat în 1985 Premiul Nobel pentru Pace au iscat emoţii puternice în mediul online.
    www.antena3.ro/romania/cum-a-ajuns-romanul-ioan-moraru-sa-participe-la-decernarea-premiului-nobel-in-1985-foto-84996.html

    Premiul Nobel pentru Pace - Wikipedia
    Premiul Nobel pentru pace este unul din cele cinci premii Nobel instituite prin testament de ... 1985 – Organizația "Medicii lumii pentru prevenirea războiului ...
    ro.wikipedia.org/wiki/Premiul_Nobel_pentru_Pace

    Ioan Moraru, laureat Nobel în 1985. Vezi fotografia ...
    Totuşi, legătura sa cu organizaţia care a câştigat premiul Nobel pentru pace în 1985 se confirmă din mai multe surse.
    www.antena3.ro/life-show/cultura/ioan-moraru-laureat-nobel-in-1985-vezi-fotografia-romanului-alaturi-de-echipa-castigatoare-foto-82448.html

    Ioan Moraru: Nobel Prize for Romania - Think Through
    Premiul Nobel pentru Pace pe 1985 a fost atribuit Organizatiei "Medicii lumii pentru prevenirea razboiului nuclear". La Oslo, premiul a fost primit de cei trei ...
    diana-huiu.blog.fr/2007/09/17/ioan_moraru_nobel_prize_for_romania~2993805/

    Nobelul uitat. Un român a fost distins cu Premiul Nobel ...
    3 Raspunsuri to “Nobelul uitat. Un român a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace în 1985 ...
    www.bucurestiivechisinoi.ro/2011/05/nobelul-uitat-un-roman-a-fost-distins-cu-premiul-nobel-pentru-pace-in-1985/

    Obama, premiul Nobel pentru pace | Adrian Bideaua
    Acum cateva zile, presedintele american Barack Obama a primit premiul Nobel pentru pace.
    adrianbideaua.wordpress.com/2009/10/11/obama-premiul-nobel-pentru-pace/

    Ioan Moraru - Wikipedia
    Organizația „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear” și Premiul Nobel pentru Pace ... care a fost distinsă în1985 cu Premiul Nobel pentru Pace.
    ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Moraru

    Romani, laureati ai Premiului Nobel. « gabionescu
    Ioan Moraru, laureat Nobel pentru Pace:singurul roman care a castigat un Nobel pentru tara sa. (Stiri de Cultura, Antena 3 ) In 1985 romanii traiau in ...
    gabionescu.wordpress.com/2011/05/06/romani-laureati-ai-premiului-nobel-2/

  3. #3
    Senior Member
    Data înscrierii
    03.07.2013
    Locație
    Cernavoda
    Posturi
    400
    http://www.revista22.ro/ioan-moraru-...ania-1713.html

    Abonare newsletter>>> E-mail:


    Prima paginaNumarul curentArhivaInterviuDosarExterneDezbatereDespre noiAlegeri






    Categorii





    Site-uri recomandate

    LaTaifas.ro - descopera remedii naturiste
    Audit financiar, Contabilitate
    - Timar Audit
    Magazin online vanzariAnvelope iarna ieftine
    Adauga rapid anunturi gratuite de mica publicitate
    Inchirieri auto
    Sports Cars

