Folclor din Mehedinți

Publicat în 6 septembrie 2012 Al. Stănciulescu-Bârda

Redăm în continuarea proiectului nostru de punere în valoare a folclorului din Mehedinți balada Cântecul lui Ghiță Bărbărie (Cătănuță), baladă pe care am cules-o la 24 august 1972 de la cunoscutul lăutar Niță Boulescu din Bobaița, născut la 23 iunie 1896: ,,Ghiță Bărbărie S-a lăsat de Liturghie, S-a lăsat și de popie Și-a plecat în haiducie. Într-o zi de primăvară, Ghiță cu-a lui soțioară, Vidruleasa cea vestită Și de mulți voinici pețită, Ei în țară s-au tot dus, Pe Valea Oltului în sus. Iar prin codru mohorât, Lui Ghiță-i era urât. -Vidro, Vidruleasa mea, Cântă, drag-un cântecel, Să trecem dealul cu el!” -Eu, Ghiță, când ți-oi cânta, Deal cu deal s-o-mpreuna, Pietrele s-or despica, Apele s-or tulbura Și pe noi ne-o auzi Harambașa codrului, Voinicul voinicilor, Frumosul frumoșilor. Și pe noi ne-o-ntâmpina, Mare cârcot-om făcea. Iar Vidra când cânta, Deal cu deal se-mpreuna, Harambașa codrului, Frumosul frumoșilor, Haiducul haiducilor, Pe Vidra o auzea. Înainte le ieșea, Cam așa le cuvânta: -Măi, Ghiță, măi Bărbărie, Ce te-ai lăsat de popie Și de Sfânta Leturghie, De ce-mi calci potecile Și-mi încurci livezile? -Ce poteci, măi, Păune, Și ce livezi, măi, nebune? -Vrei în săbii să ne tăiem, Ori la luptă să ne-apucăm? -Mai bine la luptă că-i mai dreaptă, Că-i de Dumnezeu lăsată! La luptă se apucară, De la prânz și pân-la chindie, Numa-n ciudă și mânie. Iar Ghiță ce-mi făcea, Brâulețul desfăcea: -Vidro, nevestica mea, Vino de strânge-mi tu brâul, Că-mi pune capul nebunul! Iar Ghiță se-ncorda, Pe Păunaș l-apuca, De pământ că mi-l izbea, În țărână mi-l vâra, Din creștet până-n pământ, Cum n-am văzut de când sunt. -Mândră, mândrulița mea, Ia pune mâna colea Și-mi strânge curelușa. Mi-e câinele hodinit, Nici cu sapa n-a prășit, Nici cu coasa n-a cosit, Pe mine m-a ostenit! Vidra așa-i răspundea: -Dacă Păun te-o tăia, Pe el de bărbat l-oi lua! Din doi care-o birui, Bărbățel mie mi-o fi! Ghiță dacă auzea, De-un picior îngenunchea, Pe Păun că-l răsturna, Cu paloșul mi-l tăia. Apoi la Vidra mergea: -Vidră, nevestica mea, Astă-vară am cosit, Nouă clăi că am făcut, Numai una n-are vârf. Și-acum din capul tău, Îi fac vârfulețul său, Că tu nu te-ai îndurat, Pe min-să mă fi ajutat, Când cu Păun m-am luptat. Ghiță iatagan scotea, Capul Vidrei îl tăia Și-n desag că i-l băga. Apoi în munții-ardelenești, La soacră-sa se ducea: -Bună ziua, mamă soacră! -Mulțumesc, copile dragă! -N-ai vreo varză acră, Să băgăm cu carne grasă Din Vidra ta cea frumoasă? Iar soacră-sa când văzu, Inima și-o zgudui: -Bine-ai făcut, mamă dragă, Vidra era poam-aleasă, Tu cu ea nu făceai casă!”