    Magazin online cu ceasuri de mana




    ---

    | Editie scrisa
    05.05.2005

    Ioan Moraru, Premiul Nobel si Romania

    de GHEORGHE SCHWARTZ 493 vizualizari din 21.02.2013 | 12 comentarii

    O ancheta cu marja de eroare 100% O straveche tristete ne bantuie patria: toate tarile au laureatul lor la Premiul Nobel, numai noi nu! Iar cei doi laureati originari din Romania au plecat de mult din tara. Toata lumea are falitii sai, dar si Premiul Nobel: si nemtii, si frantujii, ba chiar si ungurii! Doar noi nu! Lipsa unui Nobel pentru romanii din Romania reprezinta un afront care, este limpede, nu poate fi explicat decat printr-o straveche si neagra conjuratie mondiala.
    Bine ca-i avem macar pe Palade si pe Wiesel! Asa ca am purces, pe cont propriu, la o ancheta de strada. N-am chestionat decat oameni cu studii superioare si am folosit doar doua intrebari:
    1. De ce credeti ca nu avem si noi un Premiu Nobel?
    2. Ce romani laureati ai Premiului Nobel cunoasteti?
    Trecand peste inconsecventa de sens dintre cele doua intrebari:
    - la primul punct, raspunsurile s-au asezat in cele doua extreme: 1a) "Cine sa ne ia si pe noi in seama, dupa halul in care ne prezentam?" si b) "Noi nu suntem cu nimic mai prosti decat altii, dar am fost intotdeauna ignorati de cei mai mari si mai tari decat noi. A fost mereu nevoie ca oamenii de valoare sa plece din Romania pentru a fi apreciati cum meritam." ("Cum meritam" - la acest aspect o sa revenim.)
    - la cea de a doua intrebare, au fost nominalizati cei doi amintiti mai sus de catre 30% dintre repondenti (dintre care unii nu le-au stiut exact numele, dar raspunsul a fost acceptat), alti 15% au stiut doar un singur nume, iar 55% n-au stiut nici unul. De remarcat ca aceasta ultima categorie s-a recrutat mai ales din randul celor ce - sincer indignati - pun absenta romanilor de pe lista laureatilor Nobel pe seama conspiratiei universale rauvoitoare la adresa tarii noastre.

    Eroare de sondaj de 100%: avem un laureat al Premiului Nobel roman, traitor in Romania!

    Premiul Nobel pentru Pace pe 1985 a fost atribuit Organizatiei "Medicii lumii pentru prevenirea razboiului nuclear". La Oslo, premiul a fost primit de cei trei conducatori ai organizatiei, Mihail Kuzin (URSS), Ioan Moraru (Romania) si Bernard Lown (SUA). "In loc sa-i fie decernat lui Ceausescu!" Drept urmare, in Romania, evenimentul a fost abia pomenit, iar numele celor trei laureati a fost ignorat cu desavarsire. (Daca Lown a fost sarbatorit in tara sa, si la Moscova, reprezentantul sovietic s-a bucurat de toate onorurile.) Cei trei se cunoscusera la Geneva, la OMS, unde Lown fusese presedinte, iar Kuzin si Moraru vicepresedinti. Asta se petrecea prin anii '60. Dupa o colaborare excelenta si dupa ce li s-a terminat mandatul, cei trei au ramas prieteni. Preocupati de consecintele unei mereu posibile noi conflagratii nucleare, si-au propus sa imagineze scenarii pentru ce ar fi putut fi dupa o catastrofa ipotetica. O catastrofa pe care ucenicii vrajitori nascuti in secolul XX ar fi putut-o - si o mai pot - oricand declansa. Datele pe care le-au infatisat constituiau concluziile unor oameni de stiinta si nu simpla literatura SF, astfel incat avertismentul lor a avut ecou. Un ecou pe masura.
    Cei trei si-au impartit rolurile si au construit imaginea unei planete Pamant distrusa in mare parte, a unei planete afectate doar partial si a unei catastrofe atomice limitate. Pentru rigurozitatea demersului, era nevoie de un cadru institutionalizat. Astfel s-a nascut Organizatia "Medicii lumii pentru prevenirea razboiului nuclear". Din pacate, in Romania, Ioan Moraru n-a izbutit sa realizeze o filiala a organizatiei, hartiile demersurilor sale, aflate la Institutul "Victor Babes" si la Ministerul de Externe, ramanand o marturie demna de cercetat a unui esec cauzat nu doar din motive birocratice. Poate, in urma publicarii acestor randuri, se va gasi cineva dispus sa studieze si piesele acestei arhive unice.
    Fizic, Ceausescu nu mai este de peste 15 ani, dar documentele amintite, precum si celelalte urme lasate de singurul (co)laureat al Premiului Nobel plecat din Romania spre a ridica distinctia se afla la fel de adanc ingropate in ignoranta.
    Ioan Moraru s-a nascut in Transilvania, la Darlos, langa Medias, la 5 septembrie 1927, anul in care a murit Victor Babes. Este, probabil, una dintre coincidentele istoriei civilizatiei: Moraru, care peste ani va prelua conducerea Institutului "Victor Babes", s-a simtit toata viata discipolul marelui savant. Seful catedrei de anatomie patologica de la IMF Bucuresti, Moraru va fi, in aceeasi masura, implicat in genetica moleculara si in medicina legala. Remarcat de Emil Palade, se vor intalni si vor colabora. Noi, cei care ne tanguim ca nu avem un Premiu Nobel, dispunem de un sir de aur in domeniu: Babes, Palade, Moraru. (Astazi sirul se continua cu fiul ultimului - cum altfel? - profesor universitar in Statele Unite...) Nu stiu de ce, imi aduc aminte de o scena din Jakob Wassermann, unde discipolul Joseph Kerkhoven doarme fara intrerupere mai multe zile si mai multe nopti, vreme in care preia sufletul maestrului sau, Jochann Ihrl, cel ce tocmai se stinge. Asemenea lucruri se povestesc si in literatura nonfiction... Oricum, doar pana ce nu se pierde prin trecerea in nefiinta a unuia, spiritualitatea are sanse de a supravietui. Indiferent cum ne imaginam perpetuarea.
    Pe de alta parte, romanul unei asemenea vieti nu se putea desavarsi decat tot printr-o coincidenta. Ioan Moraru, indezirabil pentru ca a indraznit sa primeasca la Oslo "premiul ce i se cuvenea lui Ceausescu", s-a stins din viata, la 62 ani, la 19 decembrie 1989, cu doar trei zile inaintea prabusirii dictatorului. Cum evenimentele se precipitau, inteleptul, grav bolnav, insa la curent cu cele ce se petreceau la Timisoara, a apucat sa-si incurajeze urmasii ca vor veni vremuri mai bune. ("Nu voi trai eliberarea, dar traiesc acum inceputul ei.")

    Exceptiile care fac diferenta

    Singurul articol aparut in presa romaneasca despre laureatul Premiului Nobel a fost tiparit in ziarul Romania libera din 11 ianuarie 1990 si este semnat "Un grup de cercetatori de la Institutul Victor Babes, Bucuresti"1. Erau zile fierbinti, cand intreaga lume se mai uita la cele ce se transmiteau in urma revolutiei televizate din Romania. Articolul a trecut neobservat, nelasand nici o urma - vezi si "ancheta" mea2. Ciudat este ca, la moartea savantului, vechile autoritati, preocupate de tavalugul evenimentelor, au mai gasit totusi ragazul sa interzica expunerea trupului neinsufletit intr-una dintre salile Institutului "Victor Babes".
    Ma intreb care sunt exceptiile: in timp de masive tulburari sociale, sa ai vreme de interdictii sau, in aceleasi circumstante, sa-ti pastrezi demnitatea de a te achita normal de o datorie de onoare? Poate ca supravietuirea spirituala se datoreaza si raspunsului la aceasta intrebare.
    Lumea in care traim este impartita in mod evident intre mass-media preocupate de senzational si o realitate infinit mai putin spectaculoasa, dar mai reala. In Romania, unde libertatea de expresie - cel putin fata de ce a fost - este o izbanda indiscutabila a lui decembrie 1989, demersul mediatic imparte falii si mai evidente intre noi si noi, intre noi, care consumam informatiile (si suntem, pe nesimtite, formati de ele), si noi, cei ce ne traim viata privata. Una dintre temele predilecte este crearea de eroi: odata intrat in bataia reflectoarelor, un personaj devine creatia acestora. Intr-un asemenea context, viata unui savant este profund plictisitoare. Anii de truda intr-un laborator nu pot interesa un public educat exclusiv pentru audienta prin show-business. Spre a fi atractiva, viata unui savant are nevoie de un scandal de alcov, de un delict sau... de un Premiu Nobel. De aici, iluzia inoculata este acel premiu, despre efectele caruia se vorbesc foarte multe lucruri: el ar reprezenta permisul de intrare in Eden. Asa ca numerosi oameni viseaza la el: mai putini sa-l primeasca personal, multi spre a fi partasi prin nationalitate. La fel ca si suporterii echipei de fotbal.
    Se ajunge, astfel, la prejudecata premiului, in spiritul "unui Nobel pentru fiecare". Mai ales in mediile titrate, subiectul acesta tinde sa ajunga obsesie. Dupa modelul, "sa ne ocupam locul in lume pe care-l meritam", domeniile acelei pozitii sunt infinite. In mod firesc, dupa o vreme, sloganul devine: aici nu se poate face nimic.

    Ignoranta si cluburile autohtone

    "Faptul ca vorbim despre o distinctie ce nu e data in Romania mareste nu numai misterul, dar alimenteaza si teoriile conspirationiste. In fond, Romania este o tara a cluburilor exclusive. A cluburilor tot mai exclusive. Numai ca o calitate a unui asemenea club este determinanta doar in tara. Fizic, Ceausescu nu mai e, dar "locul pe care il meritam de veacuri" a ramas neatins. Si virgin.
    In numele cutumelor autonome, cluburile isi pompeaza sefii spre recunoastere internationala, sefii atat de vehiculati prin juriile interne. Supunandu-se cu totul altor criterii, selectia de afara nu ia in considerare ierarhiile cluburilor romanesti. Daca, totusi, un roman are cea mai mica sansa de penetrare, cluburile rivale il vor discredita. La fel ca in arondarea mafiota, chiar si pentru sefii cluburilor - si mai ales pentru ei - iesirea din propriul teritoriu poate fi fatala. Acesta este "locul pe care il meritam de veacuri". De aceea, un Ioan Moraru nu putea trece decat in anonimat, iar sansa lui a fost si este tot de afara. Dintr-un altfel de club, cladit pe alte principii.
    In legatura cu criteriile, merita sa amintesc propunerile unui ciudat "referendum" continand sugestiile din 1920 pentru Premiul Nobel, sugestii venite din diferitele tari la o "Federatie" ce fiinta, in acest scop, la Paris, Strada Fontaine, 38 bis. Din partea romana rezultatele au fost: A. Dominic (poet), Gala Galaction (scriitor) si E. Relgis (pacifist)3... Mai tarziu, cluburile au intervenit mai putin public, folosind principiul dupa care functiile administrative sa fie si trambulina pentru tot mai reputata distinctie. Rezultatele se cunosc - mai bine zis, lipsa de rezultate.
    Si, daca tot vorbim de cluburi, putem lua si un exemplu din sport: exemplul clasic al spiritului gregar este dat de un specialist german in psihologia abisala, Friedrich Hacker, care arata ca apartenenta de grup este extrem de elastica, fiind una dintre cauzele dinamicii deosebite ale vietii sociale. Daca echipa Bayern München intalneste pe Borusia Dortmundt, spune Hacker, fanii celor doua cluburi se vor incaiera inca de pe strazile orasului gazda. In schimb, daca nationala germana va juca impotriva celei engleze, suporterii echipelor nemtesti se vor alia si se vor bate cu huliganii britanici. Asadar, spiritul gregar nu este intotdeauna benefic, insa mereu indispensabil vietii in comun. In caz ca nu se ajunge la excese si la cautarea unui tap ispasitor, el poate avea si valente pozitive, oferind numeroase pilde de solidaritate, de patriotism, de respect reciproc. Numai ca exemplul lui Hacker nu mai functioneaza in Romania, la ultimele meciuri ale reprezentativei, numerosi suporteri infocati punand mandria de club inaintea solidaritatii nationale. La noi, interesele de grup mic sunt inaintea interesului national. In jocul de fotbal, ca si in marele joc al vietii de toate zilele.
    Au trecut 20 de ani de cand Ioan Moraru a primit Premiul Nobel. 4 ani sub Ceausescu si 16 ani de libertate. Dar, tot vaitandu-ne si creand scenarii, Ioan Moraru tot n-a intrat in constiinta publica.
    Ne meritam un Premiu Nobel? Dar, iata, chiar avem si un Premiu Nobel al unui savant care a plecat din Romania sa si-l ridice si s-a intors cu el in Romania. Daca Ioan Moraru desigur ca l-a meritat, ma indoiesc tot mai mult ca noi, dupa 15 ani de libertate de expresie, il meritam. Meritele pentru o asemenea distinctie se cinstesc... Dumneavoastra ati auzit de (co)laureatul Premiului Nobel Ioan Moraru?Share on facebookShare on twitterShare on emailShare on printMore Sharing Services4






    Comentarii (12)

    >>> ADAUGA COMENTARIU <<<

    • 06.04.2013 | MAXavi a scris:
      Dupä ce am citit toate comentariile de mai jos, si aducindu-mi aminte ce a afirmat O.Goga sau Cioran, despre poporul romin, si cunoscind si opera lui Caragiale, nu mä mai mir de nimic Un popor de cäcat ca cel romin la care numai aroganta este mai mare decit prostia, nu m-ar mira ca acest "laureat" al premiului Nobel, sä fie confundat cu intentie cu un "participant" la desemnarea marelui premiu. Dacä o tarä intreagä a acceptat färä sä zicä nimic minciunile si aroganta lui S.Nicolaescu, sau tot o tarä intreagä admite sä fie condusä de un plagiator, sä nu mai vorbesc de faptul cä nimeni nu s-a sezizat de aberatia denumirii celor care ne-au reprezentat cu cca 4 ani in urmä (BALKAN GIRL) la Eurovizion, sau cä toatä lumea ( rominii ) stie cä motorul cu reactie a fost inventat de Coandä,....ce sä mai discutäm despre capacitätile intelectuale sau caracterul rominesc????? Goga si Cioran au sps-o direct cä suntem o rusine pentru Europa din t.p.d.v., iar Caragiale, ne-a arätat cine suntem intr-un mod literar demn de admiratie.....deci, acesti trei, ne-au arätat cit de prosti, aroganti, lasi, trädätori , inculti si färä caracter suntem.
      Raspunde acestui comentariu
    • 04.02.2013 | liviu a scris:
      de ce nici acuma nu exista o filiala a IPPNW daca ioan moraru a fost asa de mare in acest institut?
      Raspunde acestui comentariu
    • 26.09.2012 | Alexandru a scris:
      Pacat pentru documentarea precara pe care ati facut-o. Ioan Moraru nici nu a participat la ceremonia de la Oslo. Aveti dovada aici http://www.nobelprize.org/nobel_priz...cceptance.html.
      Raspunde acestui comentariu
    • 02.01.2011 | a fost odata ca niciodata a scris:
      Nici strainii nu au auzit. Site-ul oficial al premiilor Nobel nu il aminteste pe roman. Site-ul oficial al organizatiei castigatoare a premiului Nobel nu il aminteste pe roman.
      Raspunde acestui comentariu
    • 10.10.2010 | ghita fetean a scris:
      dar din pacate nici acum nu stie toata tara ca avem asa ceva,mare pacat ca nu stim nimic despre oameni importanti de la noi din tara!!!!
      Raspunde acestui comentariu
    • 01.09.2010 | Puiu Paraschiv a scris:
      Pe wikipedia a fost postata stirea; acum e stearsa. Ar trebui lamurite lucrurile oficial. An vazut stirea si la TV. Este o deosebire intre un laureat al premiului si un participant la decernare. Am incredere in revista 22...Dar e nevoie de o confirmare; este suspect ca ea nu a venit in 20 de ani.
      Raspunde acestui comentariu
    • 23.08.2010 | Hans Moeller a scris:
      Moraru nu a primit premiul Nobel si (nici nu i s-a oferit). Cu siguranta a vrut sa faca lucruri minunate dar nu era (co)presedintele organizatiei cum scrieti voi aici. Pe langa asta, "romanul" Wiesel nu are nicio legatura cu Romania. Palade are nume romanesc si asta poate il face mai roman pentru niste prtovani cu papion. El a luat insa premiul ca american pentru Statele Unite oricat de mult ne-ar fi placut noua sa il ia ca roman. A mai aparut Mueller cu care se mandresc unii cretini care l-a luat pentru Germania. Oricat ati vrea sa mintiti dintr-un patriotism stupid sau doar ca numai asta stiti sa faceti (ca niste Basescieni cuminti), Romania nu a luat niciun premiu Nobel (chiar daca ADN-ul romanesc a dat roade prin alte parti).
      Raspunde acestui comentariu
    • 28.02.2010 | iulia a scris:
      Din fericire l-am cunoscut si am lucrat cu acest minunat OM.....a fost directorul, prietenul, mentorul si sfatuitorul nostru. Sunt mindra ca l-am cunoscut si am avut de invatat de la DINSUL...MARE MARE Caracter........ Eram in Biserica la Elefterie exact la catafalcul lui cind se zvonea ca in Piata "Revolutiei" a inceput eliberarea..........Dumnezeu sa il odihneasca....ca de iertat ar trebui sa ii ierte pe cei care l-au tinut in umbra pe acest STRALUCIT INTELECTUAL
      Raspunde acestui comentariu
    • 08.02.2010 | nicolae holban a scris:
      NU AM StIUT PANA AZI, 8 FEBRUARIE, 2010, ABSOLUT NIMIC ! IMI ESTE RUSINE, DAR ASTA E REALITATEA...AM PRIMIT UN E-MAIL , REDIRECTIONAT SI EL, L-AM RETRIMIS LA RANDUL MEU, CU SEMN DE INTREBARE, ARATAND CA VOI VERIFICA INFORMATIA PRIN GOOGLE. CUM E POSIBIL CA MEDIA ROMANEASCA, PLINA DE TOT FELUL DE STIRI SI COMENTARII, UNELE ADEVARATE MIZERII, SA NU ADUCA LA LUMINA PE IOAN MORARU, MACAR ACUM, LA 25 ANI DE CAND A DEVENIT CO-AUTORUL PREMIULUI NOBEL PENTRU PACE? CA A FOST IGNORAT, PE VREMEA CAND CEAUSESCU RAVNEA DUPA UN ASMENEA TROFEU, INTELEG, DAR SI ACUM, IN ZILELE NOASTRE? CE POT FACE EU, PUBLICIST AJUNS LA VARSTA DE 80 DE ANI? VOI SCRIE DESPRE "DESCOPERIREA" MEA IN BLOGUL in CARE PUBLIC, SAPTAMANAL, O TABLETA. E PUTIN, DAR ATAT POT FACE ! CU JENA SI RECUNOSTINTA PENTRU IOAN MORARU, CARE A PRIMIT TOFEUL IN 1985 SI S-A REINTORS IN TARA UNDE S-A NASCUT, Nicolae Holban
      Raspunde acestui comentariu
    • 29.01.2010 | erika raza a scris:
      n-am stiut si parca ma simt vinovata.Oare de ce ne ignoram adevaratele valori?
      Raspunde acestui comentariu

    1 2







  4. #4
    Senior Member
    Data înscrierii
    03.07.2013
    Locație
    Cernavoda
    Posturi
    400


    http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Moraru



    Ioan Moraru

    De la Wikipedia, enciclopedia liberă


    Ioan Moraru

    Născut 8 septembrie 1927
    Dârlos
    Decedat 20 decembrie 1989
    București
    Ocupație Medic
    Membru post-mortem al Academiei Române
    Ioan Moraru (n. 8 septembrie 1927, Dârlos, județul Târnava Mare - d. 20 decembrie 1989, București) a fost un medic român, ales post-mortem membru al Academiei Române.
    Biografie profesională[modificare]

    A fost absolvent al Facultății de Medicină din Cluj, doctor în științe medicale (din 1957) și doctor docent (din 1968). A activat succesiv la catedrele de fiziopatologie, medicină legală și morfopatologie, parcurgând toate etapele ierarhice, de la preparator până la profesor șef de catedră.
    A fost directorul Institutului Medico-Legal Mina Minovici și director al Institutului Victor Babeș, membru titular și vicepreședinte al Academiei de Științe Medicale. A reprezentat România la Organizația Mondială a Sănătății ca membru al Comitetului Executiv și vicepreședinte al acestui comitet.
    A fost membru al organizației „International Physicians for the prevention of Nuclear War” căreia i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Pace(1985). Anterior a fost secretar general (1964-1966) și apoi ministru adjunct la Ministerul Sănătății (1966-1969); a descris pentru prima oară receptorul Fc pentru IgA pe timocitele umane din myastenia gravis.
    Activitatea sa științifică se concretizează în tratate și monografii și peste 300 de lucrări publicate în reviste din țară și străinătate. Este autorul unei „Introduceri în genetica moleculară” (în colaborare cu Ștefan Antohi, 1964), iar sub redacția sa apar tratatele de „Medicină legală” (1967), „Anatomia patologică” (1980), „Dicționar de imunologie” (împreună cu E. Păunescu, 1981), „Imunopatologie” (1984) și colaborează la volumul „Methods in Enzymology” (New York, 1983).
    Lucrând peste 3 decenii în domeniul anatomiei patologice în laboratoarele Catedrei de anatomie patologică a Institutului de Medicină din Moscova, la secția de anatomie patologică a IML București și apoi la Institutul „Victor Babeș” din București, a studiat o variată cazuistică legată de boala membranelor hialine, docimazia histologică pulmonară la nou-născut, pneumopatia intrauterină, meningita hipertoxică, leziunile vasculare cerebrale în intoxicația cu alcool metilic, tanatogeneza prin fibroblastoză și miocardită primitivă la copii, metastazele cancerului pulmonar, metastazele în glandele endocrine, carcinomul mamar, mecanismul de producere al leziunilor hepatice, hepatitele toxice și cirozele experimentale nutriționale și altele.
    Organizația „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear” și Premiul Nobel pentru Pace[modificare]

    A fost, alături de Mihail Kuzin (URSS) și Bernard Lown (SUA), copreședinte a organizației „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear”, care a fost distinsă în 1985 cu Premiul Nobel pentru Pace. Regimul comunist nu i-a permis să iasă din România pentru a participa la festivitatea de decernare a premiului.[1]
    Organizația a fost premiată pentru analiza amănunțită, științifică, a consecințelor unui război nuclear. Un demers pentru pace în miezul Războiului Rece.
    Ani de zile, profesorului Moraru i s-a refuzat deschiderea unei filiale a organizației și care viza să participe la conferințe internaționale.[2] Recunoașterea performanțelor sale au venit după căderea regimului comunist, când a fost primit, post-mortem, în Academia Română.
    Note[modificare]


    Legături externe[modificare]



    Categorii:






    Meniu de navigare



















    Participare




    Tipărire/exportare

    Trusa de unelte

    Limbi









Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •